Formare profesionala - reconversie profesionala in romania

FORMARE PROFESIONALA - RECONVERSIE PROFESIONALA IN ROMANIA

Formarea profesionala a factorului munca, pe baza acumularii de cunostinte teoretice si practice, devine tot mai clar un mecanism de modelare a ofertei de munca in concordanta cu conditiile concrete din economie, sporeste capacitatea de adaptare a factorului munca si creeaza noi perspective in raporturile de ocupare - reocupare, integrare - reintegrare a acesteia pe piata muncii.

Prin intermediul unei politici adecvate, formarea profesionala reprezinta incontestabil modalitatea cea mai sigura si cea mai putin costisitoare pe termen lung, de flexibilitate a ofertei de forta de munca, de ajustare structurala rapida a acesteia la evolutiile conjuncturale ale cererii. De aceea, prelungirea duratei de scolarizare, sporirea ratei de cuprindere a tineretului in scoli de tip superior, promovarea alternantei scoala-activitate economica sunt dispozitive larg  utilizate de flexibilitate numerica a ofertei de forta de munca.

In egala masura, alaturi de efectele pozitive pe care le poate determina la nivelul intregii economii, in conditiile unei calitati adecvate a produselor sale, formarea profesionala reprezinta si un instrument de protectie sociala a fiecarui individ, o modalitate de autoprotectie economica, de asigurare a securitatii venitului acestuia. Riscul de somaj  este mult diminuat pentru cei care dispun de o pregatire buna. Oportunitatile de angajare a celor aflati in somaj sunt incomparabil mai mari pentru persoanele cu o pregatire mai inalta, polivalenta.

In al doilea rand, formarea profesionala are un rol important in reducerea costului somajului si respectiv a costului de reintegrare a somerilor. Impiedica procesul de perimare a cunostintelor si deprinderilor de munca ca urmare a intreruperii activitatii pe perioada somajului, mentine si imbunatateste capacitatea si dorinta de munca a somerului, extinzand aria variantelor de ocupare.

In al treilea rand, formarea profesionala reprezinta o parghie importanta de crestere a eficientei utilizarii fortei de munca prin asigurarea unui grad maxim de ocupare a posturilor cu sarcini de munca specifice, in masura in care cunostintele si deprinderile dobandite prin pregatire sunt valorificate in practica.

In al patrulea rand, prin intermediul formarii profesionale se actioneaza in directia imbunatatirii utilizarii timpului de munca al lucratorilor si masinilor, prin crearea de conditii de alternare complementaritate a sarcinilor de munca, in cadrul unei formatii de munca.

Pe piata din Romania, mecanismele si dispozitivele de formare profesionala, desi au in dependenta relativa, par a fi atasate mai ales ofertei de munca, nu pot fi insa separate de dimensiunea si caracteristicile cererii de forta de munca. Aceasta din urma isi trimite impulsurile asupra formarii profesionale - ca structuri profesionale de calificare, continut instructiv-educativ, deprinderi de munca, comportamente.

3. Educatia reprezinta cea mai sigura posibilitate a individului in confruntarea sa cu un viitor incert. Ea nu reprezinta, o certitudine sau garantie in lupta cu un viitor posibil somaj, dar creste sansele gasirii unui loc de munca. Daca in trecut o persoana, dupa dobandirea anumitor cunostinte profesionale, nu suferea schimbari semnificative in decursul perioadei sale active pe piata muncii, in prezent, o persoana este confruntata cu o situatie care impune o pregatire profesionala continua pentru a se putea adapta noilor evolutii.

4. Asigurarea pregatirii profesionale este o problema care ar trebui sa preocupe atat guvernele, cat si angajatorii. Guvernele joaca un rol esential in determinarea structurii sistemului de educatie, iar rolul angajatorilor este de a asigura pregatirea profesionala dupa incheierea educatiei formale sau concomitent cu aceasta.

Decizia de a investi in capital uman are la baza analiza cost-beneficiu. In ceea ce priveste costurile, acestea sunt judecate prin prisma costului de oportunitate. Se au in vedere atat costurile directe, dar si cele indirecte.

