Renta turistica

Renta turistica

1.Esenta economica a rentei turistice

2.Formele rentei turistice

3.Renta turistica in conditiile proprietatii private

6.1.          Esenta economica a rentei turistice

Utilizarea diverselor fenomene in interesul societatii si a omului, presupune din start cunoasterea motivului aparitiei acestor fenomene. Daca ele au aparut si au loc, inseamna ca ele pot fi utile si pot fi intrebuintate. Efectul social-economic a rentei turistice poate avea loc numai atunci, cind vom cunoaste:

esenta ei economica;

formarea si utilizarea rentei;

continutul ei social.

Renta turistica reprezinta utilizarea unui anumit teritoriu de interes turistic dotat cu obiective turistice, in scopuri comerciale in vederea obtinerii unor anumitor venituri, beneficiarul acestor venituri fiind proprietarul acestor resurse. Altfel spus, renta turistica - reprezinta venitul atribuit proprietarului resurselor turistice, care poate fi: statul, organele publice centrale si locale, firma turistica sau persoana fizica, care au drept de proprietate asupra acestor resurse.

In sectorul agrar si sectorul de extragere a zacamintelor naturale, formarea rentei este legata de drepturile de proprietate asupra utilizarii pamantului si bogatiilor subterane. In legatura cu aceasta sectorul agrar si sectorul de extragere a zacamintelor minerale formeaza un anumit tip de venituri, caracterizate prin renta funciara cu formele sale: ex. renta agricola, renta petroliera, etc.

Spre deosebire de sectorul agrar si sectorul de extragere a zacamintelor naturale, renta turistica poate fi caracterizata prin intermediul resurselor turistice si antropice, disponibile intr-o anumita zona turistica, care pot fi utilizate pentru odihna si agrementul turistilor. Resurselor turistice poate fi atribuita si infrastructura regiunilor turistice a Moldovei, care sa creat datorita implicarii financiare a agentilor economici.

Utilitatea resurselor turistice poate fi caracterizata prin folosirea lor pentru odihna, pentru cura si tratament, satisfactia necesitatilor morale si spirituale. Organizatia Mondiala a Turismului de comun acord cu Uniunea Internationala a Organizatiilor Turistice Oficiale, caracterizeaza traditional sase scopuri de baza a calatorilor si turistilor:

1)          agrement, recreere, odihna;

2)          vizitarea cunostintelor si rudelor;

3)          scopuri profesionale si de afaceri;

4)          cura si tratament;

5)          scopuri religioase;

6)          alte scopuri, care la rindul sau, contin un spectru bogat de necesitati omenesti;

Din punct de vedere al continutului si utilitatii, resurse turistice pot fi divizate in trei grupe:

1)          resurse turistice balneo-sanatoriale;

2)          resurse turistice pentru recreere odihna si agrement;

3)          resurse turistice cultural-spirituale;

In conditiile economiei de piata toate tipurile de resurse sint evaluate la costul lor de piata, iar in procesul de vanzare-cumparare pentru ele se achita o anumita suma de bani. Astfel resursele turistice evaluate la costul lor de piata iau forma rentei si veniturile provenite in urma utilizarii lor, dupa continutul lor economic, iau forma unor venituri suplimentare.

In aceasta ordine de idei se pune intrebarea, este posibil ca in sfera turistica sa fie create conditii pentru formarea unor venituri suplimentare, care ar constitui fundamentul de provenienta a rentei turistice? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, este necesar de creat asa conditii de activitate, incit sa se poata de utilizat tot potentialul resurselor turistice, care stau in stare amorfa si nu produc efecte economice. Anume integrare lor in circuitul turistic national si international ar contribui la formarea veniturilor suplimentare si ca consecinta, se va pune baza notiunii de renta turistica.

Modelul economico-tehnologic al turismului include patru activitati de baza:

1)     prestarea serviciilor turistice;

2)     formarea pachetelor turistice;

3)     comercializarea produsului turistic;

4)     utilizarea produsului turistic.

