|
|
|
ORGANIZAREA TRANSPORTULUI AUTO
Elementele constructive ale transportului auto sunt:
Idrumurile si
II autovehiculele.
I Drumul reprezinta calea de comunicatie terestra, special amenajata pentru circulatia autovehiculelor si a pietonilor.
Constructiv, orice drum este alcatuit din:
infrastructura - cuprinde totalitatea lucrarilor care sustin suprastructura, asigurand legatura cu terenul si transmiterea catre acesta a eforturilor statice si dinamice. Infrastructura cuprinde:
terasamentele sau lucrarile de pamant si
lucrarile de arta (poduri, viaducte, tunele, etc.);
suprastructura - cuprinde mai multe componente, care alcatuiesc corpul propriu-zis al drumului. Suprastructura este alcatuita din mai multe straturi diferite, a caror compozitie si tehnologie de executie depind de importanta si de destinatia drumului.
In general, un drum modern este alcatuit din 4 straturi
substratul - format din nisip, cu o grosime de 5-10 cm
fundatia - formata din balast, cu o
grosime de 30-
stratul de rezistenta - format din beton, de grosime 20-30 cm
statul de uzura - format din bitum.
Un drum modern trebuie sa dispuna de calitati constructive si de amenajari pentru stationarea autovehiculelor si pentru prioritate de trafic.
Criterii de clasificare a drumurilor
1. Dupa folosinta:
1.a. drumuri publice - destinate cerintelor de trafic rutier ale intregii populatii si ale economiei nationale. Acestea se impart in
drumuri de interes vital
autostrazi - drumuri de mare capacitate, rezervate exclusiv circulatiei autovehiculelor. Autostrazile sunt prevazute cu benzi unidirectionale, separate printr-o banda mediana. De asemenea, acestea intersecteaza denivelat orice alta cale de comunicatie si evita, pe cat posibil, localitatile. Accesul si iesirea pe si din autostrada este permisa numai prin locuri special amenajate;
drumuri nationale - asigura legatura cu punctele de frontiera;
drumuri de interes local - pot fi:
drumuri judetene
drumuri comunale
strazi.
1.b. drumuri de exploatare - satisfac cerintele de trafic rutier ale unor agenti economici din industrie, agricultura, etc.
2. Dupa influenta pe care o au asupra exploatarii autovehiculelor, drumurile se impart in 6 categorii:
2.a. categoria M - cuprinde drumurile asfaltate, in stare buna, carora li se atribuie un coeficient de drum = 0.0;
2.b. categoria K include drumurile pavate, in stare buna, carora li se aribuie un coeficient = 1
2.c. categoria T - cuprinde drumurile asfaltate, pavate si pietruite, in stare mediocra, carora li se atribuie un coeficent = 1.1;
2.d. categoria L - cuprinde drumurile pietruite cu piatra sparta, pietris si bolovani, carora li se atribuie un coeficient 1.2
2.e. categoria E - include acele drumuri care impun schimbari de viteza pe circa 70% din parcus si cuprinde: drumurile de pamant, drumurile de terasamente, in stare mediocra si dumurile pavate cu bolovani de rau, in stare rea, a caror coeficient este = 1.4;
Coeficientii de drum au menirea de a corecta parcursul efectiv, in vederea obtinerii parcursului echivalent.
II Autovehiculul este principalul mijloc de transport rutier, reprezentat de orice vehicul care se poate deplasa pe un teren amenajat sau nu, prin propriile mijloace, in care scop este inzestrat cu un motor cu care produce sursa de energie pentru propulsie.
Clasificarea autovehiculelor
1. Dupa destinatie
1.a. autovehicule pentru calatori - acestea se impart in
autovehicule usoare - capacitate de 4-6 locuri
autovehicule medii - capacitate de 10-14 locuri
autovehicule grele - capacitate de 35-100 locuri.
1.b. autovehicule pentru marfa - foarte diverse si se pot clasifica dupa modul de constructie in
autovehicule cu sasiul simplu si
autovehicule cu sasiul articulat , care pot fi detasabile sau cu semiremorca.
Dupa sarcina utila, autovehiculele de marfa pot fi
pana la 1.5 tone;
intre 3-5 tone
intre 5-8 tone
intre 8-12 tone
peste 12 tone.