Costul de oportunitate al deciziei de a investi in educatie reprezinta veniturile pe care persoana le-ar putea obtine daca intra pe piata muncii, respectiv salariul  si costul pe care il suporta individul pentru a urma acel sistem de invatamant. Alegerea intre a intra pe piata muncii si a continua studiile se bazeaza pe o analiza din perspectiva raportarii costurilor la beneficiile ulterioare, privite atat din prisma veniturilor suplimentare, dar si a performantelor profesionale, a abilitatilor si priceperii.

In perioadele de boom pot sa apara doua situatii:

- cresc veniturile pe care indivizii sconteaza ca le vor obtine pe piata muncii si sunt incitati astfel sa aleaga intrarea directa pe piata muncii;

- situatia economica, reflecta in bunastarea familiala, permite indivizilor sa isi continue studiile, costurile putand fi acoperite fara mari sacrificii, in speranta unor venituri viitoare mari la nivelul celor existente in societate la momentul respectiv.

In perioadele de recesiune situatiile ce pot sa apara sunt:

- ca urmare a veniturilor scazute pe care sconteaza ca le-ar obtine ca urmare a intrarii pe piata muncii, pe de o parte, si a imposibilitatii gasirii unor locuri de munca, ca urmare a recesiunii, pe de alta parte, indivizii sunt incitati sa aleaga continuarea studiilor;

- situatia precara a familiei, datorata unor cauze economice care au dus la disponibilizarea unor membri sau la ocuparea acestora cu timp partial; tinerii au tendinta de a intrerupe ciclul de scolarizare in favoarea incercarii patrunderii pe pizza muncii, in scopul sustinerii financiare a familiei sale.

Din perspectiva limitarii riscului de somaj, formarea profesionala trebuie abordata atat pe termen scurt si mediu, cat si pe termen lung. Fara o strategie fundamentala la nivel national, referitoare la formarea profesionala, aceasta nu ramane decat o simpla discutie, fara aplicabilitate practica

Studiul, analiza si diagnosticarea corecta a starii resurselor de munca si a necesarului de forta de munca in economie pe de o parte, precum si a potentialului uman disponibil, pe de alta parte, constituie punctul de pornire in abordarea acestui demers. Dispersia informatiilor de pe piata muncii, lipsa de colaborare dintre agentii economici si institutiile abilitate in domeniul formarii fac ca cererea de munca sa nu fie cunoscuta bine, devenind astfel mult mai dificila aceasta activitate. In aceasta situatie, abordarea problematicii formarii profesionale trebuie sa inceapa de la nivel de firma, la nivel local, regional, la tratarea la nivel national.

Strategia de conducere si dezvoltare a firmei trebuie sa aiba la baza activitatile politicii de personal, inclusiv pe cele de formare profesionala. Aceasta strategie este chemata sa raspunda unor cerinte diversificate, in functie de: caracteristicile generale ale firmei; caracteristicile personalului - varsta, sex, nivel de pregatire etc; conditiile concrete de organizare a cursurilor de formare profesionala: resurse financiare, lectori, dotare tehnica etc.

Se fac necesare tot mai mult:

- comportamente si calitati ale managerilor intreprinderilor, in conditiile utilizarii noilor mecanisme ale economiei de piata

intarirea rolului unor noi compartimente (exemplu: compartimentul de marketing) in materie de reevaluarea posturilor si a persoanelor care le ocupa

- capacitatea de adaptare continua a intregului personal la noile cerinte de piata, restructurari, retehnologizari etc.

Prefigurandu-se o serie de transformari tehnice  si organizatorice, formarea profesionala ramane si pentru viitor o parghie importanta a flexibilizarii factorului munca si a ocuparii. In conditiile actuale , agentii economici pot uza de mai multe forme de pregatire si perfectionare:

- stimularea personalului pentru a urma cursuri de pregatire in afara intreprinderii, in grupuri scolare afiliate, in alte institutii de invatamant in paralel cu desfasurarea programului de lucru curent;

- participarea personalului la cursuri cu scoaterea din productie, timp de 2-3 saptamani;

- organizarea de cursuri de formare profesionala in intreprindere, pe baza unui aviz din partea Directiei de Forta de Munca;

- solicitarea sprijinului Directiei de Forta de Munca pentru pregatirea somerilor in vederea angajarii lor in intreprindere.

