|
|
|
La data tinta a aderarii Romaniei
Economia rurala romaneasca este insa astazi dominata de o agricultura caracterizata prin procentul foarte mare al fermelor de subzistenta, fara acces sau cu acces limitat la alte surse de venituri, cu o foarte slaba integrare in economia de piata. Bunastarea unei parti semnificative a populatiei rurale pare a depinde considerabil de nivelul de profitabilitate al fermelor. In Uniunea Europeana a devenit insa unanim recunoscut ca numai activitatile agricole nu pot sustine singure veniturile populatiei rurale. Acest lucru este cu atat mai important in cazul Romaniei, viitor stat membru UE, unde procentul populatiei angajate in mod direct in agricultura este de 1,5 ori mai mare decat in cele 15 state vechi membre UE la un loc[1].
Tendinta probabila de reducere a fortei de munca ocupate in sectorul agricol trebuie insotita de dezvoltarea corespunzatoare de activitati economice alternative si, drept urmare, de surse alternative de venit in zonele rurale pentru a nu avea drept efect deteriorarea vietii rurale. Crearea unei alternative de angajare pentru populatia rurala romineasca in afara sectorului agricol este o prioritate mult mai urgenta decat a fost aceasta considerata in noile state membre.
Mentinerea vitalitatii comunitatilor rurale apare astfel conditionata de crearea de locuri de munca suplimentare in industrie si servicii pentru aceia care parasesc activitatile agricole sau lucreaza cu jumatate de norma in acest domeniu. O importanta deosebita pentru intelegerea mecanismelor ce raspund nevoilor dezvoltarii rurale, a strategiei pe termen lung privind dezvoltarea acestui areal si a rolului activitatilor agroturistice in revigorarea sa economica o are cunoasterea tendintelor politicilor de dezvoltare rurala din cadrul UE.
Dezvoltarea rurala constituie un domeniu de o importanta vitala pentru politica europeana, in toate cele 25 de state membre UE, prin importanta pe care spatiul rural o detine (peste 50% din populatia rurala si peste 90 din teritoriul UE).
Intarirea politicilor de dezvoltare rurala a devenit o prioritate de necontestat a Uniunii Europene. Acest lucru a reiesit cu evidenta din concluziile Consiliului European de la Goteborg din iunie 2001 "In ultimii ani politica agricola a UE s-a focalizat din ce in mai putin focalizata pe mecanismele de piata, orientandu-se din ce in ce mai mult spre satisfacerea cererilor privind calitatea alimentelor, siguranta alimentara, diferentierea produselor, bunastarea animalelor, calitatea mediului si conservarea naturii".
Astfel, dupa reformele succesive ale PAC, incepand cu 2003 si 2004, principala tinta a reformelor politice in urmatoarea perioada financiara (2007-2013) este reprezentata de dezvoltarea rurala, cunoscuta ca fiind pilonul secund al PAC.
Politica de dezvoltare rurala a UE a evoluat ca parte a dezvoltarii PAC, de la o politica centrata pe problemele structurale ale sectorului agricol, la o politica ce are in centrul atentiei multiplul rol al agriculturii in societate si in particular, provocarile pentru un context rural mai larg.
La inceputul implementarii politicilor de dezvoltare in UE, atentia era concentrata asupra sustinerii capitalului fizic (investitii), atat in cadrul fermelor cat si in sectorul din aval. Sustinerea sectorului de procesare si marketing avea ca scop integrarea filierei agricole de la productie la piata contribuind astfel la ameliorarea structurilor agricole si cresterea competitivitatii sectorului primar.
Gradual, atentia s-a orientat si spre capitalul uman prin introducerea masurilor privind pensionarea anticipata si pregatirea vocationala.
