Relatia Romanei cu UE intre 1993-2006, Evaluarea capacitatilor de integrare ale Romaniei de catre Comisia Europeana

Relatia Romanei cu UE intre 1993-2006, Evaluarea capacitatilor de integrare ale Romaniei de catre Comisia Europeana

Analiza metodelor de cercetare.

Pentru a vorbi despre strategia Romaniei de aderare la Uniunea Europeana ar trebui sǎ patrundem in istoria relatiilor dintre tara noastra si Comunitatea Europeana.

Romania a fost una dintre primele tǎri din Europa Centrala si de Est care a incheiat tratate oficiale cu Comunitatea Europeanǎ inca din 1967. Mai intai s-au incheiat cateva acorduri tehnice pentru anumite sectoare, unele privind in mod special produsele agroalimentare, avand ca scop scutirea produselor romanesti de taxele suplimentare dar si obligarea Romaniei de a mentine o anumita balanta a preturilor, fara a concura produsele de pe piata externa.

In 1974 Romania a semnat un acord bilateral cu Comunitatea Europeanǎ, devenind una dintre tarile preferate ale acesteia, lucru care a facut  posibilǎ si semnarea tratatului cu privire la produsele industriale, incheiat in 1980. Acordul comercial a fost suspendat ulterior deoarece s-au efectuat incalcari succesive ale drepturilor omului, acte de injustitie normale in perioada regimului comunist.

Desi izolata politic timp de aproape 50 de ani, Romania a incercat mereu sa se afle in zona de interes a Puterilor Occidentale. Imediat dupa 1990, Romania va continua sirul tratatelor bilaterale, stabilind noi relatii diplomatice, ce vor culmina, in acelasi an, cu incheierea Acordului de Comert si Cooperare. Prin incheierea acestor acorduri, Romania si-a facut cunoscut planul de a adera la Uniunea Europeana, cerand si asistenta financiara din partea Uniunii si a statelor membre. Trebuie mentionata si situatia dificila in care se afla Romania dupa 1989, statul balansand intre modernitate si traditionalism, intre ceea ce se dorea un stat democratic si vechiul regim comunist, puternic implementat in institutiile noului stat de drept. Din punct de vedere economic Romania trebuia sa treaca la economia de piata, transfer foarte dificil pentru un stat obisnuit timp aproape jumatate de secol cu regulile comuniste. Si cu toate acestea Romania a fost una dintre tarile ex-comuniste care a dorit integrarea europeana mai mult decat orice si a incercat sa depaseasca toate ramanerile in urma, chiar daca de cele mai multe ori s-a impiedicat in propriul sistem de valori. "La 1 februarie 1993, Romania semneaza Acordul European care instituie o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si Statele Membre ale acestora, pe de alta parte. Acest acord care crea o zona de liber schimb intre Romania si statele membre recunostea obiectivul Romaniei de a deveni membru al Uniunii Europene si prevedea asistenta financiara si tehnica din partea UE." [1]

Visul Romaniei de a se numara printre statele membre ale UE va putea fi realizat doar dupa ce va indeplini toate criteriile economice si politice impuse de catre Comisia Europeana. In 1993 la Copenhaga s-a dat unda verde tuturor statelor din Europa Centrala si de Est, astfel ca acestea au devenit candidate la UE. Romania si-a depus cererea de aderare la UE la 22 iunie 1995, imediat dupa ce a intrat in vigoare Acordul semnat la 1 februarie 1993 intre tara noastra si Statele Membre ale Uniunii Europene. "Consiliul European a adoptat in 1994, strategia de pregatire a tarilor asociate din Europa Centrala in vederea aderarii la UE, iar dialogul ministerial romano-comunitar a fost extins sectorial, luand denumirea de dialog structural in toate domeniile ce tin de pregatirea aderarii si respectarii Tratatului de la Maastrich si a celor 3 "piloni" mentionati in acest tratat: PESC, Afaceri interne si justitie si Uniunea Economica si monetara"[2]

La 22 iunie 1995 Romania a depus "Strategia Nationala de pregatire a aderarii la Uniune" cat si "cererea oficiala de aderare". "Strategia de la Snagov este un document de larga amplitudine ce acorda prioritate procesului de armonizare legislativa pentru integrarea pe Piata interna a Uniunii Europene, ca element de sustinere si accelerare a procesului de reforma economica"[3]