Caracteristicile si amploarea activitatii de formare profesionala sunt foarte diferentiate in plan teritorial in raport de conditiile economico - sociale si de forta de munca concreta la nivelul fiecarei regiuni, zone, judet. Pentru mentinerea sub control a pilotarii formarii profesionale, mai importante sunt:

- necesitatea realizarii unei reale desecentralizari a formarii profesionale a adultilor; modularizarea si individualizarea acestei activitati;

- convergenta actiunii tuturor actorilor sociali, si a institutiilor abilitate sa gestioneze resursele umane la nivel local, regional, respectiv, autoritatile publice locale, agenti economici, asociatii patronale, organizatii sindicale, asociatii ale somerilor, Camera de Comert

- sindicatele reprezinta un partener de dialog atat la nivel de firma, cat si la nivel local si regional.

Reforma invatamantului romanesc este un proces complex si de durata, cu multe conexiuni si componente, realizat in stransa legatura cu celelalte sectoare de activitate. Invatamantul superior particular constituie o alternativa, o completare a invatamantului de stat si este o forma de invatamant recunoscuta de lege. Unitatile de invatamant superior particulare au autonomie organizatorica si functionala, se bucura de protectia legii si functioneaza in spiritul prevederilor legii invatamantului. Invatamantul particular functioneaza pe baza criteriilor stabilite prin sistemul national de acreditare. Diplomele sau certificatele au valoare si produc efectele actelor de studii eliberate de invatamantul de stat.

Invatamantul postuniversitar asigura specializarea in domeniu sau extinderea si perfectionarea pregatirii atestate prin diploma de licenta sau, dupa caz, de absolvire. Sunt prevazute a fi folosite toate formele existente pe plan international, respectiv studii aprofundate, doctorat, studii academice postuniversitare, stadii de specializare si perfectionare.

Neconcordanta dintre dimensiunea demografica a ofertei si caracteristicile cererii de munca, sustinuta si alimentata de miscarile ofertei provocate de regula de factori economici conjuncturali - concedieri, angajari - reclama actiunea proceselor educationale. Necorelarile dintre cererea si oferta de munca provin din sistemul de educatie profesionala initiala a resurselor umane, din introducerea progresului tehnologic contemporan care accelereaza si accentueaza procesele de mobilitate a factorului munca.

Persista deocamdata mari deficiente in sistemul nostru instructiv care nu este racordat la realitati, nu asigura o formare profesionala initiala corespunzatoare exigentelor de pe piata. In conditiile unei oferte saturate a locurilor de munca, tinerii absolventi care patrund pentru prima data pe piata muncii, constituie o sursa de alimentare a somajului existent. Acest lucru se poate explica prin:

lipsa de corelare si intrepatrundere dintre campul scolar si cel profesional;

formele de pregatire realizate prin sistemul fostului MMPS, actualul MMSSF, nu au avut la baza o strategie pe termen mai lung si directii de dezvoltare economica bine definite si risca sa scoata specialisti in domenii pentru care nu exista locuri de munca;

situatia "fragila' a absolventilor care-si fac intrarea pe piata muncii, pretentiile exagerate ale angajatorilor de a incadra personal tanar (format, dar in acelasi timp avand experienta cu referinte bune, buni cunoscatori a cel putin doua limba straine si cu o buna cunoastere a pietei in domeniul pentru care se angajeaza cu abilitati de comunicare si comerciale).

Asadar, reconversie profesionala sau recalificare, policalificare si reciclare sunt concepte care presupun insusirea unor cunostinte si deprinderi cu caracter de noutate, sporirea valentelor profesionale si a competentei factorului munca.

Reconversia profesionala sau recalificarea presupune o noua calificare, profesie sau meserie, noi structuri ocupational - profesionale.

Reciclarea presupune improspatarea si imbogatirea sistematica a cunostintelor intr-un domeniu profesional sau aprofundarea unui anumit domeniu al specialitatii de baza. Indiferent de formele concrete de realizare, fiecare dintre aceste forme si toate la un loc indeplinesc o serie de functii pe piata muncii. Principala functie consta in adaptarea numerica si structural - calitativa a ofertei de munca la volumul si structura ofertei.

In vederea constituirii unui model nou al ocuparii factorului munca apare ca varianta a ocuparii alternarea perioadelor de ocupare cu cele de invatare.

