|
|
|
1. Specificul vestimentatiei unei femei de afaceri
2. Accesoriile
3. Coafura
4. Fardul
1. Specificul vestimentatiei unei femei de afaceri
In lumea afacerilor este dominant stilul clasic. Astfel, nu este obligatoriu, dar e recomandabil vestimentatia unei femei de afaceri sa contina sacou, care poate fi purtat in ansamblu cu pantaloni, fusta, rochie. Este important ca hainele sa fie functionale. Imbracaminte unei doamne implicate in afaceri nu trebuie sa sustraga interlocutorul, sa-l abata de la discutie. De aceea nu se recomanda fustele si rochiile prea scurte sau decolteul prea adanc, culorile aprinse, hainele prea stramte.
Cele mai corespunzatoare culori - albastru-intunecat, cafeniu-roscat, bej, cafeniu-inchis, gri, albastru-deschis. Dar spre deosebire de vestimentatia unui businessman, o doamna poate sa-si permita haine de o varietate mai mare de culori, doar cu mici exceptii. Culoarea rosie a hainelor poate fi aleasa doar la manifestatiile unde vor fi prezente multe persoane - asa imbracaminte va permite sa se evidentieze in multime. Insa in oficiu aceasta culoare poate provoca iritare si oboseala la alti lucratori sau la partenerii de afaceri in timpul discutiei.
Hainele impletite pot fi purtate numai in cazul cand reprezinta o lucrare originala, realizata la un nivel foarte inalt.
Pe parcursul zilei si vara se recomanda de imbracat rochii de culori mai deschise, iar seara si iarna - de culori mai inchise si din stofa mai deasa. Lungimea rochiei nu trebuie sa fie mai scurta de linia genunchilor.
Pantofii unei femei sunt deseori in centrul atentiei celorlalte persoane. De aceea, ei trebuie sa fie lustruiti si curati, cu tocuri intr-o stare buna.
Geanta trebuie sa se potriveasca cu pantofii si sa se asorteze cu ei. O femeie care poarta tocuri extrem de inalte la birou, sugereaza ca nu are de gand sa munceasca in ziua respectiva, fiindca ar necesita un efort prea mare. O femeie care poarta pantofi frumosi, bine facuti, de calitate buna, cu tocuri potrivite sau joase, demonstreaza ca este gata de actiune si poate merge oriunde.
Culoarea pantofilor depinde de ansamblul vestimental, dar la serviciu nu se admit pantofi de culoare alba, nici chiar daca este mijlocul verii. La fel, nu se permit sandalete, motivul fiind acelasi ca si la barbati. Sandaletele se poarta pe piciorul gol, iar o femeie de afaceri intotdeauna trebuie sa poarte colanti sau ciorapi.
Hainele si accesoriile trebuie sa fie mentinute intr-un ansamblu coloristic, care nu trebuie sa depaseasca trei culori.
La rochia de seara palaria nu se poarta, iar pantofii nu trebuie sa fie de culori aprinse. Manusile - de matasa sau crosetate nu se scot pana la asezarea la masa, indiferent de formele de salutare.
2. Accesoriile
Arta de a ne imbraca presupune si arta de a alege accesoriile. La birou, insa, accesoriile nu trebuie sa fie batatoare la ochi ca forma, culoare sau sunet. Ele nu trebuie sa distraga atentia, ci sa completeze imbracamintea.
Barbatul bine imbracat este cineva ale carui bijuterii nu le observi, iar cand in final vezi ceva sclipitor, este intotdeauna de buna calitate si lipsit de extravaganta.
Multi manageri se simt jenati cand un lucrator tanar poarta lant sau bratara de aur. In lumea afacerilor un barbat ar trebui sa poarte minimum de bijuterii. In timpul liber este, bineinteles, altceva. Barbatul trebuie sa poarte doar un singur inel, fie verigheta sau alt inel, dar modest.
Ceasul este, de obicei, prima achizitie importanta in materie de bijuterii, urmeaza butonii asortati si in fine, cand si daca este nevoie de haine de seara, butoni asortati la o camasa eleganta.
