|
|
|
CADRU NATURAL-MUNTII BIHOR-VLADEASA
DESCRIERE GEOGRAFICA
Pentru orientarea turistilor care strabat o zona de munte, descrierea geografica detaliata este absolut necesara. Aceasta cu atit mai mult intr-o zona carstica, in care liniile directoare ale reliefului nu sint clare si deci ratacirile sint posibile. In plus turismul nu trebuie sa fie doar prilej de desfatare ci si de instruire. Drumetul nu trebuie sa se limiteze a urmari doar poteca pe care o parcurge ci trebuie sa si inteleaga peisajul pe care il strabate. Din acest punct de vedere vizitarea Muntilor Bihor si Vladeasa poate constitui o minunata scoala unde, cu un efort minim, se pot intui o suma de fenomene interesante. Ajungind astfel la o explicatie stiintifica a naturii, turistul va gasi adevarata bucurie a drumetiei.
Pentru considerentele de mai sus dam in cele ce urmeaza descrierea geografica a Muntilor Bihor
Muntii Apuseni formeaza veriga ce inchide spre vest arcul Carpatilor romanesti. Ocupind o suprafata de circa 20 000 kmp, ei apar ca o insula muntoasa de forma aproape rotunda. Subsolul este un mozaic de formatiuni geologice de toate tipurile si de toate virstele. Aici se intilnesc sisturi cristaline, calcare, conglomerate, gresii, argile si toata gama de roci eruptive de la granite si riolite la andezite si bazalte. Ca virsta ele se intind de-a lungul intregii scari a timpului geologic, de la proterozoic la cuaternar
Obiectivele turistice ale Muntilor Bihor si Vladeasa sint o consecinta a constitutiei geologice. Ca dovada amintim doar abundenta si diversitatea fenomenelor carstice legate de prezenta calcarelor. Aceasta strinsa legatura intre obiectivele turistice si alcatuirea subsolului ne obliga sa facem. o incursiune mai larga in domeniul:
GEOLOGIE
Muntii Bihor ocupa o pozitie centrala formind de fapt nodul orografic din care se desfac radiar principalele ramuri muntoase ale Apusenilor. Din punct de vedere geologic se disting doua zone total diferite: Bihorul sudic si Bihorul nordic.
Bihorul sudic delimitat la nord de izvoarele Ariesului Mare, la est de valea Iarba Rea (afluent al Ariesului Mare) si valea Draghita (afluent al Ariesului Mic), la sud de izvoarele Ariesului Mic si la vest de Depresiunea Beius. El are o structura geologica complicata prin faptul ca aici apar suprapuneri anormale de strate. Masivului Biharia este alcatuit din sisturi cristaline si granite de virsta precambriana (mai vechi decit era paleozoica, adica peste 600 milioane ani). Ele acopera un pachet de conglomerate metamorfozate de virsta paleozoica medie (circa 300 milioane de ani). Cele din urma pot fi usor recunoscute dupa culoarea lor care este uneori verde (sisturile din imprejurimile comunei Arieseni), dar mai ales rosu-violaceu (gresiile si sisturile de la izvoarele vaii Ariesului Mare, Groapa Ruginoasa, valea Coblis). Depozitele paleozoicului superior acopera la rindul lor formatiuni mai tinere de virsta mezozoica (70-200 milioane de ani) care apartin insa zonei nordice a Muntilor Bihor.
Bihorul nordic predomina calcarele masive ce alterneaza cu pachete mai subtiri de conglomerate, gresii si sisturi violacee. In nord (in Muntele Magura Vinata) apar astfel conglomerate si gresii; mai la sud se dispun calcare si dolomite (zona Padis-Scarisoara), apoi urineaza, si mai la sud, o a doua fisie de gresii si sisturi (Groapa de la Barsa, Valea Cetatilor, valea Girdisoara) si, in sfirsit, o a doua fisie de calcare (valea Sighistel, valea Galbena, Cetatile Ponorului, valea Girda). Toate acestea inclina de la nord spre sud, suprapunindu-se ca tiglele pe un acoperis, stratele fiind, de la nord spre sud, din ce in ce mai noi.
Muntii Vladeasa, intilnim aici roci mai noi individualizati printr-o alcatuire geologica total diferita (roci eruptive]., de virsta mezozoica superioara si chiar neozoica. Nu este vorba insa de roci sedimentare sau metamorfozate, ca in Bihor, ci de roci vulcanice. Aceste roci sint rezultatul unor puternice eruptiuni care au dat nastere la curgeri de lave ce alterneaza cu strate de cenusa si cu blocuri smulse din fundament. Aria de raspindire a produselor vulcanice din Vladeasa este foarte larga, ea acoperind aproape 500 kmp.
In partile joase ale masivului, unde eroziunea a patruns mai adinc, apar la suprafata corpurile eruptive intarite subcrustal. Asa sint granodioritele de la Budureasa sau cele de la Pietroasa. Carierele de la Pietroasa exploateaza aceste roci dure pentru pavele.
Diferenta atit de neta dintre structura geologica a Muntilor Bihor si Vladeasa, care se reflecta in relief, constituie dealtfel criteriul de separare a acestor doua masive muntoase; limita dintre ele este pusa acolo unde rocile vulcanice incep sa acopere calcarele si gresiile mezozoice, adica in versantul sting al izvoarelor Somesului Cald si la izvoarele afluentilor nordici ai Crisului Pietros (vaile Bulz si Aleu).
FORME DE RELIEF
Relieful este strict dependent de alcatuirea geologica, fat pentru care si din acest punct de vedere se pot deosebi trei zone distincte: masivul Biharia (Bihorul sudic), Bihorul nordic si Muntii Vladeasa.