2. Dupa felul suprastructurii si destinatia ei:
2.a. autocamioane lada
2.b. autocamioane izoterme
2.c. autocamioane frigorifice
2.d. cisterne, etc.
3. Din punctul de vedere al mecanismului de incarcare descarcare
3.a. autovehicule cu suprastructura fixa
3.b. autovehicule cu suprastructura basculata.
Aceste clasificari au rol important pentru stabilirea modalitatilor de organizare a parcului de autovehicule, a activitatii de intretinere si reparatii, de aprovizionare cu materiale, piese de schimb, de stabilire a cheltuielilor de exploatare.
PROCESUL DE TRANSPORT AUTO. NOTIUNE, STRUCTURA, CLASIFICARE
Procesul de transport auto, in modul cel mai general, consta in efectuarea deplasarii marfurilor sau calatorilor dintr-un loc in altul, cu autovehiculele. El rezida in prestatii ce se efectueaza cu mijloacele de transport auto si este echivalent cu procesul de productie din aceasta activitate.
Diagrama de transport auto
Dcta = Tc + Td + Ti
Dpta = Tp + Dcta + Tpd
2L
Tc = t1 + t2 + t3 + t4 + t5 = + Tid + Tas
unde:
Dcta = durata ciclului de transport auto
Tc = timpul cursei;
Td =timpul de deplasare de la locul de garare la primul punct de incarcare
Ti = timpul de intoarcere de la locul de descarcare la locul de garare
Dpta = durata procesului de transport auto;
Tp = timpul de pregatire a autovehiculului in vederea plecarii in cursa;
Tpd = timpul de garare a autovehiculului si de predare a documentelor la intoarcerea din cursa;
t1 = timpul de incarcare ;
t2 = timpul de deplasare de la punctul de incarcare la punctul de descarcare;
t3 = timpul de descarcare;
t4 = timpul de deplasare de la puncul de descarcare inapoi la punctul de incarcare;
t5 = alte stationari;
L = lungimea traseului;
V = viteza de deplasare a autovehiculului;
Tid = timpul de incarcare descarcare
Tas = timpul afectat altor stationari;
Tg timpul de garare.
Prin ciclu de transport auto se intelege activitatea de transport a unui autovehicul, de la plecarea din punctul de garare, pana la intoarcerea lui in acelasi loc.
Durata ciclului de transport consta in timpul care se scurge din momentul plecarii autovehiculului din garaj la locul de incarcare a marfurilor sau de imbarcare a calatorilor si pana in momentul sosirii acestuia la garaj.
Organizarea ciclului de transport se bazeaza pe cunoasterea:
volumului traficului de marfuri si calatori,
a intensitatii si frecventei curentilor de marfuri si de calatori.
Ciclul de transport se compune din una sau mai multe curse, care se pot efectua pe durata acestuia.
Prin cursa se intelege efectuarea unui singur transport, adica deplasarea incarcaturii la destinatie si revenirea autovehiculului la locul initial de incarcare sau in alt loc.
Durata cursei este egala cu timpul care se scurge din momentul inceperii efectuarii primei operatii necesare incarcarii si pana in momentul incheierii ultimei operatii ce precede o noua incarcare sau garare.
Deci, cursa reprezinta activitatea autovehiculului intre doua incarcari succesive.
In traficul urban de calatori insa, cursa reprezinta activitatea autovehiculului intre capetele traseului, in ambele sensuri, in timp ce in traficul urban cursa semnifica activitatea autovehicului intre capetele traseului, intr-un singur sens.
In cadrul procesului de transport auto se pot efectua 3 tipuri de parcursuri:
parcurs cu incarcatura
parcurs fara incarcatura
parcurs zero (de la garaj la locul de incarcare sau de la locul de descarcare la garaj
Efectuarea unei curse se face pe baza unui itinerar stabilit care trebuie respectat de fiecare automobil si care cuprinde drumul pe care acesta urmeaza sa-l parcurga intre doua puncte, tinand seama de viteza de parcurgere a distantei si de stationarile pe parcurs.
La stabilirea itinerarului trebuie sa se tina seama de:
lungimea drumurilor si starea tehnica a acestora
intensitatea traficului
declinatiile drumului.