Luarea in considerare a aspectelor teritoriale a avut loc in anii 1970 prin definirea ariilor mai putin favorabile (LFAs), arii eligibile pentru anumite masuri de sustinere. Scopul era incetinirea exodului agricol si rural, ce ameninta supravietuirea anumitor arii precum si protectia mediului natural si a peisajelor. Aceste aspecte au fost mai apoi dezvoltate intr-o abordare mai larga incluzand si masurile unor altor politici ce aveau ca tinta regiunile specifice.
Agenda 2000. La mijlocul anilor 1990, instrumentele UE privind restructurarea agriculturii, dezvoltarea locala si teritoriala, protectia mediului au fost introduse intr-un cadru coerent, continand o serie de 22 de masuri si cunoscut drept Agenda 2000.
Agenda 2000 stabilea politica de dezvoltare rurala ca fiind cel de-al doilea pilon al PAC cu rolul de acompaniere a reformelor politicii de piata (primul pilon PAC). De atunci, PAC are ca obiectiv obtinerea unui echilibru intre cei 2 piloni.
Reforma PAC din iunie 2003. Complementaritatea celor doi piloni ai PAC s-a accentuat odata cu recenta reforma a PAC ce a introdus noi masuri precum decuplarea, conditionalitatea (cross-compliance) si modularea care sa fie implementate incepand cu 2005.
Primul pilon se concentreaza in continuare asupra sustinerii veniturilor fermierilor in timp ce cel de-al doilea pilon sustine agricultura, ca furnizor de bunuri publice, si dezvoltarea ariilor rurale.
Concluziile celei de-a doua Conferinte Europene pentru Dezvoltare Rurala ce a avut loc la Salzburg in noiembrie 2003 prezinta prioritatile viitoarelor politici de dezvoltare rurala din Europa. Printre acestea, alaturi de agricultura si silvicultura, considerate ca sectoare ce vor juca in continuare un rol esential in mentinerea viabilitatii comunitatilor rurale, figureaza si prioritatea privind diversificarea activitatilor.
In Uniunea Europeana a devenit clar ca dezvoltarea rurala nu se mai poate baza numai pe agricultura. Diversificarea activitatilor in interiorul si in afara sectorului agricol este necesara in vederea promovarii unor comunitati rurale viabile si durabile.
Dezvoltarea larga a mediului rural (Wider rural development) devine astfel una din cele trei axe ale politicii viitoare de dezvoltare rurala a UE. Aceasta axa urmareste imbunatatirea calitatii vietii in ariile rurale si promovarea diversificarii activitatilor economice cu scopul mentinerii atractivitatii diverselor arii rurale ale UE, a mostenirii lor culturale, intarirea legaturilor dintre agricultura, silvicultura si alte sectoare ale economiei locale.
Dezvoltarea de noi activitati in cadrul mediului rural asistenta pentru introducerea acestora si realizarea unor legaturi stranse intre agricultura si celelalte sectoare ale economiei rurale capata astfel un rol extrem de important in promovarea unei dezvoltari durabile si generarea unor noi oportunitati de munca, in special pentru tineri si populatia feminina.
Exista doua tipuri
de masuri in cadrul axei
1. Calitatea vietii, cuprinzand:
- servicii de baza pentru economia si populatia rurala;
- renovarea si dezvoltarea satelor, protectia si conservarea mostenirii rurale;
- pregatirea vocationala;
- capacitate institutionala pentru strategii de dezvoltare locala;
Diversificarea economica, ce cuprinde masurile:
- diversificarea activitatilor non agricole;
- sustinerea microintreprinderilor;
- incurajarea activitatilor de turism;
- protectia si managementul patrimoniului natural.
Aceste masuri de dezvoltare rurala sunt puternic sustinute in cadrul UE, prin instrumente financiare noi, aplicabile in toate statele membre. Astfel, pe 14 iulie 2004, Comisia a propus pentru finantarea PAC crearea a doua fonduri noi in 2007, fiecare dintre acestea finantand unul din cei doi piloni PAC: Fondul Agricol European pentru Garantare (EAFG) pentru pilonul 1; Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurala (EAFDR) pentru pilonul Regulile de functionare ale EAFDR vor diferi intr-o anumita masura de cele ale EAFG si sunt estimate la 96 miliarde Euro pentru perioada 2007-2013 (in preturi constante 2004).