Masivul Biharia prezinta forme greoaie, masive, cu pante inclinate dar uniforme. Duritatea ridicata a rocilor face ca aici sa se gaseasca cele mai mari inaltimi, nu numai din Muntii Bihor, dar chiar din toti Apusenii (virful Cucurbata Mare de 1 849 m)[1]. Masivul are o creasta , inaltimea a permis instalarea aici, in timpul cuaternarului, a unor mici ghetari, ce nu au atins desigur amploarea ghetarilor din masivele cu inaltimi de peste 2 000 m. Ei au lasat ca urme caracteristice citeva mici caldari, situate in versantul nord-estic al virfului Cucurbata, cu topografie glacio-nivala.
Bihorul nordic, constituit mai ales din calcare, prezinta un relief carstic remarcabil atit ca intindere, cit si ca amploare si varietate a formelor. Acestea situeaza Muntii Bihor pe primul loc din tara in ce priveste dezvoltarea formelor carstice, ceea ce i-a adus dealtfel si celebritatea turistica.
Dupa cum se stie, calcarul este o roca solubila, ce se lasa dizolvata de apa incarcata cu bioxid de carbon. Din aceasta cauza in regiunile calcaroase apele de precipitatie nu reusesc sa se adune pentru a constitui cursuri de apa organizate intr-o retea hidrografica, ci ele se pierd pe fisurile si crapaturile calcarului. Dizolvind roca in adincime, apa largeste canalele pe care circula, dind nastere unei retele hidrografice subterane, intreg acest proces are drept consocinta crearea unui relief tipic, denumit..relief carstic',
In mare, partea nordica a Muntilor Bihor se prezinta ca o platforma ridicata, situata la o altitudine de 1 000- 1 200 m. Din cauza patrunderii rapide a apelor de precipitatie in profunzimea masivului de calcar, platforma are o retea hidrografica organizata. Se intilnesc:
-doline;
Vai scurte oarbe (a caror ape se pierd in calcar prin ponoare, sorburi sau guri de pesteri) si
Polii (bazine hidrografice inchise, cu drenaj subteran).
Vaile seci, denumite de moti hoance, cu fund plat,, inierbat, fara urme de eroziune ale unei ape curgatoare, de fapt vai fosile prin care au curs cindva riuri la suprafata, trecute apoi la un drenaj subteran.
-lapiezurile (mici santuri si creste ce se intretaie in toate sensurile).
Muntii Vladeasa, au un relief asemanator cu cel al Masivului Biharia: forme greoaie, masive, cu pante inclinate dar uniforme. Asemanarea vine si de la inaltimea apropiata de cea a Bihariei (inaltimea maxima, 1835 m in virful Vladeasa; inaltimea medie a culmilor, 1 600 m). Muntele Vladeasa, este constituit dintr-o creasta destul de ascutita ce culmineaza in virful cu acelasi nume, de 1 836 m, al doilea virf ca inaltime al Muntilor Apuseni
Singura portiune in care pastreaza caracterul de culme alpina, cu pante abrupte, stincaris si gol alpin, este cea sudica, care se racordeaza cu ramura estica in saua Cumpanatelu. Primii doi munti - Cirligati (l 694 m) si Cornu Muntelui (l 652 m) au inca caracterul de platforma, cu culme tesita. In Cornu Muntelui creasta face un cot de 90° si se indreapta spre nord. Muntele Bohodei (1 654 m), care urmeaza, are o creasta ascutita si abrupturi puternice, mai ales spre vest, spre bazinul Crisului Negru
RETEAUA HIDROGRAFICA
Muntii Bihor reprezinta un important nod hidrografic, caci aici isi au obirsiile, principalele vai ale Muntilor Apuseni:
Partea vestica a muntilor apartine bazinului Crisului Negru,
Partea nord-estica bazinului Somesului Cald,
Partea sud-estica bazinului Ariesului.
Se disting astfel doua cumpene de apa, una orientata nord-sud si alta orientata vest-est. Acolo unde cele trei bazine hidrografice se intilnesc, se gaseste o regiune care, din punct de vedere hidrografic, nu apartine nici uneia din ele, fiind inchisa de jur imprejur de culmi ce o izoleaza complet de aceste bazine este :
- Bzinul inchis Padis- Cetatile Ponorului.
Muntii care apar in cadrul acestui bazin cuprind creasta principala nord-sud a Bihorului, precum si culmile ce se desprind din ea spre vest si care se termina in Depresiunea Beius.
Vaile care isi au originea in creasta principala si curg spre vest permit impartirea bazinului Crisului Negru in trei sectoare:
-sectorul Meziad-Crisul Pietros;
-sectorul Crisul Pietros-izvoarele Crisului Negru si
- izvoarele Crisului Negru-Leuca.
Sectorul Meziad-Crisul Pietros este marginit spre est, pe cea mai mare portiune, de creasta vestica a Muntilor Vladeasa. Din tot acest sector retinem doar trei puncte importante pentru turism: izvoarele Aleului, este interesant prin marele abrupt de sub muntele Bohodei, determinat de cuartite dure si unde se gaseste frumoasa cascada Saritoarea Bohodeiului. Magura Ferice situata aproape de marginea Depresiunii Beius, adaposteste marea si interesanta Pestera Ferice.
Aici se gasesc dealtfel cele mai grandioase si salbatice chei din tara noastra, Cheile Galbenei, secondate indeaproape de cele ale Somesului Cald. si inca o caracteristica a cheilor din Muntii Bihorului: exceptind sectorul scurt al Cheilor Cetatilor, ele sint amplasate la periferia zonelor carstificate, sub forma unei rozete cu bratele orientate spre toate cele patru puncte cardinale: Cheile Somesului Cald la nord-est, cele ale Galbenei la nord-vest, ale Sighistelului la sud-vest, iar ale Ordincusei spre sud.
