|
|
|
Conformizarea proiectului noii Constitutii cu suveranitatea statala a tarilor membre din Uniunea Europeana
S-au depus numeroase eforturi pentru ca suveranitatea statala a natiunilor ce compun Comuniunea Europeana sa fie conceptualizata la rang de principiu de drept al Uniunii Europene, consfintindu-se in acest sens solicitarile mai vechi ale statelor membre ca suveranitatea nationala sa fie respectata.
Tocmai si adoptarea Constitutiei, in final, prin referendumuri nationale in fiecare stat membru, confera acest atribut de suveranitate pentru ca popoarele pot decide prin vot liber si direct exprimat validarea legilor fundamentale.
Constitutia Europeana garanteaza totodata fiecarui stat membru al Uniunii dreptul de a-si elabora propriile politici normative si decizionale, chiar daca acestea trebuie sa se afle in consonanta cu setul de principii pe care tratatul european comun il consacra.
Ca o precizare suplimentara trebuie sa afirmam ca organismele decizionale la nivelul Uniunii in ansamblu confera inca un atribut de suveranitate a statelor prin reprezentativitatea acestora la nivelul lucrarii hotararilor, atat in Parlamentul European cat si in celalalte organisme de conducere. S-a obiectat ca o politica de aparare comuna cat si o politica financiara reunita pot altera suveranitatea statelor Uniunii. O astfel de afirmatie este total eronata, pentru ca o politica de securitate comuna, inseamna o mai mare capacitate de aparare a fiecarui stat in parte, iar o politica financiara reunita si o piata libera inseamna stabilitate economica pentru fiecare societate, asadar cel putin sustinerea actualului standard de suveranitate[1].
De altfel cancelarul german Gerhard Schroeder declara nu cu mult timp in urma, "statele mai mici vor simti umbrela protectoare a Uniunii Europene si nicidecum imixtiunea grosolana a marilor puteri ca in perioada razboiului rece". Pe acelasi coordonate s-a situat si declaratia presedintelui francez Jaques Chirac: "Prezenta tuturor statelor Uniunii la o forta de securitate comuna intareste statusul acestora si rolul interpretat intr-o Europa unita".
Premierul britanic Tony Blair a mers chiar mai departe spunand ca "un tot unitar prezerva si intareste individualul, deci se constituie intr-o garantie stabila si solida a suveranitatii nationale."[2]
Faptul ca fiecarui stat membru i s-a permis sa negocieze criteriile de adresare, sa puna in practici doar pe baza unor recomandari, politicile de aplicare a acestora, reprezinta un alt substrat care intareste suveranitatea statala. Suveranitatea statala nu trebuie privita ca o chestiune autarhica, inchisa in sine dimpotriva acestui concept trebuind sa i se confere o sfera extinsa care sa consacre nuanta largita a perceperii sale de catre opinia publica, cea care de fapt trebuie sa beneficieze de suveranitatea nationala a unui stat[3].
Situatia care le-a oferit statelor membre ale Uniunii Europene posibilitatea de a negocia mentinerea marcilor pentru unele produse autohtone, aceasta pentru a identifica si un factor cu carcater economic sau capacitati rezolutive proprii in politica interna asigurand greutatea conceptului sus amintit.
Sensibilitatile cu caracter national si nationalist pot fi temperate printr-o politica de corectare a deficientelor la nivel international, existente in multe din statele europene la nivelul populatiei, cat si prin cresterea climatului de ajutorare a fiecarui individ de a se considera cetatean cu drepturi egale ale Europei unite.
Constiinta nationala nu este o dimensiune antitarhica fata de constiinta europeana asimilata modernismului politici, economicii si sociale, de aceea fiecare stat membru trebuind sa se situeze pe fagasul unei astfel de directii.
Patrimoniul de civilizatie si cultura a Uniunii Europene are nevoie de capacitatea fiecarui stat de a tot ce are mai bun in aceasta privinta, acest aport servind natiunilor Europei si protejandu-le tot odata identitatea. Nu exista nici un fel de temei care sa ne faca sa credem ca odata cu ratificarea Constitutiei Europene s-ar intina independenta sau integritatea teritoriala a vreunui stat membru sau a formei sale de organizare pentru ca dimpotriva cerinta semnaturii tratatelor de bunavecinatate a lipsei oricarei pretentii asupra frontierelor de stat, sunt exigente care intaresc statutul european ca axa centrala in jurul careia graviteaza toate demersurile Uniunii Europene.
Primul ministru al Marii Britanii, Tony Blair afirma la Nisa ca pana si opiniile divergente existente intr-un stat cu privire la eficienta Uniunii Europene si la capacitatea sa institutionala si normativa nu fac decat sa intareasca aceasta structura si sa-i atribuie caracteristica unui organism viu si dinamic. Marja de manevra in care acesta actiona Uniunea Europeana in viitor nu poate fi dispensata de solidaritatea absolut necesara intre statele membre, dar nici nu poate fi pusa in conflict cu teza suveranitatii fiecarei tari.
Prin urmare atitudinile marilor lideri politici ai Europei care acum creaza istoria prezentului si perspectiva unui viitor european, cat mai apropiat de necesitatile statelor pe care le conduc si au facut cu un scop in sine din a fi garantii suveranitatii fiecarui stat cu scopul de a asigura un echilibru la nivelul coruptiei individuale si colective, de a se frana tendintele extremiste, de a pune stavila oricarei incercari de dominanta.
Asa cum statele membre ale Uniunii Europene au reusit in multe cazuri sa acorde drepturi sporite minoritatilor nationale privind identitatea culturala materiala sau de civilizatie, orientandu-se dupa unele documente comune ale Uniunii la fel si ratificarea Constitutiei Europene va insemna o determinare inspre progresul democratiei si nicidecum o pierdere a suveranitati.
