|
|
|
Dezvoltarea constiintei de sine
Principala problema care se pune in perioada adolescentei este aceea a identificarii de sine sau a dezvoltarii constiintei de sine.
Constiinta de sine este cauzata de schimbarile fizice si psihice la care este supus adolescentul si de cerintele la care este obligat tanarul sa se conformeze. Constiinta de sine se formeaza datorita unor factori si are drept finalitate insusirea unei identitati caracteristice fiecarui adolescent, dominant irepetabila.
"Dezvoltarea constiintei de sine este prezenta si in perioada scolara mica si se contureaza pe baza rezultatelor activitatii si a compensatiei si raportarii acesteia la ceilalti si la cerintele lor.
Perioada pubertatii si a adolescentei repune problemele dezvoltarii constiintei de sine, datorita, pe de o parte, modificarilor ce survin in sistemul general de cerinte ce se manifesta liber fata de puber si adolescent, iar pe de alta parte, datorita schimbarilor prin care trece personalitatea cu structurile si substructurile ei. De aceea, dezvoltarea constiintei de sine se complica. E vorba de intensificarea perceptiei de sine care are cateva aspecte, dintre care: propria-i imagine corporala, identificarea si constiinta egoului, identificarea sensului, rolului si statutului sexual si mai ales al celui social (in adolescenta)." (Schiopu.U., 2008, pp.178-179)
Imaginea de sine cat si perceptia corporala devin critice influentate de transformarile de fizionomie, de tinuta si corporale.
1. Imaginea corporala devine din ce in ce mai prezenta in adolescenta si treptat este inclusa in constiinta de sine si incepe sa fie constientizata ca atare. Este demn de retinut faptul ca fara perceperea noii scheme corporale nu se poate realiza identificarea. In aceste etape Eul fizic dispune de o schema corporala noua datorita transformarilor cauzate de dezvoltarea fizica, de maturizarea sexuala si de schimbarea fizionomiei. Adolescentii acorda o mare atentie modificarilor corporale si mai ales celor legate de fata. Este momentul cand poposesc mai mult in baie in fata oglinzii (narcisism) cu scopul de a afla cat mai multe despre zambet, ochi, gat sau frunte. In urma investigatiilor facute, adolescentii ajung la concluzia ca trebuie sa acorde o mai mare atentie aspectului facial si ca de cele mai multe ori trebuie puse in aplicare tehnici de retusare sau de mascare a diferitelor defecte. Aceste preocupari sunt mai evidente la fete decat la baieti. Retusarea defectelor faciale constituie o manifestare de conturare a sinelui social si spiritual, o dorinta de ajustare a sinelui corporal la un Eu ideal. Narcisismul manifestat in aceasta etapa variaza intre critic si tolerant. De regula, adolescentul nu are increderea in sine, nu este constient de farmecul si atractia pe care le exercita, narcisismul sau fiind caracterizat de obicei de critica.
"Identificarea nu este un proces simplu si direct. Copilul si-a construit intre timp o imagine de sine din experienta sa generala conturata prin ochii celorlalti. El se considera puternic sau slab, cu trasaturi placute sau nu. Aceasta experienta influenteaza imaginea de sine din timpul puseului de crestere si dinspre finalul acestuia. De aceea, acei copii care erau slabi si debili inainte de puseul puberal au tendinta de a se vedea mai mici si mai slabi decat sunt in realitate; cei care erau voinici si puternici tind sa se considere ca atare, chiar daca in timpul puseului puberal au devenit longilini si firavi. Se preocupa mai mult de aspectele fizice tinerele fete. Adeseori pubertatea le sporeste gradul de atractivitate, dar ele nu constientizeaza acest lucru daca in copilarie nu au fost considerate atractive." (Schiopu.U., 2008, pp.179-180)
de modelele parentale si inclusa in subidentitatea familiei. Astfel, baietii care au la dispozitie un model parental caracterizat printr-o dezvoltare redusa a masculinitatii vor avea dificultatea de identificare. In aceeasi situatie se vor afla si cei care nu dispun de un model parental masculin. La polul opus, se vor afla adolescentii care avand la indemna un sistem parental caracterizat prin masculinitate puternica, vor da dovada de calm, vor fi relaxati, increzatori, protectori si chiar fericiti. In ceea ce ii priveste pe profesori, acestia vor fi mai putin implicati in asumarea de roluri sexuale.
Identificarea sexuala la fete este mai problematica pentru ca exista modele feminine diverse cauzate de marile schimbari in plan social referitoare la statutul si rolul femeii in prezent dar, si in viitor. Se contureaza astfel doua tipuri de modele feminine: traditionale de tranzitie si moderne.