Promovarea agroturismului in cadrul oricarei strategii de dezvoltare ce se doreste a fi durabila, are la baza, in principal, realizarea unor obiective grupate in urmatoarele directii principale de actiune:
stoparea migratiei populatiei din mediul rural spre cel urban;
asigurarea conditiilor de trai si de civilizatie in mediul rural, stimuland stabilitatea populatiei active;
conservarea si protectia mediului natural - factor de atractie a populatiei turistice si a bunastarii populatiei rurale.
Realizarea obiectivelor mai sus mentionate este posibila datorita rolului activ, complex, conjucat al agroturismului asupra dezvoltarii mai multor dimensiuni ale mediului rural.
Agroturismul contribuie la dinamizarea vietii socio-economice locale si a vietii spirituale a satului prin:
Pastrarea / conservarea locurilor de munca: desi nu la fel de ambitios, din punct de vedere politic, ca si obiectivul ce priveste "crearea de noi locuri de munca", acest indicator are un rol deosebit in pastrarea viabilitatii micilor comunitati si este chiar critic in anumite arii marginale. Veniturile obtinute din turism permit sustinerea locurilor de munca din comertul cu amanuntul, transport, servicii medicale.
Crearea de noi locuri de munca este urmatorul pas in cazul in care turismul se dovedeste a fi o optiune de succes. Studii efectuate in Marea Britanie arata ca numarul de noi locuri de munca difera de la o intreprindere la alta: spre exemplu, cazarea la ferma cu mic dejun inclus poate crea pana la 23 noi locuri de munca la 100.000 lire venit. Aparitia de noi locuri de munca are loc in domenii precum transport, comert, informare, ghidare, catering, etc.
Diversificarea locurilor de munca - foarte multe din micile comunitati rurale au o structura monotona, cu locuri de munca centrate pe agricultura. Aparitia de noi locuri de munca in turism duce la cresterea complexitatii vietii rurale, la valorificarea si cresterea interesului pentru domenii adiacente.
Pluriactivitatea - semnifica situatia unui individ sau a unei familii care detine mai mult de un tip de locuri de munca cu scopul mentinerii veniturilor. Pluriactivitatea protejeaza impotriva recesiunii ce poate surveni la un moment dat intr-un anumit sector, si este foarte importanta in mediul rural. Aceasta poate reprezenta situatia unui fermier, cu timp partial care poate de asemenea oferi servicii de cazare si poate de asemenea activa ca instructor de schi (sau olarit etc., in functie de specificul zonal).
Sustinerea fermei agricole - aceasta reprezinta o ideee indragita de toti decidentii politici si, intr-adevar, activitatea agricola poate fi sustinuta prin dezvoltarea serviciilor de cazare la ferma, prin dezvoltarea activitatilor de tip "Open Day, prin cresterea vanzarilor directe ale produselor, prin cresterea ratei de activitate a fermierilor in afara fermei, prin organizarea altor tipuri de atractii. Participarea fermierilor la actiuni de turism rural difera insa de la o regiune la alta, difera in functie de marimea fermei, varsta fermierului si de multi alti factori. In toate cazurile insa contactul cu turistii aduce o anumita varietate, stimuleaza acest stil de viata ce poate pare monoton.
Stimularea activitatilor silvice- beneficiile aduse de turism se refera de asemenea la diversificarea veniturilor comunitatilor silvice, cresterea interesului pentru promovarea padurii ca arie naturala, ca spatiu pentru recreere.