Serviciile turistice constituie ansamblu anumitor operatiuni executate de agentul economic, care poseda licenta de turism si asigura prestatiile solicitate pentru un turist sau pentru un grup de turisti. Serviciile turistice constituie punctul initial al modelului economico-tehnologic al turismului, iar firma turistica reprezinta persoana juridica care formeaza si comercializeaza aceste servicii.

2. Formele rentei turistice

In industria turistica a Republicii Moldova sint create premise pentru formarea a trei tipuri de renta turistica:

renta turistica monopol

renta turistica diferentiata

renta turistica absoluta

Renta turistica monopol se formeaza in rezultatul administrarii si utilizarii unui anumit teritoriu care contine resurse turistice unicale. Veniturile provenite de la acest tip de renta sint administrate de catre stat prin intermediul consiliilor raionale, unde sint amplasate aceste obiective turistice unicale.

Unicalitatea acestor resurse este absoluta. Din punct de vedere numeric ele sint reprezentate intr-un singur exemplar, adica in mare masura ele sint limitate, nu pot fi reproduse din punct de vedere istoric, cultural si spiritual. Moldova dispune de asemenea resurse unicale, care nu pot fi reproduse cu ar fi: complexul muzeistic "Orheiul Vechi", "Valurile lui Traian", "Suta de Movile", pestera "Emil Racovita".

Unicalitatea acestor resurse serveste drept baza pentru formarea rentei turistice monopoliste. Resursele turistice respective reprezinta monopol al statului, fiind protejate si utilizate sub un control riguros pentru a nu permite deteriorarea lor, insa si fara a limita accesul la ele pentru grupurile de turisti dornice de ale vizita.

Monopolizarea acestor resurse si utilizarea lor in scopuri comerciale nu inseamna numai incasarea banilor de la turisti pentru completarea bugetelor raionale unde sint amplasate aceste obiective, dar si utilizarea partiala a acestor resurse financiare pentru dezvoltarea infrastructurii turistice locale, dezvoltand-o.

Amenajarea teritoriului mai ales unde sint amplasate resursele turistice unicale, trebuie sa fie efectuata astfel, incit sa nu diminueze importanta arhitecturala, istorica si culturala a zonei.

Costurile de acces la aceste resurse turistice, trebuie sa fie rezonabil, pentru a exclude evitarea lor de catre turisti. Aceasta se refera si la posibilitatea de diferentiere a pretului pentru turistii straini si locali. Accesul la aceste resurse pentru turistii straini trebuie sa fie mai mare decit pentru cei locali. Tot aici se poate de prevazut si anumite facilitati pentru categoriile vulnerabile de cetateni, dezvoltind astfel turismul social.

Formind produsul turistic local, firmele turistice iau in consideratie cererea turistilor pentru aceste resurse turistice si in dependenta de aceasta stabilesc pretul. Pretul de obicei variaza in dependenta de sezonul turistic si poate fi stabilit in urma actiunii urmatorilor factori:

valoarea istorica, culturala si spirituala a resurselor turistice;

unicalitatea lor in natura;

amenajarea infrastructurala a zonei;

utilitatea lor pentru societate;

accesibilitatea spre ele.

Trebuie de avut in vedere ca sporirea cererii pentru aceste resurse turistice are un caracter determinant la stabilirea pretului. Daca turistii constientizeaza despre unicalitatea acestor resurse si le viziteaza indiferent de pretul stabilit, atunci firmele turistice pot sa beneficieze de cererea sporita si sa majoreze preturile la servicii. Ca consecinta a majorarii pretului, veniturile provenite de la vizitarea acestor resurse turistice cresc si utilitatea lor economica devine evidenta. Acest fapt ca consecinta serveste drept motiv pentru aparitia rentei turistice.

Daca valoarea pamintului se determina in dependenta de productia obtinuta, atunci valoarea resurselor turistice unicale se determina in conformitate cu recolta baneasca provenita de la utilizarea lor in scopuri turistice.

