Procesul de extindere al Uniunii Europene

Procesul de extindere al Uniunii Europene

1.1.        Construirea noii Europe

Extinderea este proiectul cel mai ambitios intreprins de UE: el reprezinta, de fapt, reunificarea continentului european, divizat in urma ultimului razboi mondial. Au existat in trecut si alte valuri ale extinderii intr-o Europa divizata, dar actualul proces de extindere⁴ ajuta la indeplinirea visului parintilor fondatori ai UE: o Europa unita si libera.

1.1.1    De ce se extinde UE

Viitoarea extindere este un nou pas catre integrare europeana: o ocazie istorica de a pune capat divizarii artificiale intre Europa de Vest si de Est si de a reunifica continentul .

Extinderea care urmeaza sa includa alte state din Europa Centrala si de Est, evidentiaza idealurile, valorile si obiectivele fundamentale ale UE. Incurajarea pacii, stabilitatii, democratiei si prosperitatii in intreaga Europa prin integrarea statelor si popoarelor constituie ratiunea de a fi a UE.

4. Vezi aneza nr.2 - Procesul de extindere

Extinderea transpune in viata aceasta viziune prin incurajarea integrarii economice si politice. Pentru statele din Europa Centrala si de Est, aderarea simbolizeaza o reintoarcere in Europa si sansa de a-si ancora ferm propriile democratii in cadrul UE.

Unificarea continentului european demonstreaza dinamismul si progresul continuu al UE

Scopul urmarit de UE si de extinderea sa: reunificarea popoarelor din Europa intr-un cadru constitutional care sa le incurajeze sa munceasca impreuna in conditii de pace si stabilitate.

Costurile reale ale extinderii nu pot fi cuantificate prin prisma bugetului UE: efectele cele mai considerabile ale adaptarii au fost deja resimtite in viitoarele state membre.

Pentru popoarele din actuala Uniune Europeana, stabilitatea si democratia din Europa Centrala si de Est au dus deja la obtinerea unor beneficii semnificative, nu numai pe planul securitatii, ci si al prosperitatii: dezvoltarea rapida a comertului a contribuit la crearea de oportunitati pentru libera initiativa, investitii, noi locuri de munca si o crestere economica marcata in Europa Occidentala.

Aceste beneficii vor fi consolidate si sporite, atat pentru membrii mai vechi, cat si pentru cei noi, o data cu realizarea extinderii. Beneficiile si oportunitatile oferite de extindere depasesc cu mult potentialele obstacole, costuri si riscuri implicate de acest proces. Extinderea este actul de politica externa de cel mai mare succes pe care l-a intreprins UE.

O intarziere a acestui proces sau abandonarea sa, ca urmare a neratificarii sale de catre oricare din membrii UE, ar constitui un esec politic major pentru Europa. In plus, acest fapt ar presupune costuri considerabile atat pentru UE, cat si pentru tarile candidate.

Un proces de extindere gestionat necorespunzator ar fi insa aproape la fel de nefast. Daca UE nu continua reformele si ajustarile pe care le impune acum extinderea, ea va rata - poate pentru totdeauna - sansa de a face Europa mai puternica si mai sigura, in interesul cetatenilor ei, al vecinilor sai si al lumii.

Exista domenii cheie in care UE poate sa ia masuri pentru a asigura succesul extinderii:

relansarea economiei europene: este nevoie de mai multa inovatie si reforma, pentru a asigura dezvoltarea, competitivitatea si crearea de noi locuri de munca in cadrul unei piete extinse.

construirea unei Europe mai sigure pentru cetatenii ei: ar trebui facut un salt considerabil in domeniul colaborarii pe probleme de justitie si afaceri interne, oferind standarde superioare si o securitate sporita.

dezvoltarea parteneriatului cu tarile vecine: pe masura ce frontierele UE se extind, este nevoie de o politica de vecinatate care sa propage prosperitatea si stabilitatea in jur.

cresterea rolului Europei in afacerile internationale: trebuie fructificata sansa de a avea 27 de membri⁵ pentru a se bucura de o mai mare autoritate, coerenta si influenta pe arena internationala.

5.In present UE este compusa din 25 de state menbre

actionand impreuna ca europeni: aderarea noilor membri, cu bogatul lor patrimoniu cultural, va spori diversitatea Uniunii Europene. Extinderea va insemna mai multe schimburi de idei si o mai buna intelegere a altor europeni. Institutiile comunitare vor continua sa respecte limbile nationale si vor incuraja invatarea altor limbi.

Actualul proces de extindere este diferit de cele anterioare deoarece el face ca Uniunea Europeana sa treaca la o noua scara de activitate: o scara de operare la nivel continental, care o poate face sa functioneze mai bine, sa dea rezultate mai bune pentru cetatenii sai si sa devina o putere in afacerile internationale - cu conditia sa nu rateze aceasta sansa.

1.1.2    De ce doresc tarile sa adere

De-a lungul istoriei lor, tarile din Europa Centrala si de Est au suferit din cauza expansionismului statelor vecine mai mari, din Est si Vest. Cererea lor de a adera la UE a reflectat teama de a se gasi in situatia de a fi libere, dar fara nici un fel de legaturi care sa le ancoreze intr-o Europa care se schimba rapid. Pentru a beneficia de o securitate sporita, aceste state isi doreau sa adere atat la UE, cat si la NATO.

