|
|
|
Raspunderea civila contractuala atrage dupa ea plata unor daune interese. In cazul raporturilor intre agentii economici exista reglementari speciale in aceasta privinta.
Raporturile economice dintre agentii economici se realizeaza in imensa lor majoritate prin intermediul contractului.
Intre raporturile dintre agentii economici neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor produce consecinte nu numai in patrimoniul fiecarei parti din contract ci si asupra economiei nationale. De aceea executarea de catre agentii economici a obligatiilor contractuale reprezinta o conditie esentiala in desfasurarea normala a relatiilor economice dintre acestia.
Deci neexecutarea obligatiei atrage dupa sine obligarea debitorului, in speta calea ferata, expeditorul sau destinatarul, la despagubiri. Acelasi lucru se intampla si in cazul executarii cu intarziere sau a executarii necorespunzatoare. De pilda, calea ferata, parte a contractului de transport, este obligata la despagubiri atunci cand pierderile totale, partiale, avaria sau executarea cu intarziere sunt o consecinta a culpei sale.
I.2. Raspunderea contractuala si conditii de existenta
In sistemul dreptului nostru raspunderea in contractele economice este reglementata de Codul civil si contine si unele reguli derogatorii, determinate de particularitatile contractelor economice.
Raspunderea ca institutie juridica poate fi definita ca un ansamblu de reguli potrivit carora o persoana trebuie sa repare prejudiciul cauzat altei persoane prin fapta sa culpabila, comisiva sau omisiva.
Ca sanctiune civila, raspunderea patrimoniala se caracterizeaza prin consecintele sale negative asupra patrimoniului celui ce si-a incalcat obligatiile, prin iesirea unor valori din patrimoniul sau pentru repararea pagubei cauzate celeilalte parti contractante.
Codul civil nu cunoaste o reglementare de ansamblu, in cadrul teoriei generale a obligatiilor, a raspunderii contractuale, ea fiind vizata incidental in cadrul reglementarii unor contracte speciale. Asa de pilda, notiunea de raspundere este utilizata in art.1434, 1435 si 1476 pentru obligatia de plata a daunelor interese.
In Codul civil, raspunderea contractuala, in sensul obligatiilor de desdaunare a creditorului pentru pagubele cauzate prin neexecutarea necorespunzatoare, este reglementata separat de raspunderea delictuala.
Raspunderea contractuala in caz de neexecutare sau executare necorespunzatoare este izvor de obligatii distinct de contract. Obligatia de executare a contractului si obligatia de reparare a pagubei cauzate prin neexecutare necorespunzatoare sunt doua obligatii succesive si distincte chiar daca una este urmarea celeilalte si nu poate exista.
Obligatia de executare a contractului se naste din acordul partilor. Obligatiile izvorand din raspunderea contractuala, ca si cele izvorate din raspunderea delictuala, se nasc in afara vointei partilor, in sensul ca cel care executa contractul devine debitorul obligatiei de plata a daunelor interese, iar intinderea lor este determinata conform regulilor stabilite de actele normative.
Obligatia nascuta din neexecutarea unui contract fiind diferita de cea nascuta din contract, raspunderea contractuala este in aceeasi masura ca si cea delictuala sursa de obligatii si nu numai efect al ei.
Raspunderea contractuala, una din formele raspunderii civile, este o sanctiune pentru incalcarea unor obligatii contractuale. Aceasta se exprima prin folosirea unor masuri de constrangere aplicate de organul de stat fata de cel ce a incalcat drepturile subiective ale altei persoane.
Raspunderea contractuala opereaza intotdeauna cand sunt intrunite cumulativ conditiile de existenta a ei si anume: fapta ilicita, prejudiciul, raportul cauzal dintre fapte si rezultat (prejudiciul) si culpa. Daca raspunderea sub forma daunelor poate fi angajata numai in prezenta tuturor acestor conditii, raspunderea sub forma obligatiilor de plata a penalitatilor poate fi antrenata indiferent de existenta prejudiciului. Pentru formularea unor pretentii privind plata de penalitati este suficienta numai existenta unei fapte ilicite savarsite din culpa.
Codul civil stabileste "contractul are putere de lege intre parti, acestea fiind obligate sa execute la termen si intocmai obligatiile asumate, deci orice incalcare a obligatiilor constituie fapte ilicite."[1]
I.3. Reglementarea raspunderii partilor in contractul de transport pe calea ferata
Procesul de transport se desfasoara pe baza unui contract de transport incheiat intre caraus si expeditor, contract la care adera si destinatarul. Pentru realizarea activitatii de transport, preluarea unor marfuri, deplasarea lor de la un loc la altul, si eliberarea lor la destinatie se stabilesc drepturile, obligatiile si raspunderea pentru nerespectarea indatoririlor asumate de parti din contract.
Raspunderea partilor din contractul de transport de marfuri pe calea ferata, ca orice raspundere contractuala se intemeiaza pe culpa ceea ce imprima acestei raspunderi o importanta functie preventiv-educativa.
In cazul in care una din parti nu-si indeplineste una din obligatiile asumate prin contractul de transport sau si le indeplineste necorespunzator, intervine raspunderea sa patrimoniala, forma raspunderii civile, ce se constituie ca o sanctiune pentru fapta ilicita pe care a savarsit-o. Prin urmare raspunderea patrimoniala are un rol sanctionator si unul reparator, ambele imbinandu-se cu functia de prevenire, mobilizatoare, si educativa.
Asa cum, in trasaturile caracteristice generale, contractul de transport prezinta aspecte comune, indiferent de mijloacele cu care se executa transportul, tot asa si raspunderea, in infatisarile lor generale nu sunt aceleasi. Expeditorul are obligatia predarii marfii, carausul sa o transporte si sa o predea la destinatie in starea in care a primit-o, destinatarul sa o primeasca luand masuri imediate de descarcare.
Obligatiile, ca si raspunderea partilor in executarea contractului de transport se desprind din reglementarea mai multor acte normative. Le intalnim in enuntarea lor principala, mai intai in Codul civil si apoi in Codul comercial. Dar ele fac obiectul unor reglementari dezvoltate in Regulamentul de transport pe caile ferate din 1997.
Vom incerca o sinteza a tuturor acestor dispozitii normative in scopul de a trata materia unitar.
Regulamentul de transport pe caile ferate din 1997 stabileste conditiile de executare a miscarii marfurilor intre agentii economici, determinand obligatiile expeditorului, carausului si destinatarului si pe cale de consecinta si raspunderile pentru neindeplinirea lor, nu numai de catre partile contractului de transport, si de angajatii ce au sarcini speciale in circulatia marfurilor, fie direct, fie ca membrii in diferitele comisii antrenate in procesul transporturilor (comisii de autoreceptii, de primire si de verificare a marfurilor).
Dispozitiile sale se aplica in toate cazurile cand se executa transportul de marfuri in trafic intern .
Aceste dispozitii din cadrul regulamentului se aplica si in traficul international de marfuri in care acestea nu sunt contrare conventiilor internationale de transport la care participa Romania.
