|
|
|
Ceapa este una din cele mai rentabile specii legumicole, daca se reuseste sa se aplice toate verigile, de la infiintarea culturii la recoltare, din cadrul unei tehnologii moderne. Profitul obtinut va fi cu atat mai mare cu cat se va obtine o productie ridicata si de calitate, cu cheltuieli cat mai scazute.
Tendinta tarilor cu agricultura moderna este aceea de a mentine sau chiar de a reduce suprafata cultivata cu ceapa, dar de sporire a productiei medii la hectar prin aplicarea celor mai performante tehnologii.
In tara noastra, cresterea productiei totale de ceapa s-a pus pe seama cresterii suprafetei cultivate si nu a cresterii productiei medii la hectar. Dupa suprafata totala cultivata cu ceapa (36,8 mii ha), Romania se situeaza pe primul loc in Europa, iar dupa productia totala obtinuta (296 mii tone), ne situam pe locul sase dupa Spania, Italia, Anglia, Olanda si Polonia.
Eficienta economica a culturii cepei la noi in tara este in general foarte redusa, cauzele principale fiind atat productiile foarte scazute, (sub 10t/ha), cat si costurile de productie ridicate (costuri ridicate ale semintei sau arpagicului, gradul redus de mecanizare, consum mare de forta de munca manuala).
In prezent, cea mai raspandita tehnologie de cultivare a cepei este cea prin arpagic (cca 70% din suprafata cultivata cu ceapa), cu toate ca aceasta metoda este cea mai putin eficienta economic, drept pentru care a fost cu multi ani in urma abandonata de catre toate tarile mari cultivatoare de ceapa, tari cu o agricultura moderna.
Primul pas care trebuie facut pentru cresterea productiei si a rentabilitatii acestei culturi este inlocuirea urgenta a tehnologiei din arpagic cu tehnologia prin seminare direct in camp, care este o tehnologie superioara, confirmata si de faptul ca peste 85% din totalul suprafetei cultivata cu ceapa in lume se realizeaza utilizand aceasta tehnologie.
Proiectul "Extinderea in productia legumicola a unei tehnologii modernizate de cultivare a cepei", face parte din prioritatile Unitatii de Management a Proiectului " Sprijinirea Serviciilor din Agricultura", din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, si isi propune introducerea unei tehnologii modernizate, performante, cu inputuri eficiente, facand parte din cele mai presante si prioritare necesitati ale fermierilor privati.
Suntem convinsi ca realizarea proiectului va duce la cresterea rapida a suprafetei cu ceapa semanata direct in camp, in detrimentul celei cultivate prin arpagic, la marirea numarului de fermieri si producatori de ceapa, la marirea productiei medii de ceapa la hectar si a calitatii productiei, la sporirea productiei totale de ceapa in Romania.
Prin activitatile ce vor fi intreprinse (infiintare de loturi demonstrative, organizarea de zile deschise, editarea de pliante si brosuri si distribuirea celor interesati, publicarea tehnologiei in reviste si ziare), se vor realiza obiectivele propuse: demonstrarea superioritatii tehnologiei modernizate si diseminarea ei la cati mai multi producatori de ceapa din Romania.
Ceapa, specie legumicola bienala sau trienala, ce face parte din grupa legumelor bulboase, este una din cele mai raspandite legume, care s-a cultivat din cele mai vechi timpuri datorita calitatii sale alimentare, condimentare si fitoncide.Este prezenta aproape zilnic in alimentatie pe tot timpul anului si in arta culinara, reprezentand in acelasi timp si o materie prima importanta pentru industria conservelor de legume, peste sau carne, ca si pentru industria de medicamente.
Importanta alimentara, medicamentoasa si terapeutica duce la recomandarea ca in cadrul unei alimentatii rationale, zilnic, sa se consume minim 20-25g de ceapa, ceea ce revine un consum mediu pe an de circa 8-9 kg.
Fiind o specie legumicola atat de importanta, si nu prea pretentioasa fata de conditiile de clima si sol, se cultiva in lume intre 5 grade latitudine nordica si 60 grade latitudine sudica, suprafata cultivata cu ceapa crescand in ultimii 10 ani de la 1825 mii hectare, la 2670 (146%) mii hectare (FAO Statistics 2000), situandu-se pe locul patru intre principalele specii legumicole cultivate.
In tara noastra cultura de ceapa ocupa locul trei printre speciile legumicole, dupa tomate si varza, cu o suprafata de peste 35 mii ha.
Tendinta tarilor cu agricultura moderna este aceea de a mentine sau chiar de a reduce suprafata cu ceapa, dar de sporire a productiei medii la hectar, prin aplicarea celor mai performante tehnologii care includ obligatoriu utilizarea celor mai performante cultivare (soiuri si hibrizi).
Cultura cepei este relativ costisitoare, determinata de costurile ridicate ale semintei sau arpagicului, ingrasamintelor, erbicidelor, substantelor de combatere a bolilor si daunatorilor, a folosirii in mare masura a fortei de munca manuala (rarit, prasit, recoltat manual).
In tara noastra eficienta economica a culturii cepei este inca redusa atat din cauza consumului de ore-om/ha ridicat (550-600 la ceapa semanata direct in camp, si 700-750 la ceapa din arpagic), cat si din cauza productiilor mici realizate la hectar (9,5 t/ha - productie medie realizata pe ultimii zece ani). In tari mari cultivatoare de ceapa cum sunt de exemplu S.U.A., se realizeaza 85-90 ore-an/ha si o productie medie de 45t/ha.
Pentru cresterea eficientei economice a culturii cepei se impune:
infiintarea culturilor numai pe terenuri irigabile;
cresterea ponderii culturii cepei prin semanare direct in camp;
folosirea la infiintarea culturilor (semanat), a semanatorilor de precizie, pentru a reduce cantitatea de samanta la hectar sub 5kg./ha (cu ½ mai putin fata de cantitatea folosita in prezent), si inlaturarea lucrarilor de rarit;
extinderea mecanizarii culturii, in special pentru lucrarea de recoltare a productiei;
introducerea in cultura a celor mai performante cultivare (soiuri si hibrizi) cu rezistenta la mana si seceta.
Cand se vor realiza cerintele de mai sus, se vor obtine productii mari, (peste 30 t/ha) la un pret de cost mult mai scazut, obtinandu-se astfel profituri considerabile, asa cum se obtin in tarile cu agricultura performanta.
Cultivarea cepei ca planta alimentara si medicinala dateaza de foarte multi ani, inca din antichitate. Cu cel putin 6000 de ani i.Hr., ceapa a inceput sa se cultive in Egipt, pe Valea Nilului, de unde a trecut in Grecia antica si Imperiul Roman, iar de acolo s-a raspandit in toata Europa, astfel incat din intreaga suprafata cultivata cu ceapa, circa o treime se afla pe acest continent.
In tara nostra, ceapa se cultiva peste tot unde sunt asezari omenesti, in orice gradina de pe langa casa. In zonele cu conditiile naturale cele mai favorabile ceapa s-a cultivat pe suprafete mari, creandu-se o traditie si chiar o specializare a unor bazine legumicole in acest sens, unde au fost create si unele soiuri autohtone. Se pot mentiona: bazinul legumicol al capitalei cu soiul De Darasti, bazinul legumicol Craiova cu soiul De Filiasi, bazinul legumicol Timisoara cu soiul De Vinga, bazinul legumicol Iasi cu soiul de Targul Frumos (De Moldova) si De Tibucani, bazinul legumicol Fagaras cu soiul Rosie de Fagaras, bazinul legumicol Turda cu soiul Rosie de Turda, bazinul legumicol Buzau cu soiul De Buzau si Diamant.
In prezent, in tara nostra, ceapa se cultiva anual pe o suprafata de peste 35mii ha cu suprafete insemnate in zonele de sud (Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Ilfov, Calarasi, Ialomita, Braila), de sud-est, (Galati, Tulcea, Constanta, Buzau), de sud-vest (Arad, Timis).
si particularitati biologice
In conditiile de clima din tara nostra, ceapa este o planta erbacee, bienala (ceapa de apa si ceapa ceaclama) sau trienala (ceapa de arpagic).
Caractere botanice:
Radacina: in momentul germinarii semintelor apare radicela care traieste pana la aparitia primelor frunze adevarate. In acest moment se formeaza discul tinerei plante pe care apare un numar de 30-70 radacini fibroase si albicioase. Inradacinarea este in general superficiala la adancime de 30-40 cm.
