|
|
|
Etica afacerilor este studiul specializat al binelui si raului moral, concentrat asupra standardelor morale aplicate in institutiile, organizatiile si comportamentul de afaceri. Etica afacerilor este o forma de etica aplicata care studiaza standardele morale si modul in care acestea sunt aplicate in cadrul sistemelor sociale si al organizatiilor prin intermediul carora societatile moderne produc si distribuie bunuri si servicii, precum si comportamentele oamenilor care lucreaza in cadrul acestor organizatii.
Multiplele intrebari la care incearca sa raspunda etica afacerilor se situeaza la diferite niveluri de complexitate. In mare, in etica afacerilor se disting urmatoarele niveluri problematice:
Problemele sistemice sunt chestiuni etice privind moralitatea unor sisteme sau institutii economice, politice, legale si de alta natura in cadrul carora opereaza afacerile. Printre acestea: intrebari privind moralitatea capitalismului sau a legilor, reglementarilor, structurilor industriale si practicilor sociale in care se dezvolta diferitele tipuri de afaceri.
intrebari privind moralitatea sistemului de contracte guvernamentale care permite companiei B. F. Goodrich sa testeze calitatea propriilor frane produse pentru A7D;
intrebari privind moralitatea sistemului economic international cu care a trebuit sa se confrunte compania Merck;
intrebari privind moralitatea privatizarii intreprinderilor de stat romanesti in decursul tranzitiei de la economia socialista la economia de piata;
intrebari privind moralitatea politicii guvernamentale din Romania de stergere a datoriilor fiscale ale unor intreprinderi de stat ineficiente;
intrebari privind moralitatea politicii statului roman de restituire a proprietatilor private ilegal confiscate de catre fostul regim comunist.
Problemele corporative sunt chestiuni legate de o organizatie particulara; printre acestea, intrebari privind moralitatea activitatilor, politicilor, practicilor sau structurii unei anumite companii.
De acest tip sunt o serie de intrebari privind moralitatea culturii corporative a B. F. Goodrich sau a deciziei de omologare a franelor A7D
Au fost violate drepturile cuiva prin decizia de omologare a franelor?
A avut in vedere compania efectele sociale ale deciziei?
A fost decizia companiei justa sau injusta fata de alte parti?
Fac parte considerentele etice din procesul de luare a deciziilor in cadrul companiei B. F. Goodrich?
Incurajeaza sau descurajeaza compania discutiile cu angajatii privind modul in care actiunile lor pot afecta drepturile morale ale altor oameni?
De acelasi tip sunt anumite intrebari privind moralitatea deciziei companiei Merck de a investi atatea milioane de dolari intr-un proiect care, foarte probabil, nu putea sa aduca nici un profit:
Erau violate, prin aceasta decizie, drepturile actionarilor?
A fost decizia Merck corecta si justa pentru diferitele parti afectate?
Problemele individuale sunt chestiuni legate de moralitatea deciziilor, comportamentului si caracterului unui anumit individ sau grup de indivizi dintr-o anumita companie. De acest tip sunt interogatii precum:
Intrebarea daca decizia lui Vandivier de a participa la falsificarea raportului privind franele A7D era moralmente justificata.
Intrebarea daca era moral ca presedintele Merck, Dr. P. Roy Vagelos, sa permita cercetatorilor lui sa dezvolte un medicament care urma, probabil, sa nu aduca nici un profit.
Atunci cand se analizeaza aspectele etice ale unei anumite decizii sau ale unui anumit caz e foarte important sa distingem problemele sistemice de cele corporative sau individuale. Adesea ne confruntam cu situatii complicate, in care sunt intercorelate probleme de niveluri diferite, ceea ce ne poate deruta daca nu facem cuvenitele disocieri problematice. In plus, solutiile adecvate in solutionarea problemelor sistemice sau corporative nu coincid cu solutiile recomandabile in solutionarea problemelor individuale.
Termenul de responsibilitate morala are doua semnificatii distincte:
1 datorie sau obligatie morala Vandivier avea resposabilitatea morala de a nu minti.")
2 cineva este blamabil pentru o anumita fapta Vandivier era moralmente responsabil pentru moartea celor 5 piloti care s-au strivit de sol incercand sa aterizeze.")
Cineva este moralmente responsabil pentru producerea unor daune daca:
individul le-a cauzat, a contribuit la producerea lor sau nu le-a prevenit, desi ar fi putut si ar fi trebuit sa o faca;
individul a actionat constient, stiind ceea ce face;
individul a actionat in mod deliberat, conform vointei sale.
Absenta oricaruia dintre aceste trei elemente elimina cu totul responsibilitatea cuiva pentru daunele produse, astfel incat persoana este absolvita de orice blam pentru comportarea sa.