Conform Tratatului de la Amsterdam "toate tarile pot depune o cerere de aderare, cu conditia sa indeplineasca cinci criterii de baza: apartenenta geografica, economica, culturala la batranul continent; apararea valorilor democratice, a drepturilor omului si ale minoritarilor; abolirea pedepsei cu moartea; respectarea mecanismelor de piata, cu o economie deschisa si bazata pe concurenta; acceptarea ansamblului de principii, decizii, reguli si obiective care intra in structura Uniunii; aplicarea politicii comerciale, a unui tarif extern comun si a codului vamal"[4]

Cererea Romaniei va fi analizata in 1997, cand se adopta Agenda 2000 la Copenhaga, unde este inclusa si cererea de aderare a Romaniei. Agenda 2000 a fost formata din 3 parti si facea referire la extinderea Uniunii Europene si la perspectivele sale intre 2000-2006, analizand cererile de aderare ale fostelor state din blocul comunist. Fiecarei tari candidate i-a fost inarmata o "foaie de parcurs" pe baza careia urma sa fie analizata implementarea acquis-ului comunitar, stabilindu-se astfel si cadrul financiar al procesului de pre-aderare.

Din martie 1998 s-a deschis oficial  procesul de extindere a Uniunii Europene, Romania fiind unul dintre principalele state aderante.

In noiembrie 1998 s-a  publicat primul raport in care au fost analizate progresele tarii noastre dar si situatia in care se afla la momentul demararii procesului de aderare.

In decembrie 1999, Romania trece la o noua etapa a relatiilor sale cu Uniunea Europeana, cand in cadrul Consiliului de la Helsinki s-au deschis negocierile oficiale ale Romaniei. "Consiliile Europene de la Copenhaga (decembrie 2002), de la Salonic (iunie 2003), Bruxelles (iunie 2004) reconfirma sprijinul statelor membre ale Uniunii Europene pentru finalizarea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de Aderare cat mai curand posibil si aderarea efectiva in ianuarie 2007"[5]

Negocierile de aderare s-au incheiat in decembrie 2004 si s-a confirmat si calendarul de aderare, in cadrul Consiliului de Aderare de la Bruxelles. Cu aceasta ocazie s-au analizat si argumentele noii extinderi a Uniunii Europene cat si rolul pe care il vor juca noile state candidate. Trebuie mentionat ca inca din 2003 Romania era considerat un stat cu puternice sanse de aderare fiind un pilon important pe care s-a bazat de la inceput Uniunea in procesul sau de extindere: "Sporirea increderii in extinderea Europei consta si in includerea viitorilor membri, cum ar fi Romania, in strategia de la Lisabona, deoarece suntem confruntati cu aceleasi provocari si ambele parti au gasit solutii interesante..Intrarea unor state, precum Romania, va duce fara indoiala noi oportunitati pentru strategia de la Lisabona, cum ar fi: o piata mai mare cu mai multe facilitati pentru toti si o dinamica noua care s-ar putea dovedi vitala pentru Europa, o piata economica flexibila, reglementari revizuite, retele de telecomunicatii moderne, o educatie de inalta calitate si oameni motivate..De aceea sustin prioritatea Romaniei de a deveni stat membru al Uniunii Europene." [6]

Romania a intrat astfel sub lupa Comisiei Europene, care a intocmit pe fiecare an un raport, in care  prezinta situatia tarii pe capitole de negociere. Daca s-ar analiza fiecare capitol si progresele facute, vom observa ca Romania, cu fiecare an care trece, se apropie din ce in ce mai mult de Uniunea Europeana. Cel mai indicat ar fi sa vedem modul in care Comisia Europeana intocmeste aceste rapoarte si modul in care primeste ajutor din partea guvernului Romaniei.

"Aderarea la UE consta in adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar, care reprezinta intreaga legislatie primara si derivata, ca si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a acestei legislatii"[7]. Acquis-ul nu este negociabil deoarece el constituie centrul constructiei comunitare, asa ca Romania, ca si celelalte state membre UE, trebuie sa-l implementeze ca atare, singura zona in care este permisa negocierea este durata si modul de aplicare al acestuia.

