|
|
|
INTRODUCERE IN CURS
2. Principalele institutii europene create dupa cel de-al doilea razboi mondial.
1. De ce un Curs despre istoria si evolutia Uniunii Europene
Unii dintre dumneavoastra s-ar putea intreba: de ce un Curs despre istoria si evolutia Uniunii Europene ?
Raspunsul este simplu: pentru ca nimeni nu poate face azi abstractie de o problema fundamentala de care depinde viitorul pasnic si prosper al natiunii noastre si anume integrarea in Uniunea Europeana. De la Revolutia din Decembrie 1989 incoace, aceasta reprezinta , alaturi de aderarea la NATO, unul din obiectivele cele mai importante ale politicii externe romanesti. Dumneavoastra, generatia de pe bancile Universitatii, veti ajunge cu siguranta sa traiti si sa lucrati intr-o Romanie integrata in Uniunea Europeana. Pentru aceasta este insa nevoie sa cunoasteti ce este si cum a luat fiinta, cum lucreaza, si ce politici promoveaza, care sunt avantajele si costurile aderarii Romaniei la Uniune.
Studenti fiind, cu preocupari intelectuale, cunoasteti ca lumea de azi este o lume a interdependentelor. Nici o tara nu mai poate trai izolat, in mod autarhic. Fenomenul globalizarii, forta economica si politica extraordinara a companiilor transnationale ne arata ca interdependenta a luat locul independentei absolute, care practic nu mai exista nicaieri. Aceasta interdependenta in plan economic genereaza interdependenta in plan politic. Tarile lumii se sprijina unele pe altele, coopereaza intre ele, dar se si concureaza. Structurile economice mondiale si regionale sunt un rezultat nemijlocit al interdependentei. Nici Uniunea Europeana nu face exceptie de la aceasta evolutie. Tarile membre ale Uniunii au renuntat de buna voie la unele atribute ale suveranitatii lor nationale pentru a nu constitui o piedica in fata trendului general, dar mai ales pentru a face fata consecintelor globalizarii.
Parcurgerea cursului de fata va va ingadui sa va familiarizati cu cateva probleme fundamentale care preocupa, in egala masura, toate popoarele continentului, ca si comunitatea internationala in ansamblul sau.
Intre acestea, am in vedere mai ales urmatoarele:
Care este contextul international in care traim si cum a evoluat lumea in ultimii 50 de ani ?
Cum s-a ajuns la crearea Uniunii Europene si ce loc ocupa aceasta structura in lumea de azi ?
Ce raport exista intre globalizare si Uniune ?
Care au fost etapele principale ale constructiei europene si care sunt perspectivele Uniunii odata cu adoptarea Tratatului Constitutional ?
Ce semnificatie are largirea/extinderea Uniunii Europene? Care sunt costurile si avantajele acestui proces?
Unde se situeaza Romania in procesul de aderare la Uniune?
Cursul reflecta evolutia insasi a Uniunii Europene, care se afla intr-o dinamica rapida. Lucruri valabile azi isi pierd actualitatea maine. De aceea, apare absolut necesara reactualizarea periodica a unor capitole. Evident, pe parcursul prezentarii orale in fata studentilor, Cursul va fi adaptat operativ la ultimele evolutii intervenite in functionarea institutiilor si in politicile promovate de Uniune.
2. Principalele institutii europene, create dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Anul 1947 - odata cu lovitura de stat comunista de la Praga si blocada Berlinului de catre sovietici - marcheaza inceputul asa-numitului "razboi rece" intre lumea occidentala, dominata de SUA si cea rasariteana, dominata de URSS. Fiecare din aceste lumi reprezenta un bloc cu o ideologie proprie (capitalism sau comunism), iar politica de bloc a marcat viata continentului european si a intregii lumi pana la prabusirea regimurilor comuniste in Europa Centrala si de Est la sfarsitul anului 1989. Ca expresie a acestei politici, fiecare bloc si-a creat propriile organisme economice, politice si de securitate, diametral opuse.
