EFICIENTA ECONOMICA SI SOCIALA A SERVICIILOR AGROTURISTICE

Pentru o exploatatie agroturistica, ca de altfel pentru orice agent economic sau sector de activitate, utilizarea rationala a resurselor si desfasurarea in termeni de eficienta a productiei reprezinta obiective centrale si totodata premise esentiale ale dezvoltarii comunitatii locale. Obtinerea unor venituri alternative care sa influenteze pozitiv rezultatele economice ale exploatatiei agroturistice, satisfacerea in conditii superioare a nevoilor turistilor, utilizarea rationala a resurselor reprezinta astfel prioritati ale activitatii desfasurate in cadrul agroturismului.

Eficienta presupune compararea eforturilor, exprimate prin intermediul valorii resurselor consumate, cu rezultatele, concretizate sub forma productiei realizate[1]. Ca orice activitate economica agroturismul consuma resurse pentru a produce rezultate, efecte. In urmarirea scopului de utilizare rationala a resurselor, eficienta economica a activitatii agroturistice prezinta trasaturi comune tuturor ramurilor si activitatilor economice dar are si anumite semnificatii proprii.

Astfel, dintre factorii de productie specifici, pentru agroturism o importanta deosebita detine cadrul natural si valorile de patrimoniu (cultural artistic, istoric). Acestea reprezinta principala atractie in cadrul acestui tip de turism care valorizeaza aspectele ecologice si culturale. In acelasi timp, ele constituie resurse de o mare fragilitate, a caror exploatare trebuie realizata judicios intrucat se pot deteriora extrem de usor si irevocabil conducand la scaderea atractivitatii si mai apoi la diminuarea sau chiar disparitia activitatii agroturistice in ariile respective. Ca atare, modul de utilizare a resurselor, eficienta economica a activitatilor agroturistice trebuie sa se circumscrie exigentelor dezvoltarii durabile.

O alta semnificatie proprie agroturismului ar fi aceea referitoare la raportul dintre dimensiunea economica si cea sociala a eficientei activitatii turistice. Obtinerea unor venituri complementare, desfasurarea unor activitati rentabile constituie fara indoiala premisa demararii unor astfel de activitati in exploatatiile agroturistice. Contributia agroturismului la dezvoltarea orizontului de cunoastere de cultura a individului, la refacerea si imbunatatirea capacitatii psihice si fizice a populatiei aduce in discutie si dimensiunea sociala a acestui sector.

In aprecierea activitatilor agroturistice, in functie de nivelul de evaluare, este util prin urmare de considerat atat imperativele economice cat si cele sociale cu atat mai mult cu cat, dat fiind caracterul dominant imaterial al nevoilor (pozitia lor in ierarhia necesitatilor) ele nu sunt intotdeauna foarte clare, indivizii nu constientizeaza pe deplin acuitatea lor.

Sistemul de indicatori de masurare a eficientei economice in activitatea agroturistica a unei exploatatii agroturistice include atat indicatori sintetici, referitori la rezultatele globale obtinute de exploatatie in urma desfasurarii acestor activitati, cat si indicatori partiali, ce apreciaza rezultatele obtinute fie prin exploatarea unei singure resurse (forta de munca, capital ), fie dintr-o componenta a activitatii (capacitate de cazare, alimentatie, transport, agrement)

1. Indicatorii sintetici

exprima capacitatea exploatatiei turistice de a-si asuma anumite riscuri si de a utiliza frontiera posibilitatilor de productie si reflecta rezultatele intregii activitati agroturistice desfasurate, ex: volumul incasarilor totale, volumul cheltuielilor, profitul, rata profitului/ rata rentabilitatii.

1.1. Volumul incasarilor totale (It).

Se exprima valoric si rezulta din incasarile pentru activitatile de cazare, transport, masa, agrement, servicii suplimentare, vanzari produse ale fermei, de artizanat etc.

1.2. Incasarea medie pe turist si incasarea medie pe zi turist:

reprezinta raportul dintre volumul incasarilor totale si numarul de turisti (sau numar de zile turist).

Imt = ; Imzt = ;

Unde :

It = incasari totale

Imt = incasarea medie pe turist

Nrt = numar de turisti

Imzt = incasarea medie pe zi turist;

Nzrt= numar de zile turist (innoptari)

1.3. Volumul (nivelul absolut) al cheltuielilor.

Se obtine prin insumarea tuturor eforturilor (costurilor) necesare activitatii: cazare, transport, masa, agrement, servicii suplimentare, vanzari produse ale fermei, de artizanat etc.