In demararea intregului proces nu trebuie evitat rolul principalului actor, implicat direct si care va suporta consecintele aderarii la Uniune din 2007 : societatea civila romaneasca. Modul cum va putea ea sa evolueze si sa se dezvolte in cadrul Uniunii, cat si capacitatea de integrarea intr-un sistem supranational sunt definitorii pentru analizarea procesului de aliniere la nivelul de viata din Uniune. "Este imperios ca toti cetatenii Romaniei sa devina actori participanti la procesul de aderare, nu doar actori pasivi care privesc la televizor si selecteaza din anumite emisiuni sau discursuri numai sintagmele de dezvoltare ale procesului de dezvoltare a procesului de aderare. Daca acest deziderat va fi indeplinit procesul de accelerare a pregatirii se va realiza intr-un procent mai ridicat. Suntem cu totii prinsi intr-un management al schimbarii pe care va trebui sa-l aplicam la modelul individual, la modelul grupului profesional sau la nivel social. Managementul schimbarii este doar sansa noastra interna de a realiza nu numai sincronizarea cu spatial valorilor europene si de a realiza integrarea in acest spatiu al valorilor europene"[8]

In cadrul procesului de negociere Romania s-a orientat mai intai pe capitolele de negociere mai usoare, pe care le-a incheiat provizoriu in diverse etape, si apoi s-a axat pe cele considerate dificile. Conform cerintelor UE, pentru fiecare capitol ce trebuie negociat, Romania trebuie sa aiba o anumita pozitie, elaborata in cadrul unui "document de pozitie". La acest "document de pozitie", Uniunea raspunde printr-un alt document, "pozitie comuna", adoptata de catre toate statele membre, proiectul fiind elaborat de catre Comisia Europeana.

Procesul de negociere se face sub indrumarea directa a doua institutii ale Uniunii Europene: Consiliul Uniunii (alcatuit din ministrii reprezentanti ai statelor membre) si Comisa Europeana (" Directia Generala pentru Extindere").

Negocierile Romaniei au loc in cadrul Conferintei de Negociere la care ia parte negociatorul tarii si membrii Consiliului UE, fiecare prezentandu-si pozitiile pe baza celor 30 de capitole de negociere. In functie de pozitia fiecareia dintre parti se poate lua decizia de a inchide provizoriu un capitol sau de a-l lasa deschis pana la urmatoarele intrevederi.

Cea care analizeaza permanent progresele Romaniei este Comisia Europeana, care se asigura ca Romania se aliniaza la standardele europene si ca este pregatita sa devina unul dintre statele Uniunii Europene. Pentru a se realiza acest lucru Comisia trebuie sa mentina un raport direct si constant cu institutiile Romaniei pentru a putea fi informata de toate progresele inregistrate dar si de dificultatile intalnite in implementare acquis-ului comunitar. Romania a trebuit sa incheie un Acord de aderare cu Uniunea Europeana, un fel de parteneriat, care specifica toate obligatiile Romaniei in vederea aderarii dar si atributiile pe care si le impune UE fata de statul candidat. "Parteneriatul de aderare este documentul convenit intre UE si fiecare tara candidata in parte, actualizat periodic, care contine prioritatile pe termen scurt pentru indeplinirea criteriilor de aderarea Uniune..Implementarea Parteneriatului este monitorizata in cadrul Acordului European de asociere"[9].

Una dintre problemele serioase ce ar putea impiedica Romania sa-si indeplineasca atributiile de stat candidat la UE e slaba traducere a acquis-ului comunitar. "Romania a tratat aproape 60%, dar peste 50% din acest volum necesita inca revizuire"[10]. Din aceasta cauza Guvernul Romaniei a fost avertizat "sa acorde atentia cuvenita" acestui subiect extreme de important. « Timpul joaca un rol esential in problema aderarii Romaniei. In termenii pregatirii pentru aderare, data tinta de 1 ianuarie 2007 este foarte aproape. Nu mai este timp pentru intarzieri sau amanari ale reformelor fundamentale. Sper ca Romania se va ridica la inaltimea acestor provocari, astfel incat Comisia sa poata raporta progresele veritabile si substantiale in raportul de tara ce urmeaza a fi publicat"[11] 

Desi sunt inca probleme la unele capitole de negociere, in urma procesului de aderare, s-a luat hotararea ca Romania este pregatita sa semneze Tratatul de Aderare la 25 aprilie 2005, devenind si observator la activitatea institutiilor UE, cu posibilitatea de a se implica in elaborarea legislatiei comunitare, fara a avea, insa, drept de vot.