"In genere, tinerele fete cu identificare feminina traditionala sunt mai incarcate de conflicte. Daca modelul matern este traditional identificarea este mai pasionala si facila, daca modelul matern este modern, tinerele cu identificare traditionala au dificultati de identificare si identitate mai mari. In cazuri in care identificarea este de model traditional, tinerele in cauza sunt mai centrate pe imbracaminte, fardare, sunt mai mult preocupate de rolul femeii (biologic), de casatorie, camin, familie. Ele privesc rolul femeii ca restrictiv de libertate, au putine interese si trec prin dificultatea in a face prietenii." (Schiopu.U., 2008, p.184)
Spre deosebire de categoriile prezentate mai sus, exista si o alta grupare din care fac parte acele adolescente care se caracterizeaza printr-o atitudine antifeminina, dau dovada de o autoconstiinta iesita din comun si o identificare care vizeaza realizarea profesionala si integrarea sociala.
Exista si un grup de adolescente care desi sunt feminine sunt atrase de rolurile traditionale masculine, urmeaza cursuri si pregatire profesionala corespunzatoare cu rolurile pe care ar dori sa le exercite, cu toate ca de cele mai multe ori sunt adeptele si rolurilor traditionale feminine referitoare la casatorie si maternitate.
3. Sfarsitul perioadei conformismului infantil marcheaza obtinerea independentei. Datorita faptului ca sunt cunoscute cel putin trei feluri de dependenta (material-economica sau instrumentala, emotionala si de mentalitate) procesul de obtinere a independentei este dificil deoarece este conditionat de parerea societatii, a parintilor si a colegilor a ceea ce reprezinta independenta.
Independenta care se dobandeste prima este cea de mentalitate si se realizeaza prin lipsirea de valoare a unor deprinderi si obiceiuri considerate valoroase in copilarie, dar care in adolescenta sunt etichetate ca demodate si insuficiente.
"In adolescenta se manifesta opozitie fata de rutina, deprinderi, invatare care digera in nestire orice. Opozitia este indreptata impotriva stabilitatii, a fortei cerintelor ce regleaza viata in mod meschin, rutinar si echivoc. Opozitia impotriva banalitatii si a mediocritatii constituie un insemn al formarii aspiratiilor spre autodefinire in contextul lumii in continua schimbare." (Schiopu.U., 2008, p.186)
Independenta emotionala (de apartenenta si confort afectiv) se dobandeste cu mare dificultate, in special de fete. Dependenta afectiva ca si cea materiala sunt foarte active daca se raporteaza la parinti si afecteaza grav orientarile spre independenta. La inceputul adolescentei dependenta afectiva parcurge momente critice pentru ca tinerii pun sub semnul incertitudinii afectiunea pe care considera ca ar trebui sa o manifeste parintii lor fata de ei. De cele mai multe ori sunt siguri, ca afectiunea pe care ar trebui sa o manifeste parintii fata de ei nu este suficient de tensionata, apreciaza momentele de neluare in considerare sau de neacordare a atentiei ca lipsa de afectiune, iar momentele in care parintii manifesta grija si interes deosebit pentru viata adolescentilor, sunt interpretate de acestia ca manifestari deranjante si inutile sau ca gesturi dominate de rutina si obligativitate parinteasca.
"Disponibilitatea afectiva a puberilor si adolescentilor este foarte larga si incarcata de aspiratii si sperante, ideale si necompatibile fata de ceea ce vad. Expectatiile pe acest plan sunt foarte inalte. Relativ inalta este si sugestibilitatea." (Schiopu.U., 2008, p.187)
Independenta materiala de-a lungul adolescentei dar mai ales in adolescenta prelungita se realizeaza foarte greu atat pentru fete cat si pentru baieti si devine din ce in ce mai greu de suportat cu toate ca exista si momente cand se pot pune in practica si acte de manifestare a independentei (sume variate de bani care sunt puse la dispozitia tinerilor de catre parinti pentru satisfacerea micilor placeri).
