|
|
|
FORMAREA PROFESIONALA A SALARIATILOR
OBIECTIVE PRINCIPALE (art.188 Codul Muncii)
a) adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca
b) obtinerea unei clasificari profesionale
c) actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si locului de munca si perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza
d) reconversia profesionala determinata de restructurari socioeconomice
e) dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procedee moderne, necesare pentru realizarea activitatilor profesionale
f) prevenirea riscului somajului
g) promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale
METODE (FORME) DE REALIZARE ALE FORMARII PROFESIONALE
1. participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate
2. stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca
3. stagii de practica si specializare in tara si in strainatate
4. ucenicie organizata la locul de munca
5. formare individualizata
6. alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat
(A se vedea TITLUL VI din Codul Muncii privind formarea profesionala, art.188-213).
Perfectionarea pregatirii profesionale are semnificatia unei pregatiri continue sau permanente, asigurand legatura fireasca, fara intrerupere, intre pregatirea scolara si cea din momentele ulterioare obtinerii unei calificari, de pe intreg parcursul carierei profesionale.
Tinerea la zi a pregatirii profesionale ii ajuta pe salariati sa obtina rezultate superioare in munca si, in acelasi timp, satisfactii personale, atat de ordin economic (salarizare mai buna, perspectiva de promovare si venit corespunzator dupa pensionare), cat si de ordin psihologic (sentimentul efectuarii unor actiuni utile si bine executate, satisfactia investirii in actul de munca a celor mai valoroase calitati). De asemenea, firma/institutia, avand in colectivul ei oameni care isi desfasoara activitatea in mod competent, va avea rezultate tot mai bune.
Obiectivul principal al perfectionarii pregatirii profesionale : perfectionarea permanenta si sistematica a pregatirii profesionale a salariatilor.
Obiectivele concrete ale perfectionarii :
- improspatarea si imbogatirea sistematica a cunostintelor profesionale;
- aprofundarea unui anumit domeniu al specialitatii de baza;
- insusirea unei calificari suplimentare pe langa profesia de baza;
schimbarea calificarii in cazurile in care profesia de baza nu mai corespunde cerintelor tehnicii moderne si structurii economiei.
instruirea la locul de munca sub controlul direct al responsabilului verigii structurale respective;
cursuri organizate in cadrul firmei/ institutiei;
cursuri organizate de furnizorii de astfel de servicii.
La stabilirea celor mai potrivite forme de perfectionare se tine cont de mai multe criterii, printre care: categoria de salariati, obiectivul programului de perfectionare (insusirea de cunostinte, de principii, de deprinderi, modificarea unor atitudini), locul de desfasurare (fara scoaterea din activitate a salariatului, cu scoatere din activitate), conditiile tehnico-materiale etc.
Persoanele care se ocupa de formarea si perfectionarea salariatilor trebuie sa-si ridice necontenit calificarea, pregatirea tehnico-profeionala si sa cunoasca cele mai noi realizari din ramura de activitate din care lucreaza.
Perfectionarea pregatirii profesionale a salariatilor este un proces de instruire sau invatare care presupune imbinarea actiunii urmatorilor factori de care persoana care se ocupa de instruire trebuie sa tina cont: cine se instruieste, ce trebuie sa se insuseasca si metodele de instruire. Toti acesti factori trebuie organizati in asa fel incat actiunile de instruire sa permita insusirea materialului prezentat in mod constient, activ, sistematic, temeinic si, mai ales, in stransa legatura cu sarcinile concrete de munca.
Procesul de instruire, atat al tinerilor care urmeaza sa obtina o calificare profesionala, cat si a muncitorilor care isi perfectioneaza pregatirea profesionala, constituie, de fapt, o activitate de formare a unor buni meseriasi/ specialisti. In acest context se urmareste, de obicei, formarea la salariati a unui ansamblu de cunostinte, priceperi si deprinderi profesionale; ansamblu de atitudini generale, speciale si din specialitati apropiate; ansamblu de atitudini pozitive.
