|
|
|
OBIECTUL SOCIOLOGIEI
1. Idei despre structurarea sociala in antichitate si perioada moderna si contemporana, ca exemplificare a unor perspective precursoare sociologiei ca stiinta :
caz: societatea ideala, ca expresie a unui anumit tip de organizare sociala.
a. Platon - despre statul ideal (Republica).
b. Aristotel - despre ierarhia claselor sociale existente intr-un stat ideal (Politica).
c. Th. Morus, Fr. Bacon, socialismul utopic, I. Kant, K. Marx etc.
Toate aceste conceptii sunt expresia, mai degraba, a unui reformism social si nu al unei atitudini stiintifice veritabile pentru studierea societatii.
"Abordarea platoniciana .poate fi caracterizata drept inginerie utopica" spre deosebire de cea "graduala", "rationala".
"Modul de abordare utopic poate fi descris dupa cum urmeaza. Orice actiune rationala are in mod necesar un anumit scop. Ea este rationala in masura in care urmareste in mod constient si consecvent acest scop si isi determina mijloacele in conformitate cu el. "Scopul politic final al utopismului este «Statul ideal». "Numai dupa ce acest scop final a fost, cel putin in linii mari, determinat, numai dupa ce suntem in posesia a ceva de genul unui proiect al societatii pe care o dorim, numai atunci putem incepe sa cautam cele mai bune bai si mijloace pentru realizarea ei si sa intocmim un plan de actiune practica".
Modul de abordare gradual "adopta metoda depistarii si combaterii celor mai presante rele ale societatii si nu pe cea a cautarii binelui suprem si ultim si a luptei pentru faurirea lui" (K. Popper, Societatea deschisa si dusmanii ei).
2. Definirea obiectului sociologiei :
a. "Nu se poate defini dinainte sociologia pornind de la ansamblul de probleme sau de fenomene asupra carora se va fi desfasurat. Caci fenomenele «sociale» nu au specificitate: fenomenele economice, politice sau demografice nu sunt ele fenomene sociale cu acelasi titlu ca, spre exemplu, fenomenele de moda ? De aceea, sociologia se intereseaza in practica de toate fenomenele sociale: de cele despre care trateaza stiintele sociale particulare, ca si de cele despre care acestea nu trateaza. Pe scurt, sociologia este lipsita de orice obiect definit" (Enciclopaedia universalis, Dictionnaire de la sociologie - Sociologie).
b. "Sociologia este disciplina intelectuala care se preocupa de dezvoltarea sistematica a cunoasterii, cea care da seama despre relatiile umane sociale in general si despre produsele unor asemenea sisteme de relatii" (Thomas Ford Hunt, Dictionary of Modern Sociology, New Jersey, 1963).
c. "Sociologia este ceea ce sociologii o fac sa fie" (Westhues, Kenneth - First Sociology, 1982).
d. "Sociologia este o stiinta sociala, dar nu orice stiinta sociala inseamna sociologie"; "obiectul sociologiei nu exista izolat, el se afla in relatiile interumane si nu in afara lor" (Leclerq, 1959).
e. "Daca dorim sa intelegem care este obiectul sociologiei, trebuie sa fim in masura sa luam mintal distanta fata de noi insine si sa ne percepem ca un om printre altii (.), caci sociologia se ocupa de problemele unei «societati» careia ii apartine orice reflecteaza asupra ei si o studiaza (N. Elias, Qu'este-ce que la sociologie).
3. Sociologia ca stiinta :
3.1. determinare epistemologica.
Despre posibilitatea intemeierii sociologiei ca stiinta: aplicarea metodelor stiintelor naturale in domeniul studiului faptelor si fenomenelor sociale - merite/limite.
"Proclamand [sociologia - n.n.] pur si simplu stiinta exacta, ca oricare alta stiinta de acest fel, cunoasterea sociologica ar urma ca prin respectarea rigorilor epistemologiei stiintei sa produca enunturi "obiective" si "neutre" sub raport ideologic, iar sociologii, indiferent de orientarea lor filosofica, sa "vada" realitatea sociala in acelasi fel. O atare optica asupra sociologiei contemporane este dezmintita de realitate (.). Sociologii "percep" si apreciaza realitatea in functie d eo teorie si o problematica data (.). Ar fi simplist insa sa credem ca teoria si problematica amintite s-ar dovedi intotdeauna intr-o corespondenta predeterminata cu o anume pozitie sociala sau aflata cu aceasta din urma intr-un consens ideologic de nezdruncinat. De aceea, uneori, pornindu-se de la teorii sociologice diferite, se pot ivi concluzii sociologice. complementare. In acest caz, adevarul, intotdeauna concret, se poate inscrie ca o rezultanta a compunerii unor demersuri si investigatii diferite. O atare constatare face, desigur, si mai dificila analiza epistemologica a (.) sociologiei" (H. Culea, Orientari in fundamentarea epistemologica a sociologiei).