Tulpina: este reprezentata de discul (portiunea tare de la baza bulbului). Pe partea inferioara sunt prinse radacinile, iar pe partea superioara se afla mugurii vegetativi si frunzele.
Frunzele: imediat dupa incoltirea semintei apare la suprafata solului frunza cotiledonala filiforma, indoita, varful inca ramane un interval de timp ingropat in pamant, legat de samanta, iar treptat frunza se indreapta, ca dupa cca o saptamana sa apara prima frunza adevarata, continuandu-se la intervale de cca 5 zile formarea urmatoarelor frunze. Frunzele de la partea bazala, la locul de insertie pe disc, se ingroasa, mai tarziu formand bulbul, iar la suprafata solului sunt cilindrice, fistuloase, inguste, de culoare verde-albastruie, cu epiderma neteda si lucioasa, acoperite cu pruina. In functie de cultivar, plantele formeaza 10-15 frunze.
Bulbul: pe masura ce plantele isi dezvolta un aparat asimilator bogat, trec la formarea bulbilor. Frunzele la baza lor se modifica, devin si suculente, in ele depozitandu-se substante hranitoare de rezerva ale plantei. Pe disc, in interiorul bulbului, se formeaza unul sau mai multi muguri, grupati cate 2-3, inveliti laolalta in 2-3 frunze ingrosate, formand asa-zisele inimi ale cepei. La exterior, bulbii sunt acoperiti cu frunze subtiri, membranoase, uscate la maturitate, a caror culoare variaza cu soiul de ceapa. Forma si marimea bulbilor depinde de cultivar (soi sau hibrid), de agrotehnica aplicata si de factorii de vegetatie. In general, bulbul de ceapa are forma mai mult sau mai putin apropiata de cea sferica sau ovoida, greutatea variind de la cateva grame (la arpagic), pana la 300g. Exista si bulbi care ajung la greutatea de 600-800g, dar in cazuri mai rare.
Particularitati biologice:
Germinatia si rasarirea: semintele de ceapa germineaza la temperatura de 3-4o C (rasarirea are loc la 30-40 zile). Temperatura optima de germinare este de 19-24o C (rasarirea are loc in 6-12 zile).
Dupa germinarea semintelor, plantele de ceapa prezinta unele particularitati care sunt specifice numai acestei specii. Astfel, cand rasar plantele de ceapa, apare mai intai la suprafata solului un cot al fiecarei plantule, care nu este altceva decat o indoitura sub frma de genunche a frunzei cotiledonale. Prin crestere, in mod normal este tras afara din pamant varful plantulei. Tegumentul seminal ramane fixat pentru un timp in varful plantulei (frunzei cotiledonale) si daca solul are crusta puternica varful plantulei intampina rezistenta mare si nu reuseste sa iasa afara cu tegumentul seminal fixat de el.
Datorita activitatii puternice a tesuturilor de crestere situate in special in cele doua zone ale cotului fiecarei plante, este scoasa din pamant radacina plantulelor.
Aceasta particularitate a rasaririi plantelor de ceapa prezinta o deosebita importanta pentru practica cultivatorilor si impune alegerea pentru insamantarea semintelor de ceapa a unor terenuri cu sol usor si cu structura buna, astfel ca sa nu formeze in nici un caz crusta puternica.
Dupa rasarire pot fi distinse cinci faze mai importante de crestere a plantelor.:
Faza I dureaza 8-10zile de la rasarire, timp in care plantele sunt considerate ca parazite pentru ca traiesc pe seama substantelor hranitoare de rezerva din seminte, neputand sa se aprovizioneze si sa-si pregateasca singure hrana. Aceasta faza este foarte importanta pentru productie si, de aceea, se impune folosirea unor seminte cat mai mari, mai grele, perfect sanatoase, pentru ca plantulele sa aiba la dispozitie rezerve cat mai mari de hrana.
Faza a II-a dureaza urmatoarele 8-10zile. La inceputul acestei faze apare prima frunza adevarata, iar urmatoarele continua sa apara in mod succesiv la interval de 5-6zile. Pe discul abia format apar radacini noi, radacinita si frunza cotiledonala moare. Desi plantele dispun de cele mai reduse posibilitati in privinta sistemului radicular si a aparatului foliar, incep sa se aprovizioneze si sa-si pregateasca singure hrana. Este cea mai critica faza pentru plantulele de ceapa si impune o abundenta de apa (80-90% din capacitatea de camp) si substante nutritive in stratul superficial al solului.
Faza a III-a dureaza in continuare urmatoarele 20 de zile timp in care plantele isi creeaza posibilitati mari de aprovizionare si pregatire a hranei in urma cresterii sistemului radicular si a frunzelor. In aceasta faza se poate incepe administrarea ingrasamintelor sub forma de fertilizari faziale iar irigarea se face cand este nevoie.
Faza a IV-a dureaza in continuare circa doua luni. Se caracterizeaza prin formarea si cresterea bulbului, plantele sintetizand substantele hranitoare si ele fiind depozitate in cea mai mare parte sub forma de rezerva in bulb. La inceputul acestei faze continua cresterea frunzelor si a radacinilor, iar mai tarziu inceteaza cresterea acestor organe, continuand sa creasca doar bulbul. In decursul acestei faze se administreaza cea mai mare parte de ingrasamimte in cadrul fertilizarilor faziale. Spre sfarsitul acestei faze se sisteaza irigarea si fertilizarea.
Faza a V-a se prelungeste in urmatoarele 20-30zile, timp in care este sistata complet cresterea frunzelor si a sistemului radicular, in schimb are loc migrarea intensa a substantelor hranitoare din frunze in bulb.
In aceasta faza incepe si se desavarseste moartea frunzelor si a radacinilor, bulbii intrand in perioada de repaus. In aceasta faza se mentine o umiditate cat mai redusa in sol.
Uneori, cand se constata ca bulbii de ceapa au ramas ceva mai mici din cauza tehnologiei aplicate anterior, din dorinta de a spori dimensiunile bulbilor, se aplica in cultura, chiar in aceasta faza (a cincea), cand majoritatea plantelor (bulbilor) au inceput sa intre in perioada de repaus, o udare si o fertilizare.
In asemenea imprejurari, din discul bulbilor pornesc noi radacini, plantele isi reiau ritmul activ al metabolismului si continua sa vegeteze formand frunze noi, dar in nici un caz nu isi maresc bulbul. Plantele care isi reiau ritmul activ de vegetatie nu vor mai intra in perioada de repaus si pastrarea bulbilor va fi imposibila.
Solul (substratul de cultura)
Plantele de ceapa se dezvolta normal pe solurile usoare sau mijlocii cu textura nisipo-lutoasa, cu o structura buna, permeabile, dar si cu o capacitate optima de retinere a apei, fertile, cu reactie neutra sau uneori alcalina (ph = 6,5-7,8). Culturile de ceapa nu dau rezultate bune pe solurile grele (argiloase), compacte, nelucrate adanc, excesiv de umede, reci, acide. Pentru cultura de ceapa semanata direct o conditie esentiala pe care trebuie sa o indeplineasca solurile este aceea de a nu forma crusta. Solurile aluviale aflate intr-o faza avansata de solificare sunt cele mai bune.
Inradacinarea superficiala a plantelor de ceapa si explorarea unui volum scazut de pamant pretind o umiditate ridicata, mai ales in prima perioada de vegetatie.
De aceea, umiditatea in sol pana la adancimea de 30-40cm trebuie sa fie de 80-90% din capacitatea de camp, pana la formarea bulbului, adica in perioada de crestere intensiva a radacinilor si frunzelor.
In perioada formarii si cresterii bulbului, umiditatea trebuie sa fie de 70-80% si 60-70% in timpul maturizarii bulbului, adica dupa ce bulbul a ajuns la marimea tipica soiului.
Este recomandat ca apa in sol sa fie intr-o cantitate cat mai mica, cu circa 2-3 saptamani inainte de recoltare, deoarece are o maturizare mai rapida a bulbului, acesta intrand in perioada de repaus.
Umiditatea atmosferica nu trebuie sa fie mai mare de 60-70%.
Cerintele in privinta temperaturii variaza destul de mult in functie de faza de vegetatie a plantelor.
