|
|
|
Cultivarea plantelor legumicole din familia cucurbitaceae
Ąn cultivarea plantelor legumicole din tara noastra se folosesc pe scara larga sase specii din familia Cucurbitaceae, la care insemnatatea economica si ponderea in cultura sunt diferite.
1. Castravetele
Importanta alimentara si economica. Castravetele este o planta legumicola care se cultiva atat in camp cat si in sere, solarii si rasadnite. Fructele se consuma atat in stare proaspata cat si prelucrata. Astfel, in stare proaspata, castravetii se consuma singuri, cu adaos de sare, sub forma de salata, simpla sau in amestec cu alte legume. Ąn stare prelucrata, castravetii se gatesc sub forma de ghiveci, tocana etc. sau se conserva prin murare ori marinare.
Se cunoaste ca valoarea alimentara a castravetilor este scazuta, asigurand numai 19 cal/100 g, adica asemanator cu loboda, ridichiile de luna, dovlecelul, avand in general si un continut destul de redus de substante proteice (0,70-1,1%), saruri minerale (0,44-0,57%) si vitamina C (5-25 mg/100 g). Cu toate acestea, castravetele e foarte apreciat pentru aroma specifica, senzatia de prospetime, apetitul pe care il creeaza.
Ąn plus, castravetele se mai foloseste in cosmetica, pentru pregatirea preparatelor emoliente de intretinere a tenului.
Soiuri si hibrizi. Ąn productie se folosesc un numar insemnat de soiuri si hibrizi, aceasta ca urmare a specificului metodelor de cultura si diversitatii destinatiei pe care o are productia.
Ąn ceea ce priveste perfectionarea sortimentului, atentia este indreptata spre crearea tipurilor cu rezistenta genetica la boli si daunatori, cu fructificare cat mai sincronizata pentru recoltarea mecanizata, cu fructificare buna in conditii de radiatie luminoasa si temperatura mai scazuta pentru cultura in sera pe timpul iernii etc.
Tehnologia culturii. La castraveti se practica mai multe moduri de cultura deoarece trebuie asigurat consumul fructelor proaspete in tot cursul anului dar, totodata, si cantitatile necesare pentru prelucrarea industriala.
Cultura in camp neprotejat
Cultura timpurie in camp
Aceasta desi are o pondere mai redusa contribuie la asigurarea fructelor pentru consumul proaspat incepand cu jumatatea lunii iunie. Pentru obtinerea rasadurilor se insamanteaza in perioada 10-15 martie. Se folosesc in acest scop ghivece nutritive (marimea 10x10x10 cm), semanand cate doua seminte, folosind 1-1,5 kg/ha), care se asaza fie in sera inmultitor, fie in rasadnite calde.
Plantarea in camp are loc in prima decada a lunii mai, dupa ce a trecut pericolul brumelor tarzii de primavara. Pentru protejarea plantelor se infiinteaza perdele de protectie la intervale de 10-15 m.
Dirijarea fructificarii, prin ciupirea repetata a ramificatiilor tulpinii, incepe insa inca din faza de rasad, cand plantele formeaza 3-4 frunze, si se continua in camp, cand lastarii au 6-7 frunze.
Pentru sporirea calitatii si cantitatii productiei se poate recurge la sustinerea plantelor pe spalier, iar pentru obtinerea unor productii mai timpurii se poate aplica protejarea provizorie cu folie de polietilena, mai cu seama dupa plantare.
La cultura timpurie se obtine o productie de circa 12-20 t/ha, iar ritmul de formare este de circa 12% in luna iunie, 83% in luna iulie si 5% in luna august.
Cultura in sere
Ciclul de iarna-vara
Acesta are ponderea cea mai insemnata, deoarece contribuie la folosirea rationala a serelor, iar castravetii de sera produsi in perioada iarna-vara sunt mult solicitati, atat pe piata interna cat si pe cea externa.
Ąn cadrul tehnologiei generale de cultura a castravetilor in sere trebuie sa se acorde o atentie deosebita producerii rasadurilor, pregatirii serei, infiintarii culturii, pe toata durata perioadei de vegetatie. Conducerea factorilor de vegetatie in sera prezinta o serie de particularitati. Acestea sunt generate de cerintele specifice ale castravetilor fata de factorii de mediu, pe de o parte, si de variatia mare a conditiilor naturale de mediu, pe de alta parte.
Radiatia solara joaca un rol deosebit in cadrul limitelor largi ale perioadei de vegetatie (peste 200 zile de la semanat pana la incheierea culturii), aceasta fiind in perioada de iarna adesea suboptima iar in lunile de vara devine supraoptima, comparativ cu cerintele castravetelui.
Este de remarcat faptul ca in ultima vreme se cultiva in sera in exclusivitate hibrizi (heterozis), ginoici, cu fructe partenocarpice, de 40-50 cm lungime, dar castiga teren si tipurile cu fructe mai mici, de circa 30 cm lungime, dar cu un foarte sustinut ritm al productiei.
2. Pepenele galben
Importanta alimentara si economica. Fructele de pepeni galbeni sunt apreciate pentru gustul si aroma lor deosebita. Ele se consuma in stare proaspata, la maturitatea fiziologica, fiind intrebuintate insa si la prepararea unor produse de cofetarie (fructe glasate), dulceturi, marmelada, sucuri, salate de fructe.
Fructele sunt foarte bogate in zahar 4,37-13,8% si au un continut ridicat de vitamina C (50-60 mg/100 g), vitamina B1 si B2 iar valoarea energetica este de 36 cal/100 g substanta proaspata.
3. Dovlecelul comun
Importanta alimentara si economica. Dovlecelul se foloseste singur, sau in amestec cu alte legume, pentru prepararea unui mare numar de mancaruri, cu sau fara carne (supe, mancaruri de dovlecei, dovlecei umpluti, sufleuri, dovlecel pane, budinci etc.), iar in industria conservelor se utilizeaza la prepararea ghiveciurilor de legume si chiar la murat. Fructele se utilizeaza inca de la primele faze de dezvoltare (dovlecei in floare) si pana la marimea maxima, inainte insa de intarirea semintei si a cojii.
Valoarea alimentara este mult mai ridicata decat a castravetelui: substante proteice 2,60%, hidrati de carbon 4-7%, saruri minerale 0,85% si vitamina C 8-30 mg/100 g, s.p. caroten 1 mg/100 g s.p., iar la fructele tinere pana la 30 mg /100 g s.p. (substanta proaspata).
Fructele ajunse la maturitatea deplina se intrebuinteaza ca furaj pentru animale.
4. Pepenele verde
Importanta alimentara si economica. Fructele de pepeni verzi, cand ajung la maturitatea fiziologica, sunt apreciate de consumatori, pentru suculenta, gustul lor racoritor, deosebit de placut, avand in acelasi timp un continut bogat in zahar (5-10%), substante minerale, vitamina C (8-10 mg/100g s.p.) etc. Ele sunt recomandate si in tratamentul unor afectiuni renale, avand un efect reconfortant, terapeutic, asupra organismului bolnavilor. Valoarea energetica se ridica la 26 cal/100 g s.p. Ąn acelasi timp, fructele in parga sau deplin mature se folosesc pentru murare, fiind apoi consumate ca salata sau preparate ca mancaruri.