Stiloul, pe care il purtati cu Dvs., trebuie sa se considere un accesoriu. Puteti sa nu credeti, dar el spune foarte mult despre increderea Dvs. in sine sau lipsa ei. Stiloul de o calitate buna va completa imaginea Dvs.
Basmaluta pentru buzunarul de sus nu este obligatorie. Daca se lucreaza intr-o companie cu reguli stricte, e necesar de utilizat basmaluta atent doar la intalnirile care se petrec dupa ora 17.00.
Daca, insa, se activeaza intr-o atmosfera de creatie (moda, reclama etc.) regulile firmei pot sa permita sa se poarte basmaluta in buzunarul de sus atat in timpul de lucru, cat si dupa.
Basmaluta aceasta trebuie sa completeze cravata, dar sa fie din stofe diferite.
Basmaluta pentru nas trebuie sa fie purtata in buzunarul de la pantaloni.
In cazul unei doamne de afaceri, accesoriile prost alese pot strica efectul celei mai elegante haine.
A-ti pune la gat un sirag de perle dimineata, la ora 7.00, nu este o dovada de bun gust. Dimpotriva! Chiar daca avem multe bijuterii veritabile, nu trebuie sa le purtam pe toate in aceeasi seara. O vom alege numai pe cea care se potriveste cu toaleta noastra.
Nu se poarta aur cu argint in acelasi timp. La fel, nu se poarta cercei lungi in timpul zilei. Daca se poarta o bijuterie mica, foarte veche sau de valoare, ea nu se combina cu alte bijuterii. Nu se admite purtarea inelelor pe toate degetele. Bijuteriile zgomotoase sunt iritante si distrag atentia oricarui care se afla alaturea.
In mod obisnuit o femeie are nevoie de doua genti - una de tip sportiva, indeajuns de mare pentru ca sa incapa in ea toate lucrurile necesare unei zile de lucru si o geanta mai mica pentru coctailuri, pe care sa o poarte cu ocazii deosebite, seara. Amandoua trebuie sa se asorteze cu celelalte accesorii vestimentale.
O femeie nu trebuie sa-si lase poseta pe birou sau pe masa de conferinte cand se afla la o sedinta, sau sa o puna pe masa in timpul unei mese la restaurant. Geanta nu trebuie sa fie expusa niciodata la vedere.
3. Coafura
Cand se uita cineva la tine, unul din primele lucruri pe care le observa este parul. Un barbat cu parul lung sau cu aspect exagerat african ca si cum ar lupta impotriva institutiei in loc sa munceasca pentru ea.
Principala cerinta fata de coafura unui businessman - parul trebuie sa fie curat, aranjat, compact.
Un barbat cu parul lung nu corespunde imaginii unui om de afaceri realizat. Este important sa se faca deosebire intre un anturaj de creator, sau de intelectuali (unde abundenta parului pe fata este la moda) si un anturaj conservator, de oameni de afaceri (unde abundenta parului pe fata este considerata ca o lipsa de ingrijire).
Coafura unei femei de afaceri, la fel, trebuie sa fie relativ compacta. Iata cateva sfaturi privind ingrijirea parului care este bine sa le ia in consideratie femeile:
Ai grija ca parul sa fie frumos pieptanat sau periat tot timpul, dar nu-l pieptana in fata altora;
Nu-ti asfixia colegii cu fixativul parului tau;
Nu-ti trece mana prin par;
Nu-ti vopsi parul in culori tipatoare. Culoarea parului trebuie sa se combine cu culoarea pielii si ochilor. Parul, vopsit in culori intunecate, creeaza o impresie de severitate, iar femeile cu parul de culoare deschisa par mai tinere.
In cazul daca femeia doreste sa poarte par lung, la birou el trebuie sa fie prins.