Samanta de ceapa incepe sa germineze la o temperatura de 2-4o C, dar temperatura optima de germinare este de 18-20o C.
Formarea si cresterea radacinilor sunt favorizate la o temperatura moderata in sol de 12-20 oC
Iar aceste procese sunt stagnate la temperatura de peste 250 C. Cand in sol temperatura este de 5-7o C, radacinile se formeaza si cresc intr-un ritm mai lent.
Temperatura optima pentru formarea si cresterea frunzelor este de 18-24o C, iar in prezenta temperaturilor mai mici, de 8-10o C frunzele nu se mai formeaza si nici nu mai cresc.
Formarea, cresterea si maturizarea bulbilor au loc la o temperatura optima de 25-30o C. In prezenta unor temperaturi mai mici de 10-15o C, bulbul nu se mai formeaza, iar la temperaturi de peste 30o C cresterea bulbilor incetineste foarte mult sau chiar se opreste.
Lumina joaca un rol deosebit de important pentru cresterea si dezvoltarea plantelor de ceapa.
Se recomanda sa se asigure o durata a zilei de cca 8-10ore, pana la formarea bulbilor, cand plantele de ceapa trebuie sa-si formeze un aparat foliar si radicular bogat, si de 14-16ore pe zi in timpul formarii si cresterii bulbilor. Pentru aceasta se va semana cat mai de timpuriu posibil (sfarsitul lunii februarie-inceputul lunii martie), plantele avand astfel la dispozitie in mod natural, la inceputul perioadei de vegetatie zile scurte de lumina si temperatura moderata, iar mai tarziu zile lungi de lumina si temperatura mai ridicata, ceea ce favorizeaza obtinerea unei productii bune.
Pentru culturile de ceapa terenurile nu trebuie sa fie situate in locuri inchise, lipsite de miscarea aerului, aceste culturi trebuie amplasate in locuri deschise, expuse permanent miscarii aerului sub forma de vanturi usoare. Cresterea concentratiei in bioxid de carbon in sol la nivelul radacinilor, din cauza unei cruste puternice la suprafata inhiba absorbtia apei si a sarurilor minerale, inhibitie care se mentine si dupa ce ulterior s-a asigurat patrunderea aerului prin spargerea crustei.
Nivelul concentratiei in bioxid de carbon este foarte important si pentru spatiile unde sunt pastrati bulbii de ceapa. Daca in mediul in care sunt pastrati bulbii de ceapa creste mult concentratia bioxidului de carbon, chiar datorita respiratiei lor si lipsei de aerisire, lipsa de oxigen in mediul exterior va determina un proces de respiratie intramoleculara, ceea ce provoaca alterarea bulbilor. Din aceasta cauza bulbii de ceapa nu se pot pastra in silozuri (santuri) sapate in pamant, sau in orice fel de spatii fara o aerisire corespunzatoare.
Hrana (elementele nutritive)
Ceapa este o specie pretentioasa la consumul de elemente nutritive, reactionand puternic atat in cazul deficitului, cat si a excesului de elemente nutritive. Pentru realizarea unei tone de bulbi, plantele de ceapa extrag din sol si consuma 3kg N, 1,2kg P2O5, 4,8kg K2O, 1,8kg CaO substanta activa.
Pe orice tip de sol pe care se cultiva ceapa, nu da rezultate bune fertilizarea cu cantitati mari de gunoi de grajd proaspat in anul cultivarii.
Azotul favorizeaza cresterea organelor vegetative ale plantelor de ceapa, dar in cantitati prea mari devine daunator in sensul cresterii excesive a frunzelor in detrimentul bulbului, duce la incoltirea bulbilor si cresterea proportiei de putrezire in timpul pastrarii. Fosforul favorizeaza cresterea radacinilor, iar potasiul migrarea substantelor nutritive din frunze si depunerea lor in bulbi, sub forma de rezerve, marind capacitatea de pastrare a bulbilor.
Soiurile si hibrizii de ceapa
recomandati a se cultiva in Romania
Alegerea celor mai bune cultivare are o importanta covarsitoare asupra cresterii eficientei economice a acestei culturi.
Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de cultura din Romania cuprinde un numar de 25 cultivare (soiuri si hibrizi) de ceapa din care 14 (56%), sunt creatii autohtone.
Dintre acestea, un numar de 10 soiuri si 12 hibrizi sunt recomandati pentru culturile care se infiinteaza prin semanare direct in camp. Dintre acestia, ponderea cea mai mare o are in cultura soiul romanesc Diamant (omologat in 1977). Majoritatea soiurilor si hibrizilor straini introdusi in tara noastra dupa anul 1995, desi valorosi sub toate aspectele, nu se cultiva inca pe suprafete prea mari. Un numar de 8 soiuri si hibrizi romanesti au fost inregstrati in Catalogul oficial incepand cu anul 2000 si nu s-au extins in productie, timpul necesar pentru obtinerea de samanta fiind prea scurt.
In conformitate cu legislatia in vigoare, toate tarile din Uniunea Europeana pot sa-si comercializeze soiurile si hibrizii in tarile din Comunitatea Europeana cu conditia ca acestia sa fie inregistrati in Catalogul oficial al tarii respective (unde a fost obtinut cultivarul). Prin aceasta se da posibilitatea ca un fermier sa cultive cu usurinta cele mai performate cultivare.
Nu recomandam utilizarea de samanta produsa fara a se respecta regulile ce se impun in producerea de samanta, samanta produsa de firme sau producatori neautorizati.
Din dorinta unor producatori de a face economii la infiintarea culturii de ceapa, acestia utilizeaza astfel de samanta, si rezultatele sunt modeste atat in ceea ce priveste nivelul productiei obtinute, cat si calitatea acesteia. Prezentam principalele caracteristici ale soiurilor si hibrizilor romanesti si straini care exista in Catalogul oficial 2002.
Soiuri si hibrizi romanesti
Diamant este soiul cel mai cultivat la aceasta data in tara noastra, din aceasta grupa de soiuri si hibrizi (prin semanare direct in camp), dar intr-un procent mult mai mic decat ceapa din arpagic. A fost omologat in anul 1977 si reinscris in anul 1999.
Bulbul este de forma aproape sferica, greutatea de 120-300g, tunicile exterioare sunt de culoare galben-auriu. Foile interioare sunt albe, cu grosime de 1-1,5mm, suculente, cu gust dulce-placut, putin iute. Este un soi care se pastreaza bine peste iarna. Acest soi este indicat sa fie folosit atat pentru consum in stare proaspata, cat si pentru industrializare.
Aurie de Buzau este singurul soi care se cultiva la noi in tara prin rasad, dar si semanat direct in camp. A fost inregistrat la ISTIS in anul 1971 si reinscris in anul 1999. Este un soi tardiv, cu perioada de vegetatie de 135-145 zile. Bulbul este mare, de forma tronconica, alungit mult spre baza si rotunjit la partea superioara, avand diametru la mijloc de 7-10cm., ajungand la greutatea de 250-300g.
Capacitatea de pastrare este mijlocie, iar rezistenta la mana este, de asemenea, mijlocie. Este indicat pentru consum in stare proaspata.
Rosie de Fagaras este un soi autohton care se cultiva in Transilvania. A fost omologat inanul 1952 si reinscris in anul 1999.
Este un soi pretentios la umiditate, si de aceea nu se cultiva in regiunile secetoase.
Bulbul este mare, avand greutatea de 120-150g. Forma bulbului este sferic turtita. Culoarea tunicilor exterioare este rosie-violacee intensa.
Perioada de vegetatie este de 130-140 zile. Este rezistent la mana si sensibil la viroze. Capacitatea de pastrare este mijlocie.
Se cultiva pentru a fi consumat in stare proaspata.
Rosie de Aries a fost omologat in anul 1952 si reinscris in lista ofociala in anul 1999. Bulbul are forma sferica, cu greutatea de 100-200g, culoarea tunicilor pergamentoase exterioare este rosie-violacee intensa.
Are o capacitate mai mica la pastrare, bulbii pornesc in vegetatie in timpul iernii intr-un procent destul de mare. Acest soi se cultiva cu bune rezultate in Transilvania unde in general umiditatea este mai mare.
In perioada 2000-2002 au fost omologati un numar de trei soiuri si cinci hibrizi obtinuti la ICLF Vidra, cultivare de perspectiva pentru toate zonele din tara noastra.
