|
|
|
Antrenamentul mental - parte a antrenamentului
Antrenamentul este o activitate dificila, de lunga durata, cu intensitate mare care supune sportivii la eforturi deosebite, la regim sever de munca si viata, la solicitarea atentiei, gandirii si imaginatiei, la exersarea indelungata si dificila a deprinderilor tehnice si tactice.
Munca pe care o depune sportivul pentru dezvoltarea calitatilor motrice tehnice sau tactice, pentru perfectarea unor procese psihice sau insusiri ale persoanei, presupune in primul rand participarea lui constienta; constiinta reprezentand formularea unor scopuri precise si mobilizarea de eforturi de vointa pentru realizarea acestora.
Exista scopuri indepartate, in acest caz atitudinea constienta a sportivului se manifesta prin perseverenta, dorinta de pregatire si elan afectiv; scopuri apropiate prin care se urmareste atingerea unei anumite performante, obtinerea unei categorii de clasificare care stimuleaza, intensifica vointa, sporeste efortul constient; scop imediat, manifestat in indeplinirea sarcinilor concrete ale fiecarui antrenament, vizand elemente de tehnica si tactica care trebuie imbunatatite, sporeste interesul si atentia, precum si efortul voluntar in timpul antrenamentului.
Interesul este legat de motivele activitatii, de factorii emotionali, dintre care cel mai evident este satisfactia data de reusita unui exercitiu sau actiuni, de obtinerea unui rezultat pentru care s-a depus un mare efort de pregatire. Aceasta satisfactie sporeste increderea in fortele proprii si constituie un factor dinamogen pentru activitatea urmatoare. Pe masura ce sportivul capata experienta, interesul se manifesta si sub alte forme, legate de cunoasterea teoretica a ramurii de sport, de studierea ei multilaterala, precum si de cunoasterea propriei persoane si a particularitatilor sale.
Interesul poate fi considerat ca o forma specifica a motivatiei, o orientare selectiva si durabila a persoanei spre anumite obiecte, persoane sau anumite domenii de activitate.
Existenta interesului este o conditie principala in formarea atitudinii creatoare fata de activitate, manifestata prin tendinta permanenta spre perfectionare. Interesele pot fi clasificate dupa mai multe criterii:
pe baza preocuparilor preferate, de exemplu, interesul pentru automobilism, turism, inot.
pe baza trebuintelor pe care le satisfac, adica pe baza motivatiei de care a sunt sustinute; se poate vorbi de interesul de cunoastere, interes pentru activitatile de transformare, de creare, de organizare si conducere, interesul pentru producerea bunurilor materiale.
In practicarea sporturilor, rolul formarii si dezvoltarii intereselor este foarte mare deoarece dobandirea succeselor in perfectionarea tehnica si tactica, in imbunatatirea metodicii antrenamentului nu este posibila decat in conditiile in care li se dezvolta sportivilor interese largi si multilaterale fata de problemele specifice, in dezvoltarea lor, interesele pentru sport evolueaza, la fel ca si motivele, in raport de conditiile activitatii si de influentele educative suferite de catre sportiv. De la interesul situativ pentru activitatea propriu-zisa se trece la interesul pentm ramura manifestat prin tendinta de a cunoaste diferite performante, cine le-a realizat, prevederile regulamentului de concurs etc, a oi la interesul pentru cunoasterea aprofundata a caracteristicilor tehnicii si tacticii, a metodicii de antrenament, a datelor din stiinte biologice si pedagogice care contribuie la dezvoltarea ramurilor respective si la obtinerea celor mai bune performante.
Motivele si interesele pentru activitate se impletesc strans, influentandu-se unele pe altele. Existenta unor interese largi, multilaterale cu privire la activitatea sportiva determina existenta si manifestarea unor motivatii superioare, cu caracter profund social. intelegerea rolului social al activitatii sportive in epoca contemporana se imbina cu motivele si interesele corespunzatoare care provoaca, stimuleaza si sustine activitatea intensa depusa de sportivi pentru ridicarea performantei la nivelul celei mai bune pe plan mondial.
Indiferent de categoria sportivilor, antrenorul are obligatia de a stimula permanent interesul, de a inlatura monotonia provocata de o munca uniforma si neinteresanta, prin varierea exercitiilor, schimbarea conditiilor si partenerilor la antrenament, modificari de metodica, adaptarea continutului pregatirii la particularitatile individuale ale sportivilor. La aceasta este necesar sa se adauge studiul fotografiei, kinogramei sau filmului si tehnica interpretarii care trebuie sa fie procedee nu numai de antrenorului, ci ale fiecarui sportiv care aspira la rezultate inalte.
Atentia- are un rol deosebit de important in insusirea cunostintelor, principiilor si deprinderilor. Sunt situatii in care sportivii trebuie sa faca eforturi mari pentru orientarea atentiei in marile concursuri unde lupta este nu numai cu adversarul dar, mai ales, cu propria emotie.
Posibilitatea de a fi atent tot timpul desfasurarii intrecerii (la box, lupte, scrima haltere), mai ales cand lucreaza ore in sir, de a nu fi tulburat de ceea ce se petrece in afara probei la care participa, capacitatea de a restrange campul atentiei prin reprezentarea vie a sarcinii imediate din concurs, insusirea de a deplasa usor atentia de la o actiune la alta, sunt rezultate ale antrenamentului desfasurat sistematic si stiintific.
Imaginatia:
Pregatirea sportivului pentru concurs se proiecteaza pe fondul actiunilor viitoare, atat proprii cat si ale adversarului. O pregatire lipsita de imaginatie duce la rutina. Pregatirea pentru concurs presupune anticiparea intentiilor adversarului, elaborarea unor cai noi de a-1 surprinde prin elemente necunoscute de ordin tehnic si tactic, mascare propriei intentii. Unele procedee tehnice s-au constitui din prelucrarea originala, imaginativa ale unor date ale experientei si studiului. Tendinta permanenta de a avea o rezerva de procedee tehnice si tactice face ca sa se creeze, in timpul antrenamentului, noi forme si metode de pregatire. Dar, pentru ca la antrenament nu se pot realiza toate situatiile din concurs, se recurge la scheme, la modele de actiune tehnice si tactice, urmand ca sportivul sa-si valorifice nivelul de creativitate in timpul competitiei.
Un aspect particular al solicitarii imaginatiei este invatarea mentala a exercitiilor. Aceasta este posibila numai in conditiile unei bogate experiente motrice, atat generala cat si speciala; ea usureaza munca sportivului, ajutandu-1 sa repete, in intervalul dintre doua antrenamente sau sa-si mentina un anumit grad de pregatire cand este indisponibil pentru antrenament.
Vointa si eforturile ei sunt stimulate de motivatie, de dorinta unei pregatiri adecvate pentru obtinerea performantelor si, mai ales, de sentimentul responsabilitatii. In antrenament se dezvolta perseverenta, darzenia, curajul prin exercitii grele, chiar periculoase, prin rezolvarea unor sarcini date. Prin folosirea intrecerilor, in antrenament se cultiva emulatia, prin ridicarea tonusului afectiv, prin apelul la sentimentul responsabilitatii. Vointa este mobilizata in dezvoltarea atitudinii combative, acea atitudine care reflecta dorinta de lupta, de invingere a obstacolelor, de a spori capacitatea de lupta.