Fardul
Fara indoiala ca fardul infrumuseteaza aspectul unei femei. Cand este aplicat cu dibacie, el ascunde anumite trasaturi ale fetii, dar cand este aplicat cu neindemanare accentueaza aceste trasaturi. O fata fardata in mod excesiv este neplacuta. Cu toate acestea, fardul nu trebuie sa lipseasca complet de pe fata unei femei de afaceri, fiindca se creeaza impresia ca anturajul nu merita efortul de a se farda sau este dezordonata si nu a reusit sa se machieze.
O femeie desteapta isi va da seama ca pentru viata de birou "cu cat e mai putin cu atat este mai bine". Ea nu va dori ca fardul sa fie primul lucru care se observa cand o privesti. E necesar ca sa se utilizeze fardul accentuand ochii sau buzele.
Genele false, pudra aurie nu se folosesc la birou. Femeia de afaceri trebuie sa-si stearga rujul de pe buze, sau sa foloseasca un ruj, ce nu lase amprente inainte de a participa la o masa de afaceri. Nu exista nimic mai respingator ca un pahar sau o cana cu un cerc de ruj lipicios - imediat se anuleaza seriozitatea femeii respective.
Parfumul este potrivit la birou numai daca este folosit discret, astfel incat oamenii care-l simt sa nu-si dea seama decat vag de existenta lui.
Cumparand un parfum, nu este suficient doar de evaluat mirosul lui. E necesar de verificat cum se combina acest miros cu mirosul pielii. Pentru aceasta se recomanda de turnat o picatura de parfum la incheietura manii si doar peste cateva clipe de estimat.
Nu se parfumeaza in vazul tuturor. Este un act tot atat de personal ca si pieptanatul parului.
E necesar de folosit parfumul de calitate intr-un mod
discret. La femei mirosul parfumului poate fi simtit maxim la
distanta de
Anexa 1.
Codul global de etica pentru turism.
Ultimii ani au reprezentat o intensitate a eforturilor de implementare a eticii in turism, la care s-a aliniat si Organizatia Mondiala a Turismului, prin elaborarea unui cod de etica. Iata in continuare continutul acestuia.
Articolul 1. Contributia turismului la intelegerea reciproca si respectul intre popoare si societati.
1. Intelegerea si promovarea valorilor comune umanitatii, cu o atitudine de toleranta si respect pentru diversitatea religioasa, pentru convingerile morale si religioase, sunt in acelasi timp fundamentul si consecintele turismului responsabil, participantii la dezvoltarea turismului si turistii insisi vor respecta traditiile sociale si culturale si practicile tuturor popoarelor, inclusiv cele ale minoritatilor si populatiilor indigene si le vor recunoaste valoarea.
2. Activitatile turistice vor fi desfasurate in armonie cu atributele si traditiile regiunilor gazda, cu respectarea legilor, traditiilor si obiceiurilor acestora.
3. Comunitatile gazda, pe de o parte, si profesionistii locali, pe de alta, se vor familiariza cu turistii care ii viziteaza si ii vor respecta, se vor interesa si le vor cunoaste stilul de viata, gusturile si preferintele, invatatura si pregatirea aduse la cunostinta profesionistilor contribuie la o primire ospitaliera.
4. Este de datoria autoritatilor publice sa asigure protectia turistilor si vizitatorilor si a bunurilor acestora, ele trebuie sa acorde o atentie deosebita turistilor straini datorita vulnerabilitatii deosebite a acestora, ele trebuie sa faciliteze introducerea de mijloace specifice de informare, prevenire, protectie, asigurare si asistenta in concordanta cu nevoile lor, orice atacuri, bruscari, rapiri sau amenintari la adresa turistilor sau lucratorilor in industria turismului, ca si distrugerea voita a facilitatilor turistice sau a elementelor de mostenire naturala sau culturala vor fi condamnate si pedepsite cu severitate in conformitate cu legislatia nationala respectiva.
5. In timpul calatoriei, turistii si vizitatorii nu vor comite nici un act criminal sau nici un act considerat criminal de catre legislatia tarii vizitate si se vor abtine de la orice comportament perceput ca ofensator sau jignitor de catre populatia locala, sau care deterioreaza mediul local. Trebuie sa se retina de la traficul ilicit de droguri, arme si antichitati, specii protejate si produse si substante care sunt periculoase sau prohibite de reglementarile nationale.
