|
|
|
CHESTIONARUL SI INVENTARELE DE PERSONALITATE
Chestionarele / Inventarele de personalitate
Chestionarele/Inventarele intra in categoria metodelor de auto-evaluare (self-report), prin care subiectul da informatii despre starea sa de sanatate fizica si psihica si despre comportamentele sale in anumite situatii. Ele masoara interesele, motivatia, dimensiuni ale personalitatii, valori, atitudini.
Constructia chestionarelor / inventarelor este similara cu cea a testelor psihologice, cu diferenta ca raspunsurile se bazeaza pe opinii, aprecieri sau atitudini, nu pe informatii verificabile din exterior. In functie de constructia si teoria care sta la baza lor diferentiem tipuri diferite de chestionare / inventare: instrumente cu raspunsuri dihotomice (adevarat / fals), cu alegere multipla sau fortata, cu raspunsuri scalate pe o scala cu trei sau mai multe trepte (ex. de acord, nesigur, in dezacord) sau cu raspunsuri construite (ca in chestionarele de completare a unor propozitii).
De obicei, inventarele se pot cota pe mai multe dimensiuni masurate. Cotarea raspunsurilor poate fi una ipsativa, mai mult decat una normativa. Cea normativa se refera la interpretarea pe baza unor norme de interpretare cum ar fi scorurile standard, asa cum apar ele sub diferite forme (clase normalizate, cote T etc.). O interpretare ipsativa presupune compararea scorurilor unei persoane pe o anumita scala (ex. de anxietate), cu scorurile unei alte scale (ex. de agresivitate). Spre exemplu, nu este suficient sa incercam sa prezicem fluctuatia personalului stiind ca un angajat se caracterizeaza printr-o puternica trebuinta de siguranta, ci probabil este mai important sa stim forta acestei trebuinte relative la alte trebuinte ale acestuia, cum ar fi trebuinta de prestigiu sau de realizare deplina a propriilor potentialitati (self-actualization). Au fost cazuri cand scorurile ipsative s-au dovedit a fi valide, in timp ce cele normative, nu (Guion, 1998). Cotarile ipsative sunt mai rare, aceasta deoarece exista o serie de probleme tehnice de utilizare a lor. Cele mai multe analize statistice pretind o independenta operationala a variabilelor, ori scalele ipsative nu sunt independente. In mod obisnuit, scalele normative si cele ipsative nu pot fi combinate intr-o analiza de regresie. Pentru a putea compara scorurile a doua sau mai multe scale, este necesara folosirea aceluiasi tip de scala de masura.
Cele mai frecvent intalnite teste, chestionare / inventare de personalitate sunt:
Inventarul de Personalitate Multifazic Minnesota (Minnesota Multiphasic Personality Inventory - MMPI) - este cu precadere un test de evaluare clinica care masoara noua sindroame psihiatrice. Este un inventar cu raspunsuri scalate (ofera 3 optiuni - 'adevarat', 'fals', 'nu stiu'); include un numar foarte mare de itemi. Din considerente de intruzivitate a unor intrebari inventarul a fost revizuit si a aparut forma MMPI-2 (1990), din care au fost eliminati anumiti itemi. Pentru selectia de personal MMPI poate fi folosit doar ca metoda de screening; in acest sens este utilizat in SUA pentru evaluarea ofiterilor de politie in scopul identificarii personalitatilor cu probleme.
16PF (Cattell) - chestionar multidimensional care masoara 16 trasaturi de personalitate derivate din analiza factoriala. Itemii au optiuni de raspuns multiple, fiecare reflectand un construct diferit. Varianta a cincea a testului - 16PF5 releva coeficienti de fidelitate buni, la fel si etaloane pentru populatia americana si britanica (Conn & Rieke, 1994; Schmidt, 1994). In scop de selectie 16PF este utilizat pe scara mai larga comparativ cu Eysenck, pe considerentul unei informatii mai ample pe care o aduce despre personalitatea individului.
CPI (California Personality Inventory) - chestionarul de evaluare obiectiva a personalitatii, cu o larga penetrare interculturala, tradus si adaptat in cca. 30 de limbi, in Romania incepand cu 1970. CPI a mai fost numit « varianta MMPI pentru omul sanatos », contine un numar relativ mai mic de itemi, mai putin intruzivi, fiind mult mai adaptat pentru aplicatii organizationale, de orientare, selectie, promovare, diagnoza.