Aceste cheltuieli se prezinta intr-o structura diversa si se diferentiaza dupa mai multe criterii.

Astfel:

a.     Din punctul de vedere al destinatiei sau localizarii, se poate vorbi de

cheltuieli de productie, proprii unitatilor de cazare si alimentatie

cheltuieli de distributie - comercializare, specifice asociatiilor de marketing, agentiilor de voiaj.

b.     Dupa continutul acestora, se pot delimita cheltuieli cu:

- salarii si contributii la asigurari sociale si de sanatate;

- materii prime si materiale (in principal, alimente si bauturi);

- amortizarea mijloacelor fixe: chirii, transport, aprovizionare, si stocare;

- publicitate - promovare;

- financiare;

- asigurari;

- generale si administrative;

- diverse taxe si impozite.

Atat structura acestor cheltuieli cat si ponderea diferitelor grupe variaza pe tipuri de activitati si categorii de intreprinderi ce activeaza in sectorul agroturistic.

De exemplu, in unitatile de cazare si alimentatie: salariile si cheltuielile cu contributiile asigurarile de securitate sociala 30-35%; costul procurarii alimentelor si bauturilor cca. 10%; cheltuieli generale si administrative (inclusiv intretinere) cca. 20%; amortizare 4%; chirie 4-5%; energie 4-5%; cheltuieli de marketing (publicitate) 4%; cheltuieli financiare 3% s.a.m.d. Pentru o asociatie de marketing, salariile reprezinta 55-60%; chiriile 7%, amortizarea 3%, cheltuieli cu promovarea 6-7%,cele financiare 3%, generale si administrative 7% ( dupa R. Lanquar, pag 115-116).

c.      Din punct de vedere al evolutiei in raport cu volumul activitatii, se disting cheltuieli variabile, care se modifica relativ proportional cu variatia cifrei de afaceri - salarii, materii prime alimentare si bauturi, transport, aprovizionare si stocare - si cheltuieli fixe, caracterizate prin stabilitate pe termen scurt - amortizari, chirii, administratie, unele cheltuieli de intretinere.

d.     De asemenea, cheltuielile se diferentiaza in functie de posibilitatea repartizarii lor asupra fiecarui produs, prestatie sau activitate, in: cheltuieli directe si cheltuieli indirecte.

1.4. Nivelul relativ al cheltuielilor (costurilor)

pune in evidenta consumul total de resurse (Ch) al exploatatiei agroturistice in raport cu rezultatele economice obtinute, respectiv incasarile sau cifra de afaceri (CA):

R_Ch=

1.5. Cheltuiala medie pe turist si cheltuiala medie pe zi turist:

reprezinta raportul dintre consumul total de resurse (Ch) al exploatatiei agroturistice si numarul de turisti (sau numar de zile turist).

Chmt = ; Chmzt = ; Unde:

Cht = cheltuieli totale;

Chmt = cheltuiala medie pe turist

Chmzt = cheltuiala medie pe zi turist

1.6. Profitul in forma bruta

se obtine ca diferenta intre venituri (incasari) si cheltuieli (costuri), iar forma neta, dupa deducerea impozitului.

In determinarea profitului apar particularitati in functie de forma pe care o iau rezultatele si care depind de profilul agentului economic. Astfel,

in cazul unei pensiuni agroturistice cu functiuni de cazare sunt luate in calcul incasarile (intr-un sens larg, veniturile) din activitatea de cazare si din prestatiile suplimentare;

pentru sectorul alimentatiei publice, veniturile sunt alcatuite din adaosul comercial si cel special (de alimentatie publica);

pentru o agentie de voiaj sau asociatie de marketing agroturistic este considerat comisionul aplicat la produsele comercializate.

1. Rata profitului

reprezinta marimea relativa a profitului in raport de un termen de referinta care reflecta efortul depus pentru obtinerea acestuia.

