Distributia produselor agroalimentare

DISTRIBUTIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

1. Distributia - componenta de baza a comercializarii produselor agroalimentare

Valorificarea oportunitatilor pietei si finalizarea activitatii economice ale unitatilor agroalimentare sunt conditionate de ajungerea produselor agroalimentare la consumatorii finali, capabile sa contribuie la satisfacerea nevoilor populatiei. In cadrul transferului de produse, intre producatorul de produse alimentare si consumator se desfasoara un ansamblu de operatiuni tehnico-economice care, in marea lor parte, formeaza obiectul distributiei produselor agroalimentare.

Principala problema a sectorului agroalimentar din tara noastra, in cadrul proceszului de integrare in Uniunea Europeana, o constituie asigurarea competitivitatii produselor agroalimentare romanesti, capabile sa faca fata concurentei foarte piternice care exista in cadrul pietei unice. In cadrul masurilor ce trebuie luate pentru asigurarea competitivitatii produselor agroalimentare pe piata Uninunii Europena, cele mai importante sunt :

a) organizarea productiei agroalimentare care presupune constituirea unor exploatatii agricole de dimensiuni optime (viabile), care sa realizeze produse omogene din punct de vedere calitativ si competitive din punct de vedere calitativ si cantitativ;

b) modernizarea respectiv perfectionarea distributiei produselor agroalimentare prin fundamentarea si implementarea unei strategii de distributie eficiente.

Distributia produselor agroalimentare reprezinta cea mai dificila misiune de marketing, datorita particularitatilor produselor supuse comercializarii, si poate fi privita din doua puncte de vedere:

a) in sens general adica privita la nivel macroeconomic distributia se bazeaza pe un sistem de relatii existente intre o serie de agenti economici pe piata in legatura cu productia, transmiterea marfii si consum. In aceasta optica notiunea de distributie cuprinde toate activitatile care permit trecerea bunurilor de la agentul economic producator la intermediar sau consumator final;

b) la nivelul unei intreprinderi sau a unui agent economic procesul de distributie cuprinde activitatile specifice de marketing legate de transferul bunurilor atat de la locul de productie efectiv pana la magaziile proprii cat si de la poarta producatorului pana la locul de consum intermediar sau final (dupa caz).

Distributia produselor agroalimentara mai poate fi interpretata ca fiind un ansamblu de masuri tehnico - economice menite sa asigure legatura dinte productie si consum, motiv pentru care distributia poate fi definita si dupa urmatoarele acceptiuni :

In primul rand o definitie complexa a distributiei este aceea conform careia distributia se refera in primul rand la traseul pe care il parcurg marfurile de la producator pana la consumator (acesta poarta denumirea de canal de distributie).

In al doilea rand distributia se refera la ansamblul operatiunilor care marcheaza trecerea succesiva a marfurilor de la un agent economic la altul pana la intrarea lor definitiva in sfera consumului.

In al treilea rand distributia cuprinde distributia fizica sau logistica care reprezinta ansamblul proceselor la care sunt supuse marfurile pe intreg traseul lor pana la consumator (transport, manipulare, depozitare, stocare, flux informational).

In al patrulea rand distributia se refera la aparatul tehnic care realizeaza asemenea procese si operatiuni (exemplu: reteaua de unitati, dotari, personal etc.).

In tarile cu economie de piata dezvoltata, distributia produselor agroalimentare este analizata pe intreaga filiera a produselor, care este urmarita de la poarta fermierului pana la ajungerea produsului agricol pe masa consumatorului. Aceasta deoarece, produsele agroalimentare sunt supuse , pe intreaga filiera, unor operatiuni cum ar fi: transportul, transferul, prelucrarea, conditionarea, pastrarea. Toate aceste operatiuni intra in sfera distributiei produselor agroalimentare care se confrunta cu o serie intreaga de dificultati si este cea mai complexa distributie dintre toate produsele supuse vanzarii pe piata.

Distributia produselor agroalimentare are un rol important in cadrul comercializarii produselor agroalimentare, rol care este intr-o continua crestere pe masura dezvoltarii societatii in ansamblul ei. In actuala etapa prin pozitia si functiile pe care le indeplineste, distributia a dobandit o importanta vitala in economie, ei revinindu-i si rolul de factor accelerator al proceselor economice dintr-o tara, regiune sau organiuzatii de state independente.

