|
|
|
Stresul in sportul de performanta
GENERALITATI
Stresul
sau sindromul general de adaptare apare atunci cand se produce un dezechilibru
marcat intre solicitarile mediului si capacitatile de raspuns ale organismului.
Reactia nespecifica a organismului la orice solicitare, nu situatia care il
cauzeaza.
Stresul sta la originea a nenumarate boli cum ar fi: cardiopatia ischemica,
infarctul miocardic, declanseaza astenie si insomnie.
Cu ritmul sau rapid, societatea de astazi creeaza stres pentru fiecare din noi.
Ne aflam in mod constant sub presiunea de a realiza din ce in ce mai mult
intr-un timp din ce in ce mai scurt.
Organismul 'cedeaza' sau reactioneaza inadecvat depasit de factorii
stresanti si de conditiile care intervin in raspunsul reactiv.
Reactia se petrece in trei faze:
alarma;
rezistenta;
epuizare.
In faza de alarma in primul rand intervine SNC - mobilizarea tuturor partilor
din organism; faza de rezistenta este perioada de adaptare a organismului si
pregatirea unui raspuns; iar faza de epuizare (cand energia rezistentei este
consumata) consta in fenomenul de scadere marcata a capacitatii de lupta a
organismului prin suprasolicitare sau prin deficite de adaptare.
Cele trei faze impreuna formeaza ,sindromul general al adaptarii'.
In aceste procese joaca un rol important efectele anterioare ale unui stres
care ramane in 'memoria' tesutului.
Se stie ca exista doua forme de stres: stresul negativ, daunator, distrugator
dis-stres, iar cel pozitiv, vitalizant si favorabil vietii eu-stres.
Trebuie sa invatam sa-l dozam cu grija pe cel dintai, iar pe al doilea sa-l
cautam in mod deliberat. Primul produce suferinta in viata noastra, al doilea
bucurie. Primul boala, depresie, singuratate si nevroze de tot felul, al doilea
sanatate, multumire, fericire.
STRESUL IN SPORTUL DE PERFORMANTA
Solicitarile
deosebit de intense, pun individul uman in situatii limita pentru
posibilitatile sale fizice si psihice. In aceste conditii, deoarece prezenta
emotiilor foarte intense in concurs impiedica pe sportiv sa se desfasoare la nivelul
posibilitatilor sale.
Se intampla ca sportivi cu performante deosebite in timpul antrenamentelor sa
nu faca fata exigentelor sporite de pe parcursul desfasurarii competitiei, mai
ales in cazul in care miza este foarte mare.
Caracterul stresant al activitatii sportive de inalta performanta si mai ales,
al competitiei sportive rezulta din urmatoarele aspecte:
intensitatea motivatiei de concurs, intensitate care atinge de multe ori
nivelul supramotivatiei, cu efecte negative asupra activitatii sportive;
supraincordarea deosebit de intensa ce atinge toate aspectele conduitei si
vietii psihice, de la deprinderile motrice, afectivitate, atentie si mergand
pana la capacitatea de decizie in situatii complexe - o consecinta majora a
supraancordarii este oboseala greu de inlaturat datorita orelor nesfarsite de
antrenament;
criza de timp in care se desfasoara unele probe sportive ce solicita viteza,
ingreuneaza procesul de receptionare a informatiilor, calitatea deciziilor si a
executiei motrice;
prezenta unor stimuli fizici (zgomot, frig, caldura prea mare, diferente de
presiune) sporesc stresul din timpul competitiei sportive;
pericolul de producere a unor accidente;
Un factor de stres deosebit de important este insuccesul, care are mai multe
aspecte: teama de pierdere a prestigiului; teama de critica; teama de pierdere
a statutului social in grup, care merge uneori pana la teama de a fi eliminat
din grupul sportiv.
Emotiile care au loc inaintea si in timpul competitiei sunt accentuate de
presiunile exagerate exercitate asupra sportivului de catre antrenori, public,
reprezentanti ai presei, adversari.
Pentru a face cat mai bine fata dis-stresului competitional este necesar ca
sportivul sa-si dezvolte mijloace de autoreglare cat mai eficiente a starilor
psihice, sa-si insuseasca strategii eficiente de contracarare a efectelor
negative ale supraancordarii emotionale.
Educarea unor mecanisme psihologice de adaptare eficienta la situatiile de
stres, incredere in fortele proprii, increderea in succes.
CONCLUZII
Omul
traieste intr-o lume imperfecta, in care se pun permanente probleme de adaptare
la situatii stresante. Completa eliberare de stres inseamna moarte. Prin
urmare, atata vreme cat avem stres, inseamna ca traim.
'Important este nu ceea ce ti se intampla, ci felul in care
reactionezi.'
Bibliografie:
1.I.Radu,
I.Drutu, V.Mare, M.Miclea, T.Podar, V.Preda, Introducere in psihologia
contemporana, Editura SINCRON, 1991
2.Georgette Goupil, Hans Selye - Intelepciunea stressului, Editura CORESI,
Bucuresti, 1991
3.V.Ceausu, H.Pitariu, M.Toma, Psihologia si viata cotidiana, Editura Academiei
RSR, Bucuresti, 1988