6. Turistii si vizitatorii au responsabilitatea sa se familiarizeze, inca dinainte de plecare, cu caracteristicile tarii pe care se pregatesc sa o viziteze; ei trebuie sa cunoasca riscurile de sanatate si securitate inerente oricarei calatorii in afara mediului lor obisnuit si sa se comporte in asa fel incat sa minimizeze acele riscuri.
Articolul 2. Turismul ca vehicul pentru implinirea individuala si colectiva.
1. Turismul, activitatea asociata cel mai frecvent cu odihna si relaxarea, sportul si accesul la natura si cultura, trebuie planificat si practicat ca un mijloc privilegiat de implinire individuala si colectiva, atunci cand este practicat cu suficienta inteligenta este un factor de autoeducare, de toleranta mutuala de neinlocuit pentru invatarea diferentelor legitime dintre popoare si culturi in diversitatea lor.
2. Activitatile turistice trebuie sa respecte egalitatea intre barbati si femei. Ele trebuie sa promoveze drepturile omului si, in mod special, drepturile individuale ale grupurilor cele mai vulnerabile, in special copii si batrani, handicapati, minoritati etnice si populatii indigene.
3. Exploatarea fiintelor umane in orice forma, indeosebi sexuala, in special cand este aplicata copiilor, contravine telurilor fundamentale ale turismului si reprezinta negarea turismului, astfel, ea trebuie combatuta in mod energic in cooperare cu toate statele interesate si penalizata fara concesii de catre legislatia nationala a tuturor tarilor vizate, cat si faptele celor care fac astfel de acte, chiar si cand au fost facute in strainatate.
4. Calatoria in scopuri religioase, de sanatate, invatamant si schimburi culturale sau lingvistice sunt forme de turism deosebit de benefice, care merita sa fie incurajate.
5. Trebuie incurajata introducerea in programele de invatamant a tematicilor despre valoarea schimburilor turistice, beneficiile lor economice, sociale si culturale, precum si riscurile lor.
Articolul 3. Turismul, ca factor al dezvoltarii durabile.
1. Toti participantii la dezvoltarea turismului trebuie sa salvgardeze mediul natural, avand in vedere obtinerea de cresteri economice sigure, continue si durabile, menite sa satisfaca in mod echitabil nevoile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare.
2. Trebuie sa se dea prioritate tuturor formelor de desfasurare a turismului, care conduc la economisirea de resurse pretioase si rare, in mod deosebit apa si energie, si sa dea prioritate si sa se incurajeze de catre autoritatile publice nationale, regionale si locale evitarea, pe cat posibil, a producerii de deseuri.
3. Esalonarea in timp si spatiu a fluxurilor de turisti si vizitatori, in mod special a celor care rezulta din concedii platite sau vacante scolare, si o distribuire mai echilibrata a sarbatorilor trebuie privita ca o reducere a presiunii activitatilor turistice asupra mediului si imbogatirea impactului benefic asupra industriei turismului si economiei locale.
4. Infrastructura turismului trebuie proiectata si activitatile turistice programate in asa fel incat sa se protejeze mostenirea naturala compusa din ecosisteme si biodiversitate si sa se pastreze speciile de animale salbatice amenintate. Participantii la desfasurarea turismului, in special profesionistii, trebuie sa cada de acord asupra impunerii unor limitari sau restrictii asupra activitatilor cand acestea sunt exercitate in zone deosebit de sensibile: deserturi, regiuni polare sau de altitudine ridicata, suprafete de coasta, paduri tropicale sau mlastini/delte propice crearii de rezerve naturale sau suprafete protejate.
5. Turismul natural sau ecoturismul sunt recunoscute in mod deosebit ca fiind determinante pentru imbogatirea pozitiei turismului, dat fiind respectul pentru mostenirea naturala si populatiile locale si sunt in concordanta cu capacitatea de absorbtie a locurilor respective.