Ariana, soi semitardiv (129 zile) obtinut la I.C.L.F.Vidra in 2000, productiv, cu bulb de culoare bruna-maronie, de forma larg ovoida. Bulbul este de marime mijlocie cu un continut de substanta uscata de 14%, cu pozitia discului in afara.
Este un soi tolerant la mana si la putregaiul alb, si are o buna capacitate de pastrare.
Luciana - soi semitardiv (129 zile) obtinut la I.C.L.F.Vidra in 2000. Bulbul este de culoare maro, are forma larg obovat-rombic, mare (125g), cu pozitia discului in afara, cu 1-2 muguri vegetativi, cu 12,6% substanta uscata.
Este un soi tolerant la mana si mijlociu de rezistent la putregaiul alb, are o capacitate de productie ridicata si capacitate de pastrare buna.
Ana - soi obtinut la I.C.L.F. Vidra in 2000, cu perioada de vegetatie de 122 zile. Bulbul are dimensiune mijlocie-mare, de forma elipsoidala, culoarea maro. Este soiul cu cel mai ridicat procent de substanta uscata, 15%, putand ajunge in functie de conditiile de mediu si tehnologie la 18%.
Este tolerant la mana si are o capacitate de pastrare foarte buna.
Milena F1 - hibrid tardiv, 131 zile, obtinut la I.C.L.F.Vidra in 2001. Bulbul are forma larg ovoidala, cu greutate mare, culoare maro, foarte bine acoperit de tunici. Este un hibrid tolerant la mana, cu o capacitate foarte buna de productie si de paastrare.
Gloria F1 - hibrid obtinut la I.C.L.F.Vidra in 2001, cu o perioada de vegetatie de 126 zile. Bulbul are o forma larg obovoida, marime medie, tunicile sunt de culoare bruna si adera foarte bine pe bulb. Este tolerant la mana, are o capacitate foarte buna de pastrare.
Kitty F1 - hibrid obtinut la I.C.L.F.Vidra in 2002, are o perioada de vegetatie de 130 zile.
Bulbul este mare, de forma in sectiune larg ovoida spre circulara, cu tunicile de culoare maro foarte aderente pe bulb.
Este tolerant la mana, se pastreaza foarte bine, pornirea in vegetatie in timpul pastrarii fiind foarte tardiva.
Marrona F1 - hibrid obtinut la I.C.L.F.Vidra in 2002, tardiv (130 zile).
Bulbul este mare, cu tunici de grosime mijlocie de culoare maro. Forma bulbului in sectiune este larg ovoida spre circulara.
Hibridul este tolerant la mana, putregaiul alb si putregaiul
Are o capacitate foarte buna de pastrare, pornirea in vegetatie este foarte tarzie (8-10 luni).
Soiuri si hibrizi straini de ceapa
recomandati in Romania
In afara de aceste soiuri si hibrizi romanesti omologati in tara noastra, au mai fost inregistrati la ISTIS, in urma studierii comportarii la conditiile tarii noastre, un numar de sapte hibrizi si un soi strain. Astfel, in anul 1995 au fost inregistrati hibrizii Copra F1, Armstrong F1, Daitona F1, si soiul Banko; in anul 1996 hibrizii Pacific F1 si Spirit F1; in anul 1997 hibridul Django F1, iar in anul 1998 hibridul Romito F1. De asemeni, din anul 1965 se cultiva in tara noastra soiul
Wolska - soi de ceapa ceaclama, de origine poloneza.
Este un soi tardiv, 135-145 zile, cu bulbi de forma globuloasa, destul de mari, a caror greutate variaza intre 120-150g. Tunicile pergamentoase exterioare sunt de culoare galbuie, si imbraca foarte bine bulbul. Foile exterioare sunt colorate in alb-galbui, sunt suculente, bogate in substanta uscata, nu prea iuti. Bulbii se pastreaza bine peste iarna.
Se recomanda sa fie cultivat in zonele din estul si sud-estul tarii.
Se recomanda a se consuma in stare proaspata, dar si utilizarea la industrializare.
Banko - soi creat de firma Sluis&Groot Seeds BV-Olanda.
Este un soi tardiv, avand o perioada de vetatie de 139-145 zile.
Bulbul are dimensiunea mijlocie spre mare. Forma bulbului este eliproidala. Culoarea exterioara a bulbului este galben-pal. Bulbii sunt rezistenti la inmugurire pe timpul pastrarii indelungate.
Este tolerant la putregaiul cenusiu si la mana.
Realizeaza productii foarte bune, depasind 40t/ha.
Bulbii sunt destinati pentru a asigura consumul curent de lunga durata prin pastrarea foarte buna a acestora in depozite.
Copra F1 - hibrid creat la firma Bejo-Zaden BV-Olanda.
Bulbul are dimensiuni mijlocii. Forma bulbului este globuloasa spre globulos inalta. Epiderma (pielita) este aderenta si are culoarea de baza maro. Bulbii sunt foarte rezistenti la inmugurire pe timpul pastrarii indelungate.
Este un hibrid timpuriu, cu o perioada de vegetatie de 77 zile.
Este tolerant la mana, la putregaiul cenusiu si putregaiul alb.
Realizeaza productii de peste 40t/ha, putand chiar depasi 50t/ha.
Armstrong F1 - hibrid creat de firma Bejo Zaden BV-Olanda.
Bulbii sunt foarte rezistenti la inmugurire pe timpul pastrarii indelungate. Este un hibrid semitimpuriu, cu o perioada de vegetatie de 95-101 zile. Tunicile pe bulb, in zona coletului sunt foarte stranse. Este tolerant la mana si putregaiul cenusiu.
Este un hibrid productiv, depasind 45t/ha. Bulbii sunt destinati pentru consum curent pe o perioada indelungata.
Daitona F1 - hibrid creat de firma Bejo Zaden BV-Olanda.
Bulbul are dimensiuni mari si are o forma globuloasa, usor inalta. Epiderma (pielita) este de culoare maro si aderenta pe bulb. Bulbii sunt foarte rezistenti la inmugurire pe timpul pastrarii indelungate.
Este un hibrid semitarziu, cu o perioada de vegetatie de 116-122 zile. Este tolerant la mana, este rezistent la seceta, fiind recomandat in special pentru zilele secetoase.
Se pot realiza productii ce depasesc 40t/ha, depasind chiar 50t/ha.
Pacific F1 - hibrid creat la firma Van der Have BV-Olanda.
Bulbul are dimensiuni mijlocii, avand forma globuloasa. Epiderma este aderenta si are culoarea de baza galbena.
Este un hibrid timpuriu, cu o perioada de vegetatie de 77-81 zile.
Este mijlociu de rezistent la mana, tolerant la putregaiul alb.
Capacitatea de productie este de peste 45t/ha putand depasi 55t/ha.
Bulbii sunt destinati pentru consumul curent de toamna si in prima parte a iernii.
Spirit F1 - hibrid creat de firma Bejo Zaden BV-Olanda.
Bulbul are dimensiuni mijlocii de forma eliptic-aplatizata. Epiderma (pielita) este mijlociu aderenta spre aderenta, de culoarea bronzului (galben spre maro). Este un hibrid semitardiv cu o perioada de vegetatie de 106-112 zile. Se pot obtine productii de cca 40t/ha.
Bulbii sunt destinati pentru pastrare indelungata in depozite, in vederea asigurarii consumului curent.
Django F1 - hibrid creat la firma Van der Have BV-Olanda.
Bulbul este de dimensiune mijlocie, de forma globuloasa usor turtita, de culoare maro. Este un hibrid timpuriu cu perioada medie de vegetatie de 77-81 zile, fiind cu 25 zile mai timpuriu decat soiul Diamant.
Se comporta ca mijlociu rezistent la mana, cu toleranta ridicata la putregaiul cenusiu. Capacitatea de productie este de 35-44t/ha.
Bulbii sunt destinati pentru consum curent de toamna si in prima parte a iernii.
Romito F1 - hibrid creat la Royal Sluis BV-Olanda. Este un hibrid timpuriu cu o perioada de vegetatie de 75-81 zile. Bulbul este globulos, usor turtit.
Capacitatea de productie este de 30t/ha. Bulbii sunt destinati pentru consum in stare proaspata sau industrializare prin conservare.