Sectorul Crisul Pietros-izvoarele Crisului Negru are ca element orografic principal o creasta orientata est-vest ce se desprinde din creasta principala a Muntilor Bihor. Punctul cel mai inalt al crestei este virful Tapu (1. 473 m), dupa care s-ar putea denumi intregul sector Masivul Tapu.
Creasta se desprinde din virful Virtopu (1 295 m) si creste brusc in inaltime in virful La Morminti (1 415 m) si virful Tapu (1 476 m), intre ultimele doua virfuri se gaseste, pe versantul nordic, enorma excavatie naturala cu eroziune activa Groapa Ruginoasa. Altitudinea crestei scade apoi, dar ea devine mult mai abrupta din cauza calcarelor care o alcatuiesc. Virful Piatra Muncelului (1 280 m) si Pietrele Negre (1 260 m) sint astfel flancate spre sud de peretii verticali pe sub care se strecoara soseaua Baita-Arieseni. In continuare urmeaza virful Chicera (1 098 m), tot calcaros dar acoperit de padure, si virful Prislop (1 039 m) in care apar depozitele paleozoice ce acopera calcarele.
In zona virfului Tapu se desfac spre nord doua culmi importante ce separa intregul sector in trei bazine hidrografice. Prima se desprinde chiar din virful Tapu, indreptindu-se spre nord si trece prin virfurile Stirbina (1 410 m), Giunasul (1 315 m) si Tataroaia (1 291 m). In dreptul virfului Giunasul culmea este foarte ingusta, cu custuri si abrupturi spre est, iar in Tataroaia pe ea se dezvolta o mica platforma carstica in care este de semnalat un aven. La poalele inaltimilor din Tataroaia se gaseste :
Pestera din Valea Fagului, descoperita printr-o galerie de mina.
A doua culme se desprinde din Piatra Muncelului si se indreapta spre vest trecind prin virful Tireul (1 304 m) si platoul Birloiasa, unde exista, de asemenea, multe avene.
Intre creasta principala a Bihorului si creasta Virtop- Tapu-Tataroaia se gaseste bazinul hidrografic al vaii Galbena.
Galbena este mult adincita, curgind printr-un canion aproape continuu taiat in calcare. Izvoarele le are intre virfurile Bortigu si Glavoiu si dupa un parcurs de la nord spre sud, face un cot brusc la Luncsoara, indreptindu-se spre nord-vest si intra in prima zona de chei. La 1 600 m de la izvoare valea primeste pe dreapta un puternic afluent care in fond este adevaratul furnizor de apa al riului. Din aceasta cauza localnicii numesc valea Galbena acest afluent, iar valea principala din amonte de confluenta, o denumesc Luncsoara.
Galbena propriu-zisa incepe brusc la piciorul unui perete vertical de calcare, de citeva sute de metri inaltime. Aici se afla Izbucul Galbenei, un mic lac de 4- 5 m diametru care este alimentat pe dedesubt. Debitul este considerabil, incit apa care scapa din lac da nastere unui riu mare si vijelios, valea Izbucul Galbenei. Este apa care dreneaza subteran intregul bazin inchis Padis- Cetatile Ponorului, trecind pe sub cumpana morfologica a acestuia. Valea
Izbucul Galbenei este taiata adinc in masivul de calcare, dind nastere uneia din cele mai grandioase chei din muntii nostri. Abruptul de citeva sute de metri, arcade naturale, pesteri ale caror guri se deschid in mijlocul peretilor,si cursul tumultuos al apei cu cascade, imense marmite si citeva tunele subterane pe parcurs dau acestei regiuni un aspect de salbaticie fara seaman.
Bazinul Sighistelului. Situat la sud de precedentul, el este cuprins intre crestele Muncelu-Birloiasa si Muncelu- Prislop. Desi nu depaseste in suprafata 20 kmp, bazinul Sighistelului cuprinde un numar considerabil de pesteri si avene. Firul vaii este sapat aproape in intregime in chei, care insa nu au pereti verticali si din aceasta cauza sint acoperiti in buna parte de vegetatie.
Sectorul Crisului Negru-Leuca cuprinde de fapt versantul vestic al Masivului Biharia. Din creasta Bihariei se desprind spre vest doua culmi ce separa trei vai paralele. Astfel, din creasta Cucurbata se desface culmea Pregna-Magura Baitei, iar din Cucurbata Mare, culmea Zanoaga (1 543 m) - Dealul Mare (667 m). Intre culmile Tapu-Prislopul (la nord) si Pregna- Magura Baitei (la sud) se gaseste bazinul superior al Crisului Baita. Acesta se caracterizeaza printr-o mare energie de relief, caci pe o distanta orizontala de 6 km prezinta o diferenta de nivel de 1 100 m. Vaile de obirsie ale Crisului Baita nu sint insa interesante pe portiunea in care coboara aceasta considerabila inaltime, ci pe portiunea in care apele ajung sa curga aproape orizontal, aici fiind punctul in care ele patrund in calcare.
Crisul Baita se constituie din impreunarea a trei vai: Corlatul, Plescuta si Hoanca Motului. Dintre acestea primele doua sint taiate aproape exclusiv in calcare si prezinta pereti verticali, chei si saritori inaccesibile. La inaltime, in versanti se cunosc opt pesteri, iar la nivelul vaii puternicul izbuc cu pestera din care tisneste aproape toata apa care da nastere Crisului Baita, de unde si numele:
Pestera Izvorul Crisului. In aval de izbuc valea ia numele de Crisul Baita. Ea este sapata in continuare in calcare, transformate aici in marmura. Pe un afluent pe dreapta, Cosuri, se gaseste un grandios)
Portile Bihorului- aven cu pestera si izbuc.
- DEFILEUL CRISULUI NEGRU- .