Pentru a avea o perspectiva cat mai corecta asupra progreselor pe care le-a realizat Romania in ultimii ani, cat si a modului cum este vazuta din exterior, ar fi suficient sǎ prezint opinia Comisarului European pentru extindere, Gunter Verheugen , exprimatǎ in cadrul Conferintei " Viitorul Romaniei in cadrul Uniunii Europene" : "Construim o noua ordine politica bazatǎ pe stabilitate, pace, democratie si cooperare. Romania si-a asumat un rol activ in cooperarea regionala, fiind ea insasi o democratie stabilǎ, un exemplu de urmat si un furnizor de stabilitate catre intreaga regiune. Este importanta realizarea reformelor structurale care permit Romaniei sa indeplineasca criteriile de aderare: reforma economica, reforma administrativa si cea a justitiei, cresterea gradului de respectare a drepturilor fundamentale ale omului... In ultimii doi ani Romania a inaintat pe drumul aderarii la Uniunea Europeana..s-a inregistrat un progres substantial."[12]

O alta perspectivǎ deosebitǎ asupra eforturilor depuse de Romania pe linia aderarii o emite chiar ministrul delegate pentru afaceri europene al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, stiindu-se ca imaginea Romaniei a avut mereu de suferit in fata britanicilor. Domnul ministru a sugerat unele schimbari vitale pentru Romania, schimbari care vor duce la apropierea ei de statele Uniunii si care vor fi determinante in pragul anului 2007: "Sunt convins ca va fi gata de aderare la UE in 2007, dar pentru aceasta va fi nevoie de un efort continuu, bine coordonat. O economie de piata functionala este vitala pentru ca Romania sa se poate bucura de beneficiile pietei unice ale Uniunii Europene . Dar la fel de important pentru asigurarea succesului economic al Romaniei si crearea unui mediu propice pentru afaceri este eradicarea coruptiei. O forta de munca pregatita, o piata interna foarte mare si o amplasare strategica, alaturi de faptul ca Romania va fi membra UE peste cativa ani, iata o formula de succes"[13]

Procesul de negociere al Romaniei a cunoscut mai multe etape, care se vor finaliza cu aderarea propriu-zisa la 1 ianuarie 2007 (sau 2008 in cazul in care Comisia decide ca tara noastra are nevoie de o perioada mai indelungata de implementare a acquis-ului). Pe parcursul acestei perioade Romania a beneficiat permanent de ajutorul financiar al Uniunii Europene, masuri ce ar putea ajuta tara sa se alinieze cat mai repede la standardele europene.

"Un element cheie pentru evolutia viitoare a alinierii legislatiei romanesti la normele si standardele Uniunii Europene il reprezinta instrumentul de baza caruia se poarta efectiv negocierile de aderare, si anume documentul de pozitie. Aceste documente de pozitie se elaboreaza pentru fiecare dintre cele 31 de capitole de negociere, pornind de la rezultatele procesului de examinare analitica pentru respectivul capitol de acquis comunitar. Prin natura lor documentele de pozitie prezinta pozitia oficiala a Romaniei la masa negocierilor de aderare si angajamente ferme asumate de tara noastra in ceea ce priveste preluarea acquis-ului comunitar si incheierea cu succes a negocierilor."[14]

Prima etapa de negociere a inceput in 2000 cand s-au deschis 9 capitole de negociere si s-au inchis provizoriu 6 dintre ele. Acest lucru s-a desfasurat pe intreaga perioada a anului 2000. Mai intai, in prima parte a semestrului I (durata presedintiei portugheze) s-au deschis si inchis provizoriu cinci capitole: (cap.16 - "Intreprinderi mici si mijlocii", cap17. - "Stiinta si cercetare", cap.18. - " Educatie, formare profesionala si tineret", cap.26. - " Relatii externe", cap.27. - "Politica externa si de securitate comuna").

In perioada de vara a anului 2000, in timpul celei de a doua intalniri a "Conferintei de aderare la nivel ministerial", Romania a demonstrat ca este apta sa deschida negocierile la alte 8 capitole dintre care au fost deschise doar 4 (in timpul presedintiei franceze): cap.6. - "Concurenta", cap.12. - "Statistica", cap.19 - "Telecomunicatii si Tehnologia informatiei", cap.20. - "Cultura si politica in domeniul audovizualului". Dintre aceste 4 doar "Statistica" a putut fi inchis provizoriu deoarece asupra celorlalte Romania a cerut informatii suplimentare.

