Rolul stiintific al Turing-Cluburilor

In marele public, exista si astazi credinta ca Turing-Cluburile, ca si Cluburile Alpine, sunt societati exclusiv sportive, ceeace este o eroare, realitatea fiind cu totul alta. In adevar, aceste asociatiuni, printre cari se numara si tanarul Turing-Clubul Romaniei, sunt de fapt societati stiintifice-culturale, cari cultiva turismul-alpinismul din diverse puncte, de vedere si anume: al industriei turistice, al technicei si stiintei alpestre, al patriotismului in legatura cu geografia si cunoasterea tarei, al desvoltarei fizice a tineretului, etc., etc. Sportul deci, in activitatea acestor grupari, departe de a fi un scop, este numai mijlocul prin care se tinde la realizarea elementelor mai sus enumerate. Ca lucrul este asa, s'ar putea da numeroase exemple. Faptul ca in fruntea Turing-Cluburilor si Cluburilor alpine, se afla mai numai oameni de stiinta pura, vine in ajutorul asertiunii de mai sus.

Faptul ca toate aceste asociatiuni intreprind variate studii stiintifice, este a doua proba, etc.

Iata acum ca vechea, si cunoscuta revista de stiinta "La Nature', prin notita intitulata: "Comisia de lucrari stiintifice a Clubului alpin francez' (No. 2749 din 11 Decemvrie 1926), datorita ilustrului cercetator E. A. Martel, vine sa confirme-inca odata, daca mai era nevoe-adevarul de mai sus. Credem ca e in interesul turismului romanesc si al Sectiei alpine a Bucegilor in deosebi, ca membrii teceristi sa cunoasca, macar in parte, activitatea stiintifica a acestei vechi si stralucite asociatii de alpinism si de aceia credem interesant sa dam numitul articolas in traducere integrala.

Comisia de lucrari stiintifice a Clubului Alpin Francez

Aceasta grupare de oameni de munte cu vaza si specialisti, a fost reconstituita in 1922, pentru a continua lucrarile vechei Comisiuni de topografie a C.A.F. Ea se ocupa mai ales de topografie si pana acum rezultatele sedintelor sale de studiu, n'au putut fi publicate in "La Montagne'. Iata insa cateva note extrase din procesele sale verbale dela 26 ianuarie 1925 si 23 aprilie 1926.

Reprezentarea stancei pe hartile topografice de scara mare este o problema foarte grea, nerezolvita pana acum; ea preocupa de aproape serviciul geografic al armatei (generalul Bellot si It.-colonel Noirel). D-l R. Perret a expus intr'o foarte interesanta nota (26 ianuarie 1925), publicata in "Annales de Geographie' din iulie 1925, cum Fr. Schrader, Ch. Vallot si topografii elvetieni (Imfeld, Jacot-Guillarmod) si austriaci (Aegerter, etc.) s au putut apropia de idealul cautat. Reprezentarea numai prin curbe de nivel, cu stereautograful asupra unei incercari la 10.000 pentru Meije (foaia Grave), nu e satisfacatoare. E un fel de "marturisire de neputinta'. Ar trebui ca topograful-geometru sa fie totodata si geolog-geograf. Henri Vallot credea ca nu ne putem lipsi de hasuri pentru abrupte. E. de Larminat propune intrebuintarea culorilor, incercari sunt inca necesare, mai ales daca voim sa facem cat de putin deosebirea intre diversele feluri de stanci (lithologie).

D-l E. de Larminat a expus (nota din 20 martie 1925) avantajele fotografiei aeriene din avion (preconizata inca din 1923 de d-l Alphonst: Meillon), ca un mijloc de documentare pentru topografi: fotografiile zenitale (axa aparatului verticala), sunt un pretios ajutator, mai ales pentru hartile de munte la 1/20.000.

Asupra perfectionarilor care se incearca acum, e bine sa notam o inteleapta observatie a comandantului Maury: "Mai bine sa avem harti ceva mai putin perfecte, decat sa n'avem de loc'.

D-l Charles Vallot a prezentat (2 iunie 1925), prima foae (Taleffre) din marea harta Mont-Blanc la 20.000, de H., J. si Ch. Vallot, opera admirabila in curs de publicatie, precum si noul ghid descriptiv al lui Mont-Blanc.

D-l de Meugin a facut cunoscut (21 ianuarie 1926), ca "in termeni generali ghetarii Alpilor francezi sunt in descrestere', afara de cativa, cum este Marea de ghiata, a carui crestere se produce sapte ani dupa aceia a ghetarului des Bossons.

D-l R. Perret a executat 31 panorame fotografice ale varfurilor din masivul Mont-Blanc.

Ancheta hydrografica si glaciologica a abatelui Gaurier (pentru Ministerele de Agricultura si Lucrari Publice) in Pirinei, coprindea (finele 1925) 170 lacuri, toate sondate; acel din Portillon d Oo are 105 m adancime: toate hartile lor batymetrice au figurat la expozitia din Grencble (1925)[1].

Ridicarile topografice de detaliu la 20.000 inainteaza in Pirinei: masivele dela Neouvielle (commandant Maury); dela Vignemale (Alf. Meillon), etc.

D-nii Duregne si de Saint-Saud, arata ca in Parcul National Spaniol din Valea Arrasas "opt capre negre introduse la jumatatea razboiului, s'au inmultit, devenind vre-o 30 de capete'.

Raposatul Ch. Jacot-Guillarmod[2] a ridicat la scara englezeasca 1/63.360 o harta a muntelui Everest (pentru volumul celei de a treia expeditii), S'a mentinut vechia cota de 29.002 picioare (8.840 m), desi se stie sigur ca e prea mica. Ultimele observaliuni ale d-lor Kellas si ale celor trei expeditii, tinand socoteala de deviatia firului cu plumb (perturbatie isostatica) fac sa se creada ca altitudinea muntelui Everest este coprinsa in realitate intre 8.882 si 8.914 m. (in mod provizoriu s'ar putea adopta 8900 m,).

In fine, comisia urmareste c ancheta asupra transcrierei numelor de localitati (toponymie).

Ar fi de dorit ca lucrarile sale sa fie inserate in organul lunar "La Muntagne' al Clubului Alpin Francez.