In functie de modul de exprimare a efortului, in practica economica se delimiteaza mai multe forme si, respectiv, modalitati de calcul pentru rata profitului, si anume:

rata economica a profitului, determina ca raport procentual intre masa profitului (P) si valoarea activelor totale - proprii si imprumutate (AT)

R_pe=

rata comerciala a profitului, calculata ca raport procentual intre masa profitului (P) si incasarilor (veniturilor), respectiv cifra de afaceri (CA)

R_pc=

Rata comerciala a profitului este considerata forma cea mai elocventa de exprimare a eficientei activitatii in sectorul tertiar, inclusiv a turismului, si, ca atare, cea mai utilizata. Cu toate acestea, ea nu reflecta in sens riguros eficienta, intrucat nu asigura o comparatie intre resurse si rezultate, fiind un indicator de tipul efect/efect.

rata financiara a profitului, rezultat al raportului procentual dintre masa profitului (P) si activele (capitalurile) proprii (AP/K)

R_pf = sau

rata rentabilitatii, determinata ca raport procentual intre masa profitului (P) si cheltuielile (costurile) de productie si /sau comercializare a vacantelor (Ch)

R_r =

Avand in vedere elementele definitorii, determinante ale indicatorilor sintetici, caracteristicile activitatii agroturistice ( volum redus, in sensul ca se desfasoara in unitati cu capacitati), rezulta ca sporirea eficientei economice se poate realiza actionand asupra:

calitatii si structurii productiei agroturistice;

pretului de vanzare a vacantelor (si, corespunzator, volumul incasarilor);

cheltuielilor (nivel si structura) de productie si comercializare, precum si asupra unor elemente asociate acestora.

2. Indicatori partiali de apreciere a eficientei economice a activitatii turistice.

Acestia surprind, fie randamentul utilizarii factorilor de productie (luati individual), fie rezultatele obtinute intr-un anumit compartiment al activitatii.

2.1. indicatori partiali de apreciere a randamentului utilizarii factorilor de productie:

productivitatea muncii (W) reflecta eficienta cheltuirii resurselor umane. In forma cea mai comuna, aceasta se determina prin raportarea incasarilor/cifrei de afaceri (CA) la numarul lucratorilor (L)

W=

Sau in cazul in care se doreste cuantificarea contributiei fiecarui lucrator la realizarea profitului (P), formula de calcul devine:

W=

productivitatea / randamentul capitalului (r_k), indicator construit pe aceleasi principii ca si productivitatea muncii si care reflecta modul de utilizare a resurselor materiale si financiare (K)

r_k =

si in acest caz se poate lua ca termen de referinta profitul, determinandu-se aportul activelor la crearea lui.

r_k =

Tot in aceasta sfera a indicatorilor partiali, asociati utilizarii capitalului, pot fi mentionati si cei ai eficientei investitiilor.

Valoarea investitiei, este formata din totalitatea cheltuielilor necesare pentru pregatirea, executia si punerea in functiune a obiectivului de investitii. Se calculeaza dupa formula:

Vci = Id + Ic+ Mo + Cs; unde:

Vci = volumul capitalului investit (valoarea investitiei);

Id = volumul capitalului destinat investitiilor directe

Ic = volumul capitalului destinat investitiilor colaterale;

Mo = necesarul initial de mijloace circulante;

Cs = cheltuieli suplimentare legate de pregatirea cadrelor, supravegherea lucrarilor

Durata de realizare a lucrarilor de investitii (D) - se refera fie la investitii in obiective noi, fie lamodernizari ale obiectivelor existente, retehnologizari etc si se exprima in perioade de timp (ani, luni)

Durata de functionare a obiectivului (Df), formata din durata de realizare a investitiei, durata de atingere a parametrilor proiectati, durata de functionare normala, durata de declin a obiectivului.

Capacitatea obiectivului - se exprima in general in numarul locurilor de cazare si respectiv de alimentatie, sau in mp pentru suprafetele destinate altor functiuni (terenuri sport, parking, piscine etc)

Investitia specifica (Is) - arata volumul de investitii necesar pentru realizarea unui loc de cazare sau a unui loc la masa in unitatile de alimentatie sau a unui mp pentru celelalte suprafete.

I_s = in care

Is = investitia specifica;

I = volumul total al investitiei;

Nc = numarul locurilor planificate

Durata de recuperare a investitiei (Dr) se exprima in unitati de timp si arata peioada dupa care este recuperata investitia.

D_r = in care

Dr = durata de recuperare a investitiei

I = volumul total al investitiei

P = profitul realizat

2.2. Indicatori partiali de apreciere a rezultatele obtinute intr-un compartiment al activitatii.

Dintre acestea se individualizeaza, prin continut si modul de calcul, cei referitori la eficienta:

transporturilor turistice,

cazarii

turismului international.

