|
|
|
Auditorul oricarei entitati va adapta metodele de audit circumstantelor legate de entitate si de angajament. Astfel, auditul unei intreprinderi mici va diferi de cel al unei macrointreprinderi in ceea ce priveste documentatia mult mai putin sofisticata, in general auditul unei intreprinderi mici fiind mai putin complex si poate fi efectuat utilizand mai putini asistenti.
Semnificatia termenului de "intreprindere mica" in acest context, ia in considerare nu doar marimea unei entitati dar si caracteristicile sale tipic calitative. Indicatorii cantitativi ai marimii unei entitati pot include totaluri bilantiere, veniturile si numarul de angajati, dar acest tip de indicatori nu are o natura exhaustiva. Prin urmare este imposibila oferirea unei definitii adecvate a intreprinderii mici exclusiv in termeni cantitativi.
In scopul prezentei IAPS, o intreprindere mica este o entitate in care:
(a) Exista o concentrare a proprietatii si managementului intr-un numar restrans de persoane (adesea este vorba despre o singura persoana); si
(b) Se regasesc una sau mai multe din urmatoarele:
Surse de venit limitate;
Evidente contabile simple;
Controale interne limitate coroborat cu posibilitatea ca managementul sa ignore aceste controale.
Caracteristicile calitative descrise mai sus nu sunt exhaustive, nu sunt exclusive intreprinderilor mici iar acest tip de entitate nu este obligatoriu sa contina toate aceste caracteristici. In scopurile prezentei IAPS, intreprinderile mici vor prezenta in general caracteristica (a) si una sau mai multe din caracteristicile incluse sub paragraful (b).
Entitatile comerciale mici de obicei au un numar restrans de asociati, adesea fiind unul singur. Proprietarul poate angaja un manager pentru a conduce entitatea dar cel mai adesea este direct implicat in conducerea activitatii entitatii zilnic. De asemenea, in cazul ONG-urilor sau al entitatilor din sectorul public desi este foarte probabil sa existe un numar de persoane insarcinate formal cu conducerea, foarte putine se vor ocupa efectiv de conducerea permanenta a entitatii.
Prezenta IAPS utilizeaza termenul de "proprietar-manager" pentru a indica proprietarii entitatilor care sunt implicati in conducerea acesteia permanent. In cazul in care proprietarii nu sunt implicati permanent, termenul de "proprietar-manager" este deseori utilizat pentru a se face referire atat la proprietari cat si la managerii angajati pentru a conduce entitatea.
Intreprinderile mici adesea au o gama limitata de produse sau servicii si opereaza dintr-o singura locatie sau dintr-un numar limitat de locatii. Aceste caracteristici pot usura obtinerea, inregistrarea si pastrarea informatiilor despre entitate de catre auditor, decat in cazul unei entitati mai mari. Aplicarea unei game largi de proceduri de audit poate fi usor anticipata in astfel de circumstante. De exemplu, uneori pot fi construite modele predictive eficiente utilizate in procedurile analitice. Procedurile analitice pot furniza dovezi utile, reducand uneori necesitatea de a aplica alte proceduri de fond. In plus, in majoritatea intreprinderilor mici, "populatiile" contabile sunt adesea reduse si usor de analizat.
Intreprinderile mici trebuie sa tina suficiente evidente contabile atat pentru a se conforma oricaror legi sau norme de reglementare cat si pentru a acoperi necesitatile entitatii, inclusiv intocmirea si auditul situatiilor financiare. De aceea, este necesar ca sistemul contabil sa fie proiectat de asa maniera incat sa ofere asigurari rezonabile ca:
(a) Toate tranzactiile si alte informatii contabile care ar fi trebuit inregistrate au fost inregistrate si in realitate;
(b) Activele si pasivele inregistrate in sistemul contabil exista si sunt inregistrate la valorile corecte; si
(c) Vor fi detectate eventualele fraude sau erori pe parcursul procesari informatiilor contabile.
Majoritatea intreprinderilor mici angajeaza un numar restrans de personal, sau deloc, care se ocupa doar de contabilitate. Prin urmare adesea contabilitatea primara si evidentele contabile sunt simple. Evidentele contabile pot fi putin sofisticate sau chiar insuficiente ceea ce are drept urmare cresterea riscului ca situatiile financiare sa fie incorecte sau incomplete. Multe intreprinderi mici obisnuiesc sa utilizeze persoane din exterior pentru a tine evidentele contabile.
Intreprinderile mici gasesc utila folosirea de softuri licentiate pentru computere individuale. Multe dintre aceste pachete de softuri au fost testate pe scara larga si acreditate si pot furniza, daca sunt atent alese si corect implementate, o baza solida pentru un sistem contabil credibil si eficient.
Considerentele economice si legate de dimensiuni ale intreprinderilor mici fac adeseori ca acele controale interne complexe sa nu fie nici necesare nici dezirabile iar faptul ca exista foarte putini angajati limiteaza gradul in care pot fi segregate sarcinile. Totusi, in ceea ce priveste domeniile cheie, chiar si in cele mai mici intreprinderi, poate fi posibila implementarea unui anumit grad de separare a responsabilitatilor ori o alta forma simpla dar eficienta de control. Controalele de supraveghere exercitate zilnic de catre proprietarul-manager pot avea de asemenea un efect benefic semnificativ intrucat proprietarul-manager are un interes personal in ocrotirea activelor entitatii, evaluarea performantei si controlarea activitatilor acesteia.
Proprietarul-manager ocupa o pozitie dominanta intr-o intreprindere mica. Controlul direct al proprietarului-manager asupra tuturor deciziilor si capacitatea acestuia de a interveni personal de fiecare data pentru a asigura o reactie corespunzatoare in orice situatie, sunt de multe ori trasaturi importante ale managementului intreprinderilor mici. Exercitarea acestui control poate dealtfel compensa slaba eficienta a procedurilor de control intern. De exemplu, in cazul in care exista o slaba segregare a sarcinilor in domeniul achizitiilor si platilor, controlul intern este imbunatatit atunci cand proprietarul-manager semneaza personal toate cecurile. In cazul in care acesta nu este implicat creste riscul aparitiei unor fraude sau erori precum si al nedetectarii acestora.
Desi pe de o parte lipsa unei sofisticari a controalelor interne nu indica, prin ea insasi, un risc crescut de frauda sau eroare, pe de alta parte, pozitia dominanta a proprietarului-manager poate fi sursa unor abuzuri: ignorarea controalelor poate avea efecte adverse asupra mediului de control in orice tip de entitate, ducand la cresterea riscului de frauda manageriala sau denaturarea situatiilor financiare. De exemplu, proprietarul-manager poate cere personalului sa efectueze plati pe care altfel acestia nu le-ar face in lipsa unor documente justificative.
Impactul proprietarului-manager si potentialul pentru ignorarea controalelor interne asupra auditului depind in mare masura de integritatea, atitudinea si motivatiile proprietarului-manager. La fel ca in cazul oricarui alt tip de audit, auditorul va porni de la premisa scepticismului profesional. Auditorul nu va considera ab-initio nici ca proprietarul manager este in afara oricarei indoieli nici ca acesta nu este onest. Acesta este un factor important care trebuie luat in considerare de catre auditor atunci cand estimeaza riscurile de audit, planifica natura si intinderea activitatii de audit, evalueaza probele de audit si estimeaza credibilitatea declaratiilor conducerii