Cele 20 de scale permit evaluarea eficientei sociale si intelectuale a persoanei ; exista scale special destinate domeniului ocupational, cum ar fi 'Potential Managerial', 'Orientare spre Munca', 'Creativitate'. Cercetarile au demonstrat stabilitatea in timp a scalelor CPI, fiind unul din testele creditate pentru aplicatii in sfera psihologiei muncii si organizationale.
Chestionarele de tip 'Big Five' - masoara cei cinci superfactori 'Nevrotism', 'Extraversia', 'Deschiderea', 'Agreabilitate', 'Constiinciozitate'. Exista in uz curent mai multe variante - Costa & McCrae NEO PI -R, NEO FFI - R si ACLC (Adjective Checklist a lui Gough). NEO PI R prezinta o versiune forma S pentru autoevaluare si alta, forma R pentru eteroevaluare, utilizabila pentru a obtine validari ale autoevaluarilor. Instrumentul este semnificativ mai mult pentru utilizare clinica si terapeutica. Costa (1996) face referire la existenta umai multor studii care au utilizat NEO pentru predictia performantei in munca. Un studiu condus de Schmidt & Ryan (1993) arata ca structura factorilor este alterata cand chestionarul este utilizat in selectie, datorita factorului « anagajatul ideal » care se manifesta alaturi de cei 5 obisnuiti (an extra « ideal employee » factor joins the usual « big five ») *.
ACLC (Adjective Checklist) - intalnit in selectia personalului (Santion & Papari, 1999), ofera o lista de 300 de adjective din care persoana evaluata va bifa pe cele care considera ca il caracterizeaza. La fel ca in cazul oricarui test si in spatele acestui tip de inventare, se afla o teorie, iar itemii se vor alege in functie de teoria respectiva. McCrae (1990) gaseste ca lista standard a lui Gough prezinta serioase efecte care ii limiteaza capacitatea de evaluare pentru ca subiectii pot alege fie multi, fie putini itemi.
Chestionare de interese profesionale - care evalueaza preferintele persoanelor pentru diferite activitati si situatii de munca. In tara noastra sunt utilizate chestionarul elaborat de Holland, adaptari ale InterOptions sau Career Coach si altele.
Perceptia psihologilor cu privire la inventarele psihologice este oarecum impartita. Inventarele de personalitate, pe de alta parte, au suportat numeroase critici, motivele fiind extrem de diversificate. Daca ne gandim numai la utilizarea chestionarelor de personalitate in angajarea personalului, ne confruntam cu o serie de critici cum ar fi, de pilda, incalcarea intimitatii (itemi care pun problema apartenentei religioase, atitudinii sexuale, aprecierilor cu privire la etnie, date asupra unor invaliditati etc. Pe de alta parte, inventarele de interese, mai reduse numeric, au fost mai putin criticate, aceste critici fiind centrate mai mult pe discriminarea de gen.
Chestionarele / inventarele de personalitate sunt masurari prin auto-relatare (self-report), ceea ce face ca una din intrebarile cele mai frecvente care apar sa vizeze increderea in ceea ce subiectii relateaza despre ei, sau acuratetea cu care chestionarele pot relata ceva despre structura personalitatii unui individ. Distorsiunile sau falsificarile raspunsurilor (faking) sunt de mai multe categorii: raspunsuri specifice dezirabilitatii sociale, obisnuinte mai generale de prezentare a imaginii propriei persoane (subapreciere / supraapreciere) care pot cauza distorsiuni neintentionate, ori lipsa capacitatii de autoapreciere.
Multe din chestionarele existente poseda scale pentru detectarea falsificarii raspunsurilor: MMPI are o 'Scala de minciuna', EPQ-ul de asemenea, are scala 'Lie', CPI-ul poseda o combinatie de scale care detecteaza tendinta de a falsifica raspunsurile: 'Good Impression', 'Well-being' si 'Communality'. Psihologul examinator este interesat in cunoasterea nivelului de falsificare / distorsionare a raspunsurilor la un chestionar, indiferent daca directia lor este in sens pozitiv sau negativ. El va putea face astfel ajustarile de rigoare si sa-si optimizeze decizia.