Distributia joaca un rol important in cadrul filierei agroalimentare prin faptul ca actioneaza in principal in sfera serviciilor care sunt creatoare de noi locuri de munca si de valoare adaugata. Astfel, distributia are, pe de o parte, un rol social important prin faptul ca participa la crearea de locuri de munca bine platite , ceea ce duce la cresterea puterii de cumparare a populatiei, iar pe de alta parte, are un rol economic important prin faptul ca ansamblul costurilor de distributie reprezinta jumatate din pretul final al produselor agroalimentare (cazul produselor perisabile)

Legand productia de consum, in spatiu si timp, distributia produselor agroalimentare are urmatoarele roluri principale:

1.     de a regulariza fluxurile de marfuri agroalimentare de la producator catre consumatori in scopul de a atenua, atunci cand este cazul, efectele negative ale conjuncturii nefavorabile ale pietei;

2.     de a oferi producatorilor informatii privind nevoile, dorintele si preferintele clientilor in scopul adaptarii ofertei la dinamica acestora;

3.     de a pune la dispozitia clientilor servicii logistice cat mai complexe, diversificate si ieftine.

In literatura de specialitate distributiei i se atribuie anumite functii. Punctul de plecare in descrierea functiilor distributiei este premisa aparitiei unor tensiuni (disfunctionalitati) atunci cand productia si consumul nu se desfasoara in aceeasi unitate economica. Functiile specifice ale distributiei sunt rezumate la urmatoarele trei:

1.     functia de disponibilizare respectiv crearea utilitatilor de timp, spatiu si posesie, adica aducerea produsului in fata consumatorului in momentul in care acesta are nevoie de el si in locurile accesibile intr-o modalitate care sa-i permita intrarea in posesia lui;

2.     functia de informare realizata prin fluxul de informatii in dublu sens de la consumator la producator si invers, de la producator la consumator ;

3.     functia de creare de cerere concretizata printr-o servire cat mai buna a clientilor, prin apropierea de clienti si prin diversificarea serviciilor prestate.

Pentru unitatile agroalimentare sunt considerate activitati componente ale distributiei urmatoarele:

1.     transportul produselor care permite ca acestea sa ajunga in locurile din care consumatorii sa le poata cumpara;

2.     alcatuirea de loturi omogene prin selectarea produselor in functie de dimensiuni si de culoare si includerea in cadrul aceleiasi partizi de produse (cantitatile transportate catre magaziile vanzatorilor sau consumatori);

3.     stocarea care permite prelungirea duratei de ofertare pe piata a produselor;

4.     conditionarea si asamblarea produselor care usureaza transportul si manipularea lor si care permite informarea cumparatorilor (mai ales prin ambalaje);

5.     fractionarea (portionarea) prin care se pune la dispozitia clientilor cantitatile pe care acestia le doresc. De exemlu, un studiu efectuat pe piata produselor agroalimentare a scos in evidenta faptul ca politica din Romania ar trebui sa se orienteze spre a oferi pe piata cantitati (produse) cat mai reduse.

6.     informarea cumparatorilor cu privire la caracteristicile produselor sau promovarea acestora pe anumite piete;

7.     informarea cumparatorilor prin punerea la dispozitia acestora a unor informatii concrete despre piata cum ar fi: cerere, oferta, pret, concurenta.

Pentru produsele agroalimentare distributia este cu atat mai importanta cu cat majoritatea produselor sunt perisabile ceea ce face ca prin intermediul activitatii de distributie sa se asigure integritatea cantitativa si calitativa pe intreg circuitul produsului de la producator pana la consumatorul final.

2. Canale de distributie pentru produsele agroalimentare

Avand in vedere diversitatea de produse supuse distributiei este foarte important a se stabili o strategie optima de distributie a produselor. Aceasta strategie vizeaza atat proiectarea unor canale de distributie, care sa contribuie la satisfacerea cerintelor consumatorilor in momentul, cantitatea, calitatea si la locul dorit de catre acestia, cat si  fundamentarea unei logistici de distributie care sa genereze cele mai mici costuri.

Canalele de distributie reprezinta itinerariul pe care producatorii agroalimentari il parcurg de la producator la consumatorul final. Un canal de distributie are obligatoriu doua verigi de baza: producatorul si consumatorul final.

Proiectarea canalelor de distributie trebuie sa tina cont de caracteristicile, particularitatile produselor agroalimentare supuse distributiei si de cele 3 dimensiuni ale unui canal de distributie: lungimea, latimea si adancimea canalului de distributie.

