Perioadele de reflexie si sinteze in interiorul Uniunii Europene

In decursul istoriei UE in momentul aparitiei unor perioade de criza majora cum a fost aceea a retragerii Frantei din interiorul Comunitatii Europene, summiturile la care au participat presedintii si premierii statelor membre ale Uniunii au rezolvat conflictele la care se ajunsese.

Se parea ca impasul la care s-a ajuns in 2005 prin respingerea Constitutiei Europene in Franta si Olanda va impieta coeziunea in interiorul organizatiei blocand chiar si procesul de extindere.

Pozitia Romaniei si Bulgariei pe atunci inca state candidate la aderare cat si cresterea numarului euroscepticilor erau tot atatea motive de ingrijorare pentru inaltii oficiali europeni.

Intr-o incercare de a accelera demersurile in vederea unui acord privind Tratatul Constitutional european, presedintele Comisiei Europene, José Manuel Durao Barroso, a organizat un minisummit informal, pentru consultari, la Sintra (Portugalia). Rezultatele au fost insa neconcludente.
Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, care exercita presedintia UE, premierul portughez, José Socrates, si cel sloven, Janez Jasna (care ii vor succeda la presedintia UE pana in iulie 2008), si presedintele Parlamentului European, Hans Gert Pöttering, au raspuns invitatiei lui Barroso, participand la reuniunea de doua zile care a avut loc in atmosfera destinsa oferita de o fosta manastire transformata in hotel de lux.Inaintea reuniunii, se faceau speculatii ca ar fi asteptat si Nicolas Sarkozy, presedintele ales al Frantei, de la care se spera o deblocare a impasului care a pornit de la concetatenii sai, urmati de olandezi. Sarkozy nu a participat insa la reuniune, desi aceasta avea un caracter informal, de consultari, explicatia invocata de presa fiind aceea ca asteapta probabil investirea oficiala.[1]

