Aparitia Comunitatilor Europene

Aparitia Comunitatilor Europene

Aparitia Comunitatilor Europene trebuie privita in contextul politic international specific perioadei postbelice (imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial) cand in Europa occidentala au aparut trei categorii de organizatii internationale :

militare:a. Uniunea Europei Occidentale, creata prin Tratatul

de la Bruxelles din 17 martie 1948, din care faceau

parte Franta, Anglia, Belgia, Olanda si Luxemburg;

b. Organizatia Atlanticului de Nord (N.A.T.O.), prin

Tratatul de la Washington din 1949.

economice: a. Comisia Economica pentru Europa din cadrul

Organizatiei Natiunilor Unite;

b. Organizatia Europeana de Cooperare Economica

constituita prin Tratatul de la Paris - 16 aprilie

1948, care avea ca principal scop gestionarea

ajutorului comun oferit de SUA, in cadrul "Planului

Marshall", de sprijinire a statelor europene care

au avut de suferit de pe urma celui de-al doilea

razboi mondial (O.C.D.E.).

politice :Consiliul Europei (5 mai 1949), infiintat in urma

Congresului de la Haga din 1948.

Obiectivele economice care au stat la baza crearii Comunitatilor Europene vizau imbunatatirea utilizarii capacitatilor economice si tehnice, in scopul cresterii eficientei in conditiile cerute de evolutia societatii moderne.

Se contura astfel, ca o necesitate, instituirea unei piete comune care sa permita dezvoltarea capacitatilor economice franate de existenta frontierelor nationale.

In ceea ce priveste ratiunile politice, noile comunitati trebuiau sa serveasca la impartirea sferelor de influenta, sa contracareze amenintarea din partea tarilor arabe producatoare de petrol, si sa faca fata pericolului reprezentat de comunism.

1. Tratatele initiale    

Crearea Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.)

In jurul anilor `50, Jean Monnet, in calitate de sef al Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta, face propunerea ca productia de carbune si otel din Franta si din Germania sa fie administrata de un organism supranational, idee ce l-a propulsat ulterior in postura de parinte spiritual al Comunitatilor Europene.

Declaratia facuta la Paris, la 9 mai 1950, de catre ministrul de externe al Frantei - Robert Schuman, de prezentare a proiectului fundamentat de Monnet, se finalizeaza prin semnarea in 18 aprilie 1951 a Tratatului de la Paris. Astfel ia fiinta Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului.

Tratatul a intrat efectiv in vigoare la 25 iulie 1952; alaturi de Franta si Germania Occidentala, in calitate de tari fondatoare, acesta a fost semnat si de Italia si de tarile BENELUX. Jean Monnet devine primul presedinte al Inaltei Autoritati a Carbunelui si Otelului.

Marea Britanie, desi a fost interesata de aderarea la Comunitate, nu a acceptat renuntarea la unele prerogative ale suveranitatii, pastrand cu aceasta numai relatii de coordonare.

Tratatul prin care s-a instituit C.E.C.O. a fost incheiat pentru o perioada limitata de timp, respectiv 50 de ani. In dispozitiile sale era stipulata si posibilitatea aderarii altor state (organizatie internationala cu permeabilitate conditionata).

Importanta in planul dreptului international public a acestei comunitati rezida in aparitia unui nou subiect de drept international, bazat pe o structura institutionala originala:

Inalta Autoritate: organism separat; rolul sau era acela de a veghea si de a pune in valoare interesele proprii ale organizatiei.

Consiliul de Ministri: (sau consiliul special de ministri) organism interguvernamental pentru apararea intereselor tarilor membre.

Adunarea comuna: (parlamentul statelor membre) un organism de control democratic al factorului executiv (Inalta Autoritate si Consiliul de Ministri); acesta reprezenta interesele popoarelor statelor membre. In 1979, pentru prima data, alegerea membrilor Adunarii s-a realizat prin vot universal, direct si secret.