Clasificarea procesului de transport auto
1. Din punct de vedere al continutului incarcaturii:
1. a. transport de marfuri
1. b. transport de calatori
1. c. transport de bagaje
1. d. transport de posta, etc.
2. Din punct de vedere al ariei de desfasurare
2. a. transporturi locale
2. b. transporturi interurbane
3. c. transporturi internationale.
3. Din punct de vedere al locului si numarului manipularilor:
3. b. transportri de colectare (incarcarea se face succesiv din mai multe locuri, iar descarcarea intr-un singur loc);
3. c. transporturi de distributie (incarcarea se face intr-un singur loc, iar descarcarea in mai multe puncte succesiv);
3. d. transporturi de colectare si distributie.
Elementele de organizare a circuitului automobilelor in transportul de marfuri
1. Timpul total de transport de exploatare pe un anumit traseu se stabileste cu ajutorul relatiei
Tt = tm + tid + tas + ts
unde:
tm timpul de mers
tid = timpul afectat operatiunii de incarcare/descarcare
tas = timpul afectat pentru pregatire si asteptare;
ts= timpul de stationare pentru odihna soferului, din cauze tehnice, etc.
2. Cantitatea totala de marfa
transportata pe un sector de drum este egala cu:
unde:
n = numarul de curse (trasee) efectuate;
qmi = cantitatea de marfuri transportate in fiecare cursa.
3. In procesul circulatiei automobilelor, acestea efectueaza unul sau mai multe tipuri de mers sau cicluri de transport:
a. mersul pendular - presupune repetarea deplasarii intre doua puncte de incarcare si de descarcare.
b. mersul inelar - presupune deplasarea autovehiculelor intre mai multe puncte de incarcare si descarcare, astfel incat formeaza o linie inchisa.
c. mersul radial - presupune efectuarea mai multor mersuri pendulare, avand un punct comun de plecare.
d. mersul de colectare - presupune parcurgerea unui traseu cu atingerea mai multor puncte de incarcare.
e. mersul de distributie - presupune efectuarea unor operatii inverse fata de mersul de colectare.
f. mersul de colectare si distributie
4. Printre elementele definitorii ale circulatiei in traseul auto se inscriu si curentii de traseu.
Prin curent de marfuri/calatori se intelege cantitatea de marfuri/numarul de calatori care urmeaza a se deplasa intre doua puncte intr-o unitate de timp, intr-un singur sens.
Curentii de marfuri/calatori pot avea variatii de la o perioada la alta, care semnifica, de fapt, neuniformitatea curentilor respectivi.
Gradul de neuniformitate este luat in consideratie in organizarea traseului prin coeficientul de neuniformitate care se determina ca si in traseul feroviar prin raportul dintre volumul maxim de transportat si volumul mediu stabilit pentru perioada data.
Organizarea circulatiei in transportul auto nu poate face abstractie de cunoasterea si luarea in consideratie a catorva elemente, cum ar fi
5. cantitatea de trafic - cantitatea de transportat exprimata in tone sau numar de calatori
6. curentul de trafic - cantitatea de trafic transportata sau de transportat intr-o unitatea de timp, intr-un sens
7. prestatia de trafic - reflecta munca de transport raportata la timp, altfel spus, volumul parcursului marfurilor/calatorilor pe un drum dat, raportat la o unitate de timp.
Capacitatea de circulatie si de transport auto
Capacitatea de circulatie auto (Cc) reprezinta numarul maxim de autovehicule care pot circula pe un sector de drum intr-un sens sau in ambele sensuri de circulatie, intr-un timp determinat.
Aceasta se determina, de regula, pentru o ora sau o zi intreaga.
Modelele de calcul ale capacitatii de circulatie sunt numeroase si au la baza diferite ipoteze privind
vitezele de circulatie
echivalarea diferitelor feluri de vehicule
probabilitatea numarului de depasiri care se pot efectua.
Determinarea capacitatii de circulatie in traseul rutier se poate efectua cu ajutorul calculului probabilitatilor. Determinarile efectuate pe baza acestor calcule servesc la stabilirea indicilor de aglomerare care reprezinta gradul de stanjenire in circulatie pe care trebuie sa-l accepte conducatorii auto la parcurgerea drumului.
Pe baza studiilor si a experimentelor practice s-a stabilit ca miscarea a doua autovehicule poate fi considerata independenta daca intervalul de timp dintre ele este >= 9 secunde.
