|
|
|
CONSIDERATII GENERALE. CONCEPTE PRIVIND PROTECTIA SOCIALA.
Intr-un stat democratic, protectia sociala reprezinta un element fundamental al politicilor statale, deoarece prin punerea in aplicare se realizeaza prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca 'riscuri sociale' asupra nivelului de trai al populatiei.
Cu radacini in antichitate, prin includerea elementelor de protectie in Dreptul Roman, remarcam aparitia primelor forme de asistenta sociala in secolele 13 si 14, cand in jurul manastirilor au fost construite asezaminte de asistenta sociala pentru saraci, batrani si bolnavi.
Primele forme de protectie sociala au aparut la inceputul secolului 19 si s-au referit la masuri de asigurare sociala; la acestea s-au adaugat cu timpul si elemente de asistenta sociala, ambele forme capatand denumirea de 'securitate sociala'. Acest termen a fost utilizat pentru prima oara de institutiile create in SUA, odata cu adoptarea Legii securitatii sociale din 1935, care cuprindea reglementari cu privire la prevenirea riscului pentru batranete, moarte, handicap si somaj.
Conceptul de protectie sociala a fost prima oara introdus de catre John K. Galbraith si defineste politica de protejare a categoriilor defavorizate ale populatiei, prin masuri ce urmaresc alinierea acestor categorii la un nivel de trai decent. El considera ca fiind cea mai urgenta masura 'prevederea dreptului celor care nu-si pot gasi un loc de munca de a avea un venit garantat sau alternativ'.
Ca element de drept international, Organizatia Internationala a Muncii a adoptat in anul 1952 ( Conventia nr. 102 ) termenul de 'securitate sociala' cuprinzand ca elemente complementare asigurarile sociale si asistenta sociala.
In prezent actiunile de protectie sociala vizeaza mai multe domenii in care sunt necesare eforturi colective, respectiv: sanatatea, instruirea si educatia, cultura, conditiile de odihna si recreere, mediul social-politic, intr-un cuvant, conditiile sociale de trai.