Versantul vestic al muntilor este drenat de,acesta si are izvoarele in partea sudica a Muntilor Bihor, in Maivul Biharia. Izvoarele le constituie doua riuri :
Crisul Negru si Cristiorul Aceste ape, desi au obirsiile in zone constituite din roci cristaline, nu au debite prea mari, cumulate avind un debit de 2,17 m3/s (masurat la Susti). Faptul se explica prin scurtimea versantului drenat, inalt si abrupt, incepind cu Crisul Baita, afluent pe dreapta,
Crisul Negru este alimentat de ape ce-si au obirsia in zone carstice, fapt care determina o mare variatie de debit. Aceste ape,
Crisul Pietros, la iesirea in cimpie, la Pietroasa, Crisul Pietros are un debit de 4,15 m3/s.
Craiasa,
Sighistelul,
Crisul Baita, nu au tendinta sa se adune si sa conflueze la poalele muntilor ci curg independent, strabatind depresiunea pina la varsarea in Cris. Cu exceptia Crisului Pietros, riurile nu au bazine ramificate ci au un curs liniar unic, fapt care face ca debitele lor sa fie mici.
Bazinul inchis Padis-Cetatile Ponorului are o suprafata de 36 kmp si este delimitat de bazinul Crisului Negru prin creasta principala a Muntilor Bihor, din virful Varasoaia pina in virful Glavoiu; fata de bazinul Somesului Cald, situat la nord, prin creasta ce se desprinde din virful Varasoaia si urmareste creasta muntelui Magura Vinata (1 641 m), apoi de piciorul sudic al acestuia pina la Biserica Motului (1466 m); fata de bazinul Ariesului, situat la est si sud, prin creasta ce trece prin virfurile Biserica Motului, Balaceana (1 477 m), Girdisoara, (1 396 m), Chicera (1 375 m) si Glavoiu (1 426 m).
. Bazinul inchis Padis - Cetatile Ponorului
Culmile amintite formeaza o cununa neintrerupta inchizind astfel un teritoriu ce nu are nici o scurgere la suprafata. Explicatia acestui interesant fenomen este data de structura geologica.
In nord, in Magura Vinata, apar gresii si sisturi argiloase impermeabile, pe care se constituie o retea hidrografica de suprafata.
La sud apare o fisie de calcare si dolomite in care apele sint captate in golurile carstice ale acestora. Urmeaza o a doua fisie de roci impermeabile care aduna apele de suprafata, ce se pierd din nou la contactul cu o a doua fisie de calcare, care formeaza culmea de delimitare spre sud-vestul bazinului inchis. Drenajul definitiv al apelor se face, astfel, pe sub aceasta culme, spre bazinul Crisului Negru, in valea Galbena. Din punct de vedere hidrologic, bazinul inchis apartine Crisului Negru, morfologic si hidrografic insa el este lipsit de scurgere de suprafata.
Alternanta de roci impermeabile cu cele carstificate imparte bazinul inchis Padis-Cetatile Ponorului in opt subunitati, care sint la rindul lor bazine inchise.
Platoul Padis l apare ca o depresiune inconjurata de culmi mai ridicateEl este o imensa pasune intrerupta doar de pilcuri de molizi cuibariti in fundul dolinelor; unele din acestea, impermeabilizate cu argila, retin apa de ploaie transformindu-le in mici lacuri sau tinoave. Culmile ce dau ocol depresiunii sint acoperite de paduri de conifere a caror culoare inchisa contrasteaza cu verdele crud al pasunii.
Cel mai interesant fenomen carstic il prezinta:
Ponoarele- locul de pierdere a apelor de suprafata. Acestea vin din Magura Vinata pe un culcus impermeabil, cu tendinta de a se organiza intr-o retea hidrografica, dar inainte de a reusi sa se uneasca ajung pe calcare unde fiecare apa este captata individual. In Padis sint in total 13 ponoare, dar din pacate nici unul nu este accesibil, ele fiind infundate cu prundis.
Piraiele principale din Padis sint, de la vest la est:
Girjoaba, care curge pe sub Biserica Motului;
Tringhiesti, cel mai mare, din care se aprovizioneaza cabana Padis;
Piraiele Renghii, Arsurii si Cutilor pe care le traverseaza poteca ce duce la Stina.Vale;
Piriul Varasoaia care strabate poiana cu acelasi nume si constituie de fapt un bazin de sine statator.
Poiana Ponor este un al doilea bazin hidrografic, mai mic, situat la sud de Platoul Padis, care joaca un rol important din punct de vedere hidrologic. Apele care dispar in Padis reapar cu 150 m diferenta de nivel mai jos, la cota 1 100, intr-un izbuc puternic, dupa un parcurs subteran de 3 400 m in linie dreapta. Este:
Izbucul Ponorului, situat la piciorul unui abrupt de stinci, care reprezinta terminatia spre sud a culmilor ce inchid spre sud Padisul. De fapt nu este chiar un izbuc ci o pestera care primeste dinspre interior apa ce patrunde printr-un sifon. Apa care iese din izbuc are, pe o mica portiune, un pat inclinat; dupa ce trece la un curs domol, in panta redusa, ea strabate, formind multe meandre, o larga poiana orizontala, aproape circulara, pentru ca dupa 300 m de la izbuc sa dispara din nou in pamint, printr-un sistem de sorburi. Din cauza acestei pierderi de apa depresiunea a primit numele de Poiana Ponor.Poiana Ponor este o depresiune inchisa de jur imprejur de culmi inalte, impadurite. Faptul cel mai remarcabil in ea este sistemul de pierdere a apei, care se face in patul riului, prin orificii strimte, acoperite de nisip fin. La ape scazute sint 6-7 sorburi in functiune. La ape mari, determinate de ploi sau de topirea zapezii, sorburile nu mai pot drena intreaga cantitate de apa, care se acumuleaza dind nastere unui mare lac. Apele suplimentare ale lacului se deverseaza prin partea de nord-vest a poienii, peste un prag stincos, dind nastere unui violent torent de suprafata, care curge prin valea Vranita in Valea Cetatilor.