Aderarea lor la Uniune simbolizeaza revenirea in familia europeana, da un caracter stabil tinerelor democratii din aceste tari si creeaza climatul necesar pentru realizarea unor economii de piata echilibrate din punct de vedere social. Aderarea aduce cu sine beneficii economice si sociale care stau la baza dezvoltarii democratice, oferind acces la piata unica si la asistenta financiara suplimentara. Ea ofera mai multe oportunitati de investitii directe si refacere economica, un mediu de afaceri stabil si politici sociale progresiste.

O data cu sfarsitul Razboiului Rece, s-a pus capat si divizarii artificiale a Europei, dar perspectiva unor potentiale conflicte intre grupurile si minoritatile etnice si nationale si-a facut aparitia in Europa Centrala si de Est. Perspectiva aderarii la UE a eliminat multe din acest tip de probleme.

Prin intergrarea in UE se urmareste promovare intelegerii intre cetateni - in special intelegerea noilor membri: aceasta presupune schimburi de persoane provenind din diferite segmente ale societatii; experienta profesionala; posibilitatea ca tinerii sa-si faca studiile in alte tari ale UE; si consolidarea retelelor universitare la nivel european.

Aderarea presupune o mai mare prosperitate pentru noile state membre, ca o consecinta a largirii pietei.

Cresterea rapida a relatiilor comerciale si de investitii, in ultimii ani, intre UE si viitoarele state membre a determinat castiguri economice substantiale. Aderarea, o data cu abolirea controalelor la frontiera pentru marfuri, va insemna prezenta neingradita pe piata a noilor state membre. Se

preconizeaza de asemenea o serie de beneficii si ca urmare a liberalizarii serviciilor, capitalului si fortei de munca. Aceste beneficii sunt de aceeasi natura cu cele constatate in momentul introducerii pietei unice, fara frontiere, in 1993.⁶

Factorii care influenteaza sansa noilor state membre de a ajunge la nivelul de prosperitate din Europa Occidentala includ:

· un volum mai mare de investitii, pe langa fluxul de capital din ultimii ani, care sa conduca la cresterea in continuare a productivitatii, calificarilor si transferului de tehnologie,

· un cadru juridic si economic stabil oferit de apartenenta la UE,

· acordarea de asistenta din fonduri comunitare.

Integrarea tarilor din Europa Centrala si de Est in Uniunea Europeana pot conduce la efecte positive directe si indirecte , dintre care:

Efecte directe: - efectul de creare de comert - inlocuirea productiei interne, cu costuri mai mari, cu bunuri de import din tarile UE, cu costuri mai mici;

6. PIU:

- efectul asupra veniturilor guvernamentale prin cresterea bazei de impozitare ca urmare a cresterii comertului;

- efectul asupra bunastarii consumatorului - cresterea acesteia ca urmare a preturilor scazute la bunurile din import;

Efecte indirecte: - efectul alocarii resurselor si redistribuirii veniturilor;

- efectul de crestere a competitivitatii prin posibilitatea utilizarii unor factori de productie mai ieftini prin integrarea in UE;

- efecte sectoriale - influenta pozitiva asupra productiei, somajului si comertului pe sectoare economice;

Perspectiva de a deveni membru al UE a ajutat tarile din Europa Centrala si de Est sa isi consolideze procesul de reintoarcere la o democratie pluralista si o economie de piata. Eforturile acestor tari pe calea reformei si a tranzitiei au fost sprijinite de UE. Stabilitatea care a fost astfel realizata si cresterea prosperitatii sunt nu numai in beneficiul acestor tari, dar si al actualelor state membre UE.

1.1.3    Extinderile anterioare

Uniunea Europeana are un trecut ce include extinderi incununate de success.

In prezent, Uniunea are 25 membri ⁷, dintre care sase membri fondatori din 1952, Franta, Germania, Italia,Olanda, Belgia si Luxemburg. In 1973, au devenit membri Marea Britanie, Danemarca si Irlanda; ulterior au fost primite Grecia in 1981, Spania si Portugalia in 1986, dupa caderea regimurilor dictatoriale, aderarea la UE sustinand astfel dezvoltarea lor democratica. In 1995, Austria, Finlanda si Suedia au devenit membre ale UE. In final, in 2004 au aderat Polonia, Slovenia, Ungaria, Malta, Cipru, Letonia, Estonia, Lituania, Republica Ceha, Slovacia. In ultimii 30 de ani, Uniunea Europeana s-a extins de la 6 state membre cu o populatie de 185 milioane la o entitate internationala ce numara 25 state membre, cu 457 de milioane de cetateni.⁸ Extinderea nu a impiedicat insa dezvoltarea in profunzime. La vremea aderarii Spaniei si Portugaliei, UE lansa programul pietei unice si politicile de mediu, coeziune economica si sociala, cercetare, tehnologie si afaceri sociale. In 1992, Tratatul de la Maastricht a pregatit uniunea economica si sociala, intr-un moment in care se afla in curs de desfasurare aderarea Suediei, Finlandei si Austriei. Apoi, UE a lansat moneda unica (euro), intr-o perioada in care simultan negocia extinderea cu ultimele zece state aderate la UE.

