|
|
|
Factorii psihopatologici in sport
Factori psihopatologici ai individului in sport
a. Sentimentul de inferioritate este un sentiment de supunere, manifestat prin senzatia individului de a fi inapt pentru sarcina atribuita care ar putea fi: inlocuirea unui campion, includerea intr-o reprezentativa nationala, insarcinarea de a fi capitan de echipa etc. Senzatia aceasta se poate manifesta de la cea mai mica intensitate concretizata dintr-o stare de neplacere, pana la tentativa de indepartare a elementului perturbator, fuga de responsabilitate prin prezentarea cu intarziere la antrenament, neglijarea obligatiei elementare de a controla greutatea etc.
b. Sentimentul de superioritate caracterizeaza individul care se simte cu mult superior cerintelor ce i s-au incredintat de circumstante sau de tehnicieni si conducatori. Este cazul sportivului care 'nu se risipeste' cand se angajeaza impotriva unor adversari considerati inferiori. De aceea, sunt frecvente exemplele de 'surpriza' datorata previzibilului subantrenament al unui campion sau al unei echipe blazonate care termina invinsi de catre adversari infruntati cu prea multa incredere sau gresita nepasare. Pe plan individual, sentimentul de superioritate poate sa determine o scadere ingrijoratoare a formei sportivului.
c. Experientele umilitoare, traite ocazional sau cu oarecare continuitate determina doua reactii periculoase:
sentimentul de autodispret, sportivul fiind condus, treptat, catre subevaluarea propriilor capacitati tehnice; in acest caz se genereaza o stare de anxietate care 'enerveaza' pe sportiv, facand ca randamentul sau sa fie nesatisfacator, fapt care agraveaza starea de anxietate.
sentimentul de ostilitate fata de o persoana sau grup de persoane acuzate de a fi provocat individului o experienta umilitoare; imposibilitatea de a manifesta cu claritate dezacordul poate genera o stare de iritare, insatisfactie, intoleranta, toate acestea influentand negativ randamentul sportiv.
Experiente umilitoare in sfera sportului pot fi evidente in situatiile de inlocuire printr-o rezerva, atribuirea de roluri si sarcini unor echipieri mai putin capabili, mustrare de catre antrenor, criticile mai mult sau mai putin caustice ale suporterilor, presei.
d. Obstacolul in realizarea aspiratiilor : poate fi: o maladie, un transfer fortat, un antrenor care nu simpatizeaza pe sportiv preferand in locul sau altul, o conducere tehnica care impune scheme tactice la care sportivul este constrans sa se adapteze, fiind rupt de un anumit mod de joc, interese de echipa sau asociatie care nu iau in consideratie interesele personale, o retributie inferioara celei meritate. Just sau injust, obstacolul este trait de sportivi ca ceva de neinteles si inacceptabil, ,ei manifesta semne fatise de ostilitate, exagereaza in mod nociv, intensificand in antrenamente pregatirea cu riscul unei stari patologice de oboseala sau de suprantrenament.
e. Alti factori:
relatii anormale cu colegii de club,
efectele elogiilor nemeritate din partea colegilor;
recunoasterea insuficienta a eforturilor de a se antrena mai bine, pentru manifestarile altruiste in concurs, pentru initiativa in folosul echipei;
frecventele schimbari de rol (in cadrul jocurilor sportive);
responsabilitatile incorect definite sau prost impartite sau atribuite fara a garanta autoritatea necesara pentru a le asuma
cerinte excesive din partea conducatorilor, tehnicienilor si a publicului.
Factori psihopatologici ai sportivului in afara de sport
Acestifactorisuntreprezentatideconflicteafectivefamiliale, responsabilitaticasnicedificile,contactesocialegreoaie,incompatibilitati frecvente intre obligatiile de munca si cele de sport, traume psihice repetate.