Tehnologia cultivarii cepei
prin semanare direct in camp
Infiintarea culturilor de ceapa se poate face toamna sau primavara. Infiintarea culturilor de toamna se practica cu scopul de a se produce ceapa verde in luna mai, sau bulbi in luna iunie, cand ceapa pastrata peste iarna nu mai este de calitate.
Alegerea terenului
Pentru cultura cepei sunt indicate terenuri plane, usor inclinate, cu panta pana la 1-3%, bine nivelate si obligatoriu cu posibilitati de irigare. Recomandam celor care doresc sa infiinteze culturi de ceapa pe terenuri neirigabile sa nu o faca pentru a nu pierde banii investiti.
Ceapa nu are preferinte fata de tipul de sol, se poate cultiva pe toate tipurile (usoare sau grele), cu conditia ca structura sa asigure o buna aerare, un bun drenaj si capacitatea de a preveni formarea unui strat compact (crusta) la suprafata.
Cele mai bune soluri sunt cele nisipo-lutoase sau luto-nisipoase, cu un Ph mai mare de 5,5.
Ceapa nu trebuie cultivata pe acelasi loc mai devreme de cinci ani, nu trebuie cultivata pe soluri infestate cu boli si daunatori si cu grad ridicat de imburuienare.
Plante premergatoare
Sunt foarte bune cerealele, mazarea, fasolea. Acestea elibereaza terenul devreme putandu-se infiinta culturile si in perioada august-septembrie (cu trecerea culturii peste iarna).
Sunt bune premergatoare tomate, ardei, vinete, care au fost fertilizate cu gunoi de grajd (40t/ha)
Sunt corespunzatoare bostanoase si varzoase.
Pregatirea terenului
Semanatul trebuie sa se faca intr-un pat germinativ bine pregatit, lipsit de buruieni.
Aratura se face la o adancime de cel putin 20-25cm din toamna (in cazul infiintarii culturii in primavara), sau doar inainte de semanat pentru cultura infiintata din toamna. Cel mai bun pat germinativ este cel care are stratul superficial de 5-10cm foarte bine pregatit.
In cazul in care se infiinteaza cultura de toamna, se recomanda sa se efectueze irigarea de aprovizionare prin aspersie cu o norma de 250-300m3 apa/ha, aceasta in scopul asigurarii unei umiditati optime a solului.
Inainte de efectuarea araturii se recomanda fertilizarea de baza cu fosfor si potasiu, cantitatile de ingrasaminte necesare se vor stabili in functie de gradul de fertilitate al solului (stabilit in urma efectuarii cartarii agrochimice).
Dupa efectuarea araturii, se marunteste terenul cu grapa cu discuri sau cu combinatorul, in functie de calitatea araturii si de umiditatea solului, in asa fel incat sa se asigure o maruntire cat mai buna si uniforma pe adancimea de 8-10cm. Acest lucru se efectueaza in cazul in care se infiinteaza cultura din toamna.
Daca se amplaseaza cultura de ceapa dupa tomate, ardei, vinete, care elibereaza terenul tarziu, se lasa terenul doar arat peste iarna. Daca solul nu se zvanta usor primavara foarte devreme (februarie-martie), recomandam sa se pregateasca terenul din toamna si sa se modeleze astfel incat primavara, cel tarziu in prima decada a lunii martie sa se poata semana. Luand aceasta masura, se pot infiinta, de cele mai multe ori, culturile cu circa 10-12 zile mai devreme decat atunci cand terenul se pregateste primavara. Primavara devreme, imediat ce solul permite, inainte de semanat, se distruge crusta si se afaneaza solul superficial printr-o trecere cu o grapa cu colti reglabili.
Infiintarea culturii
Perioada optima de semanare difera in functie de tehnologia aplicata:
pentru tehnologia cu trecerea culturii peste iarna, se recomanda ca semanatul sa se efectueze in perioada 15 august-15 septembrie;
pentru tehnologia cu infiintarea culturii prin semanare in primavara, se recomanda ca semanatul sa se efectueze primavara cat mai devreme posibil, in prima decada a lunii martie si chiar in ultima decada a lunii februarie;
Se pot infiinta culturi si inainte de venirea inghetului (in a doua parte a lunii noiembrie), in asa fel incat smanta sa ierneze in sol fara a germina, pana la venirea primaverii. Aceasta metoda este mai putin practicata pentru ca este riscanta, samanta poate sa germineze si sa inghete, cultura fiind compromisa.
Semanatul (infiintarea culturii) este una din cele mai importante lucrari, de modul in care se realizeaza depinde in cea mai mare parte reusita culturii.
Trebuie acordata o mare atentie urmatoarelor aspecte: sortimentul utilizat, cand semanam, cu ce semanam, calitatea patului germinativ, adancimea de semanat, cantitatea de samanta folosita, schema de infiintare a culturii (distanta intre randuri, intre plante pe rand, intre benzi, numar de randuri pe strat).
Nu se recomanda a se utiliza samanta necertificata, produsa fara a se fi respectat schema de producere a semintei de ceapa. Recomandam utilizarea de samanta din soiurile si hibrizii prezentati.
Cunoscandu-se dificultatea acestei specii la rasarire, se cere ca solul sa fie bine pregatit, maruntit. Nu se recomanda a se semana intr-un teren cu bulgari.
De asemenea, nu se va semana niciodata la o adancime mai mare de 2-2,5cm.
Cantitatea de samanta utilizata la hectar difera in primul rand in functie de schema de infiintare a culturii, si de cat este de performanta semanatoarea.
Se recomanda a se utiliza la semanat semanatori de precizie pentru seminte mici, mecanice sau pneumatice. Prin utilizarea acestor semanatori se vor elimina acele lucrari costisitoare care se recomanda in majoritatea manualelor de legumicultura:completarea golurilor si raritul manual. De asemenea, se va realiza o economie de samanta la hectar de cel putin 2-3kg.
In prezent, in tara nu se fabrica o semanatoare de precizie pentru seminte mici care sa semene pe o banda de un metru 5-6 randuri distantate la 20-25cm. Recomandam producatorilor de ceapa achizitionarea de semanatori fabricate in Germania, Italia, Anglia. Mecanismul de distribuire a semintelor este de tip mecanic, format din discuri cu alveole sau benzi perforate. Sunt cele mai accesibile ca pret, (cele pneumatice sunt mult mai scumpe), si prezinta avantajul ca se pot infiinta culturi de ceapa si pe suprafete mici. Mai prezinta avantajele ca sunt prevazute cu tavalugi pentru tasarea solului inainte si dupa semanat, de asemenea sunt prevazute cu fertilizatoare reusindu-se sa se administreze localizat o doza de ingrasaminte chimice concomitent cu semanatul.
In ceea ce priveste schemele de infiintare a culturii de ceapa, aceasta se poate face pe teren modelat in straturi avand latimea de 1m., despartite intre ele prin rigole cu latimea la suprafata solului de 46cm. (fig.1).
Modelarea terenului cu masinile de modelat este justificata in cazul cand irigarea culturilor se face pe rigole.
In cazul in care irigarea culturii se face prin aspersie, nu mai este justificata formarea de straturi prin deschiderea de rigole cu masina de modelat solul, acestea putandu-se forma prin urmele lasate de rotile tractorului L-445, reglate la ecartament de 150cm., rotile tractorului mergand urma pe urma, in suveica. Prin aceasta, terenul este folosit mult mai rational, pe fiecare strat putandu-se semana 5 randuri cu distanta intre randuri de 25cm (fig. 2), sau 6 randuri cu distanta intre randuri de 20cm (fig. 3). Prin marirea numarului de randuri pe strat cu 1-2, productia la hectar se mareste considerabil.
Distanta plantelor pe rand se recomanda sa fie de 3-3,5cm.
Cantitatea de samanta/ha depinde de cat de performanta este masina de semanat, de tipul de samanata folosit (calibrata, drajata), de tipul de sol, de conditiile locale de clima, de schema de infiintare a culturii, aceasta in nici un caz sa nu depaseasca 5 kg/ha.
Daca semanatul se efectueaza cu semanatori care nu sunt prevazute cu tavalugi, se recomanda efectuarea unei tavalugiri pentru a pune mai bine semintele in contact cu solul, in felul acesta asigurandu-se o rasarire mai uniforma.
Intretinerea culturii
Lucrarile de intretinere constau in: erbicidat, irigat, fertilizat, prasit, combaterea bolilor si daunatorilor.
Erbicidatul
Este una din lucrarile esentiale de care depinde in foarte mare masura reusita culturii.