2.2.1. Serviciile de transport turistic.

In cazul in care exploatatia agroturistica, asociatia sau cooperativa agroturistica desfasoara si activitati de transport, indicatorii de eficienta urmaresc atat reflectarea rezultatelor globale ale activitatii, cat si evaluarea gradului de utilizare a parcului. Intalnim, ca atare, atat indicatori generali, comuni si altor laturi ale turismului, cat si indicatori specifici. Pentru parcul propriu se determina astfel, pe langa profit, cheltuieli, rata rentabilitatii, productivitatea muncii, o serie de indicatori fizici specifici, intre care:

coeficientul de utilizare a parcului (C_up), masoara gradul de folosire a numarului de mijloace de transport. Se determina ca raport intre numarul de zile active masina (N_za) si numarul de zile calendaristice masina (N_zc):

C_up=

N_zc se determina ca diferenta intre numarul de zile calendaristice ale perioadei de referinta (luna, an) si numarul de zile destinate reparatiilor, reviziilor etc., inmultit cu numarul de mijloace (masini) aflate in dotare (parc).

coeficientul de utilizare a capacitatii de transport (C_uct), calculat ca raport intre capacitatea efectiv folosita, exprimata in numar de calatori - kilometru parcursi, respectiv (C_km) si capacitatea teoretica (maxim posibila), reprezentata de numarul de locuri - kilometru (L_km):

C_utc=

Acest indicator asigura o caracterizare relativ corespunzatoare a modului de exploatare a mijloacelor de transport; cu toate acestea, nivelul sau real nu poate fi determinat cu usurinta intrucat, cel mai adesea, turistii suporta integral costul calatoriei (si pentru locurile neocupate), ceea ce influenteaza negativ nu numai pretul vacantelor sau cererea turistica, ci si performantele agentilor economici.

parcursul mediu zilnic (P_mz), ca rezultat al raportului dintre parcursul total (P_t) - numarul de km efectuat, intr-o anumita perioada, de toate mijloacele de transport ale parcului - si numarul de zile active masina (N_az)

P_mz =

2.2.2. Indicatori partiali ai serviciilor de cazare,

activitate cu o pondere mare (aprox. 40%) in cadrul pachetelor agroturistice. Eficienta economica poate fi apreciata si evaluata prin intermediul criteriilor si indicatorilor generali (profit, rata rentabilitatii, venituri, cheltuieli) si, ca si in cazul celorlalte servicii, pe baza unor elemente ce tin de specificul acestui domeniu: gradul de utilizare a fortei de munca (productivitatea muncii) sau a echipamentelor (incasarea medie pe un loc de cazare sau profitul mediu pe loc).

Cel mai important indicator de apreciere a eficientei prestatiilor de cazare, este gradul (rata) de ocupare sau coeficientul de utilizare a capacitatii pensiunii agroturistice(C_ucc). Acesta se calculeaza ca raport intre capacitatea ocupata sau efectiv folosita intr-o perioada data (luna, an), exprimata prin numarul de innoptari sau zile-turist (N_zt) si capacitatea teoretica sau maxim posibila, determinata de produsul dintre capacitatea nominala (C_n) si numarul de zile de functionare (n_z).

C_ucc =

Exprimarea capacitatilor se poate realiza atat in numarul de locuri, cat si in cel de camere in functie de practica economica si traditia fiecarei tari (din tara noastra se utilizeaza exprimarea in numar de locuri).

Gradul de ocupare a capacitatii masoara, prin nivelul sau, modul de exploatare a dotarilor materiale ale pensiunii. Pe plan mondial, nivelul mediu de utilizare a capacitatii de cazare este de 40-60%; dintre tarile cu traditie turistica, rate mai inalte de ocupare se inregistreaza in Spania si Grecia si mai reduse in Austria si Elvetia. Acest indicator prezinta insa oscilatii sensibile de la o luna la alta, ca urmare a fenomenului de sezonalitate a activitatii turistice (de exemplu, in Franta, gradul de ocupare ia valori de la circa 37% in ianuarie la 63% in august; Spania, pentru aceleasi momente, nivelurile sunt 41% si respectiv 82 %; in Grecia 30% si 90%; in Elvetia circa 16% in luna noiembrie - luna cu cea mai scazuta cerere - si 51% in august)[2]

In Romania, gradul de ocupare atingea 35.2% in anul 2000, cu variatii pe tipuri si categorii de unitati, pe zone turistice. Cel mai inalt coeficient de utilizare a capacitatii se inregistra la nivelul anului 2000 pe litoral, aproximativ 51.1%, comparativ cu 47,7% in statiunile balneare, 30.9% in Bucuresti si orasele resedinta de judet, 23.7% in zona montana si numai 19.2% in celelalte localitati. In cadrul pensiunilor agroturistice acesta a inregistrat o evolutie descrescatoare atingand un minim de 5.8% in anul 2000.