7. vezi anexa nr.3

8. http://ro.wikipedia.org

Faptul ca numarul tarilor care au aderat ulterior la Uniunea Europeana a sporit considerabil fata de cel initial, atesta atractia data de performantele deosebite realizate, prin activitatea sa de unire a eforturilor tarilor member si de orientate a acestor eforturi in directia obtinerii progresului.

Aceasta putere de atractie a Uniunii Europene a dobandit cu timpul noi dimensiuni care isi gasesc expresia in importantul aflux de state ce au solicitat aderarea la Uniune.

1.1.4    Runda actuala

Tarile care vor sa adere la UE trebuie sa se pregateasca in conformitate cu criteriile formulate de UE.

Reuniunea la nivel inalt a liderilor UE de la Copenhaga, in iunie 1993, a lansat promisiunea istorica potrivit careia "tarile din Europa Centrala si de Est, care isi exprima dorinta in acest sens, vor putea adera la Uniune de indata ce sunt in masura sa isi asume obligatiile de membru, prin indeplinirea conditiilor economice si politice".⁹

Cu acea ocazie, au fost specificate clar pentru prima oara conditiile ce trebuie indeplinite pentru a deveni membru, ce au devenit cunoscute sub numele de "criteriile de la Copenhaga". Acestea stabilesc anumite standarde pentru tarile care aspira sa devina membre ale UE:

♦Stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, respectarea si protectia minoritatilor.

9. "Extinderea Uniunii Europene - Realizari si provocari"- Wim Kok

♦Existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor de piata din cadrul Uniunii.

♦Capacitatea de a indeplini obligatiile de membru, inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare.

Primul criteriu, cel "politic", este considerat a fi o conditie prealabila pentru deschiderea negocierilor de aderare, in timp ce celelalte criterii trebuie sa fie indeplinite pana in momentul aderarii. Al treilea criteriu presupune ca noii membri sa fie capabili sa preia politicile si reglementarile UE ("'acquis"-ul), pe care apoi sa le puna in practica si sa le aplice in mod efectiv.

Beneficiile procesului de extindere sunt deja vizibile. In viitoarele state membre din Europa Centrala si de Est, au aparut deja democratii stabile, institutii democratice si un respect tot mai mare pentru minoritati. Reformele lor economice au determinat deja obtinerea unor rate inalte de crestere economica (in comparatie cu ratele de crestere din UE) si perspective mai bune de ocupare a fortei de munca. Acest proces a fost incurajat de perspectiva de a deveni stat membru UE, precum si de asistenta financiara acordata de Uniunea Europeana si de alte institutii internationale.

"Conditionalitatea" impusa de aceste criterii ce trebuie indeplinite pentru a deveni membru UE a avut un puternic impact asupra ritmului reformelor si le-a conferit un caracter ireversibil. Stabilitatea si prosperitatea tot mai mare care au rezultat sunt in beneficiul actualilor si viitorilor membri.

Astfel, UE reunifica progresiv continentul si extinde catre alti europeni zona de pace, stabilitate si prosperitate de care s-au bucurat mai multe generatii din Europa Occidentala

Uniunea Europeana se pregateste acum sa primeasca in randul membrilor sai patru state din Europa Centrala si de Est, precum Romania, Bulgaria, Turcia si Croatia.

Intr-o ceremonie desfasurata pe 25 aprilie 2005 in Luxemburg, Romania si Bulgaria, impreuna cu tarile membre ale UE, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, care urmeaza sa intre in practica la 1 ianuarie 2007. Acesta prevede insa clauze de salvgardare ce pot intarzia amanarea cu un an. Cele mai problematice capitole sunt Justitia si Afacerile Interne si Politica in Domeniul Concurentei.

Pe 13 aprilie 2005, Parlamentul European a aprobat semnarea Tratatului de Aderare a Romaniei si Bulgaria, facand posibila aderarea lor la Uniunea Europeana. Parlamentul a votat cu 497 voturi pentru, 93 impotriva si 71 de abtineri aderarea Romaniei. Aderarea Bulgariei a fost aprobata cu 522 de voturi pentru, 70 impotriva si 69 de abtineri.¹⁰

Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeana.Turcia a inceput negocierile preliminare la 3 octombrie 2005. Totusi analistii considera ca aceasta tara nu va adera mai devreme de 2015, datorita numarului mare de reforme economice si sociale care trebuie intreprinse. Datorita diferentelor religioase si culturale in relatia cu restul Europei, Turcia se loveste de o opozitie puternica din partea guvernelor conservatoire si religioase ale statelor member, in special Franta, Germania, Austria, Grecia, Cipru si Slovenia.

Croatia este un alt stat canditat la aderare. Aderarea ar putea avea loc pana in 2010, desi procesul de aderare a fost incetinit printer altele de necooperarea Croatiei cu Tribunalul international pentru crime de razboi de la Haga.

10.http://ro.wikipedia.org

La 9 noiembrie 2005, Comisia Europeana a recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia republica ex-iugoslava care castiga acest statut.

Pentru a deveni membra a UE, o tara trebuie sa aiba o democratie stabila care garanteaza respectarea legii, drepturile omului si protectia minoritatilor, si trebuie sa aiba o economie de piata functionala precum si servicii civile capabile de aplicarea si gestionarea legilor UE.