Proportia intervalelor < de 9 secunde constituie un prim indice, care caracterizeaza gradul de stanjenire a circulatiei. Pentru intervalele de timp < de 9 secunde, conducatorii autovehiculelor sunt stanjeniti in miscarea lor de autovehiculelor care ii preced, cu atat mai mult cu cat intervalul este mai mic. De aceea, proportia intervalelor < de 9 secunde constituie un indice de aglomerare.
De mare importanta este gasirea solutiilor pentru marirea capacitatii de circulatie. Aceasta poate fi influentata negativ de:
latimea redusa a benzii de circulatie;
neasigurarea gradului de vizibilitate
proportia autovehiculelor grele in totalul traficului, etc.
Deoarece capacitatea de circulatie se exprima in autoturisme, influenta autovehiculelor grele modifica cifrele de baza stabilite analitic.
In ceea ce priveste vehiculele pe doua roti, la echivalarea acestora in autoturisme se disting doua categorii:
bicicletele - circula, de regula, la extremitatea caii de rulare si sunt mai putin stanjenitoare in circulatie;
motocicletele - autovehicule rapide care circula pe toata latimea benzii de circulatie. Efectueaza ele insele depasiri si sunt jenante pentru circulatia altor tipuri de autovehicule.
Cifrele medii indicate pentru echivalare sunt
1 / 5 autoturisme pentru o bicicleta
1 / 2 autoturisme pentru motocicleta.
Masurile care pot duce la cresterea capacitatii de circulatie sunt
masuri de ordin constructiv - se refera la proiectarea unor elemente ale drumului care sa asigure: desfasurarea nestingherita a circulatiei, evitarea traversarii localitatilor, amenajarea intersectiilor de drumuri, evitarea pasajelor la nivel cu calea ferata, marirea numarului de benzi de circulatie, etc;
masuri de exploatare - se refera la: reglementarea stationarii in orele de varf, limitarea circulatiei autovehiculelor grele, amenajarea statiilor de alimentare cu combustibil, etc.
Nemijlocit legata de capacitatea de circulatie este capacitatea de transport.
Prin capacitate de transport (Ct) se intelege cantitatea de marfuri/numarul de calatori care se pot transporta cu mijloacele de transport auto intr-o ora sau intr-o zi, intr-un anumit sens de circulatie.
Valoarea Ct depinde de
tipul autovehiculelor si
Cc.
Ct = Cc * qm
unde
qm numarul mediu de tone calatori transportate de un autovehicul.
Qm in transportul rutier se exprima in calatori*kilometrii sau tone* kilometrii si se determina cu relatia:
Tk = Ct * lmt
unde:
lmt = distanta medie de transport a unei tone.
Transportul auto (spre deosebire de cel feroviar) reprezinta numai o parte a circulatiei rutiere.
Dreptul de a folosi drumul este general; pe drum circula autovehicule care apartin atat societatilor de transport, cat si particularilor si cetatenilor straini.
TRANSPORTUL AUTO DE MARFURI IN TRAFICUL INTERNATIONAL.
Reglementari si institutii in traficul rutier international de marfuri
I. Institutii ale traficului rutier international de marfuri
Dupa cel de-al doilea
Razboi Mondial, pe masura dezvoltarii si modernizartii
rutiere, a cresterii schimburilor economice dintre state, s-a simtit
tot mai mult necesitatea constituirii unei organizatii a
transportatorilor, care sa apere interesele membrilor sai. Aceasta
s-a realizat in 1948, cand a lua
fiinta,
Actul de constituire a IRU a fost
semnat de delegatiile nationale din 8 tari europene: Belgia, Danemarca, Franta,
Anglia, Norvegia, Olanda, Suedia, Elvetia Tara noastra a aderat
IRU a contribuit la elaborarea instrumentelor tehnice si comerciale menite sa promoveze transportul auto pe plan international.
In domeniul transportului auto, trebuie mentionata constributia IRU in legatura cu:
punerea in aplicare a Conventiei vamale privind transportul rutier international de marfuri sub acoperirea carnetelor TIR;
elaborarea scrisorii de transport international in conformitate cu prevederile Conventiei privitoare la transportul rutier international de marfuri (CMR);
crearea Asociatiei Internatonale pentru transportul marfurilor perisabile
crearea Serviciuui de Asistenta mutuala internationala
colaborarea la elaborarea altor conventii internationale referitoare la: circulatia si semnalizarea rutiera, transportul marfurilor periculoase, transportul marfurilor in containere, etc.