Poiana Ponor este una din putinele polii tipice din muntii nostri, indeplinind dubla conditie, de a avea atit alimentarea cit si drenajul subteran, pe canale carstice.
Bazinul Lumea Pierduta este situat intre Poiana Ponor (la nord) si muntele Glavoiu, care formeaza marginea sudica a intregului bazin inchis. Din punct de vedere hidrografic aici apar doua vai:
Valea Izvorul Ursului din virful Balaceana, pe un pat de roci impermeabile. Dupa un curs torential foarte violent, apa trece pe un pat de calcare, primind din dreapta contributia substantiala a doua izbucuri, din care cel din aval,
Izbucul Ursului, are o pestera explorata pe 127 m. In aval albia se largeste trecind dintr-o vale de eroziune intr-una de aluvionare cu terase. La 2 km de virful Balaceana, riul primeste pe stinga apele unui puternic izbuc,
Izvorul Rece. Dupa inca 1 800 m de la acesta, Izvorul Ursului se uneste cu
Piriul Sec, care vine din stinga, amindoua orientate aproximativ est-vest,pentru ca putin mai jos sa se termine iu fata unui perete de calcar in care se deschide intrarea larga a
Pesterii de la Caput. lunga de 1 800 m, cu un traseu dificil de strabatut din cauza saritorilor sale inalte (una aproape de intrare - de 30 m inaltime) si a lacurilor. In aval pestera se termina cu un lac de sifon care raspunde in Cetatile Ponorului. Apa din Izvorul Ursului ajunge in aceasta pestera numai la debite mari; de obicei ea se pierde in patul riului, inainte de confluenta cu Piriul Sec.
Izvorul Ursului si Piriul Sec, avind izvoarele apropiate si unindu-se in aval, descriu doua arcuri de cerc care delimiteaza un platou perfect izolat de regiunile din jur. Acest platou era cindva de o salbaticie fara seaman, de unde si numele sau Lumea Pierduta. Altadata complet acoperit de o padure deasa, el este acum partial defrisat si strabatut de drumuri de exploatare forestiera care i-au rapit farmecul si misterul. El ascunde citeva. fenomene carstice remarcabile, dintre care sint de mentionat trei avene:
Pestera Gemanata (care are intrarea printr-un aven de 80 m adincime),
Avenul Negru (108 m adincime), acum partial infundat cu lemne, si
Avenul Acoperit (40 m adincime). Primele doua debuseaza intr-un curs subteran de apa ce poate fi strabatut pe o lungime de 1 700 m. Este apa din Piriul Sec, care se pierde in ponor si care, dupa ce trece pe sub avene, iese in Izvorul Rece.
Bazinul Balileasa - Cetatile Ponorului. In partea de sud-vest a Padisului se intinde, la un nivel coborit fata de Padis, un ses alungit, numit: Balileasa.,Este lipsit de padure, presarat cu cite un pilc de brazi ce se ridica din pajistea verde. El ar putea parea un parc gazonat daca nu ar fi ciuruit de numeroase doline. Desi de mici dimensiuni, unele sint considerate de localnici ca ,,fara fund', fiind de fapt avene, acum infundate de ciobani pentru ca vitele ce pasc sa nu cada in ele.
Valea Cetatilor reprezinta singura vale de suprafata mai bine organizata. Ea isi are izvoarele sub virful Balileasa (1274 m), in cele doua izbucuri ce dreneaza avenul de la Fata Rachitei. In sectorul interior, inainte de-a patrunde in subteran, pe sub uriasul portal al pesterii mentionate, valea evolueaza in calcare, unde si-a modelat un scurt sector de chei (250 - 300 mlungime)
Desi prezinta un relief salbatec, versanti abrupti si apropiati, marmite si cascade, hornuri si arcade, cheile vaii Cetatilor nu reusesc sa se impuna ca obiectiv turistic de virf nici macar la ,,ele acasa'. Vina o poarta, indiscutabil, formele de relief invecinate, mult mai spectaculoase, mai amplu dezvoltate. in acest context se inscrie mai intii complexul
Cetatilor Ponorului Acestea sunt fara indoiala formatia carstica cea mai remarcabila, nu numai a Muntilor Apuseni ci din intreaga tara. Ele sint constituie din trei circuri[DOLINE] mari de stinca, aflate intr-o imensa depresiune impadurita, adinca de 300 m si care la partea superioara are un diametru de peste 1 km. Cununa de culmi inconjuratoare care inchide circular depresiunea este taiata doar intr-un singur loc de canionul Vaii Cetatilor.
Primul circ de stinca este sfirsitul propriu-zis al vaii, care se termina aici intr-un fund de sac. Peretele lateral de vest este perforat de un portal ce depaseste 70 m inaltime si care da acces la al doilea circ. Acesta este de fapt un aven circular de 200 m inaltime. Al treilea circ, cel mai mare, este separat complet de precedentele.