UE furnizeaza asistenta financiara substantiala si consultanta pentru a ajuta tarile candidate sa se pregateasca pentru aderare. Aceasta cooperare fara precedent a adus beneficii oamenilor atit din prezentele cit si din viitoarele State Membre. Comertul a crescut masiv, si a devenit mai usor sa tratam cu problemele care ne afecteaza pe toti cum ar fi poluarea peste granite si lupta impotriva crimei.

Aceasta este cea mai ambitioasa largire din istoria Uniunii Europene. Niciodata nu a mai imbratisat UE atit de multe tari noi, niciodata pina acum nu a mai crescut atit de mult ca suprafata si populatie sau inglobat atit de multe istorii si culturi diferite. Aceasta oportunitate istorica va uni continentul european, consolidind pacea stabilitatea si democratia si va permite popoarelor sale sa imparta beneficiile progresului si prosperitatii generate de integrarea europeana.

1.2 Economie, piata muncii, finante

Pentru statele membre si pentru cele ce vor dobandi acest statut, se impune gestionarea atat a oportunitatilor economice, cat si a riscurilor pe care le presupune extinderea, succesul extinderii depinzand de cat de bine se realizeaza aceasta gestionare. Masura in care tarile, firmele si oamenii vor castiga sau vor pierde in urma extinderii va depinde de propriilor lor decizii si nu de extinderea ca atare a UE.

Cu toata importanta pe care o au politicile UE, succesul economic al tarilor membre a stat si va sta in continuare in propriile lor maini. In termeni strict economici, viitoarea extindere a UE inseamna integrarea unui grup de tari care constituite o economie mare si bogata cu 375 de milioane de locuitori, cu un grup de tari mult mai putin bogate, cu o populatie totala de 75 de milioane de locuitori. Atat teoria cat si experienta trecuta ne pot ghida in evaluarea consecintelor economice posibile.

1.2.1.Efectele ecomice

In plan economic, aderarea a insemnat accesul la piata comunitara, participarea la elaborarea si aplicarea politicilor comune sau accesul la fondurile structurale, toate insotite de un efort considerabil de restructurare a sectoarelor economice si de adaptarea la exigentele criteriilor de convergenta ale Uniunii Economice si Monetare.

Printre cele mai importante efecte pozitive in plan economic, se pot mentiona:

liberalizarea comertului ( teoretic, determina o ameliorare a competitivitatii si o crestere a exporturilor);

impulsionarea fluxurilor investitionale ( capitaluri, tehnologie si know how);

accesul la finantare comunitara ( in sensul imbunatatirii infrastructurii si al dezvoltarii regionale)

Toate aceste beneficii se pot manifesta sub forma cresterii economice, a imbunatatirii standardelor de viata, reducerii disparitatilor de dezvoltare regionala sau a imbunatatirii standardelor de mediu.

Extinderea UE la 25 de state membre (EU-25) va aduce inca 75 milioane de consumatori pe piata unica europeana. Acest lucru ar trebui sa duca la intensificarea schimbului de marfuri si servicii, la economii de scala, la cresterea concurentei si a investitiilor, conducand astfel la o mai mare crestere economica, atat in actualele, cat si in viitoarele tari membre. In acest sens, extinderea seamana cu procesul de realizare a pietei unice, prin care a trecut UE in anii 90. In plus, noile state membre se pot astepta la rate ale cresterii relativ mari, avand in vedere posibilitatile "de a ajunge din urma"asociate cu veniturile mai mici pe cap de locuitor.

Tarile din Europa Centrala si de Est vor fi confruntate si cu costurile integrarii, printre care, in mod evident, se numara dislocarea fortei de munca din sectoarele economice care nu pot faca fata presiunilor concurentiale de pe Piata Unica, impreuna cu toate costurile aferente de disponibilizare si reorientare profesionala, precum si costurile de adaptare a politicilor interne la reglementarile U.E. in domenii precum mediul inconjurator.

Un aspect relevant pentru actuala extindere este si cel al impactului - direct si indirect - al largirilor anterioare, atat asupra noilor membri, cat si asupra Uniunii Europene.

Impactul economic direct:

eliminarea barierelor din calea schimburilor comerciale ;

aplicarea politicilor comunitare referitoare la politica concurentei si la ajutoarele de stat ;

implementarea instrumentelor PAC in agricultura ;

accesul la fondurile structurale.

Impactul economic indirect:

reorientarea fluxurilor comerciale ( creare si deturnare de comert ) ;

restructurarea industriala si agricola ;

implicatii in plan regional ;

aderarea la criteriile de convergenta pentru UEM (Maastricht).

1.2.1.1.    Comertul

Integrarea economica extensiva intre actualele si viitoarele state membre a fost infaptuita deja ca parte a procesului de pre-aderare¹¹

Deoarece schimbul de marfuri cu UE s-a liberalizat in mare masura in cursul anilor '90, apartenenta la UE inseamna trecerea la uniunea vamala de la zona de liber schimb preexistenta. Aceasta va

avea, pe termen scurt, doar un impact imediat redus asupra comertului de marfuri cu noile state membre, urmand ca avantajele sa apara doar pe termen mediu si lung, ca efect al cresterii investitiilor si al specializarii continue a productiei. Cu toate acestea, raman domenii in care comertul inca nu s-a liberalizat complet, cum ar fi sectorul automobilelor, iar comertul cu servicii, inclusiv servicii financiare, este limitat. Nici comertul agricol nu este complet liberalizat, desi comertul cu produse agro-alimentare a crescut substantial in perioada de pre-aderare.