Articolul Turismul, utilizator al mostenirii naturale a omenirii si contribuabil la imbogatirea ei.
1. Resursele turismului apartin mostenirii comune a omenirii. Comunitatile in teritoriile carora ele sunt situate au drepturi si obligatii sociale in privinta acestora.
2. Politicele si activitatile turistice trebuie conduse cu respect fata de mostenirea culturala, artistica si arheologica, pe care ele trebuie sa le apere si sa le transmita generatiilor viitoare. O grija deosebita trebuie acordata pastrarii si imbunatatirii monumentelor, sanctuarelor si muzeelor, ca si a santierelor istorice si arheologice, care trebuie larg deschise vizitelor turistice. Se va incuraja accesul la monumentele si proprietatile culturale aflate in posesie particulara, cu respectarea drepturilor proprietarilor precum si cladirile religioase, fara prejudicierea nevoilor normale de rugaciune.
3. Resursele financiare rezultate din vizitele la monumente si locuri de cultura, cel putin in parte, trebuie utilizate pentru intretinerea, salvgardarea, dezvoltarea si infrumusetarea acestor mosteniri.
4. Activitatea turistica trebuie planificata astfel incat sa permita supravietuirea si inflorirea produselor culturale traditionale, mestesugurilor si folclorului, in loc sa provoace degenerarea acestora.
Articolul 5. Turismul, activitate avantajoasa pentru comunitatile si tarile gazda.
1. Populatiile locale trebuie asociate activitatilor turistice cu o participatie echitabila la beneficiile economice, sociale si culturale pe care ei le genereaza si in special in crearea de locuri de munca directe si indirecte, care rezulta din acestea.
2. Politicile turistice trebuie aplicate astfel incat sa ajute la ridicarea standardului de viata al populatiei in regiunile vizitate si sa satisfaca nevoile acestora. Planificarea si abordarea arhitecturala a acesteia, precum si operarea statiunilor turistice si cazarea trebuie sa urmareasca integrarea lor, la maximum posibil, in structura economica si sociala locala. Acolo unde sunt niveluri de calificare a fortei de munca egale, se va acorda prioritate resurselor de lucru locale.
3. Trebuie sa se acorde o atentie deosebita teritoriilor din zone de coasta si insule, precum si regiunilor vulnerabile rurale si muntoase, pentru care turismul reprezinta adesea o oportunitate rara de dezvoltare in confruntarea cu declinul activitatilor economice traditionale.
4. Profesionistii din turism si indeosebi investitorii, ghidati de reglementari dispuse de autoritatile locale, trebuie sa intocmeasca studii privind impactul proiectelor lor de dezvoltare asupra mediului si imprejurimilor naturale, de asemenea, trebuie sa ofere cu cea mai mare transparenta si obiectivitate, informatii privind proiectele lor viitoare, precum si repercusiunile lor previzibile si sa promoveze dialoguri asupra continutului acestora cu populatia interesata.
Articolul 6. Obligatiile participantilor la actul de turism.
1. Profesionistii din turism au obligatia de a pune la dispozitia turistilor informatii oneste si obiective privind locurile lor de destinatie, conditiile de calatorie, ospitalitate si sedere. Ei trebuie sa se asigure ca prevederile (clauzele) contractuale propuse clientilor lor sunt usor de inteles in privinta naturii, pretului si calitatii serviciilor pe care ei se angajeaza sa le furnizeze si compensatiei financiare platibile de catre ei in cazul unei ruperi unilaterale a contractului din partea lor.
2. Profesionistii din turism, in masura in care depinde de ei, trebuie sa arate interes, in cooperare cu autoritatile publice, pentru securitatea si siguranta, prevenirea accidentelor, protectia sanatatii si siguranta alimentatiei celor ce le solicita serviciile, de pilda, ei trebuie sa asigure existenta de sisteme corespunzatoare de asigurare si asistenta, ei trebuie sa accepte obligatiile de raportare prevazute de reglementarile nationale si sa plateasca compensatii echitabile in caz ca nu isi indeplinesc obligatiile contractuale ce le revin.