Evolutia indicelui de utilizare a capacitatii de cazare, in perioada 1990-2000

sursa: CNS, Anuarul statistic al Romaniei, 2001,

2.2.3. Indicatori partiali ai turismului international

Agroturismul si turismul rural reprezinta unele din cele mai dinamice forme ale industriei cu cea mai ridicata rata de dezvoltare, industria turistica, este important de prezentat si modul de reflectare a contributiei acestor activitati la nivel macroeconomic, prin intermediul indicatorilor partiali ai turismului international.

Eficienta turismului international este apreciata si evaluata atat prin intermediul indicatorilor generali, comuni - de tipul: profit, cheltuieli, rata rentabilitatii -cat si a unora specifici, care sa reflecte indeosebi operatiunile in valuta pe care acesta le implica.

Aportul net valutar si cursul de revenire reprezinta unii dintre cei mai relevanti indicatori specifici ai turismului international:

Aportul valutar (A_v), reprezinta diferenta intre suma totala a incasarilor valutare din turismul international (I_v) si cheltuielile (platile) valutare legate de aceasta activitate, generate atat de calatoriile rezidentilor in strainatate, cat si de sosirile turistilor straini. Aportul net valutar poate fi exprimat si relativ (R= rata), ca raport intre incasarile nete si cele totale:

R=   

Cursul de revenire (C_r) se determina ca raport intre cheltuielile totale in lei (Ch), reclamate de desfasurarea turismului international si incasarile valutare:

C_r=

El reliefeaza efortul (cheltuiala) intern facut de intreaga industrie turistica si nu numai, pentru obtinerea unei unitati valutare; ca atare, el prezinta avantajul redarii intr-o forma sintetica a unui cumul de efecte economice.

Pentru ca activitatea de turism international sa fie eficienta, nivelul cursului de revenire trebuie sa fie mai mic decat cursul de schimb valutar, altfel nu se justifica efortul de organizare si desfasurare a acesteia.

Acesti indicatori, in functie de nevoile de informatii, se calculeaza atat pentru ansamblul turismului international al unei tari, cat si pe relatii, actiuni sau zone turistice.

3. Indicatori folositi la fundamentarea unor proiecte de investitii in agroturism

In vederea fundamentarii unor proiecte de investitii in turism in cadrul studiilor de oportunitate si de fezabilitate o serie de noi indicatori sunt de maxima actualitate si importanta. Se folosesc din ce in ce mai des un sistem de indicatori recomandati de BIRD, insusiti de institutiile financiar bancare din Romania.

3.1. Indicatori folositi pentru aprecierea oportunitatii si viabilitatii unui proiect de investitii

Calcularea indicatorilor financiari in cazul unei exploatatii agroturistice aflata in faza de elaborare a planului de afaceri este deosebit de importanta, ei pot face diferenta dintre lansarea intr-o activitate de succes sau de faliment. Trei indicatori importanti ar trebui in principal calculati in faza de plan de afaceri, dupa ce toate previziunile au fost realizate:

3.1.1. Venitul net actualizat total (VNAT)

3.1.2. Raportul venituri/ costuri R v/c

3.1.3. Rata interna de rentabilitate (RIR)

Pentru calcularea acestor indicatori se are in vedere aplicarea tehnicii actualizarii prin care se asigura comparabilitatea in timp a eforturilor financiare si a rezultatelor economice. Ce inseamna acest lucru ?

In momentul intocmirii planului de afaceri, se stabilesc anumite fluxuri de bani (fluxuri de plati si fluxuri de incasari). Aceste fluxuri au loc la momente diferite, in timp (spre exemplu anumite plati au loc la inceputul anului, pentru a cumpara un utilaj iar incasarea valorii produselor realizate cu acel utilaj are loc la mijlocul sau la sfarsitul anului). In planul de afaceri, aceste fluxuri sunt calculate la valoarea pe care o vor avea in momentul desfasurarii lor (la inceputul, mijlocul, respectiv sfarsitul anului).