Se poate intimpla de exemplu, ca "Valurile lui Traian", sau "Suta de Movile" fiind si ele resurse turistice unicale, nu sint incluse in circuitul turistic national si international din diverse motive si ca consecinta utilitatea lor valorica se reduce la minim, cererea la ele este redusa si ca consecinta numarul de turisti care le viziteaza este foarte mic. Acest fapt necesita implicarea directa si activa a statului prin intermediul administratiei publice locale, in vederea gasirii mijloacelor financiare necesare pentru dezvoltarea infrastructurii turistice a acestei regiuni, avind ca scop includerea ei in circuitul turistic national si international. In acest context, monopolul statului asupra resurselor turistice unicale duce nu numai la obtinerea de venituri, utilizind aceste resurse, dar si la necesitatea efectuarii unor investitii, care cu timpul ar aduce dividende financiare. Datorita includerii in circuitul turistic national si international a noilor resurse turistice nevalorificate, va avea ca consecinta nu numai efecte economice, dar si crearea unor noi locuri de munca.

Renta turistica diferentiata se formeaza in rezultatul utilizarii si administrarii resurselor turistice de importanta medie. Este cunoscut ca aceste resurse se caracterizeaza printr-o functionalitate diversa, utilizandu-se pentru odihna, tratament, satisfacerea necesitatilor turistilor, dispun de un grad de confort diferit.

Resursele turistice sint diverse si ele satisfac necesitatile turistilor in mod diferit. Diferentierea calitatii resurselor turistice, duce in mod direct la formarea gradului de atractivitate fata de ele, din partea turistilor-consumatori. Deaceea este important ca firmele turistice lansand oferta respectiva, sa gaseasca acel segment de turisti, care ar dori sa viziteze aceste resurse, mai ales ca pretul pentru ele trebuie sa fie destul de atractiv. Aceasta categorie de resurse turistice poate fi propusa turistului-consumator, care dispune de venituri financiare medii. Insa deoarece veniturile provenite de la asemenea categorii de resurse turistice sint modeste, majoritatea firmelor turistice nu se complica sa formeze asemenea produse turistice, care pe langa toate trebuie promovate, necesitand eforturi financiare considerabile. Cu toate acestea, resursele turistice trebuie incluse in circuitul turistic national si international, iar gestionarea lor trebuie transmisa agentilor economici cointeresati, care ar dori sa le administreze, cu conditia sa dezvolte infrastructura turistica necesara in zona respectiva.

Renta turistica absoluta se formeaza in rezultatul utilizarii si administrarii resurselor turistice de importanta redusa, precum si utilizarea diverselor resurse, care sint in gestiunea unor proprietari privati. Acest fapt poate stimula gospodaria privata pentru a se mobiliza la deschiderea unor pensiuni agroturistice, utilizand toate resursele disponibile in gospodarie. Lucru acesta este destul de complicat, deoarece gospodarul sau proprietarul casei, transformand-o in pensiune agroturistica, trebuie sa depaseasca barierul psihologic de a primi in casa proprie oameni straini si pe langa aceasta sa le ceara bani pentru serviciile acordate.

Includerea zonei rurale in circuitul turistic, folosirea pamantului pe care il are in proprietate gospodarul pentru cresterea productiei necesare alimentarii turistilor, utilizarea diverselor resurse care ar motiva atragerea turistilor, crearea conditiilor pentru odihna si agrement, duce inevitabil la formarea rentei turistice absolute. Administratia publica locala trebuie sa constientizeze importanta dezvoltarii turismului in zona, aspectului sau economic si social si sa creeze toate posibilitatile pentru proprietarii gospodariilor, care doresc initierea acestei afaceri.           Problema cea mai acuta ramane a fi motivarea turistilor, pentru ca ei sa viziteze zona respectiva. In acest sens este necesar de utilizat toate resursele turistice disponibile, legendele si istoria localitatii, cultura si obiceiurile populatiei bastinase. "Casa Parinteasca" din Planca fiind amenajata corespunzator traditiilor si obiceiurilor stramosesti, motiveaza turistii sa viziteze localitatea respectiva, contribuind astfel la obtinerea unor anumitor venituri.