3. Profesionistii din turism, in masura in care depinde de ei, trebuie sa contribuie la implinirea spirituala si culturala a turistilor si sa le permita acestora, in timpul calatoriei, practicarea religiei lor.
4. Autoritatile publice ale statelor generatoare si ale statelor gazda, in cooperare cu profesionistii interesati si asociatiile lor, se vor asigura sa existe mecanismele necesare repatrierii turistilor in caz de faliment al intreprinderii care le-a organizat calatoria.
5. Guvernele au dreptul - si datoria - in mod special pe timp de criza, sa-si informeze conationalii asupra dificultatii circumstantelor sau chiar a pericolelor pe care le-ar putea intampina pe parcursul calatoriei lor in strainatate. Este in sarcina lor, in orice caz, sa furnizeze astfel de informatii fara a aduce, intr-o maniera exagerata sau nejustificata, prejudicii industriei turismului din tara gazda si intereselor propriilor operatori. Continutul sfaturilor de calatorie trebuie, prin urmare discutate in avans cu autoritatile tarii gazda si profesionistii interesati. Recomandarile formulate trebuie proportionate strict cu gravitatea situatiilor intampinate si limitate ariile geografice unde a aparut insecuritatea. Aceste recomandari trebuie modificate sau anulate de indata ce reintoarcerea la normal o permite.
6. Presa, si in mod deosebit presa specializata de turism, si alte mijloace de media, inclusiv mijloace moderne de comunicare electronice, trebuie sa furnizeze informatii oneste si echilibrate asupra evenimentelor si situatiilor care pot influenta fluxul de turisti. Ele trebuie sa furnizeze si informatii corecte si sigure consumatorilor de servicii turistice. Trebuie dezvoltate si utilizate in acest scop tehnologiile noi de comunicatii si de comert electronic si dupa cum se mai intampla in mass - media, nu trebuie in nici un fel sa se promoveze sex-turismul.
Articolul 7. Dreptul la turism.
1. Accesul personal si direct la descoperirea si stapanirea resurselor planetei constituie un drept deschis in mod egal tuturor locuitorilor lumii. Participarea extensiva crescanda la turismul national si international trebuie privita ca una dintre cele mai bune expresii posibile ale cresterii durabile a timpului liber si nu trebuie puse obstacole in calea sa.
2. Dreptul universal la turism trebuie privit ca un corolar al dreptului la odihna si ragaz, incluzand limitari rezonabile ale orelor de munca si sarbatorile periodice platite, garantate de articolul 24 al Declaratiei universale a drepturilor omului si articolul 7.d al Conventiei internationale a drepturilor culturale, sociale si economice.
3. Turismul social, si in particular turismul asociativ, care faciliteaza accesul pe scara larga la relaxare, calatorie si sarbatori, trebuie dezvoltat cu sprijinul autoritatilor publice.
4. Turismul familial, de tineret, studentesc si de pensionari, pentru oameni cu infirmitati trebuie incurajat si facilitat.
1.Turistii si vizitatorii trebuie sa beneficieze, in conformitate cu legea internationala si legislatia nationala, de libertate de miscare in tarile lor si de la un stat la altul, in concordanta cu articolul 13 al Declaratiei universale a drepturilor omului. Ei trebuie sa aiba acces la locuri de tranzit si de sedere si la locuri culturale si de turism fara a fi supusi unor formalitati excesive sau discriminatorii.
2.Turistii si vizitatorii trebuie sa aiba acces la toate formele de comunicare disponibile, interne sau externe. Ei vor beneficia de acces prompt si facil la serviciile administrative, legale si de sanatate locale. Ei vor fi liberi sa contacteze reprezentantele consulare ale tarilor lor de origine in conformitate cu conventiile in vigoare.
3.Turistii si vizitatorii vor beneficia de aceleasi drepturi ca si cetatenii tarii vizitate in privinta confidentialitatii datelor personale si informatiilor care-i privesc personal, in special cand acestea sunt stocate electronic.