a. In Europa Rasariteana
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) - in materie comercial-economica - creat in 1949, ca reactie la "planul Marshall" acceptat de tarile occidentale. A functionat efectiv doar din 1959. Sediul a fost la Moscova. Inafara tarilor socialiste din Europa, CAER a mai cuprins si Cuba, Mongolia, R.P.D.Coreeana si Vietnam. Inegalitatea frapanta intre nivelurile de dezvoltare economica a membrilor (a se vedea Cehoslovacia - Mongolia, de exemplu), fundamentarea relatiilor economice pe ideologie si nu pe regulile pietei, ca si prezenta intre membri a unui colos reprezentat de URSS, pe care aceasta l-a folosit pentru propria reconstructie, au facut ca acest organism sa nu fie eficient pe masura obiectivului propus. S-a autodizolvat pe 28 iunie 1991, dupa prabusirea regimurilor comuniste in Europa Centrala si de Est;
Pactul de la Varsovia, creat in 1955, ca structura de aparare si securitate, urmare infiintarii NATO si intrarii RFG in aceasta alianta. Initial a cuprins 8 tari: Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, RDG, Romania, Ungaria si URSS. In 1968, Albania s-a retras. Comandamentul Pactului s-a aflat la Varsovia. Pactul s-a compromis in august 1968 prin invadarea Cehoslovaciei pentru a pune capat reformelor promovate de Dubcek. Invadarea Cehoslovaciei, la care Romania nu a luat parte a reprezentat expresia doctrinei brejneviste a "suveranitatii limitate" a tarilor socialiste.
Pactul s-a autodizolvat la 1 iulie 1991.
b. In Europa Occidentala .
In domeniul securitatii si apararii au fost create:
Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), creata la initiativa SUA pentru a asigura securitatea si protectia Europei Occidentale fata de o posibila amenintare sovietica. Initial, a fost ca si Pactul de la Varsovia un produs al "razboiului rece". Tratatul de la Washington a fost semnat, la 4 aprilie 1949, de catre 12 tari (Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia si SUA). In 1952 au aderat Grecia si Turcia, in 1955 RFG, in 1982 Spania, iar in 1999 - Polonia, R. Ceha si Ungaria. Asadar, NATO cuprinde, la ora actuala, 19 tari.
In primavara anului 2004 vor mai adera la NATO alte 7 tari: Romania, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia si Slovenia. In prezent are loc ratificarea in parlamentele tarilor membre NATO a protocoalelor de aderare a celor 7 candidati la Tratatul de la Washington..
La crearea sa, obiectivul fundamental al NATO era apararea Europei Occidentale impotriva oricarui atac din partea Uniunii Sovietice, fiind asadar un sistem de aparare colectiva. Odata cu caderea "cortinei de fier" si disparitia unei amenintari comuniste, NATO si-a fixat noi obiective pentru a face fata noilor amenintari si a garanta pacea si stabilitatea continentului: dispute teritoriale; terorism; conflicte interetnice, precum cele din Balcanii de Vest; comertul ilegal cu materiale nucleare; criminalitatea organizata. NATO si-a propus, de asemenea, sa intervina mai activ in crize externe care depasesc granitele tarilor membre (Balcani, Afganistan).
Uniunea Europei Occidentale (UEO) a fost creata la 23 octombrie 1954, ca structura de securitate si aparare a Europei Occidentale prin semnarea Acordurilor de la Paris. Initial, a avut 7 membri (Franta, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, RFG si Italia). In 1988 au aderat Spania si Portugalia, iar in 1995, Grecia. In prezent are 10 membri. Unele tari membre ale Uniunii Europene (Austria, Danemarca, Finlanda, Irlanda si Suedia) au statut de observator. Alti membri ai NATO au devenit membri asociati. Romania are statut de partener asociat.
Multa vreme UEO s-a aflat "in adormire", in umbra NATO. A fost reactivata cu prilejul primei crize iugoslave de la inceputul anilor '90 si introducerea de catre Consiliul de Securitate al ONU a embargoului asupra R.F. Iugoslavia. La solicitarea Romaniei, UEO a trimis o misiune de observare pe Dunare pentru a supraveghea respectarea embargoului asupra Iugoslaviei.
Prin Tratatul de la Maastricht al Uniunii Europene, din 1992, s-a stabilit ca UEO se va topi practic in UE pentru a deveni "bratul inarmat" al acesteia.
UEO are misiunea de a elabora si pune in practica deciziile si actiunile UE care tin de aparare. UEO secondeaza Uniunea Europeana in aleborarea si promovarea unei politici europene de aparare, in parteneriat cu NATO.