Este posibil ca extinderea sa conduca la o crestere a volumului schimburilor comerciale intre noile state membre, mai ales intre cele din Europa Centrala si de Est.

Estimarile asupra impactului extinderii asupra actualei UE sunt, in general, limitate, data fiind dimensiunea economica mult mai mare a acesteia.

11. vezi anexa nr.5 "Comertul U.E. cu Europa Centrala si de Est".

O astfel de estimare este aceea potrivit careia actualele state membre ale UE vor castiga probabil in total aproximativ 10 miliarde euro, pe termen lung, insemnand o crestere cu 0,2% a PIB-ului in aceste tari, care ar putea duce la crearea a aproximativ 300.000 de locuri de munca (in ipoteza unui raport constant volum munca - volum productie). Acest castig economic se va distribui probabil inegal intre actualele state membre, Germaniei revenindu-i in jur de o treime. Pentru noile state membre, economistii sunt cu totii de acord ca este posibil ca, in cazul lor, castigurile sa fie proportional mult mai mari, ca o reflectare a faptului ca 70% din exporturile acestor tari merg catre actuala UE (doar 4% din exporturile UE merg, in prezent, spre noile state membre) si a faptului ca economiile lor sunt mult mai mici.

Simularile care au ca punct de plecare relatiile comerciale demonstreaza ca, de regula, tarile candidate, ca grup, castiga undeva intre 1.5 % si 8% sau chiar 10% din PIB, pe termen scurt si mediu".

Incepand cu anii '90, U.E. a devenit cel mai important partener comercial al TECE, cu o pondere comparabila cu realitatile din planul comertului intracomunitar. Factorii care au determinat aceasta evolutie in relatiile comerciale sunt:

efortul de integrare europeana a potentat si accelerat procesul intern de reforma oricum in desfasurare, in evolutia spre o economie de piata functionala, competitiva (cresterea de competitivitate prin restructurarea unor monopoluri interne);

crearea si perfectionarea ulterioara a cadrului juridic si institutional de desfasurare a comertului bilateral (Acordul European), insotita de evolutii similare in relatia cu celelalte state candidate (CEFTA);

efectul de antrenare ("geographical spillover"), dupa logica functionalista de antrenare a zonelor adiacente in comertul cu o grupare integrationista de talia U.E.

1.2.1.2   Investitiile

Investitiile sunt cheia cresterii economice viitoare in noile state membre, deoarece exista deja schimburi comerciale libere substantiale, iar mobilitatea fortei de munca s-ar putea sa ramana limitata timp de cativa ani dupa extindere.

Investitiile Straine Directe (ISD) au fost deja incurajate in viitoarele state membre in perspectiva aderarii la UE. Este dificil de estimat insa gradul in care acestea vor creste in viitor. Dupa extinderile precedente, s-au inregistrat salturi considerabile in fluxul investitiilor straine, mai ales in Portugalia si Spania; dar acest lucru nu s-a intamplat in toate cazurile, iar cresterea ISD depinde de politicile de ajustare sanatoase si de o buna guvernare la nivel national.

Tinand cont de nivelul ISD deja mare, de eliminarea facilitatilor fiscale speciale si de incheierea procesului de privatizare, nu se intrevede o crestere a ISD dupa extindere. Pe de alta parte, integrarea efectiva in UE va duce la o crestere semnificativa a fluxului investitional, presupunand ca situatia locala este incurajatoare in acest sens. Cresterea sigurantei legislative pe care o impune calitatea de membru UE si eliminarea "clauzelor protectioniste" din actualele acorduri dintre tarile candidate si UE, care au limitat, se pare, exporturile acestor tari, vor constitui tot atatia factori favorizati.

Multe companii au pregatite noi proiecte de investitii in asteptarea finalizarii extinderii UE, ceea ce sugereaza ca ne putem astepta la o crestere a investitiilor. Se poate observa ca NAFTA a avut ca efect cresterea considerabila a investitiilor in productie, in Mexic. In cazul aderarii la UE, efectul "deblocarii" accesului la piata, reglementarile comune si orientarea economica ar trebui sa aiba un efect si mai puternic.

Astfel, este posibil ca efectul dinamic - un cerc virtuos intre crestere si investitie - va duce probabil, in continuare, la o crestere economica rapida in noile stat membre, dupa aderare. Totusi, experienta extinderilor anterioare arata ca acest dinamism nu se declanseaza automat, ci va depinde de adoptarea unor politici sanatoase, favorabile cresterii economice, atat de catre noile state membre, cat si de catre UE in ansamblul sau.

Chiar si in cele mai optimiste scenarii, convergenta economica a noilor state membre cu actualele state membre va fi un proces indelungat , care va dura cateva decenii. Costurile si beneficiile nu vor aparea, neaparat, in aceeasi perioada; costurile asociate cresterii concurentei si alinierii vor aparea probabil mai devreme, in primii ani dupa integrare. Insa, pe termen lung, beneficiile pot fi foarte mari, daca se aplica politici adecvate.