Dezvoltarea infrastructurii/ Ameliorari ambientale precum pavarea strazilor, schemele de regularizare a traficului, canalizare, salubritate pot fi stimulate prin turism si prin presiunile politice efectuate de catre organizatiile din turism. Acestea determina dupa aceea o anumita "mandrie", crestere a identitatii si responsabilizarii cu rol in mentinerea populatiei, afacerilor si stimularea implementarii de noi intreprinderi.
Stimularea vitalitatii micilor comunitati de pescari. Acestea isi pot diversifica activitatile orientandu-se catre catre pescuit sportiv, safari fotografic, tururi cu barca, activitati care, dupa unele rapoarte de piata, ar depasi veniturile obtinute din vanzarea pestelui.
Dezvoltarea spiritului de initiativa - constituie cheia succesului, garantia individualizarii intr-o piata din ce in ce mai competitiva. Daca populatia rurala a dobandit o mentalitate "de asistat" datorita eforturilor de sustinere a agriculturii prin furnizarea de servicii si subventii, turismul constituie o sansa, o provocare pentru descatusarea energiilor, pentru incurajarea de noi intreprinderi si de noi metode. Putem spune ca din acest punct de vedere, turismul actioneaza ca un catalizator.
Cresterea calitatii vietii locuitorilor din mediul rural prin: obtinerea unor venituri complementare, ridicarea gradului general de civilizatie, ameliorarea conditiilor igienico -sanitare si a comportamentului social, cultivarea gustului estetic; sporirea posibilitatilor de informare si comunicare prin efectele unei infrastructuri ameliorate.
Cresterea valorii adaugate a produselor: Si intelegem prin aceasta atat obtinerea produselor agroalimentare, de arta culinara in cadrul pensiunilor, cat si produsele artizanale, gama diversificata de servicii sau de prestatii folclorice si culturale;
Realizarea celei mai ieftine forme de export cu produse de inalta calitate. Export pe loc, in curtea producatorului, de produse naturale, proaspete, variate, de arta culinara sau artizanala. Se evita astfel preturile costisitoare pentru ambalaje sofisticate si transporturi lungi, pentru diverse forme d conservare care presupun aditivi etc.
Agroturismul are un rol deosebit in dezvoltarea durabila a spatiului rural determinand:
Conservarea peisajelor si mentinerea frumusetii acestora prin planuri de dezvoltare bine concepute, de genul parcurilor naturale si nationale. Primul parc national a fost creat inca din anul 1872 (America's Yellowstone National Park) si de atunci aceasta misscare progreseaza, in foarte multe tari asistam la aparitia a din ce in ce mai multe parcuri nationale. Acestea au un rol deosebit in atragerea turistilor, dupa cum veniturile aduse de fluxul de turisti contribuie la mentinerea si ameliorarea peisajelor traditionale, vatamate prin utilizarea nerationala pentru activitati recreationale.
Conservarea naturii - poate fi realizata chiar intr-un sens monetar, vizitatorii sunt pregatiti sa plateasca pentru a privi natura, mai ales daca este vorba de specii rare de flora si fauna. Pe aceasta s-a bazat si introducerea unor taxe de intrare in parcurile si rezervatiile naturale. Cat de mult se pot extinde insa aceste taxe reprezinta un punct intens dezbatut in cercurile de specialisti.
Protectia mediului prin combaterea tuturor factorilor de poluare, de orice natura si pastrarea spatiului rural curat, in vederea conservarii conditiilor de viata sanatoase pentru localnici si pentru turisti ,
Folosirea unor resurse energetice alternative in cadrul pensiunilor agroturistice;
Reducerea sustragerii terenurilor din circuitul agricol (in comparatie cu industria);
Participarea directa la educatia si formarea ecologica a turistilor
Agroturismul joaca si un important rol social contribuind la:
Mentinerea asezarilor de mici dimensiuni - Cu strategii corespunzatoare de dezvoltare a agroturismului se poate mentine viabilitatea micilor comunitati rurale, amenintate cu disparitia anumitor servicii de baza. Fara o deschidere creata de activitati de tipul agroturismului si deci, fara un nivel al populatiei care sa le sustina, mentinerea acestor servicii pare imposibila.