In domeniul economiei si comertului au luat fiinta:
Organizatia Europeana pentru Cooperare Economica (OECE), a fost creata la 16 aprilie 1948 in scopul gestionarii "Planului Marshall" si organizarii reconstructiei economice a Europei Occidentale. A regrupat 18 tari vest-europene si a fost o structura interguvernamentala. A avut 2 misiuni importante:
Intre 1948 - 1952 sa organizeze distribuirea ajutorului destinat tarilor membre prin "Planul Marshall", in vederea reconstructiei si revigorarii economiilor vest-europene;
Sa coordoneze politicile economice ale statelor membre si sa adopte masuri in vederea liberalizarii schimburilor comerciale, precum si a garantarii stabilitatii financiare.
Dupa incheierea procesului de refacere economica, OECE a cedat, in 1960, locul unui nou organism
Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE).
OCDE a depasit cadrul strict european al OECE intrucat reuneste tari industrializate cu economie de piata din Europa, America de Nord si Asia-Pacific. Obiectivul OCDE il reprezinta expansiunea continua si sanatoasa a economiei statelor membre, cresterea nivelului de trai si dezvoltarea comertului international prin formularea de reglementari comune. De asemenea, OCDE asigura coordonarea asistentei economice a tarilor membre catre tarile in curs de dezvoltare. La inceputul anilor '90 OCDE a sprijinit tranzitia tarilor din Europa Centrala si de Est catre economia de piata. Romania si-a exprimat interesul pentru a deveni membru al OCDE.
Comunitarea Economica a Carbunelui si Otelului (CECO) creata in 1951 prin Tratatul de la Paris, Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM), create in 1957 prin Tratatul de la Roma vor fi tratate intr-un capitol separat.
Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS). Creata in 1960, la initiativa Marii Britanii, ca reactie la crearea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Uniunii Vamale (la 1 ianuarie 1959). La inceput, a fost formata din 7 state pentru ca, in 1991, sa ajunga la 10. Dupa aderarea unor tari la Uniunea Europeana, AELS a ajuns sa cuprinda azi doar 4 membri: Islanda, Liechtenstein, Elvetia si Norvegia.
AELS a fost conceputa ca o alternativa la Comunitatea Economica Europeana si, de aceea, nu-si propune integrarea economiilor tarilor membre, ci cooperarea dintre acestea pe baza principiului unanimitatii. In conditiile in care CEE a creat o uniune vamala, AELS a favorizat doar instituirea unei zone de liber-schimb pentru produsele industriale.
Spatiul Economic European (SEE). A fost creat prin Tratatul de la Porto din 2 mai 1992 si cuprinde tarile Uniunii Europene si ale AELS. Elvetia, semnatara a Tratatului, l-a respins prin referendum, ceea ce a insemnat si retragerea Liechtenstein-ului avand in vedere uniunea vamala existenta intre cele doua tari.
In domeniul politic, la 5 mai 1949, a fost creat Consiliul Europei. Statutul acestuia a fost semnat la Londra de 10 tari fondatoare: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Marea Britanie si Suedia.
Consiliul a cunoscut un nou suflu odata cu prabusirea regimurilor comuniste in Europa Centrala si de Est si extinderea valorilor democratice la intregul continent. In prezent, Consiliul numara azi, 46 de tari membre.
Romania a devenit membru cu drepturi depline la 7 octombrie 1993.
A fi membru al Consiliului Europei reprezinta o confirmare a respectarii de catre statul respectiv a democratiei pluraliste si a drepturilor omului.
Inca de la creare, sediul Consiliului Europei este la Strasbourg (Franta), in Palatul Europei. Imnul sau este "Oda Bucuriei" (Beethoven), iar drapelul este steagul albastru cu 12 stelute in cerc. Ulterior aceste insemne au fost insusite si de Uniunea Europeana.
Principalele obiective ale Consiliului Europei sunt urmatoarele:
Apararea si promovarea drepturilor omului, a democratiei pluraliste si a statului de drept;
Punerea in valoare a identitatii culturale a Europei, precum si a diversitatii sale;
Identificarea de solutii pentru problemele societatii (minoritati, xenofobie, intoleranta, protectia mediului, droguri, crima organizata);
Dezvoltarea stabilitatii democratice in Europa prin sprijinirea reformelor politice, legislative si constitutionale.
