|
|
|
Caracterizare generala a adolescentei
La iesirea din copilarie si inceputul adolescentei, ca si in tot decursul acestei perioade, avem in fata noastra dezvoltarea impetuoasa a unei personalitati cu trasaturi in plina formare.
Adolescenta este o perioada importanta a dezvoltarii umane, perioada a numeroase si profunde schimbari biologice, fizice, psihice si morale, perioada a dezvoltarii umane perioada a numeroase si profunde schimbari biologice, fizice, psihice si morale, perioada a dezvoltarii umane, in care dispar trasaturile copilariei cedand locul unor particularitati complexe si foarte bogate, unor manifestari psihice individuale specifice.
Deci, dupa varsta de 10 ani in dezvoltarea psihica si fizica a fiintei umane, se disting trei stadii bine conturate:
1. Stadiul preadolescentei sau pubertatii (de la 10 la 14 ani) este o perioada profundelor transformari fizice si fiziologice, a unor conturari complicate a intereselor, aptitudinilor si conceptiei morale a copilului. In aceasta etapa are loc o ampla derulare a procesului de crestere care se prezinta sub doua forme: crestere fizica si maturizare, preadolescenta se caracterizeaza si printr-o "gama larga de rezonante in dezvoltare mare a sociabilitatii (mai ales pe orizontala). ( Schiopu, U., 2008, p. 170)
2. Stadiul adolescentei (de la 14 la 18-20 ani) este marcat de cunoasterea identitatii personale si castigarea acesteia, de actiunile care conduc treptat la instalarea starii de adult, de activitatea scolara care are in centrul ei obtinerea de competente care ii va conferii actualului adolescent un nou statut socio-profesional.
3. Stadiul adolescentei prelungite (18-20 la 24-25 ani) se caracterizeaza prin dobandirea independentei personale si uneori prin posibila optiune maritala. In ultimul timp, de cele mai multe ori s-a apreciat ca adolescenta prelungita este un stadiu controversat. In ultimele decenii, se inregistreaza in acelasi timp o scurtare si o dilatare a adolescentei, se poate afirma ca adolescenta se dilata in situatia acelor tineri care aflandu-se inca in scoala depind inca din punct de vedere financiar de parinti sau, adolescenta sufera un proces de scurtare cand adolescentii ies din tutela economica a parintilor asumandu-si un statut profesional si adesea chiar marital.
Important de retinut ca fiecare dintre aceste stadii cuprinde substadii si probleme si caracteristici specifice.
1. Pubertatea sau preadolescenta se caracterizeaza prin lipsa de armonie, mainile fiind mai lungi decat trunchiul, nasul disproportionat in raport cu fata, intreaga conformatie lasand impresia unei fiinte desirate.
Se constata schimbari semnificative la nivelul vietii psihice, actele de autoritate ale parintilor sunt cu greu de suportat, fiind supuse unui act de discernamant critic daca nu sunt intemeiate si necesare.
Se manifesta o schimbare in comportamentul copilului daca luam in considerare urmatoarea explicatie pana in aceasta perioada cunostintele parintilor au fost necesare pentru clarificarea diferitelor probleme din viata copilului, iar capacitatea intelectuala a acestuia era inca putin dezvoltata spre a-si da seama de unele insuficiente ale parintilor lor. Acum insa venind in contact cu cunostintele variate si profunde, iar gandirea dezvoltandu-se la capacitatea realului, insuficientele parintesti nu mai trec neobservate.
La aceasta varsta se dezvolta constiinta de sine, preadolescentul fiind animat de dorinta de a-si cunoaste propriile sale posibilitati, pentru a-si da seama in ce masura poate fi util colectivului. Idealul adolescentului este de a devenii un om util societatii, cu o inalta cunostinta a datoriei , in orice domeniu ar activa (stiintific, literar, artistic, tehnic etc.).