Implicarea activa a populatiei feminine. Rolul femeilor, altadata restrans in cadrul comunitatilor rurale prin existenta unor activitati (agricultura, minerit, silvicultura) care se pretindeau a fi ocupatii masculine, devine activ prin dezvoltarea turismului. Experienta unor tari, precum Grecia, Spania, Franta, Irlanda, care au beneficiat de pe urma unor strategii flexibile si cu mare deschidere promovate de catre populatia feminina, este relevanta. Intr-adevar, turismul a putut sa elibereze o parte din talentele si energia neutilizata a populatiei feminine in realizarea unor proiecte de succes
Restructurarea gospodariei taranesti spre exemplu, amplasarea corespunzatoare a spatiului destinat animalelor, evitarea intersectarii obligatorii a turistilor cu circulatia proprietarilor etc.
Cresterea interesului gazdei pentru intretinerea casei si a intregii gospodarii pentru asigurarea curateniei in gospodarie si in imprejurimile acesteia. Gospodaria devine un obiectiv turistic, un loc de odihna si de recreere activa. Taranul care detine o gospodarie turistica este mai prosper decat ceilalti. El este dispus sa investeasca in scopul cresterii nivelului sau de trai si in scopul prosperarii intregii gospodarii si implicit a comunitatii rurale al carui membru este.
Refacerea si cresterea capacitatii de munca a populatiei urbane. Refacerea, mentinerea si sporirea starii de sanatate a adultilor si copiilor; educatia acestora in sensul perceperii corecte a importantei si specificului vietii rurale, a respectului fata de tarani.
Valorificarea de catre agroturism a elementelor de civilizatie, de arta si de cultura care exprima identitatea culturala a spatiului rural, dezvoltarea spiritul de toleranta.
Cresterea nivelului de civilizatie al locuitorilor din zona rurala respectiva, largirea orizontului de cunoastere al acestora prin schimbul de experienta cu turistii.
Dezvoltarea artei rurale si a mestesugurilor rurale - Intre acestea si turism exista un proces cu sens dublu: pe de o parte are loc promovarea si valorificarea artei si mestesugurilor rurale prin turism, cunoscandu-se interesul turistilor pentru achizitionarea de astfel de marturii culturale. Pe de alta parte, foarte multe comunitati folosesc festivaluri sau alt tip de evenimente destinate mestesugurilor ca un mecanism de marketing pentru incurajarea vizitatorilor sa vina in aria respectiva.
Dezvoltarea unui artizanat de calitate. Se contribuie astfel la transmiterea unei bogate mosteniri culturale, la realizarea unei imagini distincte asupra vietii satului respectiv, asupra creatiei artistice populare in ansamblu, la conservarea unor obiecte de certa valoare pentru o anumita zona sau regiune (modelarea lutului, cioplitul pietrei, a lemnului, uscarea si conservarea fructelor). Chiar daca astazi majoritatea produselor sunt obtinute industrial, prelucrarea manuala, artizanala este preferata de o anumita categorie de cumparatori.
Stimularea aparitiei unor evenimente si facilitati culturale - lipsa acestora (teatru, opera, muzica) a reprezentat o cauza a depopularii satelor. Organizarea de festivaluri, sarbatori cu participarea unor artisti si diverse ansambluri, cu tichete de intrare vandute in avans catre vizitatori, poate reprezenta o solutie pentru imbogatirea vietii culturale a satului.
Valorificarea patrimoniului construit, a unor vechi cladiri istorice beneficiaza de pe urma turismului rural in doua cai: pe de o parte, de pe urma taxei percepute de foarte multe cladiri istorice si care le permite mentinerea si vitalitatea comunitatii din jurul lor, pe de alta parte, exista o oferta supraabundenta pentru anumite cladiri importante (vechi sedii de ferme, devenite mult prea mici pentru echipamentele moderne, gari mici care nu mai sunt functionale, vechi depozite, canale, etc. Industria agroturistica foloseste de obicei aceste cladiri in mod profitabil si cu imaginatie: ele pot deveni o atractie prin ele insele.