Principalele instante de decizie ale Consiliului Europei sunt:
Comitetul Ministrilor, compus din ministrii de externe ai tarilor membre sau din reprezentantii lor permanenti;
Adunarea Parlamentara - organ deliberativ - a carei membri sunt desemnati de catre parlamentele nationale. Romania are o delegatie formata din 10 parlamentari permanenti si 10 supleanti. Adopta rezolutii si recomandari catre comitetul ministrilor.
Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa este un organ consultativ, reprezentand colectivitatile locale si regionale.
In 1994 a luat fiinta Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) prin transformarea Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (intrunita pentru prima data, in 1973, la Helsinki) intr-o organizatie internationala. La Conferinta de la Helsinki au participat 35 de stat (toate statele europene mai putin Albania, plus SUA si Canada). Urmare dizolvarii URSS, Cehoslovaciei si Iugoslaviei, OSCE cuprinde acum 55 de state.
In cadrul OSCE toate deciziile se iau prin consens, adica prin absenta unei opozitii manifestate de un stat participant.
Principalele obiective ale OSCE sunt :
- prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor prin instrumente ale diplomatiei preventive, mecanismul alertei si misiunilor de ancheta, a reglementarii pasnice a diferendelor si participarii la operatiuni de mentinere a pacii;
- reducerea armamentelor in Europa;
- apararea drepturilor omului;
- dezvoltarea cooperarii in economie, cultura si protectia mediului.
Organele OSCE sunt urmatoarele:
- Intalnirile, la fiecare 2 ani, ale sefilor de stat sau de guverne din tarile membre;
- Consiliul ministrilor afacerilor externe se reuneste, de regula, o data pe an;
- Comitetul Inaltilor Functionari, se reuneste la fiecare 3 luni sau in cazuri de urgenta. Asigura, in caz de crize, gestionarea acestora
- Comitetul permanent al OSCE, compus din reprezentantii statelor membre
- Secretarul general numit pentru 3 ani
- Adunarea Parlamentara - formata din reprezentanti ai parlamentelor tarilor membre - se reuneste o data pe an.
3. Clarificarea unor expresii si notiuni
Inainte de abordarea propriu-zisa a problematicii Uniunii Europene se impun clarificari asupra unor concepte si notiuni cu care vom opera in discutiile noastre viitoare. De exemplu:
Ce se intelege prin "integrare europeana" si "integrare euro-atlantica" ?
Integrare europeana inseamna integrarea/aderarea la Uniunea European. Apare aici, asadar, doar dimensiunea europeana a integrarii.
Integrarea euro-atlantica inseamna, in limbajul comun, aderarea la NATO, care are si o dimensiune trans-atlantica.
De retinut insa ca aderarea este doar primul pas, desigur foarte important, pe calea integrarii in Uniune. Integrarea propriu-zisa reprezinta un proces mult mai indelungat.
Structuri vest-europene sau structuri europene.
Desi unele structuri despre care am vorbit, precum NATO, UEO, CEE si Consiliul Europei au fost, la creare, doar structuri vest-europene, in timp, acestea au devenit general-europene sau pan-europene. In aceste conditii, nimeni nu mai ridica obiectiuni privind denumirea acestora. Prin largirea lor spre Europa Centrala si de Est, aceste organisme reprezinta mai mult sau mai putin intreaga Europa. Totusi, singura organizatie cu adevarat pan-europeana, care reprezinta intreaga Europa, este Consiliul Europei.
Ce inseamna "acquis comunitar" si "armonizare legislativa" ?
Termenul "acquis communautaire" sau "acquis comunitar" este practic intraductibil. S-ar putea traduce prin "obtinut", "cucerit". Englezii au incercat sa-l traduca prin "community patrimony", dar au renuntat. Acesta inseamna totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea institutiilor Uniunii Europene, actiunile si politicile comunitare, adica:
Continutul tuturor tratatelor de baza (de la Roma, la Nissa);
Legislatia adoptata de institutiile UE pentru punerea in aplicare a prevederilor tratatelor (regulamente, directive, decizii, avize si recomandari);
Declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul UE;
Pozitii comune in cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC), cooperarii in justitie si afaceri interne;
Acordurile internationale la care Uniunea este parte.
Preluarea in intregime a "acquis-ului comunitar" este o conditie obligatorie pentru aderarea unei tari candidate la UE, fiind unul din criteriile pentru aderare stabilite in 1993, de Consiliul European de la Copenhaga.
Armonizare legislativa este un proces prin care legislatia tarilor membre si ale celor candidate la aderare se aliniaza dreptului comunitar. Armonizarea legislativa este necesara pentru buna functionare a Pietei Unice comunitare.
