|
|
|
COMUNICAREA SI RELATIILE INTRE PRIETENI
Dictionarele definesc prietenul drept "persoana care sustine o alta persoana, ori o ajuta direct, incurajand-o, avand intre ele relatii de bunavointa reciproca'.
Prietenia nu se stabileste si nu se dizolva in cele mai multe culturi de pe glob printr-un ceremonial deosebit, asa cum ar fi casatoria.
Prietenia ca interrelatie umana nu depinde de legaturile profesionale, nu se raporteaza la sisteme de obligativitate si nici nu este impusa ca in cazul relatiilor de comunicare pe care le avem cu rudele. Prietenii sunt persoane care se simpatizeaza unul pe altul si se bucura sa fie impreuna in anumite ocazii sa rezolve anumite actiuni. Prietenia este totalmente voluntara ca atitudine a unei persoane fata de alta si de aceea nici regulile nu sunt foarte stricte privind cine sunt prieteni si ce realizeaza impreuna.
Ca sa putem enunta unii itemi de esenta privind o posibila comunicare interumana, modalitatile prin care se distinge prietenia si ce anume o sustine dorim sa accentuam unele aspecte psihosociale.
Prietenia capata aspecte variate care difera in functie de varsta, sex si statut socio-profesional. Oamenii par sa stie ce inseamna prietenia, ea este perceputa ca un fapt obisnuit, veche de cand lumea, iar studiile efectuate au ajutat la diferentieri si apropieri conceptuale si practice.
Raspunsurile la chestionare privind intelesul conceptului prietenie - ca mod de interrelationare umana variata de la o cultura la alta. Astfel, prietenii sunt oameni care se plac, sunt cei a caror companie le ofera satisfactii, sunt cei care isi impartasesc activitatile si interesele, sunt cei care se ajuta si se inteleg, sunt cei in care ai incredere, sunt cei pe care te poti baza oferindu-ti un suport emotional, sunt cei in compania carora te simti relaxat, confortabil. Prietenia are grade diferite de intimitate: de la simple "cunostinte' pana la prietenul cel mai bun "intim'. De obicei avem multe "cunostinte', mai putini "prieteni apropiati', iar "prieteni intimi' si mai putini, clasificare in care ramane discutabilnivelul de apropiere intre parteneri.
Diferentele de apreciere a prieteniei sunt in functie de sex, de zona in care ne formam prietenii (activitate profesionala, rude, familie).
Barbatii sunt prieteni cu cei care intreprind ceva impreuna: actiuni, afaceri, placerea jocurilor sportive etc.
Femeile apreciaza prietenia dupa modul in care sunt ajutate emotional si sunt asigurate ca se pastreaza secretele, confidentele.
Incercand sa patrundem in acest domeniu delicat al comunicarii afective, prietenia este influentata si depinde de o serie de itemi individuali ai partenerilor aflati in aceasta ecuatie benefica dar si de alti itemi extraindividuali. Putem mentiona ca studiul prieteniei poate fi adancit de psihologi cand ea este abordata drept un concept socio-uman care are la baza o retea invizibila care se tese intre parteneri. Rolurile, importanta si efectele retelei nevazute in "ochiurile' careia se gasesc prietenii sunt foarte variate. Legaturile sunt planificate in cadrul retelei, iar comportamentul trebuie sa fie macar tolerant pentru ca relatiile sa se consolideze.
Efectele retelelor
> Exista mult mai multe "ciocniri' in retelele care stau la baza prieteniei cand sunt mai dense;
> Exista o mai mare presiune in ideea de a se conforma prieteniei, de a arata mai multa conformitate la grup;
> Perechile de prieteni, cuplurile de indragostiti, soti si sotii rezista impreuna daca ambele persoane se distribuie in aceeasi retea;
> Subiectii pot ajuta propria retea daca include amabilitati, ajutor specializat in plan medical, rezolvarea unor probleme concrete;
> Sanatatea mentala a subiectilor intr-o retea densa este mai buna decat a altora, partial pentru ca ei au optat pentru prietenie, care este in acelasi timp sursa de ajutorare psiho-sociala;
> Ideile care se difuzeaza pot fi foarte diferite: filme, noutati, moda, politica, medicamente, planuri profesionale etc.