Desprinderea de filosofie, daca (intr-adevar) are loc, in ce masura este ea benefica ?
3.2. determinare social-structurala. Necesitatea existentei unei stiinte sociale care sa explice transformarile societatii capitaliste (sec. XIX-XX), patrunde in universitati ca atare spre sfarsitul secolului XIX, dar amploarea o capata in SUA prin cercetarile de teren, iar in Europa prin dezvoltarea unor sisteme teoretice puternice (sociologia germana mai ales) sau a unor cercetari cotate ca antropologice.
4. Locul si relatiile sociolgiei cu alte discipline socio-umane.
1. Problematica sociologiei se construieste si se diversifica odata cu istoria ei.
a. generalitati: despre "sfera cercetarilor". "Sociologia este stiinta despre colectivitatile umane, mai precis, obiectul cercetarilor acesteia il constituie fenomenele si procesele de aparitie a diferitelor forme de viata colectiva a oamenilor, structurilor acestor colectivitati, fenomenele si procesele care intervin in aceste colectivitati, care deriva din interactiunea reciproca a oamenilor (unul asupra celuilalt), fortele coercitive si fortele care disperseaza aceste colectivitati, mutatiile si transformarile care survin in cadrul lor" (J. Szczepanski, Notiuni elementare de sociologie).
"In sociologia contemporana, distingem urmatoarele domenii de cercetare si discipline particulare:
1) discipline care cerceteaza institutiile sociale, cum ar fi: familia, institutiile de educatie, institutiile politice (.);
2) discipline care cerceteaza diferite tipuri de colectivitati si grupuri umane, cat si tot felul de grupuri mici si domenii (.);
3) discipline care cerceteaza fenomene si procese sociale cum ar fi: fenomene de devianta sociala (.), procesele mobilitatii si ale stabilitatii sociale (.); fenomenele si procesele mobilitatii si ale stabilitatii sociale (.); fenomenele si procesele care rezulta in urma raspandirii in masa a unor valori culturale si a informatiilor puse la dispozitie de presa, radio, TV si film; conflictele care au loc in societate pe motive rasiale, politice si etnice; urmarile sociale ale proceselor demografice, deci prelungirea vietii umane, sporul inalt sau redus al populatiei, urmarile sociale ale bolilor cat si conditiile sociale ale aparitiei lor" (Idem, p. 15-16).
"«Societate in general» constituie, cu siguranta, u concept abstract, dar fiecare dintre nenumaratele expresii si asamblari ale acestui concept imbratiseaza un obiect care da nastere unei cercetari sau care merita sa fie studiata." (G. Simmel, Sociologie et. epistemologie).
"Sociologia isi concentreaza studiul pe viata grupului fiintelor umane si produsul vietii lor in grup. Sociologul este interesat in special de obiceiuri, traditii si valori care apar din viata de grup si care, la randul lor, afecteaza aceasta viata de grup. (.) Sociologia este subdivizata in mai multe campuri specializate (.): sociologie aplicata, comportament colectiv si comunicatie de masa, comunitate, sociologie comparata, crima si delincventa, sociologia culturii, demografie, comportament deviant, organizatii formale si complexe, ecologie umana (.)"(P. Horton, Sociology).
b. specificitatea cunoasterii sociologice. Relativa sa autonomie .
"O definitie trebuie sa distinga sociologia de celelalte stiinte sociale. Economia sesizeaza lucrurile materiale de care are nevoie omul pentru a trai; ea examineaza cum sunt produse aceste bunuri, schimbate, distribuite si consumate. Stiinta politica se centreaza pe autoritate si putere, pe diferite modalitati in care ele sunt realizate si distribuite pentru a face posibila o viata publica ordonata. In ceea ce priveste sociologia, centrul sau de interes este faptul ca oamenii «sunt impreuna»; ea studiaza constantele regulate ale comportamentului social, asa cum exista pretutindeni in societate. Acest scop de cunostinte sta pe realitatea relatiilor umane; tot ceea ce contribuie la asocierea intre oameni, tot ceea de deriva de aici este sociologie" (J. Fichter, Sociologie. Notions de base).