Procedurile administrative legate de trecerile de frontiere, fie ca ele cad in competenta statelor sau rezulta din acorduri internationale, ca de exemplu vizele sau formalitatile de vama si sanatate, vor fi adaptate, pe cat posibil, pentru a facilita maximum de libertate de calatorie si acces larg la turismul international. Vor fi incurajate acordurile intre grupuri de tari pentru armonizarea si simplificarea acestor proceduri. Taxele specifice si impozitele care penalizeaza industria turismului subminandu-i competitivitatea vor fi eliminate treptat sau corectate.
5. In masura in care situatia economica a tarilor din care ei provin o va permite, calatorii vor avea acces la alocatii de valuta convertibila necesara in calatoriile lor.
Articolul 9. Drepturile lucratorilor si antreprenorilor in industria turismului.
1. Drepturile fundamentale ale lucratorilor salariati si liber profesionisti din industria turismului si activitatile aferente vor fi garantate prin grija administratiilor nationale si locale, atat a statelor de origine cat si a tarilor gazda, in special date fiind restrictiile legate in particular de sezonalitatea activitatii lor, dimensiunea globala a industriei lor si flexibilitatea, adesea ceruta lor de natura muncii pe care o presteaza.
2. Lucratorii salariati si liber profesionistii din industria turismului si activitatile aferente au dreptul si datoria sa dobandeasca o pregatire corespunzatoare initiala si continua, li se va acorda o protectie sociala adecvata, insecuritatea locului de munca va fi limitata cat de mult posibil si li se va oferi lucratorilor sezonieri din sector un statut legal specific, cu o atentie deosebita la bunastarea lor sociala.
3. Orice persoana fizica si morala are dreptul sa desfasoare o activitate profesionala in domeniul turismului in conditiile legislatiei nationale in vigoare, cu conditia ca el sau ea sa aiba calitatile si calificarea necesara. Antreprenorii si investitorii - in special in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii - vor avea dreptul la acces liber in sectorul turismului cu un minim de restrictii legale si administrative.
4. Schimburile de experienta oferite executivului si lucratorilor, salariati sau nu, din tari diferite, contribuie la cresterea activitatii in industria turismului mondial. Aceste miscari vor fi facilitate, cat de mult posibil, in conformitate cu legile nationale adecvate si conventiile internationale.
5. Ca un factor de neinlocuit al solidaritatii in desfasurarea si dinamica cresterii schimburilor internationale, intreprinderile multinationale ale industriei turismului nu vor exploata pozitiile dominante pe care uneori le ocupa. Ele vor evita sa devina vehicule ale unor modele culturale si sociale artificiale, artificial impuse comunitatilor gazda, in schimbul libertatii de a investi si de a face afaceri, care va fi pe deplin recunoscuta, ele se vor implica in dezvoltarea locala, evitand prin repatrierea excesiva a profitului lor sau prin importurile lor induse, o reducere a contributiei lor la economiile in care s-au stabilit.
6. Parteneriatul si stabilirea de relatii echilibrate intre intreprinderi ale tarilor generatoare si gazde contribuie la dezvoltarea durabila a turismului si la o distributie echitabila a beneficiilor cresterii sale.
Articolul 10. Implementarea principiilor Codului global de etica pentru turism.
1. Participantii publici si privati la desfasurarea turismului (toti cei care isi asuma riscuri de a pierde sau de a castiga de pe urma actului de turism) trebuie sa coopereze la implementarea acestor principii si sa monitorizeze aplicarea lor efectiva.
2. Participantii la desfasurarea turismului trebuie sa cunoasca rolul institutiilor internationale intre care Organizatia Mondiala a Turismului este prima, si al organizatiilor non-guvernamentale cu competente in domeniul promovarii turismului si dezvoltarii, protectiei drepturilor omului, mediului inconjurator sau sanatatii, cu respectul cuvenit pentru principiile generale ale legii internationale.