Sub marele portal, dintr-o galerie de pestera, iese un riu subteran care este de fapt apa care vine pe sub pamint din Pestera de la Caput. Dupa un scurt parcurs la lumina, ea se prabuseste in alta gura de pestera, cu care incepe riul subteran al Vaii Cetatilor. Acesta are o lungime de 1 700 m; pe riul subteran s-au intilnit numeroase cascade si saritori, 14 lacuri adinci (care nu se pot strabate decit cu barca) si foarte putine sali laterale. In prima portiune riul surbteran primeste un afluent din peretele galeriei care apare sub forma unor tisnituri. Aceasta este apa care s-a pierdut prin sorburile de la Poiana Ponor si care vine sa conflueze subteran cu cea din Pestera de la Caput. Riul subteran apare definitiv la zi in Izbucul Galbenei, drenind astfel aproape in intregime bazinul inchis Padis - Cetatile Ponorului. Asa precum toate drumurile antichitatii duceau la cetatea eterna, toate potecile Muntilor Apuseni se indreapta, direct sau indirect, catre Padis, adevarata columna a carstului si turismului romanesc. Ajunsi aici, dinspre Pietroasa, Ic Ponor sau Poiana Horea, cabana Padis devine un modest cartier general, cu functii care-i depasesc posibilitatile, o rascruce unde se intilnesc si se rasfira cararile spre cunoscutele-i obiective. De semnalat pe versantul sting, deasupra soselei, o zona de lapiezuri, din care unul perforat da acces intr-un aven de 50 m:
Avenul din Vranita. Tot in aceasta portiune conflueaza si valea Vranita ce functioneaza ca deversor al Poienii Ponor si care reprezinta un ponor cu pestera. Valea Cetatilor trece apoi pe o portiune de circa 200 m printr-o zona de calcare in care sint sapate marmite, tunele laterale, hornuri si arcade, ce arata ca este vorba de un canal subteran, o pestera deschisa la zi prin prabusirea tavanului si erodarea peretelui drept. In aval de pestera prabusita valea se adinceste tot mai mult, taindu-si drumul printr-o cheie salbatica, pentru a se termina brusc in peretii imensi ai Cetatilor Ponorului.
Pestera Cetatile Ponorului (3 800 m lungime), care este strabatuta de unul dintre cele mai mari riuri subterane din tara, cu o galerie unica, larga de 5-20m si cu inaltimi ce depasesc frecvent 90-110m. De-a lungul riului intilnim nu mai putin de 14 lacuri, adevarate vami in calea expeditiilor speologice ce s-au succedat ani la rind in dorinta, pina la urma implinita, de-a strabate golul pina la sifonul terminal.). Pe creasta de cumpana dintre valea Galbena si bazinul Padis - Cetatile Ponorului semnalam un interesant aven situat chiar pe creasta despartitoare, adinc de 40 m, adapostind in fund un ghetar natural. Este
Ghetarul de la Bortig
Groapa de la Barsa este alt bazin inchis ce apare in cadrul zonei Padis - Cetatile Ponorului dar care, spre deosebire de precedentele, nu are un drenaj subteran spre Izbucul Galbenei. Barsa este situata la sud de Balileasa si la vest de Valea Cetatilor, fiind limitata spre vest de creasta principala a Muntilor Bihor. Ea este o depresiune de forma ovala, cu axa mare de 2 km, orientata NV-SE si axa mica de 1 km. Versantul de nord-vest este constituit din roci impermeabile pe care izvorasc si curg patru piriiase. In momentul cind acestea ajung pe fundul depresiunii, unde vin in contact cu calcarele,. sint captate si patrund in interiorul masivului. In Groapa ele la Barsa exista o suma de forme carstice deosebit de interesante prin varietatea lor. Se pot cita:
Ponorul prabusit, de mari dimensiuni,
Ponorul cu pod natural
Un mic lac suspendat si un numar de 11 pesteri. Cea mai mare dintre acestea este
Pestera de la Zapodie din partea vestica a depresiunii si care are aproape 7 km lungime, pestera cu un acces greu si extrem de dificil de parcurs.
Pestera Neagra, situata in partea de est a depresiunii, are o dezvoltare de aproape 4 km si necesita pentru vizitare echipament speologic special. Cele doua pesteri au fost legate printr-un sifon, ceea ce face ca sistemul Zapodie - Pestera Neagra sa atinga o dezvoltare de 10879 m cu care se plaseaza pe al treilea loc in tara ca amploare. A treia pestera importanta este
Ghetarul de la Barsa a carei intrare se plaseaza intre cele doua precedente. Ea are o dezvoltare de 2 750 m si face parte din acelasi sistem de drenaj subteran cu Zapodie, fara sa se fi putut realiza pina acum jonctiunea. Partea superioara este accesibila si vizitabila.
Sistemul subteran al Gropii de la Barsa se dreneaza spre valea Galbena prin citeva izbucuri destul de anonime, in parte inca nedescoperite. Nici provenienta apei din reteaua subterana a Barsei nu este inca lamurita, caci debitul subteran depaseste cu mult cantitatea de apa care se aduna din piriiasele ce curg la suprafata. Se poate insa presupune ca furnizorul este masivul de gheata din:
Ghetarul Focul Viu. Acesta este situat aproape pe cumpana apelor dintre Groapa de la Barsa si valea Galbena. Pestera are tavanul spart de o fereastra ce favorizeaza cumularea aerului rece si prin aceasta formarea unui important masiv de gheata.
In ansamblu, Groapa de la Barsa este o mica lume carstica, in care toata gama de procese carstice s-a inscris cu formele cele mai tipice.
ARIESUL MARE
Este reteaua hidrografica a Carpatilor Occidentali cu cel mai lung traseu montan (122 km), fiind totodata, afluentul Muresului cu cel mai bogat debit (26 m3/s); o retea cu o evolutie indelungata pe traseul actual, care a resimtit de nenumarate ori actiunea favorabila sau defavorabila (in sensul accelerarii sau incetinirii ritmului evolutiv) a transformarilor suferite de relieful limitrof in paleogeografia sa.