Din punct de vedere economic este foarte utila insa compararea fluxurilor monetare aparute in diferite momente in timp, prin estimarea acestora la acelasi moment in timp.

Considerarea variabilei timp pentru calculul fluxurilor financiare se numeste "actualizare' (aducerea la momentul actual al fluxurilor financiare) si consta in amendarea fiecarui flux monetar cu un coeficient de actualizare pentru a se putea tine cont de momentul in care el se executa efectiv. Un flux monetar viitor in suma "f" este depreciat in raport cu un flux precedent de aceeasi suma in virtutea faptului ca o incasare obtinuta mai tarziu priveaza beneficiarul de posibilitatea de utilizare pe care i le‑ar permite o utilizare imediata. Pentru un flux monetar vom avea urmatoarea relatie:

= = a = coeficient de actualizare (masoara deprecierea fluxului monetar)

F_n = fluxul neactualizat

Fp = fluxul actualizat

n = numar de unitati de timp

i = rata de actualizare (mai mare cu 1‑2% decat costul capitalurilor pe termen lung, la piata financiara, la resursele plasate si permanent mai mare decat rata inflatiei)

Rata de actualizare reprezinta riscul la care se expune un investitor (riscul afacerii, riscul de lichiditati, riscul inflationist etc.). Intr-un cadru economic cert rata de actualizare este egala cu rata reala a dobanzii +rata inflatiei

3.1.1. Venitul net actualizat total (VNAT)

Venitul net actualizat este dat de suma veniturilor nete actualizate. Cu alte cuvinte VNAT aduna matematic toate platile si incasarile estimate, actualizate la momentul efectuarii investitiei. Pentru calcularea venitului net actualizat total se scade investitia si se aduna incasarile realizate.

Indicatorul indica, intr-o forma sintetica, eficienta investitiei pentru o perioada de functionare luata in calcul si la o rata de actualizare stabilita aprioric.

Perioada de functionare este convenita in fiecare caz in parte in functie de specificul obiectivului si reprezinta perioada considerata optima pentru recuperarea investitiei si realizarea unui profit.

, unde

V_t = Volumul incasarilor in anul t

I_t = Costul investitiei in anul t

C_t = Cheltuieli de dezvoltare in anul t

i = rata de actualizare

Semnificatia economica a VNAT este urmatoarea:

1.  In cazul in care VNAT > 0, se reconstituie fondurile initiale si se degaja un surplus. Proiectul exercita o influenta favorabila asupra comunitatii si trebuie acceptat.

2.  In cazul in care VNAT = 0, se reconstituie fondurile initiale, dar nu se degaja surplus.

3.  In cazul in care VNAT < 0, nu se reconstituie fondurile initiale, si proiectul trebuie respins.

Conditia minima pentru acceptarea proiectului la investitie VNAT > 0

Aplicarea acestui indicator are doua dificultati:

1.  Previzionarea cash‑flow‑rilor in viitor este foarte dificila in lipsa contractelor ferme de desfacere. Sunt necesare atunci, studii tehnice si comerciale.

2.  Alegerea ratei de actualizare si (costul capitalurilor) este foarte dificila si se modifica la randul ei, iar VNAT este foarte sensibila la actualizare. In cazul in care avem doua proiecte, fiecare poate fi mai bun decat celalalt, pentru doua rate de actualizare diferite. Este posibil sa ajungem chiar la rezultate contradictorii.

VNAT se poate calcula pentru perioade indiferent cat de mari sau scurte, dar alegerea i este foarte dificila, pentru ca i se poate modifica de‑a lungul timpului, influentand in mod decisiv valoarea VNAT.

3.1.2. Raportul venituri costuri Rv/c

Acest indicator exprima raportul dintre veniturile actualizate si cheltuielile totale actualizate.

Interpretare : conditia minima pentru acceptarea proiectului de investitie este Rv/c > 1.

3.1.3. Rata interna de rentabilitate (RIR)

Rata interna de rentabilitate este acea valoare a lui i pentru care VNAT este 0. Altfel spus, rata interna de rentabilitate este costul maxim pe care intreprinderea ar putea sa‑l suporte pentru finantarea unei investitii.

