|
|
|
PERFECTIONAREA PREGATIRII PROFESIONALE
Pregatirea profesionala nu se incheie odata cu intrarea omului in campul muncii, ea reprezinta un proces continuu. Daca in trecut o meserie se invata odata pentru totdeauna, astazi, in conditiile progresului stiintifico-tehnic accelerat, cunostintele profesionale se perimeaza de la o etapa la alta, necesitand o permanenta improspatare si completare cu tot ceea ce a aparut nou.
Potrivit studiilor de specialitate, in societatea contemporana explozia cunostintelor determina ca in mai putin de un deceniu, cunostintele capatate in scoala sa devina insuficiente si chiar perimate. Invechirea cunostintelor are loc intr-un ritm extrem de rapid in toate domeniile, mai ales in cele care au legaturi puternice cu progresul tehnic(electronica, automatica, etc). Uzura morala a cunostintelor se desfasoara pe mai multe planuri, respectiv se inregistreaza uzura morala a cunostintelor generale aferente profesiei date, a cunostintelor economice si de management. Pentru contracararea efectelor unor asemenea procese se impune asigurarea unei pregatiri continue a factorului munca pe tot parcursul vietii active a acestuia, respectiv organizarea si desfasurarea de actiuni privind perfectionarea pregatirii profesionale.
Pregatirea profesionala continua constituie o preocupare a tuturor statelor lumii si trebuie sa fie permanent in atentia tuturor organizatiilor si evident, a tuturor salariatilor. Ea permite mentinerea la un standard ridicat a competentei profesionale, dobandirea de noi competente, fapt ce duce la aprecierea superioara a muncii depuse de fiecare si la cresterea recompensei obtinute. Perfectionarea pregatirii profesionale are, asadar, un efect benefic atat pentru organizatie, cat si pentru individ, acestuia din urma asigurandu-i o stabilitate mai mare a locului de munca si satisfacerea, in anumite limite, a revendicarilor salariale.
Nu trebuie sa pierdem din vedere ca perfectionarea pregatirii profesionale, privita prin acceptiunea de pregatire profesionala continua, reprezinta un atu in plus pentru reintegrarea in activitate a celor care, din diferite motive, sunt disponibilizati. Ea duce la cresterea capacitatii de adaptare a lucratorilor atat la exigentele profesiei, cat si la noi profesii, asigurand fluidizarea mobilitatii profesionale interne si externe organizatiei.
In acelasi timp, perfectionarea pregatirii profesionale este strans legata si de evolutia pe care o imprima progresul tehnic organizatiei. Aceasta cunoaste o dezvoltare continua din punct de vedere tehnic, tehnologic, economic, organizational, social, etc. Acest lucru cere din partea tuturor salariatilor un efort permanent de perfectionare a pregatirii profesionale, astfel incat sa fie capabili de a se adapta imediat la nou, indiferent de domeniul in care lucreaza.
Este bine stiut ca organizatiile actioneaza intr-un mediu concurential si ca, pentru mentinerea lor pe piata si pentru castigarea unei pozitii cat mai favorabile, ele sunt impinse la introducerea tehnicii si tehnologiilor moderne, la perfectionarea sistemelor de management, etc. Acest fapt indica problema cresterii nivelului de pregatire profesionala a intregului personal al organizatiei, a competentei profesionale a acestora si a posibilitatii lor de a trece de la o meserie la alta.
Perfectionarea continua a pregatirii profesionale trebuie privita in contextul cerintelor productiei moderne si al motivatiilor profesionale de natura economica, sociala, tehnica, etc, care au loc continuu in cadrul societatilor comerciale si regiilor autonome. Privita astfel, ea se materializeaza in actiuni concrete, dupa cum urmeaza:
improspatarea si imbogatirea sistematica a cunostintelor teoretice si practice, insusirea noilor cuceriri ale stiintei, tehnicii si culturii din domeniul propriu de activitate sau din cele inrudite;
recalificarea personalului salariat in conformitate cu cerintele de restructurare si retehnologizare a organizatiei, cu noile cerinte ale fiecarui loc de munca sau cu optiunile salariatilor;
insusirea unei calificari suplimentare pe langa profesia de baza (policalificarea);
cunoasterea noilor reglementari ale legislatiei muncii privind drepturile si obligatiile partenerilor sociali;
insusirea si aprofundarea cunostintelor economice, de management, de gestiune si contabilitate, etc.
