|
|
|
Reprezentarea din perspectiva psihologiei cognitive
Psihologia cognitiva a adus modificari semnificative in ceea ce priveste interpretarea reprezentarilor, considerind-o drept punctul nodal in jurul caruia se desfasoara procesarea (tratarea) informatiilor.
Precizari conceptuale de definire a reprezentarii in psihologia cognitiva
Reprezentarea este definita ca reflectarea intr-un mediu intern a realitatii externe, o proiectie in sistemul cognitiv a acestei realitati. Psihologia cognitiva a renuntat la sensul traditional al notiunii de reprezentare (imagine schematica a unui obiect in absenta actiunii acestuia). Se utilizeaza cu sens similar notiunea de imagini mentale.
Imaginea mentala se defineste prin acele productii imagistice cu care opereaza sistemul cognitiv in absenta actiunii unor stimuli vizuali asupra organelor de simt.
Fata de imaginea vizuala, imaginea mentala are urmatoarele atribute: este mai abstracta, constituie un gen aparte de reprezentari spatiale sau topologice. Ea nu este legata de o singura modalitate senzoriala. In concluzie, caracteristica principala a imaginii mentale vizeaza capacitatea sa de a reprezenta, reproduce realitatile topologice dintre elemente. Realitatea topologica reprezinta raportul de vecinatate, de structura, de contiguitate spatiala, de interactiune spatiala intre elementele unei imagini mentale. (ex: formarea unei figuri din bete de chibrit este o imagine topologica).
Experimente care sugereaza modul de functionare a imaginii mentale
Experimentul de recunoastere a configuratiilor
Santa (1977) a utilizat doua tipuri de reprezentari ale uneia si aceleasi configuratii:
a) o reprezentare imagistica
b) o reprezentare lingvistica
a) se prezinta pentru o durata de 1/10 sec. o imagine care contine un triunghi, un cerc si un patrat. Se prezinta dupa aceea succesiv o serie de imagini-variante, cerindu-li-se subiectilor sa o recunoasca pe aceea care este mai apropiata de imaginea initiala. Concluzia experimentului in aceasta varianta este ca amplasarea topologica favorizeaza recunoasterea imaginii mentale.
b) s-a prezentat imaginea stimul triunghi-cerc-patrat scrise in litere. S-au oferit mai multe variante de raspuns. Concluzia a fost ca nu amplasarile spatiale topografice se retin mai usor, ci acelea liniare.
Relatia dintre imaginea mentala si memoria de lunga durata
In aceste cazuri exista o disputa aprinsa in psihologie. Unii autori considera ca imaginea mentala este o modalitate de stocare a MLD. Altii considera ca imaginea mentala este doar un epifenomen (umbra) implicat in analiza de tip descendent, ca memoria nu contine imagini, acestea fiind doar elaborari temporare in functie de necesitatile unei sarcini. Daca cognitia are nevoie de o imagine, o va fructifica din baza de date.
Cu alte cuvinte, categoria a doua de autori afirma ca imaginea mentala este reprezentarea unei procesari descendente. Ex: imaginile ambigue care primesc o eticheta; imaginea ambigua este interpretata functie de eticheta respectiva, capatind o anumita semnificatie.
Experiment: Reed si Johnson (1975) considera ca imaginea mentala nu se interpune, ca un preconcept, intre imaginea perceptiva si concept. Ei considera ca imaginea mentala succede unei analize de tip descendent a stimulilor vizuali si depinde de baza de cunostinte a sistemului cognitiv.
Varianta 1. Se prezinta o serie de figuri si se cere sa se precizeze daca figurile inspectate sunt parti ale configuratiei complexe. Performanta subiectilor a fost 80% recunoasteri corecte.
Varianta 2. Se porneste de la analiza de tip ascendent si se constata ca, in prezentarea succesiva a figurilor care alcatuiesc configuratia, apar dificultati in recunoastere. Performanta subiectilor a fost de 52% recunoasteri corecte. Daca s-ar fi prezentat mai intii imaginea complexa si apoi, pe rind, imaginile respective, sau daca s-ar fi prezentat toate imaginile odata, recunoasterea s-ar fi produs mai rapid. Concluzie: imaginea mentala presupune procesari descendente, dependente de baza de cunostinte.
Prima categorie de autori afirma ca imaginea mentala este o modalitate de stocare in MLD: Imaginile mentale nu sunt influentate doar de procesarile semantice, ci si de procesari post-perceptive ce rezulta din interactiunea in memorie a interferentelor cu alti stimuli.
Intr-un experiment, Carmichael, Hagan si Walter au prezentat subiectilor o serie de imagini, fiecare imagine fiind insotita de un cuvint denumind un obiect asemanator:
Imagine Cuvint insotitor
Ochelari haltere
Timona soare
Pusca matura
Sapte patru
Care este durata imaginilor mentale in MLD?
S-a constatat ca persistenta imaginilor mentale in memoria de lunga durata este de-a dreptul fabuloasa.
Experimentul 1. In anul 1967, psihologul american Shepard a prezentat la un lot de subiecti 612 imagini colorate (cu peisaje). S-a realizat un test de recunoastere la mai multe intervale de timp: imediat dupa expunere, la trei zile de la expunere si la 120 de zile de la expunere. Procentajul obtinut: 97% imediat dupa expunere; 92% la trei zile dupa expunere; 58% la 120 zile de la expunere.