Dupa Duck, S.W. si Lea, M. (1982), intalnirile regulate ale prietenilor au la baza dorinte, intentii, ganduri similare, cadouri reciproce: unii vor sa fie utili, altii pot sa arate ca pot fi amabili, la baza fiind o atractie individuala si nu doar aparenta fizica mai ales abilitate si competenta sociala. Aceasta abilitate sociala este parte componenta a atractiei personale care a fost in multe cercetari abordata, dar accen-tuandu-se doar perspectiva atractiei fizice a fot trecuta cu vederea.
Intalnirile obisnuite ale prietenilor si interdependenta constituie un alt pas important in dezvoltarea prieteniei ca si activitatile care se realizeaza cu ajutorul persoanelor pe care le consideram prietene. Activitatile considerate caracteristice pentru prieteni include participari la petreceri, conversatii intime, dansul, plimbari, invitatii la restaurant sau cafenea, jocul de carti si tenisul.
Pe langa diferentierile si posibilitatile variate de abordare teoretico-metodologica a conceptului prieteniei in cadrul actiunii de comunicare interumana mai putem adauga "teoria echitatii' ca rezultat al cercetarilor in univers, cu balante si schimbari relative, ori cu schimbari calculate si anticipate. Interrelatia umana bazata pe prietenie presupune, conform studiilor lui Argyle & Furnham, Amy Campbell (1986), C.Gilligan (1982), Walster E.H. & G.W.Walster (1988), urmatoarele:
· Subiectii din ecuatia prietenie se simt mult mai bine daca ei constata ca sentimentele lor sunt utile in relatia respectiva, sunt meritate;
· Cei care descopera ca sunt intr-o relatie inechitabila si comunicarea lor devine disfunctionala incearca refacerea echilibrului prin:
> intarirea echitatii reale
> reinstalarea echitatii psihice
> ruperea relatiei.
Walster & Walster (1978, 1982, 1988) ne sugereaza ca macar tacit partenerii aflati in comunicare prin intermediul prieteniei evalueaza costurile si beneficiile acestei relatii si in functie de potentialul satisfacerii afective relatia se stinge, este continuata, se cimenteaza.
Prietenia nu reprezinta doar modalitati de petrecere a timpului liber in companie, in grup ori mers la plimbare, mers la cumparaturi, mers la biserica, vizite etc. Ea presupune cel putin de doua ori in viata in doua etape o influenta benefica asupra sanatatii, starii de bine, detectarea agentilor stresori si reducerea lor.
a) Prima perioada a vietii cand prietenia este benefica este adolescenta. In acest interval de timp prietenii adevarati ajuta efectiv fetele ori baietii in varsta de 18-20 de ani sa capete experienta pe multiple planuri, inclusiv in alegerea partenerului in viitoarea casatorie. Autorii accepta ca prietenia in aceasta perioada este un factor al fericirii si al starii de bine, de confort psiho-social.
Subiectul uman nu are posibilitatea permanenta, sigura de a traversa doar evenimente pozitive in timpul vietii. Din aceasta cauza, prietenia este fermentul de neinlocuit al vietii adulte.
b) A doua perioada in care prietenia poate interveni efectiv este varsta maturitatii, accentul este pus mai ales pentru femei. Cele care nu au rude au nevoie in aceasta perioada de prieteni care sa ocupe golurile afective si sociale. Acum, cand prietenia nu poate suplini casatoria, femeile doresc, de obicei, ca prietenii sa fie cei care fac orice pentru ele, care au calitati superioare rudelor, care le asculta si au solutii in orice domeniu.
Opusa acestei relatii privita ca stare de bine este singuratatea, care este considerata cea mai obisnuita si stresanta conditie a vietii umane.
Oamenii se simt singuri, unii percep singuratatea in conditii si ocazii speciale, dar o recepteaza diferit daca ne raportam la sex, varsta, nivel cultural si material.