Ratele cresterii economice inregistrate recent de viitoarele state membre¹² sunt mai mari decat cele din actualele state membre ale UE.

1.2.1.3. Migratia si piata muncii

Deoarece migratia lucratorilor duce la castiguri economice in tarile gazda, ea ar putea fi unul din vantajele majore ale extinderii UE.

Majoritatea cetatenilor din viitoarele state membre pot deja circula liber (fara viza) pe teritoriul UE. Peste 850.000 sunt rezidenti UE, reprezentand 0,2% din populatia acesteia. Migratia (cel mai adesea, a muncitorilor sezonieri) se concentreaza mai mult catre tarile si regiunile vecine; doua-treimi din cei care migreaza se stabilesc in Germania si aproximativ 14% in Austria. Exista o preocupare generala la nivelul UE privind o eventuala migrare masiva a lucratorilor din noile state membre, dupa extindere, cauzata de diferenta mare de venituri. Aceste temeri insa nu sevor adeveri probabil in realitate.

Experienta aderarilor anterioare a tarilor cu venituri mici este edificatoare.

12. vezi anexa nr.6 "Cresterea economica in U.E si viitoarele state membre"

Migratia neta dinspre Spania si Portugalia, dupa aderarea lor la UE, a fost aproape zero in a doua jumatate a anilor 80.

Inperioada respectiva, au existat restrictii asupra migrarii populatiei, care s-au mentinut pe o perioada de tranzitie de sapte ani. Chiar si dupa eliminarea restrictiilor, care a coincis cu recesiunea de la inceputul anilor 90, migratia dinspre aceste tari a fost nesemnificativa.

Un aranjament provizoriu similar a fost agreat si pentru extinderea viitoare: astfel, actualele state membre vor avea dreptul sa restrictioneze afluxul de forta de munca dinspre Europa Centrala si de Est timp de sapte ani. Trei din actualele state membre si-au aratat intentia de a nu restrictiona intrarea lucratorilor din noile state membre, dupa extindere.

Deoarece tarile gazda obtin avantaje economice de pe urma imigratiei, avand in vedere ca aceasta acopera necesarul de forta de munca calificata si necalificata, aceste trei tari vor beneficia de pe urma acestei decizii. Celelalte state membre ar trebui de asemenea sa decida cat mai repede posibil, daca permit libera circulatie a fortei de munca din Europa Centrala si de Est, si nu sa astepte incheierea perioadei de tranzitie.

Dupa aderare, cetatenii noilor state membre vor avea dreptul de a calatori si de a se stabili in oricare din actualele state membre. Insa, pe o perioada de maximum sapte ani, actualele state membre au dreptul sa restrictioneze dreptul persoanelor din tarile din Europa Centrala si de Est de a presta o munca platita.

Un alt aspect, separat de dreptul de a munci, este cel al liberei circulatii a persoanelor in spatiul "Schengen". Tarile din acest spatiu au convenit sa elimine controalele la frontierele dintre ele, masura compensata prin schimbul de informatii si intarirea granitelor externe. Un cetatean al unui stat membru are libertatea de a trai si de a munci oriunde in alta parte in UE, chiar daca statul respectiv nu face parte din spatiul "Schengen"; este cazul Marii Britanii si al Irlandei.

Noile statemembre nu vor devei imediat membri cu drepturi depline ai spatiului "Schengen", ci doar dupa ce vor fi indeplinit intr-o masura satisfacatoare standardele privind siguranta frontierelor.

Cifrele calculate de specialisti privind evolutia migratiei sunt, in general, modeste. Consortiul Integrarii Europene estimeaza ca numarul celor care vor migra spre teritoriul actual al UE, dupa introducerea liberei circulatii a fortei de munca - fara a lua in calcul perioada de tranzitie de sapte ani - este de 335.000 (0,1% din actuala populatie a UE), cu o usoara crestere in urmatorii 30 de ani, pana la maximum 1,1% din populatie.

1.2.1.4   Uniunea economica si monetara

Uniunea economica constituie, pana in prezent, stadiul cel mai avansat de integrare interstatala. Fata de caracteristicile Pietei Comune, ea presupune armonizarea politicilor economice (fiscale, monetare) si sociale. Moneda unica este, de asemenea, o tinta specifica pentru acesta forma de integrare. Integrarea interstatala conduce la largirea considerabila a pietei si deci la stimularea concurentei, obtinerea de economii de scara, stimularea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare.

Integrarea interstatala genereaza un mecanism capabil sa permita agentilor economici performante superioare fata de cele obtinute anterior infiintarii organizatiei. Altfel spus, o organizatie interstatala integrationista trebuie sa aiba un efect multiplicator. Dar un astfel de rezultat nu poate fi realizat daca partile candidate la integrare se afla la diferite niveluri de dezvoltare, daca intre ele exista mari decalaje economice.

Tratatul de la Maastricht conditioneaza participarea la Uniunea Economica si Monetara de indeplinirea criteriilor de convergenta stabilite. Doua dintre acestea sunt interpretate intr-o maniera stricta: rata inflatiei statelor membre nu trebuie sa se situeze cu mai mult de 1,5% peste media ratelor inflatiei primelor trei state cu cele mai joase nivele si rata dobanzii pe termen lung trebuia mentinuta in marja de variatie de +/-2% fata de media ratelor dobanzii pe termen lung ale acelorasi trei state.