In cadrul produselor agroalimentare dimensiunea canalelor de distributie se caracterizeaza prin urmatoarele trei dimensiuni:

a)     lungimea canalului - reprezinta numarul de verigi prin care produsele trec pentru a ajunge de la producator la cosumatorul final. Aceasta lungime a canalului este diferentiata pe cele doua categorii de produse agroalimentare astfel:

- pentru produsele perisabile - sunt preferate canale directe sau scurte.

- pentru produsele mai putin perisabile - orientarea este catre canale scurte sau lungi.

b)     latimea canalului - determinata de numarul de agenti economici care actioneaza la nivelul fiecarei verigi a canalului de distributie. Pentru majoritatea produselor agroalimentare, canalul de distributie se caracterizeaza printr-o latime excesiva spre cele doua extreme ale canalului.

X    P1 X C1

X I

X    P2 X C2

X

X                                       X C3

X I n-1

X    Pn X Cn

c)     adancimea canalului - locul de "apropiere" al produselor agroalimentare fata de consumatorul final.

Canalele de distributie pretabile produselor agroalimentare sunt urmatoarele:

1. Canalul direct : PRODUCATOR - COSUMATOR FINAL

Este specific produselor agroalimentare care sunt vandute prin magazinele proprii ale entitatii producatoare. Se practica aceste gen de canal pentru produsele alimentare gen: carne si preparate din carne, lapte si preparate din lapte, peste si preparate din peste.

Acest tip de canal este practicat de catre micii producatori de legume si fructe care practica asa numitul "comert la taraba", fiind un comert dezorganizat si neigienic, avand toate defectele unui canal de distributie.

Distributia directa constituie forma de distributie clasica practicata in cea mai mare parte de producatorii particulari. Este o varianta de distributie care presupune transportul produselor catre magazinele proprii de desfacere sau catre piata de desfacere, prima varianta determina cele mai mici preturi pe piata, iar cea de-a doua duce in cele mai dese cazuri la ineficienta economica, deoarece cantitatile transportate sunt mici, protectia contra perisabilitatii inexistenta, iar comertul este neigienic.

Avantajul acestei forme de comert consta in aceea ca produsul poate fi urmarit pe intreaga lui filiera la care se adauga faptul ca datorita preturilor mici practicate produsele agroalimentare se vand intr-o perioada scurta de timp, eliminandu-se pericolul perisabilitatii.

Principalul dezavantaj este ca aria de acoperire a pietei este destul de restransa, unitatile agroalimentare, in marea lor majoritate private nu reusesc sa-si infiinteze magazine de desfacere pe o raza suficient de mare.

In acest fel riscul nerealizarii intregii productii creste, de aceea se apeleaza la comertul prin magazine de vanzare ale altor unitati economice.

2. Canalul scurt : PRODUCATOR - INTERMEDIAR - INTERMEDIAR - CONSUMATOR.( unul sau doi intermediari ).

Reprezinta canalul prin care sunt vandute majoritatea produselor agroalimentare.Este specific unitatilor agroalimentare care produc cantitati mari de produse. Reprezinta canalul care are ca prim intermediar angrosistul iar cel de-al doilea intermediarul, magazinele de vanzare cu amanuntul ale altor unitati economice. In cazul marilor producatori de produse agroalimentare ( ALDIS, DORNA, CRIS-TIM ) care au posibilitati de transport, produsele sunt vandute in proportie majoritara printr-un canal cu un singur intermediar ( magazinele de vanzare cu amanuntul ale altor agenti economici ).

Comercializarea produselor alimentare prin intermediari este justificata mai ales pentru unitatile de dimensiuni mijlocii si mari pentru ca acestea sa-si vanda intreaga productie.

Ca principal dezavantaj al acestei forme este faptul ca producatorul mai mic are controlul asupra vanzarilor, iar datorita preturilor mari apare si riscul necomercializarii produsului in totalitate (nerecuperarea banilor la timp).

3. Canalul lung : PRODUCATOR - INTERMEDIAR - INTERMEDIAR - INTERMEDIAR - - CONSUMATOR ( avand cel putin 2 intermediari ).

Este specific produselor agroalimentare cu termen de valabilitate mai mare, respectiv produselor agroalimentare provenite din import. Se practica de catre unitatile agroalimentare care se adreseaza pietei nationale sau pietei externe.