Prin toate aceste influente - economice, sociale, ecologice, culturale - agroturismul isi pune amprenta asupra nivelului general de dezvoltare a zonei.
Dezvoltarea turismului rural si a agroturismului, ca elemente de diversificare a economiei rurale pe fondul diminuarii rolului central al agriculturii si silviculturii, a fost incununata de succes in multe tari europene. Experienta arata ca succesul a fost asigurat, de cele mai multe ori, prin combinarea mai multor factori: ferme de mici dimensiuni, peisaje interesante, apropiere de piete, legaturi traditionale puternice intre sat si oras datorate migratiei tarzii, implicarea guvernelor regionale si traditia miscarilor cooperatiste.[2]
Acolo insa unde acesti factori stimulativi ai dezvoltarii agroturismului au lipsit, constatam o evolutie slaba a acestuia, din urmatoarele motive posibile:
arii departate de piata urbana;
existenta unor ferme de dimensiuni medii si mari, fara interes pentru diversificare;
ferme bazate pe contracte de arendare, fara permisiunea proprietarului spre diversificare;
ferme foarte sarace si foarte mici, in care nu exista surplus de capacitati de cazare;
consilii locale sau comunitati fara interes in sprijinirea activitatilor de marketing si furnizarea infrastructurii;
peisaje / patrimoniu / atractii destul de sarace;
un singur sezon si acela scurt.
Ca orice activitate economica, pe langa beneficiile care decurg din implementarea agroturismului, acesta poate genera si o serie de probleme in aria de implementare:
Probleme de mediu: in general, agroturismul se desfasoara in medii naturale sensibile, care datorita atractiilor de diferite tipuri s-au confruntat cu exploatarea nerationala a acestor resurse: piste de ski, itinerarii de escaladare, lacuri, areale umede. Pacea si linistea, natura autentica din mediul rural pot fi compromise in lipsa unui management de calitate.
Probleme/ riscuri socio - culturale: o afluenta mare de turisti poate afecta atat mediul natural cat si ordinea socio - culturala din comunuitatile mici, statice. Pentru ca regula este, asa cum reiese din studiile sociologice, ca impactul asupra unei culturi traditionale aproape intotdeauna aduce schimbari asupra acesteia din partea culturilor cu care vine in contact.
Probleme asupra spatiilor de cazare: in micile comunitati agricole nu exista in general un excedent prea mare de locuri de cazare. Succesul in activitatile de turism poate constitui o tentatie in dezvoltarea acestor capacitati. Pentru respectarea insa a arhitecturii tipice, a cadrului initial care a constituit sursa de atractie pentru turisti, aceasta dezvoltare a capacitatilor de cazare nu ar trebiu sa fie prea mare si prea rapida.
Sosirea de noi antreprenori: conoscuta fiind reticenta majoritatii locuitorilor din mediul rural, acestia decid greu sa opereze pe piata agroturismului, chiar atunci cand oportunitatile sunt evidente. Acest lucru stimuleaza intrarea pe piata a unor antreprenori proaspat rezidenti, care, evident, pot realiza o transfuzie de capital, abilitati, cunostiinte. Dar problemele apar atunci cand acestia nu acorda suficient de multa atentie traditiilor si culturii locale, practicilor si arhitecturii tipice. Uneori, acestia apeleaza chiar la servicii si materii prime de la furnizori din afara ariei si repatriaza profitul obtinut in afara comunitatii respective. Nu mai este decat un pas pana la aparitia de tensiuni intre vizitatori si comunitatea locala.
Cresterea costului vietii pentru comunitatile rezidente datorita cresterii costului bunurilor si serviciilor (Teixedeira, 1998).