Este foarte importanta erbicidarea care trebuie efectuata imediat dupa semanat. Aceasta erbicidare se va face dupa efectuarea semanatului, nu mai tarziu de prima saptamana inainte ca ceapa sa rasara, de preferat cand solul este umed (chiar daca se intarzie cateva zile), in conditii racoroase. Trebuie avuta de asemenea, mare atentie la doza care se aplica pentru ca daunele cauzate culturii de ceapa sa fie minime, contactul cu erbicidele fiind intotdeauna periculos, in special contactul radacinilor firave, superficiale din primele faze de vegetatie, care va duce la intarzierea cresterii, producand amanarea timpului de recoltare, si, in ultima instanta, scaderea productiei si a calitatii.
Buruienile au fost si sunt dusmanii de temut a producatorilor de ceapa, din care cauza cu mare greutate a fost adoptata aceasta tehnologie prin semanare direct in camp. De multe ori cultura a fost compromisa atat din cauza ca s-a aflat pe terenuri cu grad foarte mare de imburuienare, cat si din cauza faptului ca deseori au fost folosite erbicide expirate sau nu au fost administrate corespunzator.
Erbicidarea preemergenta va fi efectuata folosindu-se erbicidul STOMP 6l/ha, administrat printr-o pulverizare fina, foarte uniforma pe suprafata solului, formandu-se o pelicula fara a aparea benzi de suprapunere (fitotoxice pentru ceapa), sau benzi neerbicidate.
Erbicidul STOMP administrat preemergent formeaza o pelicula cu valoare reziduala lunga care distruge buruienile cand incearca sa treaca prin aceasta. Pentru o actiune cat mai indelungata in timp a acestui erbicid se recomanda a nu se interveni prea des cu lucrari mecanice de afanare a solului si de distrugere a buruienilor sau prasile manuale care distrug pelicula erbicidala anuland efectul erbicidului.
Cand efectul erbicidului STOMP inceteaza, incep sa apara buruieni care se vor distruge in primele faze de vegetatie prin erbicidarea postemergenta cu GOAL.
Pentru buna combatere se aplica GOAL cand buruienile sunt in stadiul de 2-4 frunze (maximum 7-10cm inaltime). Buna acoperire cu erbicid si umectarea buruienilor sunt esentiale pentru eficienta maxima in combatere. Cat este posibil se va evita deranjarea solului in vederea folosirii activitatii reziduale a erbicidului ajuns pe sol pentru o perioada mai lunga.
Erbicidul GOAL combate peste 18 specii de buruieni dicotiledonate si o parte din buruienile monocotiledonate. Se va aplica 0,75-1,0 l/ha GOAL in 300-500 l solutie/ha. In cazul in care dupa o perioada de timp va apare un al doilea val de crestere al buruienilor, un nou tratament de 0,5-0,75 l/ha va fi suficient pentru a le distruge.
Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se va folosi erbicidul FUSILADE FORTE 1 l/ha. Pentru eficienta maxima acesta nu se administra in conditii de seceta sau umiditate excesiva, se va aplica in perioada de crestere vegetativa intensa a buruienilor monocotiledonate (cand au 4-5 frunze). O pulverizare fina sporeste efectul produsului asigurand o buna acoperire a buruienilor.
Irigarea se recomanda a se efectua pe rigole, cand ceapa se cultiva pe suprafete mici, si prin aspersie, care da rezultatele cele mai bune, asigurand o aprovizionare uniforma a solului cu apa.
Daca la ceapa din arpagic umiditatea din sol trebuie sa fie constanta (70-80% din capacitatea de camp), pe tot parcursul perioadei de vegetatie, la ceapa semanata direct, umiditatea in sol variaza in functie de faza de vegetatie. Dupa cum se cunoaste, in faza a II-a de crestere a plantelor (aparitia primei faze adevarate), acestea incep sa-si pregateasca singure hrana.
Aceasta este perioada cea mai critica pentru plantulele de ceapa, si impune o umiditate in sol de 80-90% din capacitatea de camp, si cantitati insemnate de substante nutritive in stratul superficial al solului.
Dupa aceasta faza, umiditatea solului trebuie sa fie constanta, 70-80% din capacitatea de camp, pana la sistarea completa a cresterii frunzelor in sistemul radicular, dupa care trebuie sa scada la 60-70% pana la recoltare.
Nu se poate recomanda aplicarea unui anumit numar de udari pe timpul perioadei de vegetatie, acesta depinzand de numarul si volumul precipitatiilor care au loc de la rasarire la sistarea completa a cresterii frunzelor si a sistemului radicular.
In cazul infiintarii culturii de toamna, dupa semanat este necesar sa se irige, pentru a realiza o germinatie rapida si uniforma.
Daca toamna este uscata, plantele tinere nu vor forma 3-4 frunze pana la inghet fara o irigare adecvata. In mod normal, primavara ceapa care a trecut peste iarna nu are nevoie de irigatie, dar in cazul unei primaveri uscate, acest lucru este necesar.
Fertilizarea
Trebuie sa se bazeze pe testele de laborator (analize) ale solului facute atat inaintea semanatului cat si in timpul perioadei de vegetatie. Este important sa se tina seama si de numarul de plante care trebuie hranite. De asemenea, dozele si momentele de aplicare a ingrasamintelor difera si in functie de tehnologia aplicata: daca cultura se infiinteaza in toamna sau in primavara.
In cazul semanatului din toamna unui sol obisnuit i se va administra inaintea semanatului 50-60kg P2O5/ha, 180kg K2O/ha si 65kg N/ha. In cazul in care se seamana cu o semanatoare prevazuta cu fertilizatoare, atunci se recomanda ca azotul sa se administreze o data cu semanatul localizat pe rand, nu mai mult de 50kg azotat de amoniu la hectar.
Recomandam a se folosi doar 1/3 de N inainte de semanat sau in momentul semanatului si 2/3 cand plantele pornesc din nou in crestere dupa perioada de iarna, la inceputul lunii martie 30kg N/ha, si apoi la jumatatea lunii aprilie 55kg N/ha. Plantele pot intra in iarna cu un sistem radicular puternic si un habit scurt. Daca se foloseste in toamna prea mult azot, acesta poate reduce rezistenta la inghet a plantelor. Trebuie avut grija la fertilizarea cu potasiu deoarece acest element mineral este necesar pentru toleranta la inghet. In cazul semanatului din primavara recomandam aplicarea azotului in etape: 2/3 inainte de semanat sau o data cu semanatul si 1/3 cand plantele de ceapa au atins o inaltime de aproximativ 10cm.
In baza analizelor se recomanda ca in stratul de sol (cca 30cm adancime) sa se aplice o cantitate totala de maxim 180kg N/ha.
Aplicarea unei cantitati mici de N inainte de semanat va avea ca rezultat obtinerea unor plante tinere neuniforme.
Azotul in exces poate cauza gatuiri si ingrosari ale frunzelor, foliaj abundent, precum si bulbi mici si de o calitate mai slaba ce nu garanteaza o pastrare buna. Acesti bulbi sunt de asemenea mai usor atacati de boli.
Lipsa fosforului asimilabil din solutia solului poate cauza o slaba maturizare a plantelor. In acord cu rezultatele analizelor de sol se pot administra 200-220kg P2O5/ha atunci cand solul este foarte sarac in fosfor. In mod normal se vor adminstra 90-120kg P2O5/ha. Pentru aceasta se recomanda 450-500kg superfosfat/ha.
Absenta potasiului din sol poate cauza incetinirea cresterii, ingrosarea gatului, un verde foarte inchis si aparitia unor necroze pe marginile frunzelor imbatranite. Se pot administra peste 440kg K2O/ha pe solurile fara potasiu disponibil. Normal se administreaza 200-225kg K2O/ha, ceea ce reprezinta aproximativ 550kg sulfat de potasiu si 30% magneziu necesar pentru echilibru cu potasiu.
Lipsa magneziului disponibil se observa foarte bine atunci cand foliajul este redus, cu frunze atarnate si striatii galbene pe frunze. Deficienta de magneziu se poate manifesta pe solurile calcaroase usoare si pe solurile cu prea mult fosfor. O fertilizare foliara cu 1,5% solutie de sulfat de magneziu, aplicata seara inainte de apusul soarelui va preveni aparitia unor simptome nedorite pe frunze si poate rectifica deficitul.