ARIESUL MARE, pe teritoriul Muntilor Bihor (pina la Albac), primeste pe dreapta ape de mica intindere (Galbena, Steule, Bucinisu, Iarba Rea), in timp ce pe stinga afluentii sint foarte lungi, cu obirsiile impinse mult spre nord (Ponorul, Girdisoara - Girda Seaca, Ordincusa, Albacul]
SOMESULUI CALD are bazinul ce se insinueaza intre Muntii Bihor si Muntii Vladeasa separindu-i partialPortiunea de obirsie este interesanta datorita zonelor carstice strabatute atit de valea principala insasi, cit si de afluentii de pe stinga (Ponorul, Alunul Mare, Alunul Mic si Fira). Principalii afluenti pe care ii primeste Somesul Cald in cadrul Muntilor Bihor se afla pe dreapta si sint - Batrina si Belisul. Batrina este constituit din intilnirea a doua ape, Izbucul si Calineasa, interesante-datorita faptului ca isi au obirsiile in salba de platouri carstice din jurul Masivului Batrina, intr-o harta a densitatii retelei hidrografice, aceste platouri ar aparea capete albe deoarece ele practic nu prezinta, pe mari suprafete, nici un drenaj superficial. In ce priveste drenajul subteran, el este necunoscut. Somesul Cald este riul montan din cuprinsul Muntilor Bihor cu cel mai mare debit, 5,85 m3/s,
Interesanta din punct de vedere turistic este mai ales zona de izvoare a Somesului, unde calcarele apar pe mari suprafete generind importante forme carstice.
Chiar de la obirsie, Somesul Cald, denumit aici:
Radeasa, de-abia constituit din citeva piraie, dispare printr-un ponor cu pestera si reapare imediat in mica pestera de la Radeasa. Dupa un scurt curs la zi, apa Somesului patrunde in Cetatea Radesei, tunel subteran de 250 m lungime, usor de parcurs integral. Interesul mare pe care il prezinta aceasta pestera se datoreste faptului ca tavanul ei este spart in citeva locuri de avene care lasa sa patrunda lumina pina jos, dind galeriei un aspect impresionant. La iesire riul primeste pe stinga un afluent, Feredeul, care se termina cu o mica cascada, apoi vine, tot pe stinga, Cuciulatul, care trece si el printr-o pestera (Tunelul Mic), apoi intra in spectaculosul canion cunoscut sub numele de
DRUMURI. PUNCTE DE PLECARE
Patrulaterul format de Muntii Bihor si Vladeasa este inconjurat de mai multe artere de circulatie pe care sint situate punctele de plecare in munti:
ARTERA NORDICA. Este formata din DN 1 (Bucuresti - Oradea) pe portiunea Huedin - Bucea si de calea ferata Bucuresti - Oradea, pe aceeasi portiune.
artera vestica formata din drumul national 76 si calea ferata Oradea- Stei (tr. 21);
artera sudica formata din drumul national 75 Lunca, - Albac (tr. 23);
artera estica formata din drumul judetean Albac - Huedin (tr. 24).
Din aceste artere se desfac drumuri comunale si forestiere, toate carosabile, care ofera posibilitati de patrundere adinc in munte. In cele de mai jos vom face doar o scurta enumerare orientativa, descrierea detaliata a lor fiind cuprinsa in partea a doua a cartii consacrata traseelor.
ARTERA VESTICA
Este formata de DN 76 Oradea (Baile-Felix) - Deva,
Comuna Sudrigiu (235 m alt. medie, 11 km de la Beius) se afla tot in Depresiunea Beius, pe malul drept al Crisului Negru. Este principalul punct de acces in
PARCUL NATURAL APUSENI (tr. 22]. spre comuna
Pietroasa (12 km asfalt);-BOGA -zona PADIS[drum modernizat-10+10Km]
Si Sudrigiu - Chiscau-12km-PESTERA URSILOR
Comuna Pietroasa (330 m alt. medie, 11 km de Sudrigiu) se gaseste la limita dintre Depresiunea Beius si zona vestica a Bihorului, pe ambele maluri ale Crisului Pietros, afluent pe dreapta al Crisului Negru.
DEFILEUL CRISULUI PIETROS
se ajunge la Saritoarea Bohodeiului (tr. 26) prin valea Aleului (drum forestier ingust pina la cantonul silvic Aleu); la Poiana Florilor si Valea Galbeni- pina in Boga-drum modernizat(tr. 28); pe traseul 22, la cantonul silvic Bulz (semiasfalt), de unde se ramifica spre stinga traseul 51 (pe drum pietruit bine intretinut) ce duce pe la casele din Boga si cascada Oselu, iar la dreapta spre cabana Padis.
Fig 10. Schita traseelor
MARCAJE
Ca in cazul tuturor masivelor muntoase din tara, si in muntii Bihor si Vladeasa itinerarele urmaresc de obicei cursurile de apa sau crestele principale.
Varietatea obiectivelor turistice, multitudinea lor si mai ales relieful foarte complicat au facut necesara utilizarea in muntii Bihor si Vladeasa a unui numar mare de
Marcaje:
- banda este utilizata pentru trasee de traversare a masivelor :
-banda rosie care merge de la Stina de Vale prin Padis pina la Baita,
- banda albastra care merge de la satul Bologa peste Muntii Vladeasa si Bihor pina la Scarisoara);
- triunghiul este folosit pentru drumurile de acces la cabane (de exemplu Baita - cabana Padis, Arieseni - cabana Padis, Pietroasa - Stina de Vale) si uneori ca trasee de traversare secundare (de exemplu Stina de Vale - Ciripa - Cumpanatelu!, sau Pietroasa - Poiana Florilor - Arieseni);
- punctul este folosit pentru traseele in circuit (circuitul Cetatilor Ponorului, al Izvoarelor Somesului Cald sau al Izvoarelor vaii Galbena);
-crucea este utilizata la traseele care merg la un obiectiv turistic ce nu este prins intr-un circuit (de exemplu la Pestera Onceasa sau la avenele din Lumea Pierduta). De la aceste principii exista unele abateri din cauza insuficientei semnelor sau din cauza nerespectarii lor de catre cei ce le-au marcat.