Mai multi producatori de azbest au fost considerati responsabili pentru bolile pulmonare de care sufera unii dintre salariatii lor. Acuza se baza in parte pe faptul ca producatorii aveau, prin pozitia lor, datoria de a-i avertiza pe muncitori asupa pericolelor cunoscute ale contaminarii cu azbest; cu toate acestea, in mod constient ei nu si-au indeplinit aceasta datorie, astfel incat bolile profesionale erau niste daune previzibile, pe care angajatorii le-ar fi putut preveni daca ar fi actionat conform obligatiilor ce le reveneau.
In apararea lor, producatorii de azbest au adus urmatoarele argumente:
Bolile pulmonare de care sufereau muncitorii lor nu erau provocate de contactul cu azbestul, ci de fumat.
Ei nu stiusera ca mediul din fabricile lor putea sa cauzeze cancer pulmonar.
Ei nu avusesera posibilitatea de a preveni daunele deoarece ei incercasera sa-i determine pe muncitori sa poarte masti de protectie, dar acestia au refuzat sa o faca, astfel incat ei au avut de suferit datorita unor circumstante pe care angajatorii nu le puteau controla.
Daca oricare dintre aceste afirmatii este adevarata, atunci angajatorii nu pot fi considerati moralmente responsabili pentru bolile pulmonare ale salariatilor lor.
Prima conditie a responsibilitatii morale: agentul trebuie fie sa cauzeze daunele, fie sa nu le previna, desi ar fi putut si ar fi trebuit sa o faca.
In multe cazuri, este usor de stabilit daca actele unei persoane au cauzat anumite daune. E vorba de asa-numitele comiteri, cu consecinte negative asupra altei (altor) persoane. Dar nu este la fel de simplu atunci cand agentul nu a cauzat anumite daune, ci doar a esuat in prevenirea lor. In astfel de situatii vorbim despre omiteri.
NIKE SI EXPLOATAREA COPIILOR
Cunoscutul producator de echipament sportiv s-a aflat in centrul unor controverse privind responsabilitatea sa fata de exploatarea inumana a muncitorilor care produc pantofii sai de sport. De fapt, Nike nu produce direct incaltamintea pe care o vinde. Firma realizeaza designul in Seattle, platind unor firme din tari in curs de dezvoltare (China, Indonezia, India, etc.) manufactura. Acesti furnizori din alte tari sunt aceia care isi supun muncitorii unui tratament si unei exploatari inumane.
Nike a sustinut ca nu este moralmente responsabila de aceasta exploatare deoarece daunele erau create de catre companiile furnizoare, astfel incat Nike nu era direct implicata. Criticii au replicat ca, desi Nike nu cauzase in mod direct daunele incriminate, Nike putea sa previna producerea lor, fortandu-i pe furnizorii companiei sa isi trateze mai uman forta de munca.
Daca este adevarat ca Nike avea puterea sa previna daunele si ca ar fi trebuit sa o faca, atunci Nike indeplineste prima conditie a responsibilitatii morale.
Dar daca Nike nu avea realmente puterea de a preveni daunele - neputand sa controleze actiunile furnizorilor sai - atunci nu indeplineste prima conditie.
Cineva este moralmente responsabil de anumite daune, pe care nu le-a impiedicat sa se produca, numai daca avea obligatia sa le previna. Oamenii nu pot fi facuti moralmente responsabili de toate daunele de care au cunostinta si pe care nu au incercat sa le previna. Nimeni nu este moralmente responsabil de faptul ca nu a incercat sa ii salveze pe toti oamenii care mor de foame pe glob, despre care aflam din presa, chiar daca ar fi putut salva macar pe unii dintre ei. Daca am fi moralmente responsabili de toate aceste decese datorate malnutritiei, cu totii am fi niste criminali in serie, ceea ce nu este corect.
Cineva este responsabil de neprevenirea unor daune numai atunci cand, din anumite motive, persoana avea obligatia de a impiedica producerea acelor daune. De regula, o astfel de obligatie presupune un anumit gen de relatie speciala fata de daune sau partea vatamata.
Daca stiu ca eu sunt singura persoana destul de apropiata pentru a salva un copil de la inec si daca pot face cu usurinta acest lucru, atunci relatia mea speciala de proximitate fizica fata de copil imi creeaza obligatia de a salva copilul, astfel incat sunt moralmente responsabil de moartea copilului daca nu am intervenit.
Daca sunt politist in timpul serviciului si sunt de fata la comiterea unei infractiuni pe care o pot preveni cu usurinta, atunci, deoarece slujba mea este aceea de a preveni astfel de infractiuni, am o obligatie speciala de a interveni si sunt moralmente responsabil daca nu fac nimic in acest sens.
Tot
astfel, angajatorii au o obligatie speciala de a preveni periclitarea
sanatatii salariatilor,
fiind moralmente responsabili de orice boli sau accidente profesionale
previzibile, pe care le‑ar fi putut preveni.
A doua conditie a responsabilitatii morale: agentul trebuie sa stie ce face. Daca cineva nu este constient de faptul ca actiunile sale vor dauna altcuiva, atunci agentul nu poate fi facut moralmente responsabil de daunele cauzate.