Afanarea solului in timpul perioadei de vegetatie este foarte importanta si se realizeaza prin prasile mecanice si daca este cazul manuale (numai daca trebuie distruse buruienile). In urma unor ploi torentiale sau a efectuarii irigatiilor prin aspersie se poate forma o crusta puternica la suprafata solului care favorizeaza acumularea de bioxid de carbon in sol la nivelul radacinilor, inhiband absorbtia apei si a sarurilor minerale.
Aceasta lucrare este bine sa se faca la timp cand solul are umiditatea optima si la o adancime de pana la 8-10cm. Nu este bine sa se intarzie efectuarea acestei lucrari pentru ca daca aceasta lucrare se executa cand solul a format crusta groasa, exista riscul ca bucatile de crusta sa acopere plantele de ceapa, iar buruienile aflate pe aceste bucati continua sa vegeteze, mai ales daca la putin timp dupa prasit cad precipitatii sau se iriga.
Aceasta lucrare de afanare a solului si de distrugere a buruienilor in cadrul tehnologiei modernizate pe care o prezentam, trebuie sa se efectueze cu un cultivator cu latimea de lucru de 1,5m. In prezent, in tara noastra nu avem un cultivator cu latime de lucru de 1,5m, care sa lucreze la prasit strat cu start, culturi semanate in benzi de un metru pe 5 sau 6 randuri.
Fabricarea acestui cultivator nu ridica probleme deosebite, intrucat toate reperele care intra in compunerea lui sunt in fabricatie de serie, putandu-se face chiar zonal in cadrul oricarei ferme.
Cultivatorul va fi realizat cu 7 sectii, cu 5 sau 4 pentru prasit intre randuri iar 2 sectii, pentru prasit urmele lasate de rotile tractorului.
In fig.4 se prezinta schema de montare a sectiilor de lucru pe bara cultivatorului, cand acesta este folosit pentru intretinerea culturilor semanate in banda cu 5 randuri distantate la 25cm, iar in fig.5 cand randurile sunt semanate in banda de 1 metru dar pe 6 randuri distantate la 20cm. In ambele variante s-a avut in vedere si zona de protectie de 5cm fata de randul de plante.
Pe cele 4 sau 5 sectii, cand prelucreaza terenul intre randurile de plante se pot monta cutite de extirpare tip sageata cu latimea de lucru de 100mm sau 150mm pentru distrugerea buruienilor, sau cutite dalta pentru afanarea solului la 8-10cm cu latimea de lucru de 25mm.
Pe sectiile care prelucreaza terenul intre benzi (urmele rotilor) se monteaza un cutit sageata mare pentru prasit, iar cand se doreste executarea de rigole pe care sa ruleze rotile de la masina de recoltat, pe acelasi cutit se monteaza doua cormane stanga-dreapta care transforma cutitul intr-o rarita pentru deschis rigole.
Tot pe aceasta sectie se mai pot monta cutite de extirpare unilaterale, pentru prelucrat solul de la marginea benzii.
In cadrul acestei tehnologii modernizate, daca erbicidele administrate cu multa competenta isi dovedesc eficacitatea, nu mai este nevoie sa se efectueze prasile manuale. Acestea se vor aplica la aceasta cultura ori de cate ori este nevoie pentru distrugerea buruienilor de pe randul de plante si pentru afanarea solului.
Afanarea solului se face mult mai economic mecanic, iar daca distrugerea buruienilor se face cu succes pe cale chimica utilizand cele mai eficace erbicide, atunci economiile vor fi semnificative.
Sporirea cantitativa si calitativa a productiei de ceapa este conditionata printre altele de utilizarea unor masuri corespunzatoare de protectie fitosanitara.
Eficienta actiunilor de combatere si implicit diminuarea pierderilor de productie cauzate de agenti patogeni si daunatori la culturile de ceapa, sunt conditionate de aplicarea unui complex de masuri si mijloace de prevenire si combatere a atacurilor, atat agrofiotehnice cat si chimice.
Ca masuri agrotehnice se vor respecta speciile premergatoare recomandate, nu se va reveni pe aceeasi suprafata cu ceapa mai devreme de 4-5 ani, se vor cultiva soiuri si hibrizi cu toleranta sau rezistenta la atacul agentilor patogeni caracteristici acestor specii, nutritia echilibrata indeosebi cu azot, irigarea pe rigole, iar prin aspersie doar in timpul zilei, prasilele, strangerea si distrugerea resturilor vegetale provenite de la culturi puternic atacate, aratura adanca de toamna.
Combaterea chimica se face prin efectuarea de tratamente utilizand cele mai eficace produse chimice. Alegerea produselor pentru tratamente in timpul perioadei de vegetatie se face in functie de agentii patogeni si daunatorii prezenti in culturile de ceapa, spectrul de actiune al pesticidelor si sortimentul existent.
Combaterea se poate face simultan in complex a agentilor patogeni si a daunatorilor, se poate realiza prin utilizarea amestecurilor de pesticide: fungicid + fungicid sau fungicid + insecticid-acaricid.
In ceea ce priveste momentele de aplicare a tratamentelor, acestea se vor aplica, in cazul manei si a mustei cepei, la indicatiile statiilor de prognoza si a avertizoare din cadrul Directiilor Fitosanitare din fiecare judet.
In cazul putregaiului cenusiu si a putregaiului alb, tratamentele se efectueaza cand sunt intrunite conditiile pentru producerea infectiilor, in special in anii cu precipitatie abundenta, sau la semnalarea atacului.
Principalii agenti patogeni ai culturilor de ceapa semanate direct in camp sunt: mana, putregaiul cenusiu, putregaiul alb si putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa iar daunatori de care trebuie sa se tina seama in primul rand sunt musca cepei si tripsul comun.
Mana cepei (Peronospora destructor Casp)
Pe frunze apar pete alungite de culoare galbuie, la suprafata carora, in conditii de umiditate atmosferica ridicata si la temperaturi de 10-18grade C, se dezvolta un puf cenusiu violaceu format din fructificatiile ciupercii. (conidiofori si conidii).
Combatere. In timpul perioadi de vegetatie se aplica 3-5 tratamente in functie de condittile climatice si de modul de irigare, la intervale de 8-12 zile, folosindu-se produsele Ridomil gold plus 0,3%, Ridomil gold MZ 0,25%, Planet 0,25%, Sandofan C 0,25%, Ripost M 0,2%, Acrobat MZ 0,2%, Curzate Manox 0,25%, Previcur 607 SL- 0,15% + Dithane M45 - 0,2%.
Se pot utiliza de asemenea fungicide de contact:Dithane M45-0,2%, Sancozeb 0,2%, Vondozeb 0,2%, Folpan 50-0,2%, Folpan 80 - 0,15%, Bravo 500- 0,2%
Putregaiul cenusiu al cepei (Botrytis allii Munn)
Boala apare frecvent in anii cu primaveri bogate in precipitatii. Pe frunzele plantelor apar pete albicioase, mici (1-3mm), rotunde sau ovoidale, usor cufundate in tesuturi. La suprafata tesuturilor atacate apare un puf cenusiu. La plantele mai avansate in vegetatie atacul apare in zona coletului care se inmoaie si putrezeste. In sectiuni longituinale prin bulbi se constata ca acestia sunt cuprinsi de un putregai umed care progreseaza din partea apicala spre cea bazala.
Combatere. Primul tratament se aplica cu 6 saptamani inainte de recoltare, iar al doilea 3 saptamani mai tarziu, folosindu-se produsele Rovral 0,1%, Sumilex 0,1% sau Calidan 0,15%
Putregaiul alb al cepei (Sclerotium cepivorum Berk)
Atacul apare frecvent pe terenurile grele, in anii cu precipitatii abundente. Primul semn al bolii este ingalbenirea si uscarea varfului frunzelor care progreseaza lent spre baza acestora.
Radacinile sunt distruse si are loc o putrezire umeda a tunicilor, urmata de acoperirea acestora cu un miceliu alb, afanat, superficial. Daca infectia se produce tarziu, putrezirea acestora continua in timpul pastrarii.
Combatere. Se va repeta o rotatie a culturii pe 5-6 ani. In 6-8 saptamani dupa rasarire se va aplica un tratament cu Rovral 0,25%, Ronilan 0,25%, Calidan 0,25%, folosindu-se 1000 litri solutie/ha.