Pentru aflarea ratei interne de rentabilitate se vor calcula doua valori ale valorii nete actualizate totale in functie de doua rate de actualizare astfel incat cele doua valori ale valorii nete actualizate totale sa fie de semn opus si la o diferenta de cel mult 5%. Apoi se va aplica urmatoarea formula de calcul:

i min = rata de actualizare pentru care investitia este neprofitabila

i max = rata de actualizare pentru care investitia este profitabila

Aceasta formula de calcul se calculeaza astazi cu ajutorul unor programe informatice.

Rata interna de rentabilitate trebuie sa fie comparata cu costul mediu ponderat al resurselor de finantare ale investitiei (dobanzi, comisioane bancare, etc.) ‑ CMPR. Rata interna de rentabilitate are urmatoarele semnificatii.

In cazul in care RIR > CMPR inseamna ca investitia este justificata intrucat se compenseaza costurile de finantare.

In cazul in care RIR < CMPR inseamna ca investitia este dezavantajoasa pentru societate, pentru ca nu permite acoperirea costurilor de finantare.

De ex. pentru o pensiune agroturistica s-au obtinut urmatoarele rezultate

pentru i = 35%, VNAT = + 232000 USD

pentru i = 30%, VNAT = -178000 USD

RIR = 30 + (35-30) * = 30 + 5 *0,55 = 32.5%

Este util, avand in vedere incertitudinea din mediul economic, sa calculezi atat VNAT cat si RIR folosind diferite rate de actualizare si diferiti timpi de efectuare a investitiilor si de realizare a incasarilor. Atat rata de actualizare cat si timpii de plata sau incasare influenteaza VNAT, care, la randul ei, influenteaza RIR.

Valoarea neta actualizata totala si rata interna de rentabilitate aduc informatii foarte precise, dar pentru a decide asupra oportunitatii unei investitii, aceste evaluari financiare trebuie insotite de studii de piata, studii tehnice, etc.

3.2. Indicatori folositi in analiza bonitarii economice a firmei de turism

Cei mai importanti indicatori recomandati de organismele internationale competente si adoptati de institutiile financiare sunt reprezentati de :

3.2.1. Indicatorii de Lichiditate

3.2.2. Indicatorii de Solvabilitate

3.2.3. Indicatorii de Rentabilitate.

3.2.1. Rata de lichiditate totala si rata de lichiditate imediata

3.2.1.1. Rata de lichiditate totala (curent ratio)

reprezinta raportul dintre activele bilantiere lichide sau usor de transformat in bani si obligatiile de plata pe termen scurt.

Lichiditatea totala arata capacitatea economica a clientului de a acoperi obligatiile de plata exigibile sau cu scadenta imediata prin mijloacele sale banesti sau/si prin elementele patrimoniale active care se pot transforma, de regula, pana la 12 luni in mijloace banesti.

A_pl = activele patrimoniale bilantiere lichide (se vor lua in calcul conturile 531, 512, titluri de credite, etc. ) sau care pot fi transformate in scurt timp in bani lichizi (se vor lua conturile 300, 301, 331, 332, 361, 371, 411) (de exemplu: stocuri, creante - bani a se incasa de la terti -, disponibilitati - cash, casa, circuit bancar - , cheltuieli inregistrate in avans;

P_E = pasive bilantiere, care reprezinta obligatii de plata pe termene scurte: credite pe termen scurt si ratele aferente creditelor pe termen lung si mediu scadente in cursul anului, dobanzi, datorii, imprumuturi, furnizori, salarii, impozite asimilate, etc.

Cand calculam lichiditatea totala NU se vor lua in calcul urmatoarele active:

1. valoarea materiilor prime, materiale, productia neta semnificativ inutilizabila si fara posibilitati certe de valorificare (comenzi sistate, contracte reziliate, etc.)

2.  valoarea productiei finite fara comenzi sau contracte, pentru care nu exista desfacere asigurata, servicii, bunuri, marfuri cu caracter litigios si fara posibilitati certe de incasare.

3. debitori litigiosi, greu de incasat.

Test de situatie favorabila se obtine la Lt = 2 :1 (firma dispune de o marja de lichiditate optima fata de obligatiile sale curente).

