Obiectul psihologiei varstelor, obiectul si sarcinile psihologiei copilului, legatura psihologiei copilului cu alte stiinte

TEMATICA

I.         Obiectul psihologiei varstelor

II.       Obiectul si sarcinile psihologiei copilului

III.      Legatura psihologiei copilului cu alte stiinte

TEMA I

OBIECTUL PSIHOLOGIEI VARSTELOR

Psihologia dezvoltarii studiaza modificarile psihologice care au loc incepand de la nastere si pana in perioada batranetii.

J. Piaget aprecia ca dezvoltarea psihica de-a lungul vietii este neliniara, complexa, caracterizata printr-un decalaj transversal sau vertical.

Procesul dezvoltarii psihice se realizeaza in etape, stadii si perioade sau, altfel spus, cicluri. Vorbim in acest context despre principalele etape din viata omului: copilarie, tineretea, ciclul adult si batranetea.

TEMA II

OBIECTUL SI SARCINILE PSIHOLOGIEI COPILULUI

Psihologia copilului este o ramura teoretica si aplicativa a sistemului stiintelor psihologice.

Psihologia copilului este stiinta legilor de dezvoltare a omului in copilarie, studiind modul cum apar, se manifesta si se formeaza procesele si particularitatile psihice ale copilului. Sunt studiati factorii care determina dezvoltarea copilului si conditiile in care are loc aceasta dezvoltare.

Psihologia copilului este stiinta dezvoltarii experientei si personalitatii copilului, studiind implicatiile psihologice ale evenimentelor care intra in componenta influentelor educationale presupuse de evolutia copilului de-a lungul ciclurilor de viata.

Copilul este fiinta umana pe traiectoria dezvoltarii de la perioada prenatala si pana la adolescanta.

Copilaria, sub aspect psihogenetic, este perioada de maxima plasticitate, cand copilul se joaca, imita, exploreaza, experimenteaza, isi imbogateste experienta  personala.

Asa cum opina P. Velciov (1994), copilul este copil pentru a dobandi, in timp, experienta vietii.

Sarcinile psihologiei copilului

1. Organizarea procesului de insusire a cunostintelor
2. Stabilirea corespondentei dintre procesul instructiv-educativ, legile insusirii si legile devenirii personalitatii umane
3. Aprecierea nivelului formarii colectivului scolar ca grup social
4. Diagnosticarea copiilor care vin in clasa I sub aspectul pregatirii lor pentru activitatea scolara
5. Diagnosticarea tulburarilor survenite in dezvoltarea personalitatii
6. Diagnoza si corectarea unor aspecte ale activitatii de cunoastere
7. Orientarea scolara si profesionala a elevilor
8. Transmiterea si receptionarea informatiilor
9. Elaborarea planului operarilor mintale
10. Formarea structurilor operationale speciale si complexe ale inteligentei
11. Formarea capacitatii copilului de a-si dirija conduita si de a-si modifica relatiile interpersonale
12. Descoperirea cailor si procedeelor formarii capacitatii copilului de autodirijare, ca mijloc de actualizare a rezervelor psihice personale.

TEMA III

LEGATURA PSIHOLOGIEI COPILULUI CU ALTE STIINTE

Psihologia copilului are legaturi cu:

1. sistemul stiintelor siciale si umaniste
2. stiintele biologice si medicale

♦ cu psihologia generala: psihologia copilului este ramura a stiintelor psihologice, intregind teoria psihologica generala, prin tratarea genetica-istorica a fenomenelor studiate de psihologia generala;

♦ cu psihopatologia si psihopedagogia speciala: studierea aspectelor comune si specifice de dezvoltare normala a psihicului infantil si dezvoltare anormala a acestuia;

♦ cu stiintele biologice, medicale: prin implicarea proceselor fiziologice (metabolismul calciului, chimismul intern in procesul cresterii biologice) → legaturi cu igiena infantila, medicina infantila, puericultura;

♦ cu pedagogia (pedagogia prescolara, didactica, alte ramuri ale pedagogiei): procesul instructiv-educativ reprezinta domeniul cel mai vast de cercetare si de interventie practica si teoretica a psihologiei copilului. Astfel, psihologia copilului serveste disciplinele pedagogice care se ocupa de practica formarii si dezvoltarii omului de-a lungul copilariei ca urmare a interventiilor instructiv-educative;

♦ cu logica: formarea proceselor de cunoastere;

♦ cu etica: formarea constiintei morale;

♦ cu stiinele biologice si medicale: psihofiziologia infantila, pediatria, igiena infantila, puericultura. Psihologia copilului se sprijina pe datele stiintelor biologice si medicale despre metabolismul calciului, chimismul intern si modificarile sale sub actiunea glandelor cu secretie interna, in explicarea particularitatilor de varsta si individuale ale copiilor. Psihologia copilului ofera pediatriei, igienei infantile, puericulturei si altor stiinte medicale date despre tablolul psihocomportamental infantil la diferite varste.