Cineva poate sa ignore:
faptele relevante Eu pot fi sigur de faptul ca mita este ceva rau (standard moral) dar se poate sa nu-mi dau seama ca lasand un bacsis unui functionar il mituiesc pentru a-mi facilita un anumit serviciu (fapt).
standardele morale relevante (Dimpotriva, eu pot realmente sa ignor faptul ca mituirea unor oficialitati este o fapta rea (standard moral), desi imi dau seama ca, dand spaga unui functionar public il determin sa imi faca anumite favoruri (fapt).
Dar ignoranta nu este intotdeauna o scuza acceptabila.
1 O prima exceptie: cineva ignora in mod deliberat anumite chestiuni pentru a scapa de responsabilitate. Daca managerii de la Nike le-au spus furnizorilor ca nu vor sa stie ce se petrece in fabricile lor, ei ar fi totusi moralmente responsabili de orice tratament inuman al muncitorilor pe care ei l-ar fi putut preveni.
2 O a doua exceptie: un agent neglijeaza sa fie informat asupra unei chestiuni importante, care il priveste. Un manager dintr-o companie care utilizeaza azbest, avand motive sa suspecteze ca azbestul poate fi periculos, dar care nu se informeaza asupra chestiunii din comoditate, nu poate invoca ignoranta ca pe o scuza.
A treia conditie a responsabilitatii morale: agentul trebuie sa actioneze fara constrangere, in deplina libertate a vointei sale. Cineva actioneaza conform vointei sale atunci cand procedeaza in mod deliberat sau intentionat, iar actele sale nu sunt rezultatul unor impulsuri incontrolabile sau al unor forte exterioare.
Cineva nu este moralmente responsabil daca provoaca daune fiindca ii lipsesc puterea, priceperea, oportunitatea sau resursele de a preveni producerea daunelor. De asemenea, un ins nu este moralmente responsabil atunci cand este fizic fortat sa provoace cuiva anumite daune sau fizic impiedicat sa faca ceva de natura sa previna daunele si nici atunci cand starea sa mintala este psihologic afectata astfel incat sa impieteze asupra autocontrolului persoanei respective.
Un angajat poate sa raneasca un alt muncitor atunci cand un utilaj pe care credea ca stie sa il manevreze ii scapa subit de sub control.
Un manager, care lucreaza intr-o stare extrema de stres, poate fi atat de nervos incat sa faca o criza de furie realmente incontrolabila, jignind un subordonat.
Un inginer care face parte dintr-un comitet operativ poate fi incapabil sa ii determine pe ceilalti membri ai comitetului sa ia o decizie despre care el considera ca va produce anumite daune.
Un muncitor la banda, suferind de o afectiune nediagnosticata, poate suferi niste spasme musculare subite, care perturba functionarea liniei de asamblare, provocand ranirea altor muncitori.
In toate aceste cazuri, persoana nu este moralmente responsabila de daunele provocate deoarece agentul nu a ales sa comita un act in mod deliberat sau intentionat, ci a fost fortat sa provoace daune de o decapacitare mintala sau de anumite forte externe incontrolabile.
1 Circumstante care diminueaza, dar nu elimina complet implicarea cuiva intr-un act cauzator de daune sau prejudicii. Acest gen de circumstante afecteaza gradul in care agentul a provocat sau a contribuit efectiv la cauzarea daunelor Un inginer poate fi constient de lacunele unui proiect elaborat de catre altcineva, dar nu se amesteca, intrucat "nu e treaba lui". In general, cu cat actele cuiva contribuie mai putin la producerea anumitor rezultate, cu atat responsabilitatea morala a persoanei este mai redusa.
2 Circumstante care creeaza agentului rezerve, dar nu certitudini privind imoralitatea anumitor factori (fapte, standarde morale, gravitatea daunelor previzibile). Acest gen de circumstante afecteaza cunoasterea si discernamantul persoanei Un functionar caruia i se cere sa livreze informatii sensibile unui competitor poate avea banuieli serioase ca face ceva rau, avand totusi reale incertitudini in ceea ce priveste gravitatea chestiunii.
3 Circumstante care fac dificila, dar nu imposibila evitarea de catre agent a unei fapte dubioase. Acest gen de circumstante afecteaza libertatea de vointa a agentului Managerii de nivel mediu sunt cateodata puternic presati sau amenintati de catre superiorii lor sa atinga niste parametri nerealisti de productie ori sa ascunda salariatilor si publicului anumite informatii privind securitatea locurilor de munca, desi imoralitatea unor astfel de cereri este evidenta. Daca presiunile exercitate asupra managerilor sunt suficient de intense, atunci responsabilitatea lor se diminueaza corespunzator.
Gradul in care aceste trei categorii de circumstante atenuante pot sa diminueze responsabilitatea cuiva pentru producerea unor daune depinde de gravitatea prejudiciului cauzat. Daca angajatorul meu ma ameninta cu concedierea in cazul in care nu comercializez un produs uzat, despre care stiu ca va omori pe cineva, as face rau sa ma supun, chiar daca pierderea slujbei m-ar costa scump.