In cazul Romaniei, armonizarea legislatiei nationale cu normele UE, a inceput, in 1995, dupa ratificarea de catre tarile UE a Acordului European de Asociere. Armonizarea nu inseamna preluarea ca atare a normelor europene, concretizate in peste 90.000 pagini de documente, ci transpunerea lor in legislatia nationala. De aceea, orice proiect de lege inaintat Parlamentului trebuie sa mentioneze daca este sau nu armonizat cu legislatia europeana.
Care este diferenta intre diverse tipuri de Acorduri incheiate de Uniunea Europeana ?
"Acordurile comerciale" se incheie exclusiv in domeniul comercial, continutul lor limitandu-se de regula la reglementarea unor operatiuni de import-export cu produse specifice. De exemplu: Acordul comercial din 1980 cu Australia si Noua Zeelanda privind limitarea importurilor de carne de oaie si capra pe teritoriul comunitar.
"Acordurile de cooperare" cuprind nu doar prevederi comerciale (cum ar fi acordarea reciproca a clauzei natiunii celei mai favorizate si a unor cote sporite la export), dar si cooperarea in domeniile economic, stiintific si tehnic. UE a semnat asemenea acorduri cu tarile arabe exportatoare de petrol si cu cele din Pactul Andin (1984) cu China (1984), cu statele ASEAN.
"Acorduri de parteneriat si cooperare" sunt acordurile incheiate, intre 1997-1998, cu Rusia, Ucraina, Republica Moldova si alte state din fostul spatiu sovietic si contin ca element nou, o clauza privind democratizarea.
"Acorduri de stabilizare si cooperare" au fost incheiate in 2003, de catre UE cu Albania, Bosnia-Hertegovina, Croatia si Macedonia.
"Acorduri de asociere" care prevad actiuni comune si proceduri speciale de cooperare, dar au si componente comerciale.
Sunt circa 60 de tari din Africa, Pacific, Caraibe (Grupul Lomé) sau din bazinul Marii Mediteraneene care au semnat asemenea acorduri.
"Acordurile Europene" sunt cele mai complexe dintre toate actele bilaterale internationale incheiate intre UE si terte tari.
Acestea sunt, de fapt, acorduri de asociere de nivel superior, special concepute pentru tarile din Europa Centrala si de Est, care au ca obiectiv final aderarea la UE. Acestea prevad crearea unei zone de liber schimb pentru produsele industriale intr-un interval de 9 - 10 ani si eliminarea barierelor protectioniste din calea circulatiei marfurilor. Logica acestor acorduri a fost diminuarea protectionismului si cresterea concurentei pentru crearea unei economii de piata competitive si functionale.
Romania a incheiat cu UE un "Acord European" la 1 februarie 1993, care a intrat in vigoare la 1 februarie 1995.
4. Sensul si continutul unor concepte.
Intelegerea corecta a problematicii Uniunii Europene presupune insusirea unor concepte proprii structurilor democratice. Intre acestea mentionez:
Ce au insemnat "razboiul rece" si "cortina de fier" ?
Ce reprezinta democratia consolidata, pluralismul politic si statul de drept ?
De cine sunt reprezentate cele 3 puteri ale statului ?
Care sunt principalele drepturi ale omului ?
Ce presupune o economie de piata functionala ?
5. Izvoarele Cursului si elemente de bibliografie.
Izvoarele prezentului Curs sunt:
Tratatele Uniunii Europene: Roma (1957); Maastricht (1992); Amsterdam (1997); Nisa (2001);
Acordul european de Asociere a Romaniei la Comunitatile Economice Europene (1993);
Rapoartele anuale ale Comisiei Europene privind stadiul pregatirii tarilor candidate pentru aderarea la UE (1997 - 2004):
Lucrari consacrate constructiei europene si politicilor comunitare;
Tratatul Constitutional al Uniunii Europene, elaborat de Conventia Europeana (2003).
La acestea se adauga experienta personala :
- seful Departamentului pentru Integrare Europeana din Guvernul Romaniei (1994-1996);
- membru al Comisiei de Integrare Europeana a Parlamentului Romaniei (1996 - 2000);
- presedintele Comisiei pentru politica externa a Senatului (din 1997 si pana in prezent);
- presedinte al delegatiei parlamentare romane la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (din 2001).