4. Distributia prin pietele de gros - pretabile legumelor, fructelor si

altor produse perisabile. Acest sistem reprezinta o forma specifica de canal lung, menit sa contribuie la omogenizarea productiei din punct de vedere calitativ.

3. Logistica de distributie a produselor agroalimentare

Logistica de distributie a produselor agroalimentare prezinta o serie de patrticularitati care deriva din particularitatile pe care le are piata produselor agroalimentare.

Piata produselor alimentare reprezinta o piata care a fost liberalizata in totalitate incepand cu anul 1997, atunci cand de fapt a avut loc liberalizarea preturilor principalelor produse alimentare (paine, lapte, carne, ulei, zahar) cu exceptia legumelor si fructelor care a fost prima piata a produselor agroalimentareliberalizata (inca din 1990) si care a reusit sa devina, in timp, piata care functioneaza dupa principiile economiei de piata.

Piata produselor alimentare se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati:

1. Caracterul sezonier al ofertei cumulat cu caracterul continuu al cererii de produse agroalimentare ridica o serie de probleme cu privire la asigurarea continuitatii ofertei in cantitati si calitati omogene.
2. Piata produselor agroalimentare s-a caracterizat si se caracterizeaza, in continuare, prin interventia statului pe de-o parte pentru sustinerea achizitiilor de inputuri, iar pe de alta parte pentru sustinerea preturilor de vanzare;
3. Piata produselor agroalimentare este o piata imperfecta sau partial perfecta, dintre cele cinci trasaturi ale economiei de piata perfecte aceasta indeplinind trei si anume:

atomicitatea cererii si ofertei;

intrarea si iesirea libera pe / de pe piata;

perfecta mobilitate a factorilor de productie.

4.Piata produselor agroalimentare se caracterizeaza printr-o gama foarte variata de produse ceea ce da posibilitatea consumatorilor de a alege dintr-o gama variata de produse si chiar produse similare. Totodata, producatorii de produse agrolaimentare care realizeaza si comercializeaza pe piata produse in cantitati mari se confrunta cu o serie de probleme legate de aducerea produselor cat mai aproape de consumatori (legate de distributie).

5. Produsele agroalimentare se caracterizeaza, chiar in cadrul aceleiasi grupe de produse, prin sezonalitate producerii si vanzarii produselor ( mai ales ale celor perisabile).

De exemplu, in cazul legumelor si fructelor intalnim gruparea produselor in urmatoarele categorii :

a)     produse cu sezonalitate respectiv perisabilitate foarte mare: capsuni, cirese, zmeura, visine, caise, piersici;

b)    produse cu grade de sezonalitate medie ce sunt dependente de asigurarea unei productii esalonate.

Exemplu: tomate timpuri si tarzii: de sera, solar;

struguri - recoltare iulie - octombrie.

c)     produse cu sezonalitate de consum scazuta: mere, cartofi, nuci etc;

Gradul ridicat de perisabilitate determina pastrarea aspectului comercial pe o perioada limitata de timp, de aceea este necesar ca produsele agroalimenatre ce se incadreaza in aceasta categorie sa fie orientat catre piata consumatorilor finali intr-o perioada de timp relativ scurta (2 - 3 zile).

6. O alta particularitate este aceea ca produsele agroalimentare pot avea destinatii diferite si anume: consum proaspat; depozitare; industrializare; export.

Aceasta particularitate face necesar sa se aplice (practice) canale de distributie diferite, care implica costuri de distributie diferite si posibilitatea de a controla produsele pe perioada distributiei. De asemenea, veniturile realizate de producatorul agricol sunt dependente de aceste destinatii si de canalele de distributie utilizate.

O particularitate a comercializarii productiei agricole, in Romania este faptul ca in paralel exista o piata taraneasca (care este considerata o piata neloiala) cu piata societatilor comerciale, agentilor economici, care prin tratamentul discriminatoriu creat datorita platilor efectuate la Bugetul de Stat (TVA, impozitul pe salarii), determina existenta concurentei neloiale .