3.2.1.2. Rata de lichiditate imediata (testul acid)

reprezinta raportul dintre activele bilantiere lichide si obligatiile de plata pe termen scurt. Diferenta fata de rata de lichiditate generala o reprezinta faptul ca aici nu se mai iau in calcul activele ce pot fi transformate in bani. Indicatorul exprima, ca si in cazul precedent, capacitatea unui agent economic de a-si onora datoriile pe termen scurt din activele curente, in conditiile in care aceasta se diminueaza cu valoarea stocurilor, care constituie imobilizari si nu pot fi transformate rapid in numerar.

Pentru firmele care au pierderi, valoarea activelor luate in calcul se va diminua cu valoarea pierderilor inregistrate.

Li = Active curente - stocuri / pasive curente

Test de situatie favorabil : Li > 1

3.2.2. Solvabilitatea patrimoniala

Solvabilitatea patrimoniala arata gradul in care capitalul social si rezervele firmei asigura acoperirea creditelor si imprumuturilor.

S.P. = indicatorul solvabilitatii patrimoniale;

C.S. = capitalul social varsat;

R = rezerve;

C.I. = volumul total al creditelor pe termen scurt, mediu si lung si al datoriilor asimilate.

Valoarea optima a solvabilitatii patrimoniale trebuie sa fie cuprinsa intre 40% si 60%.

3.2.3. Rentabilitatea

Rentabilitatea masoara succesul activitatilor intreprinderii. Se defineste ca fiind raportul dintre profit si alte elemente (capital propriu, capital total, cifra de afaceri, forta de munca) care contribuie la obtinerea profitului.

3.2.3.1. Rentabilitatea capitalului social si rezervelor

Rentabilitatea capitalului social exprima rata profitului net de exploatare in raport cu capitalul social si rezervele utilizate. Se considera necesara luarea in calcul a profitului net estimat pe un an.

R_cs = indicatorul ratei rentabilitatii capitalului social;

PN = profitul net din exploatare;

CS =capitalul social;

R = rezerve.

3.2.3.2. Rentabilitatea in functie de cifra de afaceri

Rentabilitatea in functie de cifra de afaceri reprezinta capacitatea firmei sa obtina un anumit nivel de profit la un anumit nivel de vanzari (marja de profit la vanzari), in functie de conditiile concrete de productie (tehnice, organizatorice, management).

R_cs= indicatorul ratei rentabilitatii in functie de cifra de afaceri;

PN = profitul net de exploatare;

CA = cifra de afaceri.

Un nivel bun al rentabilitatii depaseste in ambele cazuri valoarea de 10 %.

Nivelul diferit al rentabilitatii in cadrul turismului impune cunoasterea pozitiei exploatatiei agroturisice respective si compararea rezultatelor obtinute cu indicatorul mediu pe ramura, daca acesta se cunoaste.

Acesti indicatori trebuie analizati si evaluati in lumina caracteristicilor proprii ale activitatilor agroturistice, tipul proiectului analizat si conjuncturii economice la momentul analizei.

Eficienta sociala a turismului rural si a agroturismului

Prin satisfacerea unor necesitati spirituale ale celor care calatoresc turismul contribuie la degajarea si a unor efecte sociale: petrecerea placuta a timpului liber, recrearea si reconfortarea, refacerea capacitatii fizice a organismului, largirea orizontului de cunoastere, ridicarea nivelului de instruire, satisfacerea unor nevoi psihice de prietenie, demnitate, respectul din partea celorlalti, promovarea unui climat de intelegere.

Daca turismul, in general, este considerat un act de cultura, turismul rural si agroturismul au o contributie deosebita la largirea orizontului de cunoastere, la ridicarea nivelului de instruire, civilizatie si educatie. Participarea la diverse evenimente culturale - spectacole, festivaluri din lumea satului, vizitarea de muzee, case memoriale sau a locurilor legate de istoria si traditia poporului, vacante destinate invatarii unor practici traditionale, destinate valorizarii meseriei de fermier etc. permit acumularea de cunostinte in diverse domenii, asigurand satisfacerea unor nevoi spirituale ale calatorilor.

Efectele sociale ale turismului sunt dificil de cuantificat iar elaborarea unui sistem de indicatori care sa reflecte toate aspectele calitative la care face referire eficienta sociala a turismului este aproape imposibil de realizat. Cu toate acestea, in literatura de specialitate sunt mentionate modele, indicatori cantitativi ce cuantifica, adesea indirect si partial, efectele sociale ale turismului, acesta reprezentand un camp deschis cercetarii.