Angela Merkel doreste ca pana la Consiliul European din 21-22 iunie sa obtina un acord asupra structurii si directiilor generale ale Tratatului Constitutional, precum si un calendar al ratificarii, proces care se doreste sa fie incheiat inaintea alegerilor pentru Parlamentul European din primavara anului 2009. In acest scop, cancelarul german a lansat un amplu proces de consultari cu toti cei 27 de membri ai Uniunii Europene, care presupune eforturile unui mare efectiv de 'serpasi', cum au fost numiti in presa europeana cei antrenati in aceasta munca de Sisif. Pana acum insa, progresul este extrem de lent, iar minisummitul de la Sintra nu a reusit sa aduca raspunsuri concludente. Angela Merkel a comentat situatia aratand ca este 'perfect constienta de marea dificultate' a ajungerii la un acord, in special cu privire la problemele institutionale, si ca rolul sau, ca presedinte in exercitiu al UE, 'este sa gaseasca un echilibru intre toate aceste interese'[2].
Desi nu a venit la Sintra, presedintele ales al Frantei, Nicolas Sarkozy, si-a reafirmat sprijinul pentru solutia unui 'tratat limitat', care i-ar permite sa ocoleasca obstacolul unui nou referendum in tara sa. Premierul britanic, Tony Blair, primul care l-a vizitat pe Sarkozy la Paris, dupa victoria sa, a declarat ca este de acord cu ideea unui 'minitratat', idee pe care o favorizeaza si cel care ii va urma in Downing Street 10, Gordon Brown.
Multe dintre cele 18 state membre ale Uniunii Europene care au ratificat deja proiectul Constitutiei europene in forma respinsa de francezi si olandezi nu sunt insa de acord cu reducerea acestuia la o formula 'minimalista'.[3]
Si presedintele Parlamentului European, Hans Gert Pöttering, a reamintit la Sintra cerinta ca partea a doua a actualului proiect de Constitutie, cu privire la la 'valorile europene' si 'drepturile fundamentale', care definesc proiectul european, sa se regaseasca in Tratatul Constitutional. Cu alte cuvinte, ideea unui text care sa trateze exclusiv 'mecanica' institutionala a UE, oferind solutii functionale fara sa abordeze chestiuni controversate, de principiu, nu este deloc pe placul legislativului european, al carui rol este tocmai acela de a promova principii si valori europene a caror definire devine insa din ce in ce mai dificila.
Sistemul de vot si exercitarea dreptului de veto reprezinta una dintre chestiunile cele mai controversate, care ar putea oferi insa, odata solutionate, cheia spre mult doritele eficienta si rapiditate in reactii. Proiectul de Constitutie a propus inlocuirea actualului sistem de vot si luare a deciziilor, instituit prin Tratatul de la Nisa, cu un nou sistem, in care ponderea votului unui stat membru si depinda de populatie. Germania, statul cu populatia cea mai numeroasa din UE, sustine aceasta idee, care le nemultumeste pe multe altele. Premierul Poloniei, Lech Kaczynski, a reafirmat recent ca pentru Varsovia problema sistemului de vot e 'cruciala', iar noul sistem propus este inacceptabil.
Parerile sunt impartite si in privinta extinderii domeniilor in care deciziile ar trebui sa se ia prin majoritate calificata si a celor in care dreptul de veto ar trebui limitat in special in domeniul libertatii, securitatii si al justitiei.
Premierul italian, Romano Prodi, a pledat, la una din numeroasele dezbateri asupra viitorului Europei, pentru ideea unei 'Europe in doua viteze', care sa tina seama de vocea cetatenilor din tarile care au ratificat tratatul in 2004. 'Chiar si pana acum, unele proiecte europene importante, cum ar fi euro si spatiul Schengen, au fost aplicate doar de unele state membre', a argumentat el. 'Pentru noi, vocea cetatenilor din tarile care au ratificat tratatul in 2004 trebuie sa aiba aceeasi valoare ca si cea a cetatenilor din tarile care nu l-au ratificat si din acest motiv Italia nu este pregatita sa accepte cel mai mic numitor comun cu orice pret', a declarat Prodi, adaugand: 'Nu trebuie neaparat sa inaintam toti cu aceeasi viteza!'[4].

'Nu este vorba despre un minitratat sau despre un maxitratat, ci despre un tratat care sa ii dea Europei capacitatea de a actiona pentru a modela globalizarea in functie de valorile noastre.' a declarat presedintele CE, José Manuel Durao Barroso.
Consiliul European se apropie, dar nu si pozitiile unora dintre membrii UE. Intalnirea de la Praga intre premierul italian, Romano Prodi, si cel ceh, Mirek Topolanek, nu a fost decat un nou prilej de reafirmare a unor opinii diametral opuse.
'Vreau sa subliniez ca tratatul deja ratificat de 18 dintre cei 27 de membri trebuie sa fie punctul de plecare pentru Europa comuna', a declarat Romano Prodi, reamintind ca 'suntem, desigur, dispusi sa facem un compromis, dar nu orice compromis'.
Replica premierului ceh a fost la fel de clara: 'Dupa ce noul presedinte francez, Nicolas Sarkozy, si premierul olandez, Jan Peter Balkenende, au exclus organizarea unui nou referendum (dupa 'nu'-ul spus de francezi si olandezi), acest proces este terminat pentru noi. Este, desigur, regretabil pentru cele 18 state care au ratificat acest proiect, dar orice dezbatere ulterioara este inutila'.⁸⁸
Ca si conservatorii britanici, liberalii cehi considera ca Uniunea Europeana, prea birocratica, ar trebui sa isi limiteze puterile supranationale. Din acest motiv, Praga s-a plasat in 'tabara' celor care doresc un tratat cat mai 'minimalist' posibil, opunandu-se in special folosirii titulaturii de 'constitutie' si a titlului de 'ministru al Afacerilor Externe al UE'. Topolanek nu a pierdut ocazia de a pleda pentru 'revenirea la nivel national' a unora dintre competentele cedate Bruxellesului.