Cunostintele profesionale reprezinta informatiile pe care le poseda salariatii sub forma reprezentarilor, notiunilor, regulilor, termenelor si legilor referitoare la domeniul de specialitate.
Principiile profesionale reprezinta posibilitatile de aplicare in actiunile practice de munca a cunostintelor dobandite. A detine priceperi inseamna un pas in plus fata de cunostinte, salariatul fiind in situatia nu numai de "a sti ceva" ci si de "a putea face ceva".
Deprinderile profesionale reprezinta capacitatea salariatului de a face ceva repede si bine, fara prea multa gandire, ca de la sine.
Aptitudinile generale (usurinta de invatare, spiritul creator, inteligenta, inaltul nivel al atentiei, al imaginatiei, etc.) sunt acelea care contribuie la obtinerea unei inalte productivitati a muncii in orice tip de activitate.
Spre deosebire de acestea, aptitudinile speciale tehnice (gandire tehnica, dexteritate manuala, imaginatie, acuitate vizuala, etc.) contribuie la obtinerea unei productivitati a muncii ridicate numai in anumite tipuri de activitate.
Atitudinile sunt acele trasaturi de personalitate care intra in alcatuirea caracterului, care se manifesta in mod relativ constant in comportarea sa fata de munca si fata de persoanele din jur.
In procesul de instruire a adolescentului sau a adultului se tine cont si de anumite particularitati care apar. Astfel, in instruirea tinerilor se va tine cont de faptul ca aceasta nu inseamna numai dobandirea unor cunostinte indispensabile si a unei indemanari practice, ci si formarea unei atitudini corespunzatoare, adica active, fata de munca, fata de firma/ institutie si fata de colectivul acesteia. Procesul natural de transformare a omului tanar salariat constient dureaza cativa ani, dar se poate scurta daca este calauzit rapid si cu pricepere.
Spre deosebire de generatia tanara, adultul poseda un fond de cunostinte de baza din diverse domenii, care pot fi folosite pentru asimilarea noilor cunostinte, experienta de viata constituind unul dintre importantele avantaje ale adultului in procesul de instruire.
De toate aceste particularitati este bine sa se tina cont in procesul de instruire. In plus, crearea unei atitudini favorabile fata de procesul de instruire depinde numai de modul in care a fost starnit interesul celui care se instruieste, pentru propria perfectionare.
O importanta deosebita trebuie acordata, in cadrul acestei actiuni, modului de realizare a verificarii cunostintelor dobandite. El trebuie sa porneasca totodata de la constatarea cunostintelor si principiilor care s-au insusit si dezvoltat si nu de la enumerarea greselilor, ceea ce uneori poate descuraja. Cel care se perfectioneaza trebuie astfel orientat incat sa-si descopere sigur greselile pe care sa le elimine operativ.
INSPECTIA MUNCII
ATRIBUTIILE INSPECTIEI MUNCII
OBIECTIVELE principale ale activitatii Inspectiei Muncii sunt urmatorele :
a) controlul aplicarii prevederilor legale referitoare la relatiile de munca, la securitatea si sanatatea in munca, la protectia salariatilor care lucreaza in conditii deosebite si a prevederilor legale referitoare la asigurarile sociale;
b) informarea autoritatilor competente despre deficientele legate de aplicarea corecta a dispozitiilor legale in vigoare;
c) furnizarea de informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei muncii;
d) asistarea tehnica a angajatorilor si angajatilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale si a conflictelor sociale;
e) initierea de propuneri adresate Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale pentru imbunatatirea legislatiei existente si elaborarea de noi acte legislative in domeniu.