Desigur, aceste actiuni se materializeaza la nivelul fiecarei organizatii in modalitati concrete de formare si perfectionare profesionala corespunzatoare conditiilor existente si conceptiei generale a managementului organizatiei privind aceste activitati.
1.1 Identificarea nevoilor de pregatire si perfectionare profesionala a salariatilor
Pregatirea si perfectionarea profesionala a salariatilor unei organizatii este un proces dirijat, care impune doua planuri de referinta:
. un plan extern, ce vizeaza actiunile care au loc in aceasta directie in afara organizatiei si care se refera la pregatirea profesionala prin intermediul scolii si la organizarea unor forme de perfectionare profesionala deschise tuturor celor interesati;
un plan intern, care vizeaza actiunile organizatiei in directia pregatirii profesionale si in mod special, in directia perfectionarii profesionale.
Pregatirea si perfectionarea profesionala parcurge in cadrul organizatiei o metodologie cu mai multe etape:
a) identificarea nevoilor de pregatire si perfectionare
b) elaborarea de programe de pregatire si perfectionare profesionala conform
cerintelor;
c) desfasurarea programelor;
d) controlul desfasurarii programelor;
e) evaluarea programelor si a eficientei activitatilor de pregatire si perfectionare
profesionala
Identificarea nevoilor de pregatire si perfectionare are menirea de a stabili cerintele imediate si de perspectiva de formare si perfectionare profesionala. Ea presupune mai multe actiuni:
stabilirea la nivel de organizatie si de salariat a performantelor realizate intr-o anumita etapa si compararea acestora cu nivelul de performanta necesar;
determinarea cerintelor activitatilor din cadrul organizatiei asa cum rezulta din fisele postului de munca, precum si a cerintelor generale de pregatire si perfectionare profesionala;
desprinderea modificarilor ce vor avea loc in structura fiecarui post de munca, implicand o pregatire suplimentara, chiar daca ocupantul postului de munca are in prezent o pregatire profesionala corespunzatoare;
analiza schimburilor tehnice si tehnologice in domeniul prelucrarii automate a datelor, care genereaza nevoi permanente de pregatire si perfectionare a pregatirii profesionale;
determinarea nevoii de promovare a salariatilor si a posibilitatilor pe care le poate oferi organizatia;
analiza organizatiei in ansamblul ei si surprinderea modificarilor structurale si functionale ale acesteia, care vor afecta personalul salariat sub aspect cantitativ si calitativ.
Toate aceste actiuni se cer a fi desfasurate de catre specialisti, astfel incat nevoile de formare si perfectionare profesionala sa fie identificate realist.. Ea nu trebuie sa fie numai o decizie globala la nivelul organizatiei. Corect este a se lua decizii care sa vizeze locurile de munca si, in mod nemijlocit, pe fiecare salariat in parte.
Pentru fundamentarea unor astfel de decizii este necesar a se utiliza modalitati, metode, tehnici si mijloace adecvate, cum ar fi: analiza activitatii lucratorilor pornind de la performantele acestora si cerintele locurilor de munca, evaluarea unor programe de pregatire si perfectionare profesionala care s-au derulat si a rezultatelor inregistrate in urma aplicarii lor, interviul individual si colectiv, fisele de apreciere anuala, etc.
1.2 Decizii privind satisfacerea nevoilor de pregatire a personalului
Odata stabilita cu claritate, la nivelul organizatiei, nevoia de pregatire si perfectionare profesionala pentru fiecare etapa data, trebuie actionat in directia satisfacerii acestei nevoi.
De aceea, cei ce raspund de aceste probleme trebuie sa actioneze in mai multe directii, dupa cum urmeaza:
♦ elaborarea unui plan de formare si perfectionare profesionala la nivel de organizatie, care trebuie sa cuprinda obiective precise, cai de realizare a acestora, durata actiunilor, locul de desfasurare, tehnicile utilizate, personalul angrenat in aceste actiuni.