"Autonomia relativa [a sociologiei] refera la trei aspecte diferite, dar interdependente ale stiintelor. Este vorba, in primul rand, despre relativa autonomie a unui domeniu stiintific in raport cu alte domenii stiintifice (.). Cea de a doua etapa este relativa autonomie a teoriei proprii acestui domeniu (.) iar cea de a treia este relativa autonomie a unei stiinte date, in carul institutional al cercetarii, al invatamantului academic, si relativa autonomie a grupurilor profesionale stiintifice de specialisti in raport cu alte grupuri profesionale stiintifice sau nestiintifice" (N. Elias, Qu'est que la sociologie ?).
2. Sociologie comuna/sociologie stiintifica.
"Sociologia este mai intai de toate o disciplina academica". Termenul de disciplina foloseste la o distanta de "unul dintre competitorii sai cei mai formidabili in domeniul cunoasterii, simtul comun. Oamenii nu invata despre viata sociala numai de la sociologi. Sarcina de a discerne ordinea prezenta a lucrurilor cade asupra tuturor (.), pentru ca altfel cum s-ar realiza scopurile noastre particulare ? Persoana care discerne bine, se spune, are bun simt. Intr-un anumit aspect, este cel mai nobil fel de cunoastere. Simtul comun este, prin definitie, nesupus nici unei discipline. El se bazeaza pe perspective nearticulate si zicale (.) care uneori sunt adevarate, alteori nu. Scopul sociologiei, ca si a altor discipline academice, nu este intr-atat de a distruge sau inlocui cunoasterea bazata pe simtul comun, cat de a o rafina si de a ii oferi o ordine. Scopul invatarii elevate insasi, din care sociologia face parte, este de a ajuta studentii sa isi rafineze gandirea lor intr-un fel sistematic. Astfel, ei nu vor mai avea nevoie de zicale, una dupa alta, numai instrumente ale intuitiei pentru a calauzi realizarea viselor lor. Uneori, gandirea in cadrul unei discipline confirma impresiile ocazionale, si sociologia deseori confirma simtul comun. Dar alteori inversul este adevarat. Angajamentul sociologilor este sau ar trebui sa fie nu de a elimina simtul comun, ci de a il sistematiza prin gandirea in launtrul disciplinei. Astfel oamenii pot capata controlul soartei lor" (P. Horton, Sociology).
"(.) multe dintre concluziile simtului comun se bazeaza pe ignoranta, prejudecata si interpretare gresita", dar "stiinta se bazeaza pe evidenta verificabila", adica "observatiile factuale pe care alti observatori le pot inregistra, numara, si a caror acuratete poate fi verificata" (P. Horton, Sociology).
3. Sociologia si relatiile sale cu :
a. alte stiinte sociale:
"Sociologia trebuie bine delimitata atat fata de stiintele care nu studiaza fenomenele sociale, cat si fata de diversele ramuri privitoare la viata si relatiile dintre oameni, ca stiinta politica, economia, jurisprudenta, etnologia etc." /parere a lui Rodriguez Antonio Perpina, din O. Badina, Reflectii asupra obiectului sociologiei).
"Exista patru teze privitoare la raportul dintre sociologie si aceste stiinte sociale particulare:
absorbirea;
subordonarea;
coordonarea;
suprimarea sociologiei (reducerea ei la rangul de metoda)".
"Intre sociologie si celelalte stiinte sociale trebuie sa existe aceeasi delimitare si aceea relatie ca intre general si particular". "Sociologia este o stiinta particulara si o stiinta generala. Este o stiinta particulara a convietuirii umane si ca atare, refractara la orice solutie enciclopedica care ar urmari sa introduca in domeniul ei fapte si probleme ale lumii irationale sau ale lumii umane care nu este interumana". In cadrul concret al stiintelor sociale, insa, "sociologia apare ca o stiinta generala"(Idem).
"Sociologia a fost, este si va fi intotdeauna o stiinta a caracteristicilor generale ale tuturor categoriilor de fenomene sociale, cu relatiile si corelatiile dintre ele (.) sociologia studiaza si universul social-cultural asa cum sunt ele in multiplicitatea lor - ca un tot autentic - in vadita opozitie cu celelalte stiinte care le cerceteaza artificial sub un singur aspect complet izolat de intreg" (opinia lui Sorokin, idem).
