|
|
|
Cerinetele procesului de concepere si adoptare a Uniunii Europene
Exigentele care au stat la baza elaborarii unui act normativ fundamental la nivel european au avut in vedere mai multe dimensiuni: dimensiunea sociala, dimensiunea economica, dimensiunea culturala, de respectare a dreptatilor si a obligatiilor individuale si colective.
Aspectul politic se refera in primul rand la clarificarile de natura institutionala care erau necesare in functionarea Uniunii Europene, mai exact la rolul in functionarea Ununii Europene a Parlamentul European, Comisiei Europene ca organ executiv de conducere si asa mai departe.
Latura sociala se refera inainte de toate la necesitatea de a asigura fiecarui individ suportul normativ al respectarii standardelor sociale la care are dreptul, cat si la corelarea politicilor sociale pentru anumite categorii si situatii distincte.
Constitutia trebuia sa corespunda totodata nevoii de functionare a unei piete unice, libere si cu reguli clare fara imixtiuni grosolane din partea nimanui tocmai pentru ca activitatea economica sa se desfasoare intr-o maniera eficienta[1].
Tezaurul comun de valori al Uniunii Europene presupune si necesitatea respactarii blazonului cultural al fiecarui stat, iar Constitutia Europeana trebuia sa raspunda si unei astfel de cerinte.
Respectarea drepturilor fundamentale si drepturilor garantii ale individului cat si precizarea expresa a obligatiilor ale acestuia subsemnate statului din care face parte, reprezinta elemente determinante care nu pot lipsi dintr-o lege fundamentala.
Aceasta este tabelul axiologic prin care se circumscrie suma de cerinte vizand elaborarea Constitutiei Europene. Odata cunoscute cerintele care fac necesara elaborarea unui act de o asemenea anvergura se poata trece la faza de intocmire propriu-zisa a acestuia ceea ce de altfel s-a si intamplat si la trasarea procesului de adoptare si valoare trecuta prin filtrul a numeroase dezbateri, conferinte, simpozioane, regiuni, discutata in cadre largi de evaluare, gen Conventia, condusa de Valerie Giscard d'Estaing, supusa la corecturi de diverse nuante, Constitutiei Europene nu i-a mai paspuns dupa aprobarea sa in sumitul de la Roma, octombrie 2004, decat adoptarea propriu-zisa in statele membre.
Elementul de noutate absoluta pe care-l reprezinta aceasta lege fundamentala entuziasmul cu care au fost elaborate propunerile si purtate contradictiile in privinta sa, fac din Constitutia Europeana in actuala forma un demers legislativ reusit ale carui roade se vor vedea, odata cu intrarea in vigoare si punerea in practica a ceea ce acest document stipuleaza. Opiniile variate, disputele profunde de nuanta politica si substanta juridica, nu au facut decat sa creeze un document bine armonizat care sa inchege rigorozitatea tehnicizarii prevederilor cu dorinta fiecarui membru al Uniunii Europene de a-si vedea pusa
amprenta pe aceasta opera normativa.
Pe langa cele cateva state cum am amintit, ultimul fiind Slovenia, state care trebuie sa deruleze si procedura referendumului; si celalalte tari membre este imperios necesar sa parcurga acest proces pana cand Constitutia va putea intra in vigoare.
Se incearca in momentul de fata mobilizarea energiilor individuale si colective din fiecare stat pentru captarea interesului fata de legea fundamentala si sustinerea sa la referendum.
Presedintele parlamentului slovean afirma recent, cu ocazia aprobarii Constitutiei de catre acest for legislativ ca acesta "reprezinta chiar si pentru o tara mica masura democratiei care a fost atinsa de Uniunea Europeana, iar cine se va opune unui astfel de demers, risca sa intre in conflict cu viitorul civilizat si demn al statului slovean."
Poate ca si aceasta este una dintre cauzele pentru care proportia voturilor favorabile Constitutiei, a fost una covarsitoare, inregistrandu-se doar trei optiuni contrare. Se merge asadar pe ideea necesitatii absolute de adoptare a acestui document pentru ca fiecare stat sa reuseasca sa parcurga procesul de ratificare cat mai rapid, in vederea atingerii soliditatii institutionale mult asteptate la nivelul Uniunii Europene.
Cei care au anticipat de astfel acest demers, printre care si unul dintre liderii politici de marca ai Europei de Est , Vaslav Havel, nu s-au rezumat doar la anumite judecati de valoare in privinta utilitatii Constitutiei Europene, ci au considerat ca aceasta trebuie sa reprezinte o veriga institutionala fara de care existenta acestui organism este pusa in pericol.[2]
Se naste intrebarea daca aceasta Constitutie Europeana va conferi mai multa stabilitate politica si un mai mare echilibru organizational Uniunii Europene. Raspunsul este cu siguranta afirmativ, pentru ca efortul de angajare intr-un astfel de demers are la baza vointa tuturor statelor membre, ba mai mult se sprijina pe o necesitate acuta.