Cea de a doua etapa se desfasoara pe parcursul anului 2001 si reprezinta o schimbare de strategie a Romaniei in pregatirea procesului de aderare. La sfarsitul anului 2000 s-au intensificat pregatirile de aderare si, prin ordinal noului guvern, ales in toamna 2000, s-a infiintat "Ministerul Integrarii Europene" si "Delegatia Nationala pentru Negocierea Aderarii Romaniei la UE".

Dacǎ pana atunci se analizasera doar capitolele singulare, dupa 2000 Romania se concentreaza pe elaborarea unor "Documente de pozitie" pentru fiecare capitol ramas nedeschis cat si o abordare globala a celorlalte capitole. In aceasta perioada s-au deschis 8 capitole (cap.4. - "Libera circulatie a capitalului", cap.5. - "Dreptul societatilor comerciale", cap.8 - "Pescuitul", cap.9. - "Politica in domeniul transporturilor", cap.10. - "Impozitare", cap.13. - "Politica regionala si ocuparea fortei de munca", cap.23. - "Protectia consumatorului si sanatatii", cap.25. - "Uniunea vamala") si apoi s-au inchis provizoriu doar 3 ( cap.8 - " Pescuitul", cap.23. - Protectia consumatorului si sanatatii ", cap.5 - "Dreptul societatilor comerciale"); interesul guvernului mutandu-se pe capitolele mai complexe, precum cele cu impact politic sau economic. Se accentueaza pregatirile in cadrul unor capitole considerate esentiale de catre marile democratii europene: cele ale celor 4 libertati fundamentale: "Libera circulatie a marfurilor", "libera circulatie a serviciilor", "Libera circulatie a capitalului".

"Elementele definitorii ale strategiei de negociere pentru anul 2001 au constat in abordarea preponderent cantitativa a unui proces, concentrata fiind pe analizarea intregului acquis comunitar, precum si orientare preponderent interna catre desfasurarea negocierilor inter-institutionale in cadrul Delegatiei Nationale si catre consultari cu partenerii sociali, partide politice si comisii parlamentare."[15]

O altǎ etapǎ extrem de importantǎ este cea a anului 2002 cand s-au deschis toate capitolele de negociere. In urma eforturilor de implementare a tuturor cerintelor Uniunii Europene, la sfarsitul lui 2002 au reusit sa fie abordate cateva capitole considerate "dificile", cat si inchiderea provizorie a 7 dintre cele "usoare". Pentru aceasta perioada scurta, de 2 ani, Romania a parcurs un drum considerat anevoios insa la sfarsitul lui 2002, erau deja deschide toate cele 30 de capitole, dintre care 16 inchise provizoriu.

Dupa 2003 Romania se axeaza pe inchiderea provizorie a tuturor capitolelor nebugetare iar dupa 2004 prioritatea principala fiind capitolele "problema": "concurenta", "ajutoarele de stat", "protectia mediului", "controlul financiar". Perioada cea mai importanta urmeaza dupa 2005, cand pe 25 aprilie s-a semnat Tratatul de Aderare la UE la 1 ianuarie 2007. "Semnarea Tratatului de Aderare reprezinta un eveniment politic de maxima importanta, care pune capat unei dramatice mosteniri si deschide oportunitati fara precedent pentru afirmarea rolului important al Romaniei in edificarea Europei unite, fondata pe principiile libertatii, dezvoltarii durabile, tolerantei si respectului demnitatii umane."[16]

Datoritǎ acestui lucru s-a schimbat si modul de monitorizare al progreselor Romaniei si a tuturor eforturilor sale de implementare a acquis-ului comunitar. Dacǎ pana la aceasta data situatia Romaniei era analizatǎ pe baza unui raport anual, acum ea va fi supusǎ unui "Raport de monitorizare" pe diverse perioade: octombrie 2005, mai 2006 si noiembrie 2006; moment cand ar trebui sa se cunoasca decizia Comisiei in privinta aderarii Romaniei si Bulgariei in 2007 sau amanarea acestui proces pana la 1 ianuarie 2008.