-relatiile cu psihologia :
"Individul, asa cum exista el la un moment dat intr-o anumita societate, nu este, de fapt, «natural»: el este un produs al istoriei care trimite la o anumita stare a structurilor sociale. (.) Individul nu se opune societatii si nu este distinct de aceasta: el este patruns de societatea al carei constituent este. Astfel incat conceptele utilizate de psiholog sau de psihanalist trebuie sa fie resituate intr-o perspectiva sociologica. e stie ca ceea ce psihanalistii numesc supraeu difera in continutul sau ca si in intensitatea sa, conform mediului social si dupa societati. In aceeasi logica ar trebui sa se evoce numeroasele lucrari care sunt regrupate sub eticheta «psihologie sociala» din punctul de vedere al formarii indivizilor" (Patrick Champagne, La sociologie).
relatiile cu istoria :
"Sociologii si odata cu ei cativa teoreticieni gasesc ca tot ceea ce a fost produs pana in prezent pe terenul istoriei este bun de aruncat la cos; [ei] ar dori chiar sa elimine termenul consacrat (.) si sa-i substituie un altul (.),cel de sociologie. Aceasta disciplina, care ar avea nobila ambitie dea dori sa se randuiasca printre stiinte, trebuie sa fie constituita ca toate celelalte stiinte, pe baza legilor (.)" (A. D. Xenopol, Les rapports entre sociologie et l'histoire).
- relatiile cu psihanaliza :
".daca se merge in adancul lucrurilor, anumite opozitii nu vor putea niciodata sa fie clarificate si aceasta pentru motive cu totul personale, caci nu acordam niciodata destula atentie relatiilor intre ideologiile indivizilor si ale grupurilor specifice si ceea ce a fost numit fond de presupozitii inconstiente care domina generatii succesive". Daca dorim sa sesizam pe deplin semnificatia unei pozitii teoretice speciale, va trebui sa incercam sa descoperim interesele si variatiile care sustin diferitele tipuri de gandire si de cercetare organizate" (Geza Roheim, apud Christian David, Psyhanalise et sociologie).
- relatiile cu antropologia :
".sociologia este exclusiv antropologica" (M. Mauss, Sociologie et anthro-pologie, p. 285).
- relatiile cu logica :
"In sociologia curenta, notiunea de relatie ramane imprecisa. Deseori este vorba despre un raport in sensul aritmetic. Marx a utilizat aceste doua notiuni. Cand este vorba la el de raport in sens uzual, sau chiar de nivel, spre exemplu c/v, adica raportul intre capitalul constant si capitalul variabil, exprimat in cantitati monetare, cand este vorba despre relatii nedefinite sau prost definite, precum «relatiile de productie»". "Eroarea fundamentala a oricarei sociologii numite stiintifice pana in prezent este de a fi considerat gruparile umane ca ansambluri concrete, elemente fundamentale ale structurilor sociale (familii, state, limbaje, religii, profesiuni etc.), si nu ca retele abstracte" (P. Naville, Sociologie et logique).
- relatiile cu filosofia :
"sociologia (.) sondeaza o dimensiune a ontologiei sociale foarte apropiata de cea explorata de filosofie (.)"; "ramuri intregi ale sociologiei (sociologia cunoasterii, a culturii, a dreptului, a religiei, a artei) ar deveni imposibil de fundamentat in afara unui demers filosofic prealabil prin care sa fie stabilit specificul cunoasterii, culturii, moralei, dreptului s clasificate principalele genuri, forme si modalitati ale acestora"(H. Culea, Orientari in fundamentarea epistemologica a sociologiei, Extrase ale Rev. de filosofie).
b. cu sine insasi: sociologie si sociologii (faramitarea domeniului de studiu :
sociologiile de ramura).
Caz: sociologia literaturii.
"Faptele literare sunt fapte sociale"; literatura ca institutie deschide un camp problematizator referitor la functiile literaturii (ideologica si simbolica), statutul scriitorului, minimalizarea unor productii literare (literatura "minoritara"), statutul textului etc., ".orientarea propriu-zisa a sociologiei faptelor literare de mai bine de jumatate de secol (.) a privilegiat intotdeauna relatia intre cele doua ansambluri care sunt, pe de o parte, o productie textuala si autorii sai, si, pe de alta parte, grupurile sociale, pozitiile lor de clasa, ideologiile lor, considerate ca suporturi si determinari ale productiei de texte" (J. Dubois, L'institution de la litterature).