O alta functie este aceea care se refera la reducerea costului somajului prin asigurarea unor conditii de pregatire, reocupare si reintegrare cat mai rapide in activitate a unei parti a somerilor. Importanta prezinta si functia care vizeaza reducerea costurilor de reintegrare a fortei de munca si sporirea eficientei utilizarii fortei de munca.

Organizarea cursurilor de recalificare, conform legislatiei, se face de catre directiile de munca si protectie sociala, in regii autonome si societati comerciale, mici intreprinderi, asociatii cu scop lucrativ etc., in reteaua centrelor de calificare si recalificare din cadrul MMSSF.

Dupa scopul urmarit, structura acestor cursuri de calificare si recalificare cuprinde cursuri organizate:

1) la cererea agentilor economici;

2) pe baza studiilor si programelor de perspectiva, privind piata muncii;

3) la cererea persoanelor  interesate.

Ponderea cea mai mare in totalul cursurilor de reconversie profesionala au avut-o, in perioada de pana acum, cursurile organizate in intampinarea pietei muncii. Cursurile in intampinarea pietei, daca nu exista o viziune clara asupra volumului si structurii cererii de munca, ofera solutia cea mai potrivita, capabila sa sustina mobilitatea profesionala a somerilor, pentru ca acestia sa se poata adapta cat mai repede la cerintele locurilor vacante care pot aparea la un moment dat. Criteriul fundamental al eficientei acestor cursuri este cel al reintegrarii rapide, cu costuri reduse - inclusiv alocatia de somaj - a somerilor in activitatea economica

Coordonarea si orientarea eforturilor de apropiere a ofertei de cerere pe piata muncii trebuie realizata de organismele guvernamentale specializate.

In acest cadru, ANOFM este institutia abilitata sa actioneze pe piata muncii in vederea transformarii si a adaptarii ei la conditiile impuse de sistemul economic.

Un rol important in cadrul reconversiei profesionale revine activitatii de conceptie a programelor de formare si reconversie profesionala in vederea identificarii cat mai riguroase a cerintelor prezente si viitoare a organizatiilor cu privire la forta de munca.

Principalele obiective intr-un program de reconversie si formare profesionala pot fi[1]:

a)          flexibilizarea si adaptabilitatea populatiei neocupate prin transformarea partiala sau totala a capacitatilor individuale de munca;

b)         scaderea ratei somajului si cresterea gradului de ocupare;

c)          determinarea resursei umane la pregatire si instruire continua;

d)         constientizarea factorului munca privind functionarea organizatiilor si rolul resurselor umane in cadrul acestora;

e)          reducerea volumului muncii la negru;

f)           consilierea carierei individuale.

Eficienta mecanismului de calificare - recalificare poate fi apreciata dupa mai multe criterii si anume:

- costul actiunilor de calificare - recalificare prin prisma cheltuielilor totale ocazionate, comparativ cu plata ajutorului de somaj;

- raportul dintre autoprotectie - prin munca si securitatea venitului - si protectia sociala

- reconsiderarea la valoarea ei reala a motivatiei in munca;

- dezamorsarea eventualelor tensiuni sociale.

In plan informational - institutional este necesara existenta stocarii, prelucrarii si utilizarii prompte a tuturor informatiilor care caracterizeaza piata muncii si, implicit, actiunile mecanismului de recalificare a factorului munca.

La nivelul patronatului, al firmei ca agent economic, sunt necesare informatii in vederea punerii la punct a unei strategii de mentinere si dezvoltare a firmei in care in mod cert factorul munca si utilizarea sa cu eficienta vor ocupa un loc central.

Sindicatele asigura, prin negocieri cu patronatul, locurile de munca drept garantie a securitatii venitului si cel al protectiei sociale.

Introducerea metodelor, tehnicilor si mijloacelor moderne de instruire constituie un salt calitativ deosebit de important si, totodata, asigura trecerea de la invatarea informativa la cea formativa si operationala

Pentru desfasurarea in bune conditii a actiunii de reconversie profesionala este necesara alocarea resurselor, finantarea acesteia. Intre sursele mari de alimentare a fondurilor necesare sunt:

- fondul de somaj ;

- fonduri speciale ale agentilor economici, care isi duc propria politica de personal;

- contributia organizatiilor sindicale;

- contributia personala a celor direct implicati.