Raportul de monitorizare prezinta progresele inregistrate de catre statul in curs de aderare, incepand din momentul semnarii Tratatului de Aderare. Acesta subliniaza progresele inregistrate de catre Romania si enumera sectoarele problematice, unde nu s-au realizat cerintele Uniunii Europene. Raportul se bazeaza pe rapoartele de tara si evalueaza, astfel, gradul de pregatire al Romaniei in vederea aderarii, identificand probleme si modul in care acestea pot fi rezolvate. Primul raport de monitorizare a fost elaborat in octombrie 2005 si prezenta situatia tarii pana la sfarsitul lui septembrie 2005.

Analiza s-a facut pe baza celor 29 de capitole, domeniile de cercetare fiind impartite in trei categorii: gradul de pregatire al Romaniei pt. aderarea la UE (capitolele incheiate cu succes), domeniile care au nevoie de eforturi pentru implementarea acquis-ului comunitar, domeniile care reprezinta motive de ingrijorare (deoarece inca nu s-au realizat cerintele Comisiei Europene). Acest tip nou de raport este mult mai exact si se bazeaza pe informatiile puse la dispozitie de Guvernul Romaniei cat si de diferite ONG-uri si institutii internationale.

Tratatul de Aderare din 2005 prevede trei dispozitii care vor putea sa atenueze impactul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, o dispozitie de salvgardare in economie, o clauza legata de piata interna si una in domeniul justitiei si afacerilor interne. Dar daca Romania nu indeplineste pana la nivelul lui 2006, toate criteriile impuse de Uniunea Europeana, se poate aplica o alta clauza de salvgardare, acea de a amana aderarea cu inca un an, pana la 1 ianuarie 2008. Toate aceste masuri au ca scop protejarea statelor deja membre ale Uniunii, care ar putea sa fie dezavantajate de aderarea unui stat incapabil sa faca fata cerintelor de pe piata europeana.

Prima clauza (Art.36 din Tratatul de Aderare) este cea care se aplica in domeniul economiei si se ocupa de dificultatile de ajustare ale sectorului economic dintr-un stat membru anterior, dificultati pe le poate intampina din cauza includerii pe piata Uniunii a unui nou stat. Aceastǎ clauza poate fi cerutǎ fie de statul care e membru vechi pentru a se feri de o concurenta brusca si neloiala, fie de catre statul nou pentru a avea suficient timp sa-si ajusteze economia.

Cea de-a doua clauzǎ de salvgardare (Art. 37 din Tratatul de Aderare) este cea a pietei interne si se aplicǎ in cazul in care noul stat nu si-a respectat angajamentele luate in timpul negocierilor. Mǎsurile sunt adoptate de catre Comisia Europeana, care "aduce limitari aplicarii pietei interne intr-un anumit sector atata cat este necesar pentru a remedia situatia, acordandu-se prioritate masurilor care perturba cel mai putin functionarea pietei interne"[17]

Ultima clauzǎ de salvgardare care poate fi aplicata este reprezentatǎ de articolul 38 din Tratatul de Aderare si se ocupa de domeniul justitiei si al afacerilor interne. Aceasta se impune adoptatǎ doar daca existǎ riscuri foarte mari in aplicarea regulilor Uniunii.

Ceea ce ar trebui sǎ ingrijoreze cel mai mult Romania este posibilitatea aplicarii unei alte clauze de catre Comisia Europeana, cea a amanarii aderarii tarii pana la data de 1 ianuarie 2008 ( Art. 39 din Actul de Aderare ), ca urmare a nerespectarii promisiunilor de implementare a acquis-ului comunitar. In cazul Romaniei aceasta decizie poate fi votata in cazul in care nu sunt rezolvate cele 11 angajamente din Tratatul de Aderare din 2004 (sectorul justitiei, concurentei sau afacerilor interne).

De aceea este necesar ca evolutia Romaniei sa fie in permanenta observata de catre Delegatia Comisiei Europene din Romania, pentru a se putea urmari indeplinirea promisiunilor luate cu trei ani in urma dar si pentru a putea acorda ajutorul Uniunii in sustinerea anumitor decizii.

Trebuie mentionat ca in urma unor analize exacte a specialistilor romani cat si a celor europeni s-a observat ca gradul de concordanta a legislatiei Romaniei si cea a Uniunii Europene este de 75%(media pe toate cele 30 de capitole de negociere), crescand cu fiecare an. Acest procent este net superior pentru capitolele incheiate provizoriu ("Libera circulatie a marfurilor", "Libera circulatie a persoanelor", "Libera circulatie a capitalurilor", "Dreptul societatilor comerciale", "Impozitare", "Politica sociala si de ocupare", "Stiinta si cercetare", "Control financiar"), situatie total diversǎ in cazul capitolelor ramase in curs de negociere ( cap.27 - "PESC" are cel mai slab procent de implementare, intre 50% si 60%, fiind urmat cu un procent de 80% de cap.9 - "Politica in domeniul transporturilor" si cap.23 - "Protectia consumatorului si sanatatii").