Cursul de schimb al monedelor nationale trebuia sa se mentina in marja de fluctuatie convenita prin mecanismul ratelor de schimb din cadrul SME in ultimii doi ani anteriori datei de intrare in uniunea monetara. Celelalte criterii vizeaza politica fiscala: datorie publica inferioara limitei de 60% din PIB in preturi curente si deficit bugetar care sa nu depaseasca 3% din PIB in preturi curente.

In Uniunea Economica si Monetara vor putea fi intalnite economii cu inflatie scazuta si cu nivele scazute ale dobanzilor nominale, ceea ce va diminua sursele si volumul veniturilor bugetare. Pentru a preintampina o reducere a veniturilor bugetare, conditiile fiscale stabilite in Pactul de Crestere si Stabilitate au menirea de a sustine politicile guvernelor membre in vederea mentinerii deficitului bugetar in limite rezonabile. Nominalizarea statelor participante la Uniunea Economica si Monetara a fost formal stabilita de catre liderii guvernamentali.

Costurile participarii la o uniune monetara sunt urmatoarele:

cel mai important cost este renuntarea la politica monetara pentru realizarea unor obiective interne.

Economia devine mai sensibila la socurile reale din exterior (care determina reducerea cererii agregate)

Daca valoarea exporturilor unei tari aflate intr-o uniune monetara se reduce, ea va parcurge o perioada de recesiune, pana cand nivelul intern al preturilor va fi suficient de redus pentru a stimula cererea externa pentru produsele interne. Daca nu ar fi facut parte dintr-o Uniune Monetara, ar fi devalorizat moneda pentru a creste competitivitatea, iar nivelul somajului nu ar fi crescut.

Beneficiile participarii la o uniune monetara :

Reducerea costurilor de tranzactie asociate regimurilor de schimb flotante;

Cresterea transparentei preturilor. Comisia Europeana a sustinut ca o moneda unica va descuraja discriminarea prin pret (o piata - o moneda);

Castiguri de bunastare din reducerea incertitudinii. Incertitudinea ratei de schimb induce incertitudine in ceea ce priveste venitul exportatorilor.

Eliminarea riscului in ceea ce priveste rata de schimb reduce riscul sistemic, ceea ce conduce la reducerea ratei reale a dobanzii. Astfel se stimuleaza investitiile, prin care se relanseaza procesul de crestere economica;

Se reduc pierderile de eficienta datorate lipsei de coordonare a politicilor monetare;

Se reduc asteptarile inflationiste. Problema inconsistentei in timp a politicii monetare conduce la presiuni inflationiste.

Euro va deveni intr-o mai mare masura moneda de rezerva pe plan mondial.

1.2.1.5.    Strategia de la Lisabona

In martie 2000, sefii statelor membre UE, reuniti in sedinta Consiliului European de la Lisabona, s-au angajat sa creeze "pana in anul 2010, cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume". In acest scop, participantii au adoptat o gama larga de tehnici, de la legislatia europeana obisnuita, la masuri novatoare, cum ar fi stabilirea de jaloane si evaluarea reciproca a activitatii din statele membre.

Obiectivele fundamentale stabilite pentru urmatorii iani sunt:

Consolidarea pietei unice in sectorul telecomunicatiilor, al energiei si serviciilor financiare si cresterea concurentei in sectorul transporturilor feroviare si aeriane;

Facilitarea accesului la noi tehnologii, inclusiv la telefonia mobila si Internet;

Incurajarea cercetarii, prin cresterea pana la 3% din PIB a cheltuielilor alocate cercetarii si tehnologiei si prin adoptarea regimului european unic de brevetare;

Cresterea ratei de ocupare prin stimularea initiativei micilor intreprinzatori;

Cresterea la 70% a ratei de participare a fortei de munca in general, inclusiv a femeilor si a lucratorilor mai in varsta;

Perfectionarea profesionala a lucratorilor si formarea deprinderii de invatare continua pe toata durata vietii;

Revizuirea generala a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de sustinere pe termen lung a finantelor publice.

Criteriile stabilite pentru aderarea la modelul european formeaza un tot coerent pentru a promova stabilitatea, credibilitatea si consistenta sistemului. Se considera ca dobandirea statutului de economie de piata functionala va conduce la cresterea capacitatii de a face fata presiunii fortelor concurentiale din Uniunea Europeana. Indeplinirea criteriilor presupune o buna capacitate administrativa de aplicare a acquis-ului comunitar. Conditionalitatile privind convergenta nominala conduc la inflatie scazuta, sustenabilitate a finantelor publice si o capacitate crescuta de prevenire a socurilor simetrice si asimetrice.

Reformele structurale propuse in cadrul Strategiei de la Lisabona vor conduce la un dinamism ridicat al pietei unice, o coeziune sociala crescuta, un grad mai inalt de ocupare si o buna gevernanta economica.

In situatia indeplinirii criteriilor de aderare este putin probabil ca procesele manifeste de adancire si largire ale modelului european sa fie "diluate".