Cresterea criminalitatii si a consumului de droguri influentate de catre fluxul de populatie urbana in mediul rural (Teixedeira, 1998).
Abandonul activitatilor agricole si adoptarea agroturismului la unica sursa de venit a familiei: veniturile din agroturism nu ar trebui sa reprezinte unica sursa de venituri, existand pe termen lung, pericolul distrugerii caracterisiticilor culturale si traditionale, zona devenind astfel neinteresanta. Agroturismul este o activitate complementara, sezoniera, limitata, in cazul cel mai bun, la circa 100 de zile pe an.
Probleme de trafic inspre si in interiorul ariei, lipsa locurilor de parcare pot reduce atractivitatea unei anumite destinatii.
Proximitatea marilor centre urbane. Zonele rurale aflate in apropierea oraselor mari constituie o piata potentiala pentru petrecerea timpului liber. Ele prezinta insa riscul de a deveni o piata pentru vizite de o zi, ceea ce in termeni financiari nu este o optiune foarte buna. In zonele indepartate este mult mai posibil sa fie atrasi vizitatori susceptibili de a ramane peste noapte, conducand astfel la cresterea net pe vizitator.
De asemenea, daca ar trebui sa comparam gradul de initiativa al antreprenorilor, experienta arata ca locuitorii din zonele periferice pot fi mai usor convinsi sa se lanseze in noi afaceri, condusi de saracie, de declinul economic ("factorul de disperare")[3]. Persoanele din zonele apropiate marilor zone urbane sunt deschise lansarii intr-o astfel de afacere datorita, de aceasta data, capitalului disponibil si a tentatiei pe care aceasta posibila piata din proximitate o ofera. Problema stimularii initiativei apare in zona intermediara unde sunt necesare actiuni de schimbare a mentalitatii, actiuni de informare cu privire la potentialul afacerii, al avantajelor si oportunitatilor.
Reticenta si lipsa de pregatire in domeniul turistic al fermierilor
Parerea fermierilor cu privire la demararea unor afaceri in turism este divizata: unii dintre acestia sunt impotriva vizitatorilor pe teritoriul lor. Multi ar prefera preturi mai bune pentru produsele agricole decat sa-si diversifice activitatea. La baza multor probleme privind implicarea fermierilor in activitati este lipsa de pregatire adecvata, precum si disponibilitatea redusa pentru risc; accesul dificil la programe guvernamentale; acces dificil la informatie si piata si implicit lipsa sau existenta unor legaturi slabe cu agentiile de turism si operatorii de turism.
Esec in constituirea unor cooperative
Acest lucru se intampla daca aria respectiva nu are traditie in constituirea de cooperative (spre exemplu in agricultura), or acestea reprezinta o garantie a succesului in turismul desfasurat in cadrul comunitatilor mici. Acestea permit obtinerea unor economii in cadrul actiunilor de promovare, achizitionare de imput-uri. Pot deasemenea juca un rol important in cadrul negocierilor cu autoritatile guvernamentale pentru obtinerea de finantari in vederea ameliorarii infrastructurii, pot stabili parteneriate cu organizatii internationale, etc.
Pentru a se beneficia din plin de oportunitatile oferite de agroturism, mai multe aspecte se cer solutionate in cadrul strategiilor de dezvoltare rurala. Acestea includ:
dezvoltarea unor organizatii de marketing care sa incurajeze turistii catre vacantele agroturistice;
dezvoltarea unor sisteme de monitorizare care sa incurajeze operatorii agroturistici in dezvoltarea unor atractii de inalta calitate;
dezvoltarea unor pachete turistice ce includ atractii turistice regionale si produse agroturistice;
dezvoltarea unor aliante intre producatorii de alimente si operatorii turistici pentru realizarea unor nise speciale de bucatarie traditionala;
dezvoltarea unor programe de formare/pregatire a fermierilor.