Toate aceste particularitati sunt luate in calcul de catre producatorii si distribuitorii de produse agricole pentru stabilirea unei politici de marketing realiste menite sa contribuie la revigorarea sectorului agroalimentar. Aceasta cu atat mai mult cu cat majoritatea particularitatilor pietei produselor agroalimentare influenteaza activitatea agentilor economici pe intreaga filiera si anume:

asigurarea cu resursele materiale;

productia

distributia produselor agroalimentare,

iar cunoasterea si anticiparea mediului economic in care isi desfasoara activitatea reprezinta un obiectiv de baza al tuturor producatorilor agricoli care actioneaza in economia de piata.

Logistica de distributie reprezinta ansamblul operatiunilor care contribuie la transferul produselor de la producator la consumatorul final. Principalele activitati sunt uratoarele:

transportul

stocarea

depozitarea

manipularea fizica

fluxul informational.

TRANSPORTUL produselor agroalimentare se poate realiza prin urmatoarele forme:

1. Transport rutier - specific produselor agroalimentare ( mai ales ) destinate pietei interne. Avand in vedere gradul mare de perisabilitate a produselor agroalimentare, acestea se preteaza la transportul rutier, motiv pentru care peste 90% din produse sunt transportate, comercializate prin acesta forma.
2. Transportul feroviar - pretabil cerealelor si altor produse neperisabile care sunt distribuite in cantitati vagonabile (mari). Practicarea acestei forme este conditionata de gradul de apropiere de calea ferata atat a vanzatorilor, cat si a beneficiarilor.
3. Transportul pe apa - este practicabil cu succes in cazul Romaniei pe fluviul Dunare ( pentru piata interna ) si pe Marea Neagra ( pentru export ). Este preferabil transportul mixt ( de persoane si produse ).
4. Transportul aerian - care detine ponderi nesemnificative in total, pentru  produsele agroalimentare destinate pietei; se practica cu succes pentru transportul florilor. Se prefera transportul mixt ( persoane si produse ).

STOCAREA - produselor agroalimentare are ca principal scop gestionarea eficienta a stocurilor prin fundamentarea stocurilor optime, asigurarea receptiei cantitative si calitative, prin dimensionarea partizilor ( cantitatilor ) de produse ce urmeaza a fi livrate, asigurarea stocurilor de rezerva, a celor sezoniere si a celor in pregatire.

Utilizeaza metode performante de gestionare a stocurilor, vizeaza realizarea celui mai mic cost de stocare pe unitatea de produs.

DEPOZITAREA - produselor agroalimentare se afla in stransa legatura cu activitatea de stocare si are ca principala particularitate asigurarea conditiilor de microclimat, capabile sa mentina, sa pastreze cantitatea si calitatea produselor.

Depozitele se impart in mai multe categorii ( in functie de gradul de perisabilitate a produselor):

a)     magazii simple - fara investitii specifice in asigurarea climatului ( pretabile pentru podusele care pot fi depozitate pentru o perioada de timp ).

b)     Silozurile - pretabile pentru cereale

c)     Depozitele cu ventilatie mecanica

d)     Depozitele frigorifice

MANIPULAREA - produselor agroalimentare are ca principal scop cresterea productivitatii muncii in aceasta activitate, prin utilizarea unor mijloace mecanice de manipulare. Aceasta se poate inregistra in conditiile in care functia ambalajului ( principala ) devine cea de usurare a activitatii de manipulare ( igienizare a produselor ).

FLUXUL INFORMATIONAL - reprezinta poate cel mai important element al logisticii de distributie deoarece este util tuturor participantilor la filiera de produse agroalimentare astfel:

a)     Producatorul agroalimentar - printr-o informare corecta si la timp repereaza foarte usor pietele profitabile si isi orienteaza productia catre acele piete profitabile.

b)     Cosumatorii - printr-o informare corecta pot sa-si asigure maximum de utilitate cu veniturile de care dispun.

c)     Producatorii de ambalaje - stiu care este cerinta de astfel de produse si isi adapteaza productia la cerere.

d)     Transportatorii / unitatile de transport - isi programeaza structura "parcului auto" si aleg rutele optime de transport.

e)     Ministerul Transporturilor - isi fundamenteaza politica privind infrastructura rurala si regionala.

f)      Guvernul - isi programeaza politica de piata ( marketing ) a produselor agroalimentare etc.

Este cunoscut faptul ca infiintarea si intretinerea unui sistem informatizat pentru pietele agroalimentare implica investitii enorm de mari, care nu pot fi sustinute de catre sectorul privat. De aceea constituirea si intretinerea sistemului informatic cade in sarcina sectorului public.