Curtea de Justitie: organism jurisdictional. Acesta trebuia sa asigure respectarea normelor juridice ale comunitatii, prin desfasurarea unei activitati de jurisdictie cu competente directe si obligatorii in solutionarea litigiilor.

Consecinte ale crearii Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului:

1.     unirea pietelor nationale intr-o piata unica;

2.     urmarirea si promovarea productiei;

3.     cresterea profiturilor in comparatie cu situatia mentinerii unor piete supuse regulilor si practicilor restrictive.

4.     aparitia unui precedent institutional de o deosebita importanta.

Crearea Comunitatii Economice Europene (C.E.E.) si a

Comunitatii Europene a Energiei Atomice (C.E.E.A.)

Contextul politic: - razboiul din Coreea (izbucnit in 1952);

- esecul proiectului de construire a unei aliante militare europene

(Comunitatea Europeana de Aparare);

In aceste conditii, Olanda propune un memorandum (avand la baza existenta deja a unei uniuni vamale intre Belgia, Olanda si Luxemburg) in temeiul caruia se fundamenteaza un proiect de constituire a unei Piete Comune generalizate, in cadrul careia produsele sa circule liber si neingradit prin desfiintarea barierelor vamale dintre statele membre.

Reuniunea ministeriala din iulie 1955 a luat in discutie acest proiect si a instituit Comitetul de Delegati Guvernamentali care au elaborat doua proiecte de tratat privind constituirea C.E.E. si C.E.E.A. (Euratom).

Cele doua tratate au fost semnate la Roma la 25 martie 1957, au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958 si au fost adoptate si ratificate de toate cele 6 tari membre.

        In ceea ce priveste Comunitatea Economica Europeana, obiectivul initial viza transformarea conditiilor economice de schimburi si de productie pe teritoriul comunitatii.

In acest sens, art.3 din Tratat prevedea ca actiunea Comunitatii are in vedere stabilirea unui tarif vamal comun si a unei politici comerciale comune fata de tarile terte, precum si instituirea unei politici comune in domeniul agriculturii si in cel al transporturilor intre tarile membre.

politica agricola comuna(PAC), avea urmatoarele obiective:

cresterea productivitatii agricole;

asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru agricultori;

stabilizarea pietelor;

garantarea securitatii aprovizionarii;

asigurarea unor preturi rezonabile pentru consumatori.

Elementele esentiale ale PAC:

a.     organizarea comuna a pietelor (politica comuna de piata si preturi);

b.     o politica unitara a structurilor agricole;

c.      armonizarea legislatiilor nationale;

d.     finantarea comunitara.

politica comerciala comuna

Potrivit Tratatului, Consiliul avea dreptul de a decide cu majoritate calificata autorizarea Comisiei de a reprezenta Comunitatea in negocierile comerciale si de a-si stabili singura mandatul de negociere in acest domeniu.

De asemenea, PCC este fundamentata pe principii uniforme in ceea ce priveste: modificarea tarifelor; incheierea acordurilor tarifare si comerciale; uniformizarea masurilor de liberalizare a comertului; politica exporturilor; masurile de protectie comerciala (situatii de dumping si subventii).

        Referitor la Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, obiectivele avute in vedere prin crearea acestei comunitati au fost: de a contribui la stabilirea conditiilor necesare formarii si dezvoltarii rapide a energiilor nucleare, cresterea nivelului de trai in statele membre si dezvoltarea schimburilor cu alte tari.

Concluzii

Comunitatile europene, asa cum au fost ele create prin Tratatele originare (in intelesul lor de tratate internationale conform dreptului international), au dat nastere unor mecanisme internationale inexistente pana atunci in dreptul international public si au facut legatura acestuia cu dreptul comertului international si cu dreptul administrativ intern.

Sistemul instituit de cele trei tratate a urmat doua directii:

perfectionarea institutiilor comunitare;

largirea comunitatilor prin cooptarea de noi membri.