Conform normelor generale de marcare a traseelor turistice de la noi din tara, si aici - s-au utilizat combinatiile a trei culori cu patru semne. Culorile, aplicate pe fond alb, sint: rosu, albastru si galben iar semnele: banda, triunghi, cruce si punct.
Datorita conditiilor specifice pe care le creeaza carstul, in Muntii Bihor s-au utilizat, trei tipuri speciale de trasee si semne de marcaj. Acestea'sint :
Traseele de circuit duc drumetul pe la mai multe obiective turistice, intorcindu-1 in aceeasi zi la punctul de plecare. Ele sint dealtfel cele mai interesante, caci pe o distanta relativ scurta cuprind un numar mare de puncte interesante, printre care se afla si obiectivele majore din acesti munti. Din aceasta cauza recomandam (ca ele sa fie parcurse cu precadere. Traseele in circuit sint insemnate cu.punct (cu exceptia circuitului Groapa de la Barsa).
Semnele de marcaj duble sint utilizate numai pentru derivatiile din traseul normal, in scopul vizitarii unor obiective turistice (pesteri, puncte de priveliste etc.) situate in apropiere. Derivatiile sint scurte si se termina in fata obiectivului pentru care au fost trasate, turistii urmind sa le parcurga in sens invers pentru a reveni la traseul normal. Marcajele duble sint executate prin dublarea semnului din care deviaza. Astfel, la un marcaj cu punct rosu inconjurat cu alb, se mai traseaza la exterior un cerc rosu. Semnul dublat sugereaza parcurgerea distantei de doua ori, o data pentru a ajunge la obiectiv si a doua oara pentru a reveni la traseul normal.
Semnele de pestera sint utilizate pentru derivatii ce conduc la pesteri. Semnul (o banda cu un semicerc deasupra) este desenat pe fond alb in culoarea traseului din care se desface. Si aceste derivatii se parcurg dus si intors din traseul de baza. Acest semn nu este utilizat pentru toate pesterile, pe unele trasee derivatiile la pesteri fiind insemnate cu semnul de marcaj dublu.
In muntii Bihor si Vladeasa apar, mai ales in zonele impadurite, o serie de semne pe arbori, care nu au nimic comun cu marcajele turistice. Mentionam in special benzile rosii si albastre (neincadrate in alb) care delimiteaza perimetrele forestiere. Ele nu trebuie confundate cu marcajele turistice caci pot rataci pe turisti.
Exista, de asemenea, marcaje turistice vechi, dezafectate, care insa nu au fost sterse peste tot. In mai multe cazuri ele sint specificate in descrierile de trasee.
In total in Muntii Bihor si Vladeasa sint 38 de trasee marcate, din care 12 in Vladeasa si 26 in Bihor. Specificul carstic impune in general amenajari speciale care sa faciliteze vizitarea unor importante obiective turistice. Ele constau in scari de lemn, punti, cabluri de asigurare in pesteri, parapete si balcoane la punctele de priveliste
In anii 1970-1975 au fost delimitate un numar de 60 de trasee turistice ,din care numai oparte au fost marcate de pioneri cu semne.In prezentul ghid se va mentine aceiasi numerotare dar vor fi descrise numai traseele accesibile pe perioada unei zile de la cele doua cabane
Banda rosie tr. 20 Stina de Vale - cabana Padis
tr. 38, 48 cabana Padis - Poiana Florilor - Groapa Ruginoasa - saua Virtop
Banda albastra
tr. 12 cabana Vladeasa - Piatra Tilharului - Onceasa - cabana Padis
tr. 40 cabana Padis - Calineasa - cabana Scarisoara
Banda galbena tr. 36 Circuitul Groapa de la Barsa
Cruce rosie tr. 29 saua Cumpanatelu - Pestera Onceasa
tr. 31 Poiana Onceasa - valea Somesului Cald
Cruce albastra tr. 22 Sudrigiu - Pietroasa - cabana Padis
Cruce galbena tr. 37 cabana Padis - platoul carstic Lumea Pierduta
Triunghi albastru tr. 26 Pietroasa - Saritoarea Bohodei
Triunghi galben tr. 28 Pietroasa - Poiana Florilor - Arieseni
tr. 32 Circuitul Magura Vinata
Punct rosu tr. 13 Circuitul Muntele Vladeasa
tr. 30 Circuitul Somesului Cald
tr. 31 Valea Somesului Cald - Poiana Onceasa
tr. 33 Padis - Pestera Sura Boghii
Punct albastru tr. 14 Circuitul Cascada Rachitele
tr. 34 Circuitul Cetatile Ponorului
Punct galben tr. 35 Circuitul Galbenei
tr. 36 Derivatie la Pestera Zapodie
tr. 37 Derivatie la Avenul Acoperit
IMPORTANT :TRASEELE TURISTICE DE LEGATURA INTRE
ZONA PADIS SI VIRTOP :
Pietroasa -Poiana Florilor-Arieseni (tr.28.)
Padis - Poiana Florilor - Groapa Ruginoasa - saua Virtop (tr.38)
Padis - Arieseni (tr.39)
Padis - Scarisoara (tr.40)
Cabana Scarisoara - Casa de Piatra -Padis(tr.46)
Nu pot fi considerate ca drumuri de legatura intre cabana Izvorul Plaiului sat vacanta Boga spre Vila Diana sat de vacanta Virtop
Aceste trasee sunt grele si obositoare, accesibile numai turistilor rutinati si practicabile numai vara, pe timp uscat, fiind periculoase si inaccesibile in perioadele de ploi.Traseele sunt in curs de amenajare.(Drum forestier in curs de executie pe valea Luncsoarei)