Gradul de implementare al acquis-ului comunitar in legislatia romaneasca a fost determinat in urma unor studii de specialitatea realizate de catre cercetatori, care au utilizat informatii de tip calitativ continute in "Progress Editor 12.80" cat si rapoartele elaborate anual de catre ministerele integratoare.

In urma tuturor acestor cercetari s-au elaborate cateva prioritati si obiective generale pe care Romania ar trebui sale respecte pentru a putea deveni un stat membru al Uniunii Europene. Aceste prioritati sectoriale sunt innoite in fiecare an, in urma publicarii raportului Comisiei Europene, fiind astfel analizate eforturile Romaniei in vederea aderarii in 2007. Prioritatile se impart in 3 mari sectoare: "criterii politice", "criterii economice" si "capacitatea de asumarea a obligatiilor de stat membru UE".

"Criteriile politice" se bazeaza pe: "Democratia si statul de drept" in Romania: elaborarea tuturor masurilor pentru dezvoltarea administratiei publice; imbunatatirea capacitatii de decizie la nivelul institutiilor guvernamentale; inlaturarea definitiva a coruptiei; continuarea tuturor reformelor Politiei si a Justitiei; etc.

"Drepturile omului si protectia minoritatilor": dezvoltarea strategiei guvernamentale pentru protectia copilului si a drepturilor minoritatilor in Romania; infiintarea institutiilor de "prevenirea si combatere tuturor formelor de discriminare".

"Criteriile economice" se refera la: adoptarea unor reforme in vederea impunerii stabilitatii macroeconomice; crearea unei piete functionale si a impunerii Romaniei ca un stat capabil sa faca fata concurentei de pe piata Uniunii Europene

"Capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru a UE" face o scurta prezentare a celor 30 de capitole de negociere si a masurilor necesare pentru incheierea acestora pana la data de 1 ianuarie 2007. In cazul fiecarui capitol se impune adoptarea unor cerinte exacte ale acquis-ului comunitar, necesare dezvoltarii capacitatii Romaniei ca stat membru UE. Romania ar trebui sa depuna un efort deosebit pentru a ajunge intr-un timp relativ scurt la o crestere economica, tipica statelor europene, pentru a fi capabila sa atraga cat mai multe investii straine, necesare dezvoltarii sale.

Ideea de bazǎ ar fi cǎ aderarea este prioritatea numarul unu a Romaniei si de aceea, pentru realizarea sa, ar trebui sǎ se faca un efort general, la nivelul intregii societati, pentru a se atinge toate standardele impuse de catre Uniunea Europeana, pana la 1 ianuarie 2007.

In urma analizarii ultimelor rapoarte ale Uniunii, se poate observa cǎ Romania se aflǎ pe drumul cel bun si cǎ aderarea ei in 2007 este sigura. "Raportul de monitorizare din luna mai are toate sansele sa fie unul pozitiv, iar Romania sa poata adera la 1 ianuarie 2007. Comisarul Frattini, vicepresedintele Comisiei Europene si comisar pentru Justitie, a declarat cǎ: domeniul Justitiei si Afacerilor interne este unul, dacǎ nu cel mai important domeniu cheie pentru aderarea Romaniei. Iar in acest domeniu am inregistrat pana acum progrese enorme, iata de ce pot sa fiu mai mult decat optimist"[18].

2006 este anul decisiv pentru aderarea Romaniei la UE deoarece rapoartele de monitorizare sunt moduri de analizare diverse de cele anuale si se axeaza pe elementele problema ale tarii. Dacǎ acestea nu pot fi rezolvate in cursul acestui an, sunt mari posibilitati cǎ Romania sǎ-si amane aderarea cu inca un an. Cu toate acestea, analizandu-se progresele Romaniei de la primul raport de monitorizare, cel din octombrie 2005, se pot observa cateva evolutii deosebite. Acestea vor fi insa analizate in cadrul raportului din mai 2006, raport considerat primordial pentru decizia Comisiei Europene de a accepta Romania ca stat UE in 2007 sau de a amana acest lucru pentru 2008.