In elaborarea acestui plan este necesar a se avea in vedere faptul ca pregatirea profesionala nu este o problema ce trebuie rezolvata numai in afara organizatiei de catre agenti externi. Este adevarat ca prin sistemul de invatamant se asigura formarea profesionala a tinerilor, dar organizatiile trebuie sa contribuie si ele la acest proces, in functie de nevoile proprii si de capacitatea lor de a organiza si derula programe de pregatire. In domeniul pregatirii profesionale este periculoasa dependenta integrala de organizatiile din exterior, deoarece astfel dispar stimulul si implicarea organizatiei in acest plan. Iata de ce, in structura deciziilor privind satisfacerea nevoii de pregatire profesionala, un loc aparte pentru fiecare organizatie il detin deciziile privind tipul de pregatire profesionala spre care se orienteaza, respectiv pregatirea profesionala externa, interna sau mixta.
In ceea ce priveste perfectionarea profesionala, accentul trebuie sa cada pe actiunile organizate in interiorul institutiei. Acest fapt nu exclude colaborarea cu organizatiile externe sau apelul la forme exterioare de perfectionare. Implicarea decizionala se refera la: tipul de programe de perfectionare elaborate, adaptarea pregatirii profesionale pentru postul detinut, perfectionarea in vederea promovarii, modernizarea pregatirii din perspectiva modificarilor structurale si a necesitatii schimbarii locului de munca etc. Deciziile care se iau trebuie fundamentate in sensul imbinarii intereselor organizatiei cu interesele individului.
Planul de pregatire si perfectionare profesionala se recomanda sa cuprinda o sectiune privind organizarea propriu-zisa a actiunilor respective. In acest sens, trebuie luate decizii privind modul de recrutare a participantilor, locul de desfasurare a actiunilor, asigurarea mijloacelor didactice si a altor materiale necesare, formele, metodele si tehnicile de instruire, programul calendaristic, costul estimat al actiunilor.
♦ derularea programelor de pregatire si perfectionare profesionala constituie directia de baza privind satisfacerea nevoilor formative manifestate la nivel de organizatie.
Ea consta in actiunile propriu-zise de instruire, sub diverse forme, avand la baza competenta celor care organizeaza si desfasoara aceste activitati, atat in interiorul, cat si in exteriorul organizatiei. In cadrul acestei etape, deciziile adoptate privesc alegerea cursurilor si mijloacelor de instruire, modalitatile de coordonare a acestora, aplicarea formelor active de instruire, etc.
♦ controlul si evaluarea programelor si activitatilor este o etapa care are menirea
de a verifica felul in care sunt indeplinite obiectivele si se desfasoara activitatile de
pregatire si perfectionare si care sunt rezultatele unor asemenea activitati.
Controlul se desfasoara permanent, pe parcursul derularii programului, avand astfel un caracter preventiv si corectiv, evaluarea realizandu-se dupa terminarea fiecarui program, urmarindu-se determinarea efectelor economice inregistrate la nivel de individ si la nivel de organizatie. Se au in vedere rezultatele obtinute, masurate prin nivelul productivitatii muncii, nivelul calitativ al lucrarilor executate, procentul de rebuturi, reducerea costurilor. Pentru specialistii si managerii care parcurg programe de perfectionare, evaluarea urmareste performantele obtinute de ei prin punerea in valoare a creativitatii, a ingeniozitatii, a abilitatilor manageriale.
Evaluarea programelor si actiunilor de pregatire si perfectionare profesionala este o actiune foarte complexa. Unele efecte sunt necomensurabile, ele traducandu-se in rezultate care aparent nu au nici o legatura cu aceste activitati. Totusi, la finele programelor, se pot obtine unele informatii precise privind reactiile participantilor la astfel de activitati, nivelul lor de pregatire constatat prin testarea lor, aplicarea celor invatate la locurile de munca, schimbarile in optica salariatilor,etc.
Satisfacerea nevoilor de pregatire si perfectionare si deciziile care se adopta in acest scop au efecte de durata asupra organizatiei, contribuind la supravietuirea si mai ales la succesul acesteia.