Experimentul 2. Standing (1973) a expus 10..000 imagini cu o durata de 5 sec/imagine. La proba de recunoastere efectuata dupa 48 ore, raspunsurile corecte au fost in procent de 83%.
Experimentul 3. In 1975, mai multi autori au efectuat un experiment asupra memoriei figurilor colegilor de clasa. Au fost testati 392 subiecti cu virsta cuprinsa intre 17 si 74 ani. S-au prezentau fiecarui subiect cite cinci fotografii, din care el trebuia sa aleaga figura unui coleg, actual sau fost (functie de virsta). Raspunsurile corecte au fost in procent de 90% chiar si dupa 35 de ani de la absolvire. La persoanele cu peste 48 de ani de la absolvire, procentul a fost 71%. Concluzie: imaginea mentala este puternic prezenta in MLD.
Tema de lucru (subiect de examen): precizati variabilele experimentale (independenta, dependenta si de control) din studiile asupra reprezentarilor.
Metodologia abordarii experimentale in
gindire si rezolvarea de probleme
Exemplu de problema: A si B sunt doua statii de cale ferata intre care exista o distanta de 100 kilometri. In ziua de vineri, la ora 17, din cele doua statii pornesc simultan, unul spre celalalt, doua trenuri a si b. Trenul accelerat a merge cu o viteza de 60 km/h, iar trenul personal b merge cu o viteza de 40 km/h. Exact in momentul cind cele doua trenuri au pornit, in fata trenului a tisneste o pasare care zboara inainte pina cind intilneste trenul b, moment in care, fara a pierde din viteza, se intoarce si porneste inapoi spre trenul a. Viteza pasarii este constanta, de 60 km/h. Pasarea continua sa zboare inainte si inapoi intre cele doua trenuri, pina cind ele se intilnesc. Citi kilometri va parcurge pasarea in total inainte de intilnirea celor doua trenuri?
In raport cu aceasta problema, solutia este complicata de modul in care este ea prezentata. Apelul la calcule sofisticate, spre care impinge modul de prezentare stufos, plin de detalii nesemnificative, este complet neproductiv. Postner (1973) definea gindirea ca realizare a unei noi reprezentari prin performanta unei operatii mentale; din aceasta perspectiva, problema trebuie sa fie reconceptualizata. Daca sunt lasate la o parte detaliile si se focalizeaza atentia asupra duratei necesare pina la intilnirea celor doua trenuri, raspunsul 'o ora' poate fi aflat cu usurinta.
Studiul experimental al gindirii este foarte deficitar: trebuie sa includa aspecte privitoare la fidelitate, replicabilitate, variabile potentiale si controlul experimental, si la rolul rapoartelor verbale. In privinta acestora din urma, intr-un domeniu ca acela al gindirii, oamenii sunt inclinati sa spuna cum cred ei ca se raporteaza la rezolvarea unei probleme, dar apare intrebarea: putem accepta relatarile lor drept dovezi utile asupra proceselor mintale implicate?
1. Modalitati de abordare a rezolvarii de probleme
Putem consemna doua principale modalitati de abordare. Ele pot fi subordonate abordarilor descrise in capitolele despre abordarea experimentala a perceptiei si reprezentarii (cea de tip descendent si cea de tip ascendent).
a) Modelul incercare-eroare, elaborat de catre Thorndike (1889 - lucrarea 'Inteligenta animala') in urma experimentelor cu diferite rase de animale. El a observat incercarile succesive ale pisicii de a evada din cutie si a ajunge la hrana si a masurat timpul necesar ei pentru a face acest lucru. La prima incercare, dupa mai multe tatonari, animalul declansa din intimplare mecanismul care deschidea usa custii si reusea sa iasa. La incercarile ulterioare, timpul necesar rezolvarii situatiei problematice tinde sa scada constant, dar nu se produc salturi spectaculoase. Actiunile insotite de succes tind sa fie invatate, in timp ce acelea urmate de esec tind sa fie abandonate. In consecinta, Thorndike formuleaza legea efectului: o actiune urmata de succes tinde sa fie stabilizata, iar o actiune urmata de esec tinde sa fie abandonata.
Intr-un alt experiment, s-a folosit o lista de o suta de cuvinte prezentate pe rind subiectului, cu cerinta ca acesta, la auzul fiecarui cuvant, sa spuna un numar format din doua cifre. Conform unui protocol stabilit dinainte, experimentatorul comenteaza raspunsurile subiectului in mod aleatoriu, afirmind: 'corect' sau 'gresit'. Ulterior s-a solicitat subiectilor sa reproduca lista de cuvinte initiala si s-a observat ca au tins sa repete cuvintele carora ei le-au asociat numere catalogate de experimentator drept corecte si sa le uite pe cele carora le-au asociat numere 'gresite'. Pornind de aici, ulterior a fost dezvoltata metoda conditionarii prin evaluari de tipul 'corect-gresit'.
Cercetarile lui Thorndike constituie cel mai bun exemplu al abordarii de tip ascendent.
b) Modelul gestaltist ia in considerare rezolvarea de probleme prin intuitie (W. Kohler). Pornind de la conceptia gestaltista asupra perceptiei, se considera ca rezolvarea de probleme se datoreaza unei reorganizari a raportului dintre elementele cimpului perceptiv.