Lucrarea este impartita pe douǎ mari capitole in care incerc sa analizeze procesul negociere in vederea integrarii, incepand cu anul 2001 si incheind cu anul 2006. Cele doua capitole prezinta din perspective diferite evolutia Romaniei, subliniind, in acelasi timp, domeniile in care statul roman nu a reusit sa-si indeplineasca angajamentele luate fata de Uniune in momentul semnarii "Tratatului de aderare". Primul capitol "Evolutia strategiei de aderare" l-am despartit in doua subcapitole ("Nivelul de pregatire al Romaniei in 2001" si "Comparatia evolutiei Romaniei din 2001 pana in 2005 - Analiza pe baza rapoartelor Comisiei Europene si a Programelor de Guvernare"), care subliniaza stadiul Romaniei in 2001 si modul cum a evoluat catre momentul aderarii din 2007.

In primul subcapitol pentru a analiza capacitatea Romaniei de a adera la Uniunea Europeanǎ in 2007, voi analiza progresele pe care aceasta le-a facut din 2001 (considerat an de referinta in procesul de aderare) pana in 2005 (anul primului raport de monitorizare). Se stie ca raportul din octombrie 2005 este considerat extrem de important deoarece a schimbat modul de abordare ale procesului de integrare, producand si o modificare a strategiei Guvernului Romaniei.

Voi incerca sa ma axez in principal pe problemele politice, considerate extrem de dificile si pe modul cum au fost rezolvate "plangerile" Comisiei Europene in vederea schimbarii modului de abordare ale "criteriilor politice". Perspectiva din care voi analiza "strategia de aderare a Romaniei" este aceea a Comisiei Europene, incercand sa prezint fiecare problema asa cum reiese din raportul anual, cat si masurile pe care Guvernul le-a luat pentru a "castiga bunavointa" acesteia.

In cel de-al doilea subcapitol, "Comparatia evolutiei Romaniei din 2001 pana in 2005 - Analiza pe baza rapoartelor Comisiei Europene si a Programelor de Guvernare" voi face o paralela intre situatia Romaniei din 2001 cu cea din 2005, doua perioade total diverse in istoria procesului de negociere, observand si modul cum cerintele Comisiei au fost abordate de catre Guvern.

Am prezentat pe larg negocierile de aderare si mecanismul desfasurarii acestora cat si stadiul indeplinirii criteriilor de integrare, luand in permanenta in calcul si obiectivele pe care le are Romania pentru cel de-al doilea trimestru din 2006. La elaborarea acestui studiu au fost folosite, pe segmente privind Uniunea Europeana, lucrari stiintifice recente ale unor autori prestigiosi cat si informatii cuprinse in documentele oficiale ale Comisiei Europene. Pentru a putea sa fie analizate progresele Romaniei in acest interval de timp, au fost utilizate ca material didactic documentele oficiale ale Guvernelor Romaniei din perioada 2000-2002 si 2004-2006, documente precum "Programul National de Aderare la Uniunea Europeana" din iunie 2001, "Planul de masuri prioritare pentru 2006, bazat pe Raportul de monitorizare 2005" sau "Raportul progreselor inregistrate in pregatirea pentru aderare la Uniunea Europeana" din iunie 2001 sau octombrie 2005.

In cea de-a doua parte a lucrarii, "Societatea Romaneasca si Uniunea Europeana", am urmat aceeasi strategie ca in prima parte, impartind capitolul in doua subcapitole ("Uniunea Europeana sustine Romania" si "Romania si perspectiva integrarii la UE"), care urmaresc interesele celor doi actori. In primul subcapitol incerc sa determin interesul pe care il are Uniunea Europeana in procesul de extindere si, mai ales, scopul care o determina sa investeasca in Romania si sa o sustina in procesul de integrare. Iar in cel de-al doilea, voi determina obiectivul Romaniei si ceea ce poate oferi in acest schimb bilateral de interese. Este societatea civila romaneasca pregatita sa fie pusa la acelasi nivel cu cea europeana? Este poporul roman constient de ceea ce inseamna a fi "cetatean European"? Voi incerca sa raspund la aceste intrebari privind in perspectiva si observand modul cum pot cei doi actori "Romania" si "Uniunea Europeana" sa se influenteze reciproc.