3. Renta turistica in conditiile proprietatii private

Renta turistica cuprinde in sine nu numai un intreg complex de relatii economice, dar si un intreg complex de relatii sociale.

Dupa ce resursele turistice au fost puse in aplicare si in urma utilizarii lor sa format renta turistica, apare intrebarea privind modalitatile de repartizare a ei.

Orice renta, inclusiv si cea turistica, prevede obtinerea unor mijloace financiare de la utilizarea teritoriului unde sint amplasate resursele turistice. Insa trebuie de tinut cont, ca orice venit se transforma in renta numai atunci, cand dividendele financiare sint atribuite proprietarului acestor resurse.

Proprietatea privata ca un sistem de relatii socio-economice contine patru aspecte:

1)          obiectul de atribuire - ceea ce anume i se atribuie proprietarului;

2)          subiectul de atribuire - cui anume i se atribuie acest bun;

3)          forma de atribuire - modalitatea de atribuire individuala sau colectiva;

4)          caracterul de atribuire - relatiile de colaborare intre persoanele care vor gestiona bunul material.

Primul faza a acestui sistem caracterizeaza continutul bunului material, a doilea faza persoana nominala, adica beneficiarul, a treia faza analizeaza relatiile de utilizare si gestiune a bunului primit intre subiectii proprietatii, a patra faza relatiile de natura social-economice.

Atribuite caracterizarii problemei rentei turistice, aceste patru aspecte se pot caracteriza astfel: obiectul atribuirii in sfera turismului este reprezentat de resursele turistice transmisibile si corespunzator de efectul lor economic in rezultatul gestionarii lor de catre firmele turistice. Firmele turistice gestionandu-le obtin anumite mijloace financiare, care, o parte din ele se duc la capitolul venituri la firma, o parte sub forma de dividende financiare se transmit proprietarului acestor resurse. In acest caz in rezultatul utilizarii resurselor turistice au de castigat atat firmele turistice, cit si proprietarii resurselor.

Resursele turistice pot fi atribuite sub urmatoarea forma, caracterizate pe principii economice:

individuala;

colectiva;

de stat.

Principiile juridice de atribuire a resurselor turistice recunoaste numai doua forme:

privata;

de stat.

Facand o generalizare a celor mentionate, se poate de afirmat ca, transmiterea resurselor turistice in proprietate privata, lipsesc organele de stat republicane si locale de dreptul de a obtine renta turistica, adica de mijloacele financiare provenite de la utilizarea acestor resurse. Insa exista si alta parte a problemei. Daca statul nu este in stare sa gestioneze aceste resurse si ele cu timpul pot fi degradate, atunci transmiterea lor rimine a fi unica solutie. Aici insa, trebuie prevazute toate momentele ce tin de aspectul juridic si economic privind transmiterea acestor resurse sectorului privat, de modalitate de utilizare a lor, fara a fi schimbat statul lor de functionare. Schimbarea statului de functionare a resurselor turistice este deja o experienta trista pentru Republica Moldova si mai ales pentru industria turistica.

Aspectul pozitiv de transmitere a anumitor resurse turistice in gestiune privata, poate avea ca consecinta valorificarea lor de catre firmele turistice, prin includerea lor in circuitul turistic national si international. Industria turistica primeste astfel noi resurse turistice, care ar diversifica oferta turistica a Republicii Moldova si ar contribui la atragerea turistilor straini.

Odata cu transmiterea acestor resurse turistice in gestiune privata, statul se lipseste de dreptul de a obtine renta turistica, dar totodata o parte a rentei se poate de obtinut prin intermediul impozitelor percepute de catre stat, care reprezinta fundamentul functionalitatii oricarei societati.

Resursele turistice ramase in gestiunea statului nu prezinta interes pentru agentii economici implicati in sfera turistica, deoarece nu exista motivatii economice pentru finantarea acelor bunuri materiale care nu iti apartin cu drept de proprietate.

In aceasta ordine de idei, organele de stat abilitate cu aceste probleme, trebuie sa efectueze o evaluare a resurselor turistice, a starii lor de functionalitate pentru a decide soarta lor de mai departe.