INSPECTIA MUNCII ARE URMATOARELE ATRIBUTII :
A) In domeniul stabilirii relatiilor de munca controleaza :
- incadrarea in munca si incetarea activitatii persoanelor care desfasoara orice activitate in temeiul unui contract individual de munca;
- stabilirea si respectarea duratei timpului de lucru;
- stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata;
- accesul fara nici o discriminare pe piata muncii al tuturor persoanelor apte de munca, respectarea normelor specifice privind conditiile de munca ale tinerilor, femeilor, precum si ale unor categorii de persoane defavorizate;
- respectarea celorlalte prevederi cuprinse in legislatia muncii si a clauzelor contractelor colective de munca.
B) In domeniul securitatii si sanatatii in munca :
- acorda asistenta tehnica persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale si controleaza realizarea acestora;
- efectueaza sau solicita masuratori si determinari, examineaza probe de produse si de materiale in unitati si in afara acestora, pentru clarificarea unor situatii de pericol;
- dispune sistarea activitatii sau scoaterea din functiune a echipamentelor tehnice, in cazul in care constata o stare de pericol iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala, si sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penala;
- acorda angajatorilor, persoane fizice si juridice, autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii in munca;
- retrage autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii in munca, daca constata ca prin modificarea conditiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respecta prevederile legislatiei in vigoare;
- cerceteaza accidentele de munca conform prevederilor Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, inregistrarea, raportarea si evidenta accidentelor de munca;
- coordoneaza activitatea de instruire si informare a angajatilor in domeniul securitatii, sanatatii si al relatiilor de munca si urmareste activitatea de formare a specialistilor in domeniu;
- controleaza aplicarea dispozitiilor legale referitoare la certificarea produselor, masinilor, utilajelor si a echipamentelor de protectie din punct de vedere al securitatii in munca, la intrarea acestora pe teritoriul national, prin inspectorii de munca sau prin organisme acreditate de MINISTERUL MUNCII SI SOLIDARITATII SOCIALE;
controleaza respectarea indeplinirii cerintelor legale referitoare la sanatatea in munca si la inlaturarea riscurilor de imbolnaviri profesionale
INSPECTORUL DE MUNCA
Inspectorii de munca au urmatoarele drepturi :
1. sa aiba acces liber, permanent si fara instiintare prealabila, in sediul persoanei juridice si in orice alt loc de munca organizat de aceasta;
2. sa solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele si informatiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetarii accidentelor de munca;
3. sa procure dovezi, sa efectueaza investigatii sau examene, sa ceara prezentarea documentatiei pe care o considera necesara, sa realizeze masuratori sau sa preleveze mostre de substante utilizate in procesul de productie;
4. sa impuna ca abaterile constatate in domeniu sa fie remediate pe loc sau intr-un timp limitat;
5. sa ceara, acolo unde este cazul, modificarea instalatiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, daca acestea nu asigura securitatea lucratorilor la locul de munca;
6. sa dispuna intreruperea sau suspendarea imediata a proceselor de munca atunci cand constata o stare de pericol iminent de accident sau de imbolnavire profesionala pentru lucratorii care participa la procesul de productie sau pentru alte persoane;
7. sa apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de munca sau a materialelor folosite;
8. sa dispuna masuri atunci cand conducatorul persoanei juridice nu isi indeplineste obligatiile legale;
9. sa sesizeze organele de urmarire penala cu privire la cazurile de abateri considerate infractiuni;
10. sa intre in toate locurile in care se efectueaza lucrari ce implica riscuri pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;
11. sa ceara informatii, fie singuri, fie in prezenta martorilor, de la orice persoana si despre orice problema care constituie obiectul controlului;
12. sa propuna retragerea autorizatiei din punct de vedere al securitatii in munca, daca constata ca, prin modificarea conditiilor care au stat la baza acesteia, nu se respecta prevederile legislatiei in vigoare.
SANCTIUNI
Impiedicarea inspectorului de munca sa isi exercite controlul se pedepseste cu amenda de la 45.000.000-90.000.000 lei.
Refuzul angajatorului de a duce la indeplinire masurile dispuse se pedepseste cu amenda de la 30.000.000-100.000.000 lei.