Aceasta agenda ambitioasa si cuprinzatoare impune eforturi sustinute timp de mai multi ani. O analiza anuala efectuata de Comisia Europeana masoara progresul inregistrat raportat la obiectivele stabilite.

Progresele au fost, pana in prezent, nesatisfacatoare. In declaratiile sale recente, Comisia a criticat statele membre pentru "ritmul lent al reformelor" si pentru faptul ca ele "nu sunt suficient de ferme in atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona".

Uniunea Europeana a facut progrese in cateva domenii prevazute in agenda de reforma, cum ar fi liberalizarea sectorului energetic.

1.3.2.   Costurile bugetare

Incepand cu anii '90, UE a investit in tarile candidate, pentru a le ajuta sa se pregateasca in vederea aderarii, cheltuielile bugetare in acest sens ridicandu-se la peste 3 miliarde euro pe an, incepand din 2000 ¹³

13. vezi anexa nr.7 "Costurile bugetare ale UE cu procesul de extindere".

Dupa aderare, cheltuielile nete ale U.E. pentru noile state membre vor fi modeste. Conform acordului realizat de la Copenhaga, in 2002, costurile, pana la sfarsitul anului 2006, vor fi de maximum 40,8 miliarde euro, suma in care sunt incluse subventiile agricole, investitiile in infrastructura si ajutoarele regionale, precum si fondurile destinate cresterii sigurantei nucleare, ameliorarii administratiei publice si a securitatii la frontiere ¹⁴

Noii membri vor plati contributii de aproximativ 15 miliarde euro la bugetul UE, si - pentru ca este posibil ca acestia sa nu fie capabili sa foloseasca integral banii alocati - cheltuielile bugetare nete alocate extinderii, pana in 2006, calculate ca numerar efectiv platit, vor fi probabil de aproximativ 10 miliarde euro (unele din fondurile alocate lor, cum ar fi fondurile structurale si de coeziune, care trec printr-un process complicat pana la plata efectiva, se vor plati dupa 2006).

Desi semnificativa pentru noile state membre, aceasta cheltuiala bugetara este totusi modesta pentru UE, din punctul de vedere al realizarii cresterii economice si al sprijinirii stabilitatii politice. De exemplu, ea este mai mica decat costul campaniei de razboi si reconstructie din Kosovo, care a depasit 10 miliarde de euro, iar - din punct de vedere al PIB-ului - este mult mai mica decat resursele alocate de Germania reunificarii sale in anii '90.

14. vezi anexa nr.8 "Cheltuieli bugetare alocate de U.E extinderii: perioada post-aderare".

Pentru noii membri, punerea in practica a politicilor UE in domenii cum ar fi protectia mediului si transporturi vor necesita cheltuieli semnificative pentru mai multi ani.

Aceste state vor trebui sa gaseasca bani sa co-finanteze proiectele de infrastructura, pentru a fi eligibile sa primeasca alocatii de la bugetul UE. In acelasi timp, ele vor spera sa se califice pentru a deveni membre ale zonei euro, in conditiile in care vor trebui sa-si reduca deficitele bugetare.

Impactul extinderii asupra bugetului UE in perioada de dupa anul 2007 depinde de cum anume se restructureaza bugetul, si daca se restructureaza. In fapt, costul extinderii va depinde integral de ce anume va decide U.E in viitor. In ce priveste cheltuielile, aceste decizii se refera in special la politica agricola comuna si la fondurile structurale destinate dezvoltarii economice a zonelor si sectoarelor mai sarace.

Zonele rurale din UE sunt o componenta importanta dar vulnerabila a societatii, in care se impune o politica activa din partea UE. Extinderea asigura insa o ocazie de a continua deplasarea accentului care se pune la ora actuala pe sprijinirea agriculturii, spre aspectele mai largi ale dezvoltarii economice in zonele rurale. Un raport recent concluzioneaza ca mentinerea actualei politici agricole, cu venituri generoase platite chiar si dupa scoaterea din productie , va impiedica Europa Centrala sa se dezvolte si sa ajunga din urma actualele state membre, deoarece va incuraja activitatile agricole neproductive in defavoarea reorientarii spre sectoare economice mai productive.

Intr-un scenariu in care politica agricola comuna ramane absolut neschimbata, la fel ca si regulile actuale privitoare la fondurile structurale, si in ipoteza ca actualele state membre primesc in continuare aceeasi cantitate de fonduri structurale ca si in 2006, costurile extinderii s-ar ridica de la 0,03% din PIB-ul Uniunii extinse in 2004 la 0,23% din PIB in 2013.

Reformarea acestor politici ar putea avea un efect considerabil asupra intregului buget al UE, precum si asupra costurilor extinderii. Conform altor scenarii, o reducere a fondurilor directe destinate sprijinirii agriculturii la 85% din nivelul actual pana in anul 2013, ar duce la o diminuare a costurilor extinderii la numai 0,18%; in conditiile aplicarii stricte a regulilor referitoare la ajutoarele structurale destinate actualilor membri, costurile extinderii ar fi de numai 0,11%.

Sunt posibile si reforme in distribuirea poverii financiare. Acordurile E.U referitoare la venituri au devenit din ce in ce mai complicate, si se impune un sistem mai echitabil, mai transparent si mai stabil.