Femeile se simt singure in proportie mai mare decat barbatii, ele au o nevoie mai stringenta de a vorbi, de a comunica, de a avea prieteni. Persoanele care au depasit 50-60 de ani[1] si destul de multi tineri intre 15-24 de ani se simt singuri, La fel, intr-o proportie semnificativa un studiu din Marea Britanie gaseste ca persoanele vaduve si divortate se simt singure, orbii si persoanele handicapate, nu pot comunica. Singuratatea este resimtita cand oamenii se imbolnavesc, atunci cand sunt intr-o societate cu strainii, dupa moartea unei rude sau a unui prieten apropiat, de sarbatorile Craciunului sau de revelion.
Pentru "a depasi' singuratatea dorind sa reia comunicarea, studiile arata ca cei mai multi oameni singuri se duc sa stea de vorba cu un prieten ori un vecin (mai ales cei tineri); se duc la plimbare, cei mai in varsta prefera sa se uite la televizor ori sa citeasca, femeile incep sa se ocupe de hobby-urile lor, barbatii prefera sa mearga la restaurant sau la cafenea.
Tinerii care se simt singuri[2] sunt tristi, depresivi, anxiosi, suparaciosi, emotivi, cu cenzura interna severa, cu autoaprecieri scazute, devin ostili fata de grup.
Spre deosebire de tineri, oamenii in varsta "au invatat' sa fie singuri, mai ales daca au un nivel cultural ridicat, ei se angajeaza in diverse activitati: isi gasesc ocupatii, se uita la televizor, citesc ori se implica in activitati artistice.
Studii numeroase au aratat ca anumite deprinderi sociale imperfecte conduc la singuratate, dintre care cea mai importanta este absenta unei capacitati de a stabili relatii de prietenie intr-o maniera agreabila. Cei singuratici, de regula, nu au un tipar de autodezvaluire, comunica putin, sunt izolati si tind sa devina eficienti prin redusa transmitere verbala ori prin semne non-verbale (fata si vocea); le scade capacitatea cognitiva, sunt mai pasivi si mai putin insistenti; au un coeficient redus de incredere in altii si, global,atitudine negativa fata de oameni corelata cu un concept inadecvat privind prietenia, nerealizand ca starea de bine la care aspira individul presupune obligatii si loialitate[3].
Accentuand ideea ca prietenia nu se conduce dupa legi si reguli formale ca in cazul mariajului, subiectii intervievati sunt constienti ca exista un "cod' nescris de reguli, care respectate, determina respectarea ei.
Reguli pentru prieteni
1. Oferiti-va voluntar, din timpul liber, cand este nevoie de ajutor;
2. Respectati conditiile particulare de viata ale prietenului:
3. Pastrati confidentele;
4. Aveti incredere unul in celalalt;
5. Sprijiniti-va prietenul (prietena) in lipsa acestuia;
6. Nu va criticati unul pe altul in public;
7. Aratati-va sprijinul afectiv;
8. Uitati-va in ochii celuilalt in timpul conversatiei;
9. Straduiti-va sa-l faceti fericit in timp ce sunteti unul in compania celuilalt;
10. Nu fiti gelos (geloasa) si nu ii criticati alte relatii, alte persoane cunoscute;
11. Fiti toleranti unul fata de celalalt;
12. Impartasiti vestile (noutatile) privind succesul;
13. Solicitati sfaturi personale;
14. Nu fiti pisalog (pisaloaga);
15. Angajati-va in glume sau ironii decente fata de prieten(a);
16. Cautati sa rasplatiti datoriile, favorurile si complimentele;
17. Dezvaluiti-va sentimentele ori problemele personale in compania prietenului.
Aceste reguli, care se doresc doar o intentie in consolidarea prieteniei si adancirea comunicarii interumane, tintesc doua arii speciale:
a) un set din acestea se refera la rasplata, recompensa "morala si materiala' - criteriu omniprezent( ex., ajutorul intre prieteni);
b) un alt set de reguli se refera la cauza obisnuita a pierderii prieteniei (ex., gelozia, lipsa confidentialitatii).