Dupa tratament se va efectua o irigare prin aspersie cu 10-15 litri apa/m2, care are ca scop antrenarea fungicidelor in zona radacinilor plantelor.
Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa(Erwinia carotovora Jones)
Atacul apare incepand cu a doua perioada de vegetatie si este favorizat de umiditatea ridicata a solului. Coletul plantelor bolnave devine moale, pe sectiuni longitudinala prin bulbi. Se constata ca tunicile sunt inmuiate. In timpul pastrarii, atacul progreseaza, in final bulbii putrezesc in intregime si prezinta un miros neplacut, specific.
Combatere. Respectarea unui asolament de 3-4 ani. La aparitia atacului plantele bolnave vor fi indepartate din cultura si distruse prin ardere. Produsul Starner 20-0,1% da rezultate bune daca tratamentele se aplica preventiv. Principalii daunatori care trebuie combatuti la timp sunt: musca cepei si tripsul comun.
Musca cepei (Delia antiqua Meig.)
Este un daunator specific producand insemnate pagube. Specie cu doua generatii de adulti pe an, larvele din prima generatie ataca frunzele si bulbii in formare, iar cele din a doua genertie numai bulbii.
In interiorul unui bulb de ceapa se dezvolta intre 5-10 larve, care produc galerii profunde, atacul fiind insotit de degradarea tesuturilor pe care secundar se instaleaza diferite ciuperci saprofite. Frunzele plantelor atacate se ingalbenesc, se vestejesc si se usuca. Cele mai mari pagube le produc larvele din prima generatie, atunci cand plantele sunt tinere. In anii cu conditii optime de dezvoltare (in special in primaveri cu precipitatii putine si temperaturi ridicate), daunatorul poate cauza pierderi cuprinse intre 30-50%. Ierneaza in stadiul de pupa in sol, la 10-12cm adancime, primii adulti aparand primavara la sfarsitul lunii aprilie-inceputul lunii mai.
Depune esalonat 50-70 de oua pe sub bulgarii din apropierea plantelor gazda.Durata perioadei de incubatie este de 5-8 zile, stadiul de iarna 15-20 zile iar cel de pupa 5-8 zile. Pentru limitarea atacurilor se recomanda respectarea rotatiei culturilor, strangerea resturilor vegetale ramase in camp dupa recoltare, efectuarea araturilor adanci de toamna, semanarea anticipata de benzi capcana formate din ceapa.
Chimic,se aplica pentru fiecare generatie doua tratamente (la interval de 10-12 zile), in perioada de maxima aparitie a adultilor, cu produsele Diazol 60 EC- 0,15%, Zolone 35 EC-0,20%, Sinoratox 35 CE- 0,15%.
Tripsul comun (Thrips tabaci Lind.)
Este un daunator specific culturilor de ceapa, ataca frecvent in anii caldurosi si secetosi. Atacul se manifesta frecvent pe parcursul lunilor iunie-iulie, plantele se opresc din crestere, frunzele sunt lipsite de turgescenta, iar cultura privita in lumina soarelui are o culoare argintie.
Pentru combatere se recomanda doua tratamente la interval de 10-12 zile cu Diazol 60EC- 0,2%, Mospilan 20EC- 0,03%, Supersect 10EC-0,03%. Pentru ca tratamentele aplicate impotriva bolilor si daunatorilor sa aiba o eficienta maxima, recomandam urmatoarele: avand in vedere ca frunzele de ceapa sunt lucioase din cauza stratului de pruina, in solutia de stropit se va adauga un adeziv (de preferat Aracet 0,2%);
duzele aparatelor de stropit trebuie sa asigure o pulverizare fina si uniforma, un tratament eficace nu inseamna o "imbaiere" a plantelor, ci picaturi foarte fine care nu se ating intre ele;
cantitatea de solutie pentru cultura de ceapa trebuie sa fie de minimum 600 l/ha.
Calitatea productiei, dar mai ales capacitatea sa de pastrare este direct determinata de momentul recoltarii. Astfel, recoltarea mai timpurie presupune acumulari mai mici de 9% substanta uscata, ceea ce ar determina deprecierea produselor prin deshidratare, reducerea capacitatii de pastrare si pierderi excesive in greutate, dar mai ales de calitate.
Recoltarea tardiva a bulbilor chiar daca au acumulat peste 12% substanta uscata, atrage deprecierea tunicilor invelitoare ale bulbilor, pierderi in greutate prin deshidratare sau chiar reluarea vegetatiei in conditii de umiditate (ploi sau stocare necorespunzatoare).
Identificarea momentului optim consta in urmarire periodica a evolutiei vegetatiei si maturizarii bulbilor si coincide momentului cand treimea superioara a frunzei s-a ingalbenit si are tendinta de a se apleca spre sol, tulpina falsa se inmoaie, iar tunicile sunt la inceputul colorarii, fara fisuri sau exfolieri, inchizand prin suprapunere zona tulpinii false.
Nu putem recomanda o data calendaristica pentru ca in functie de tehnologia aplicata (semanat din toamna sau primavara), si de perioada de vegetatie determinata de tipul cultivarului (timpuriu, intermediar, tardiv), se recolteaza diferit in momentul maturarii bulbilor.
Se va efectua recoltatul ziua, dupa ce nu mai exista roua pe plante, pe timp uscat si cand solul este reavan.
Daca recoltarea se efectueaza manual, costul acestei lucrari este foarte mare si mai cu seama pe suprafete mari nu il recomandam. Recoltarea este mult mai eficient sa se faca mecanic, folosind masina MRC-1,2 in cu tractorul L-445 sau U-650, iar dupa dislocare bulbii raman pe camp in benzi, timp de 6-7 zile pentru solarizare (uscarea frunzelor). In prioada de solarizare a bulbilor, productia de ceapa scade cu circa 5% ca urmare a pierderii apei intercelulare.
In faza a doua, cu aceeasi masina dar echipata cu transportor, bulbii sunt adunati si incarcati intr-un mijloc de transport.
In cazul aplicarii tehnologiei prin semanare direct in camp toamna cu trecere peste iarna, recoltarea productiei destinata se poate imediat face direct trecand peste faza de solarizare si incarcand productia direct in mijloacele de transport dupa ce bulbii au fost dislocati si scuturati de catre partile active ale masinii de recoltat.
La noi in tara conditionarea cepei in vederea pastrarii sau comercializarii imediate se face inca manual, lucrare laborioasa cu un consum de forta de munca foarte mare.
Producatorilor de ceapa pe suprafete mari le recomandam dotarea cu masini de recoltat si de conditionat ceapa. Prin utilizarea acestora pretul de productie va scadea semnificativ si profitul obtinut pe hectarul cultivat cu ceapa va fi mult mai mare.
Fermierul, producatorul de ceapa isi pune intrebarea cat de rentabila este aceasta cultura si daca merita sa i se dea importanta ce i se cuvine, daca poate sa o situeze printre culturile cele mai rentabile din cadrul speciilor legumicole.
Cultivarea acestei specii devine foarte rentabila daca se reuseste ca productia sa depaseasca 30 t/ha si daca se reuseste ca aceasta sa se valorifice superior. Este foarte important a se stabili procentul din recolta care se valorifica imediat dupa recoltare si cantitatea care se depoziteaza pentru a fi valorificata in special pe timpul iernii si in primavara anului urmator. Cand se obtine o productie mare pe poate valorifica imediat dupa recoltare la un pret destul de scazut si profitul va fi unul pe masura asteptarilor. In cazul in care producatorul dispune de spatii pentru depozitare, recomandam pastrarea si valorificarea bulbilor dupa cateva luni, cunoscandu-se faptul ca pretul se dubleaza sau chiar se tripleaza.
Costurile de productie la hectarul de ceapa cultivat dupa tehnologia modernizata prezentata se situeaza la circa 60 milioane lei. Prin urmare la o productie de 30 t/ha (considerata o productie mica daca se respecta tehnologia prezentata), in urma valorificarii la recoltare la un pret de 5 000 lei/kg se va obtine un profit de 90 milioane lei. Profitul va creste considerabil daca productia se va pastra si va fi valorificata dupa 4-5 luni de la recoltare la un pret cel putin dublu. Acest calcul simplu de eficienta economica speram ca va determina fermierii, producatorii de ceapa, sa adopte rapid aceasta tehnologie modernizata care sa le aduca profituri mari.
