|
|
|
Problematica mortii
Persoanele tinere se gandesc rar la moarte in comparatie cu cei in varsta, chiar daca acestia sunt sanatosi. Ideea mortii, necesitatea de a accepta acest aspect al vietii este un factor psihotraumatizant important.
Moartea naturala, prin epuizarea totala a organismului foarte inaintat in varsta, este destul de rara, deoarece in timpul vietii, mai devreme sau mai tarziu, intervin bolile care provoaca decesul.
Daca bolnavul stie ca boala este incurabila, este insotita de o suferinta psihoafectiva intensa, care este resimtita atat de bolnav, cat si de anturajul acestuia. Bolnavul incepe sa-si puna intrebari privind cauzele bolii, cauta vinovatii pentru imbolnavire, isi pune problema "De ce tocmai eu m-am imbolnavit?"
Medicul psihiatru Elizabeth Kübler-Ross (dupa Gal, 2001, p.110) a intervievat aproximativ 200 persoane dintr-un spital din Chicago, care stiau ca vor muri in curand. Aceasta a ajuns la concluzia ca acesti bolnavi trec prin 5 faze:
1) Prima reactie, dupa ce pacientul afla ca boala este fatala, este negarea (refuzul realitatii) - aceasta reprezinta un mechanism de aparare al Eului in fata anxietatii. Pacientul refuza sa accepte perspectiva mortii si o perioada de timp se comporta ca si cum nu ar constientiza gravitatea bolii.
2) Dupa un timp, sub presiunea realitatii, pacientul constientizeaza gravitatea bolii. Acesta este cuprins de agitatie, furie care poate fi exteriorizata sau ascunsa. Furia nu poate fi orientate spre cauza bolii, astfel ca agresivitatea va fi orientate spre cei din anturajul bolnavului (medici, asistente, rude) si va fi motivate de diferite pretexte (ex: nu a fost ingrijit sau ajutat corespunzator). Pentru a-si mentine echilibrul psihic este importanta exprimarea acestei stari afective. In aceasta faza, bolnavul utilizeaza un alt mechanism de aparare al Eului: deplasarea.
3) Acum, idea de a fi bolnav este acceptata, dar este negate apropierea mortii. Incepe "targuiala" cu soarta, cu medical, cu sine insusi. Bolnavul incearca sa se convinga de faptul ca poate s-a produs o greseala, poate s-a inselat medical, poate mai exista o solutie sau se va inventa in curand un nou medicament. Acesta face incercari disperate de a gasi alte solutii, apeleaza la tratamente alternative.
4) Dupa pierderea sperantei, bolnavul devine depresiv. Aceasta se datoreaza pierderii iminente a familiei, prietenilor, viitorului propriu.
5) In ultima faza, bolnavul se resemneaza acceptand situatia, are loc o "impacare" cu soarta.
Aceasta este o schema generala, o alta reactie foarte frecventa este anxietatea, care poate fi in legatura cu teama de a nu deveni dependent de cei din jur, de a fi o povara pentru ceilalti, grija pentru cei care raman dupa decesul sau, teama de suferinta si de moarte. Anxietatea poate fi insotita de sentimentul de culpabilitate fata de cei carora bolnavul le va produce greutati si de regrete pentru ocaziile, posibilitatile pierdute in timpul vietii.
Schiopu Ursula - Psihologia varstelor
Desi putin cercetat, stadiul terminal poate fi impartit astfel: moartea biologica, moartea psihologica si moartea sociala.
Moartea biologica si concretizeaza in procese fiziologice si anatomice de degradare progresiva ce duc la sistarea functionalitatii organismului. Se stie ca nu toate organelle si sistemele din organism mor deodata. In principal, moartea biologica se produce prin incetarea batailor inimii, a activitatii electrice a creierului si respiratiei.
Ca urmare a pregeselor facute in medicina. Exista in present mijloace tehnice prin care se reuseste sa se impinge moartea biologica dincolo de limita naturala si sa se prelungeasca viata o perioada de timp.
Moartea psihologica se exprima prin absenta comportamentului, a constiintei de sine si a relatiilor cu cei din jur. Fenomenele de coma confirma aceste aspecte cu care ocazie are loc o dezintegrare a activitatii psihice de ansamblu. Exista muribunzi care fac eforturi enorme de a-si conserva identitatea si integritatea constiintei, in timp ce altii presimt moartea si au momente de luciditate cu exprimarea unor dorinte finale si cu accentuate note de resemnare.
Moartea sociala cuprinde inregistrarea mortii, inmormantarea, rezolvarea mostenirii materiale si spirituale a celui decedat, ritualuri funebre, comemorari si reculegeri.
Dintr-o alta perspective se poate vorbi despre moartea neasteptata, provocata de un eveniment neprevazut (accident) si care intrerupe cursul vietii premature, moartea intentionata (suicid), moartea neintentionata provocata de unele boli fatale si moartea subintentionata, la care individual contribuie direct, intr-un anumit timp (prin consum de alcool, droguri)
Problematica omului, si mai ales a celui in varsta, nu poate fi despartita nici de actiunile de exceptie ale acestuia, actiuni effectuate in scopul autodistrugerii sale. La baza acestui fenomen stau o serie de modificari petrecute in sfera biologica si psihologica pe care individual le traieste in mod dramatic si care duc la instalarea unor stari anxioase, de frustratie, de depresie psihica, de melancolie, de dereglare a echilibrului in planul comportamental si al personalitatii. Situatiile respective pot duce la sinucidere care impresioneaza mai mult decat "moartea obisnuita" prin dramaticul actului in sine. Exista, in present, preocupari tot mai insistente pentru intelegerea si prevenirea suicidului.
Modificarilor anatomice, fiziologice si psihologice li se asociaza trairile legate de pensionare ce produc o stare emotionala care este incompatibila cu un comportament echilibrat. Interventia psihologului poate determina o percepere a situatiei si prin intermediul psihoterapiei, persoanele din varsta a treia manifestand disponibilitati pentru instalarea unei vieti echilibrate si armonioase care duce la conservarea dorintei de a trai.