"Independenta material-economica se contureaza si se integreaza ca aspiratie in identificarea vocationala spre o profesie si alimenteaza proiectele de viitor ale tinerilor. Procesul acesta de apropiere si integrare se realizeaza in perioada adolescentei, fapt ce face ca sub identitatea familiala sa capete noi consistente si sa se apropie de subidentitatea actional responsabila." (Schiopu.U., 2008, p.187)
4. Identitatea vocationala combina aspecte legate de cunoasterea propriilor interese, valori, abilitati si competente pe de o parte cu preferinta pentru un anumit tip de activitati, stiluri de interactiune si medii de munca pe de alta parte. Ea apare la confluenta dintre experientele de invatare si de munca ale adolescentului, devenind etalonul maturizarii sale. Identitatea la adolescenti se prezinta sub mai multe forme:
a) Identitatea fortata - adolescentul nu a experimentat o criza identitara pentru ca a preluat in mod necritic valorile si expectantele altora. Adolescentii care prezinta aceasta forma de identitate au deja obiective ocupationale si ideologice, dar acestea i-au fost impuse din exterior, fie de parinti, fie de colegi.
b) Criza identitara este traversata de adolescentul care manifesta probleme de identitate si care este tinta presiunilor in vederea efectuarii unei alegeri care este tot timpul amanata.
c) Difuzie identitara este travesata adolescentul nu a facut o alegere si nu este pentru a realiza un angajament intr-o anumita directie, desi ele s-ar putea sa fi avut pana acum actiuni de alegere sau sa nu le fi luat in considerare. Adolescentii din aceasta categorie nu parcurg o criza identitara deoarece nu se simt obligati sa realizeze o asemenea alegere.
d) Identitatea conturata se refera la acei adolescenti care sunt capabili sa realizeze propriile alegeri, care au reusit sa inlature presiunea si care isi urmaresc cu clariate obiectivele ideologice si profesionale propuse. Alegerea profesiunii si a locului de munca reflecta imaginea de sine a individului. Cei care au o imagine de sine buna se orienteaza spre scoli mai elevate, isi aleg profesiuni cu un nivel mai ridicat al cerintelor educationale si doresc sa beneficieze de mai multe posibilitati in cariera. De aceea, cele mai importante elemente ale orientarii vocationale il constituie dezvoltarea imaginii de sine prin activitatea de explorare si autocunoastere si o orientare asupra caracteristicilor personale.
Adolescenta reprezinta de asemenea un punct de vedere al vocatiei, momentul de alegere al carierei.
Daca pana acum copilul a mers pur si simplu la scoala si a urmat o programa scolara stabilita de altii, acum se ajunge la o intersectie, unde fiecare drum inseamna o directie profesionala care va aduce succese sau insuccese. Dar cat de grea este alegerea cand directiile sunt atat de multe, cand dorintele adolescentului nu sunt vazute ca cele mai "profitabile" de catre cei din jur, cand toti ii spun "sa faci cea mai buna alegere!". De multe ori acesta este momentul in care se renunta la copilarie si la visurile frumoase construite cand i se cere adolescentului sa raspunda la intrebarea standard: "Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?", momentul cand planurile se confrunta (si cel mai des pier) cu realitatea.
Desigur, sunt si cazuri in care exista un talent sau un interes deosebit pe o directie binecunoscuta din copilarie, cazuri in care identitatea vocationala e stabilita din timp, trecerea prin adolescenta nefiind decat o etapa oarecare din drumul spre realizarea telului. Dar aceasta se intampla mai rar. In mod obisnuit, alegerea inseamna lungi dezbateri in familie, multe framantari individuale intr-o incercare obositoare de a descoperi adevarata chemare. Din pacate, putini adolescenti realizeaza ca deciziile pot fi schimbate pe parcurs, ca de pe orice drum poti sa te intorci, ca a te razgandi nu este un capat de tara.
Fara o constientizare a acestor lucruri, decizia pare o sentinta pe viata, ceea ce contribuie negativ la echilibrul adolescentului.
"Interese si alegerea profesionala trec (dupa Ginzberg si colaboratorii, 1951) prin trei stadii: 1) stadiul fantezist, ce acopera intreaga copilarie pana la aproximativ 11 ani si se caracterizeaza prin tot felul de preferinte (pompier, doctor, bucatar, politist etc.); aceste alegeri sunt de profesii ce se se exercita in viata de fiecare zi si de contact cu publicul (de servicii); 2) de la cca 11 ani la 16 ani se construiesc planuri de alegere bazate pe interese care nu intotdeauna sunt acordate cu aptitudinile, in schimb se acorda cu aspiratii mai generale implicate in conceptia despre lume si viata. Etapa a 3-a este realista", de cristalizare revolutiva, adica de specificatie, in care alegerea se particularizeaza si se incepe preparatia profesionala, mai profunda, ce va duce la conturarea subidentitatii profesionale si socio-culturale incarcate nu numai de roluri si statute dezirative, ci si de cunostinte, aptitudini si abilitati mai adecvate la aceste roluri si statute." (Schiopu.U., 2008, p. 189)