II. Reglementari ale traficului rutier international de marfuri
1. Conventia vamala referitoare la transportul international de marfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Geneva, 1959) - acorda transportatorilor avantaje de ordin vamal menite sa faciliteze traficul international de marfuri;
La aceasta Conventie Romania a aderat in 1963.
Autovehiculele care circula sub acoperirea carnetelor TIR beneficiaza de eliminarea operatiilor de deschidere, in punctele vamale ale tarilor de tranzit, pentru controlul vamal, ceea ce determina scaderea duratei transportului si diminueaza posibilitatile de degradare a marfurilor perisabile.
Carnetul TIR il scuteste pe transportaor de depunerea unor garantii vamale proportionale ca marime cu valoarea marfurilor transportate.
Pentru fiecare vehicul rutier se intocmeste un carnet TIR valabil pentru o singura calatorie.
Organele vamale din tarile de expediere, dupa controlul vamal al autovehiculului, aplica acestuia sigiliile TIR.
Organele vamale din tarile de tranzit controleaza autovehiculele numai sumar, verificand, in special, starea sigiliilor.
In cazuri extreme, organele vamale pot ordona desfacerea sigiliilor si inlocuirea acestora cu altele noi, dupa efectuarea controlului, a caror serie este trecuta in carnetele TIR aflate in posesia conducatorului auto.
In tara noastra, ROMTRANS indeplineste rolul de Asociatie garanta pentru aplicarea Conventiei TIR.
Principale atributii ale ROMTRANS sunt
primeste, gestioneaza si elibereaza, contra cost, membrilor sai, carnete TIR;
garanteaza aplicarea Conventie TIR si este tinuta raspunderii de plata taxelor si a penalitatilor banesti, la care titularii carnetelor TIR sunt expusi in virtutea legilor si reglementarilor vamale ale tarilor pe teritoriul carora se produc abateri;
participa la congresele, reuniunile organizate de IRU si sustine interesele membrilor sai in cadrul acestora
contribuie la elaborarea de reglementari de trafic rutier international, la completarea si revizuirea celor existente si, pe plan intern, participa la elaborarea tarifelor de traseu auto si a altor acte normative ale circulatiei rutiere.
2.
Conventia referitoare la
contractul de transport international de marfuri pe cale rutiera
(CMR) - semnata
3. Acordul European privitor la transportul de marfuri periculoase pe sosele (semnat in 1957) - se aplica transporturilor efectuate, chiar si in tranzit, pe teritoriul a cel putin doua tari parti ale Acordului si numai pe teritoriul lor.
4. Asociatia Internationala pentru transportul marfurilor perisabile (semnata in 1955) - si-a propus urmatoarele obiective:
coordonarea si schimbul de experienta cu societatile si gruparile nationale aderente;
elaborarea unor studii pe probleme legate de transportul rutier de marfuri sub temperatura dirijata, a tarifelor si a conditiilor de tansport pentru marfurile perisabile;
publicarea studiului si coordonarea activitatii in vederea transportului rutier de marfuri perisabile.
5. Conventia asupra circulatiei rutiere si Protocolul privind semnalizarea rutiera - elaborate la Geneva in 1949 si imbunatatite la Conferinta de la Viena din 1968.
6. Acorduri si Conventii bilaterale incheiate intre doua sau mai multe tari - prin care partile contractante isi acorda reciproc o serie de avantaje, cum ar fi:
necontingetarea numarului de curse
scutirea reciproca de orice fel de taxe si impozite
scutirea reciproca de orice fel de taxe si impozite pentru un numar contingentat de calatori, pe baza de autorizatie
reducerea partiala a taxelor si impozitelor pentru un numar contingentat de calatori.
Autorizatiile de transport pot fi
permanente - asigura drepul efectuarii unui numar nelimitat de curse intr-o perioada determinata - de regula 1 an
de calatorie - dau dreptul la o singura calatorie dus-intors pe perioada de valabilitate a autorizatiei.