Pubertatea este subdivizata (de la 10 la 12 ani) si se caracterizeaza printr-o accelerare si intensificarea accentuata a cresterii (in special in latine), in paralele cu aparitia caracteristicilor sexuale secundare. In aceasta subetapa puseul de crestere duce la cresterea in latine la fete mai accentuata, acestea castigand in latime 22 centimetrii. La baieti cresterea va avea loc mai tarziu, intre 12 si 16 ani fiind si mai evidenta. Cresterea disproportionata creeaza de cele mai multe ori un aspect caricatural determinand o stangacie in miscari datorita neajustarii lor la proportiile corpului care in acesta subetapa apar modificate.
Toate aceste modificari induc tanarului o stare de neliniste raportate la aspectul sau fizic general. Acestor transformari li se alatura si problemele de ordin dermatologic (cel mai des intalnita fiind acneea) si o asa numita sensibilitate "emotionala" a pielii care se manifesta sub forma eritemului de pudoare si paloare.
De cele mai multe ori sensibilitatea pielii dezvaluie tensiunile sufletesti pe care de regula, adolescentul nu vrea sa le descopere. De cele mai multe ori, fenomenul de crestere care se caracterizeaza prin impetuozitate este insotit de stari de oboseala, momente de iritare si dureri de cap.
Uneori comportamentul puberului este instabil, marcat de momente de vivacitate, activitate exagerata, exuberanta iesita din comun alternand cu cele de indiferenta, insuficienta, mobilizare, oboseala si intr-o forma mai avansata, lene. Acum apar tendinte de scadere a disciplinei, de pierdere a timpului fara a nu inteprinde nici o actiune de renuntare la unele datorari scolare sau familiare, de crestere a fenomenului de revenire.
Importante transformari apar si in viata afectiva a scolarului: se dezvolta sentimentul de apartenenta la generatie si se imbogateste experienta experientei prin prietenie si colegialitate dar si agresivitatea.
"In cazul acesta se adauga discreta modificare a statutului de elev, fapt ce atrage antrenarea in activitati obstesti mai responsabile adeseori activitati specifice tineretului - cu copii mai mici si mai mari. Antrenarea in formatii artistice, in cercuri tehnice, in concursuri de fizica, literatura pe scoala apoi pe judete, creeaza experienta competitiilor si o intelegere mai larga a valorilor efectuate ca foarte buna, mediocre sau slaba. Incertitudinea pe acest plan specifica majoritatii copiilor din primele clase, dispare. Prin acestea se castiga statutul de elev bun, slab sau mediocru, fapt ce contribuie la dezvoltarea constiintei de sine." (Schiopu, U., 2008, p. 172)
Si in familie apar modificari de cerinte fata de puber caracterizate de incertitudine. Cateodata tanarul este considerat copil, altadata se considera ca a depasit acest stadiu si i se cer comportamente adecvate perioadei pe care o traverseaza. Un lucru este cert: se inregistreaza situatii de opozitie usoara fata de parinti, conturandu-se statutul si rolul perioadei pe care o parcurge. De aceea, puberul se simte din ce in ce mai bine in grupul din care face parte, acceptandu-i stilul zgomotos extravagant, si cateodata, si agresiv.
Petrecerea timpului liber se face mai mult in compania colegilor decat a familiei, refuzand pasiv (facandu-se ca nu aude) sau activ (pretextand ca are altceva mai important de facut sau iritandu-se refuzand galagios). De cele mai multe ori, cerintele formulate de familie in acesta perioada devin din ce in ce mai lipsite de valoare pentru puber.
"Diferentieri subtile incep sa apara in conduitele din clasa, se creeaza o discreta distantare intre fetite si baieti si o competitie, incarcata de forme usoare de rivalitati intre acestia. De obicei, fetitele sunt mai disciplinate si mai dezvoltate din punct de vedere fizic. Ele au adeseori o crestere si o dezvoltare mai intensa la 11-12 ani decat baietii. "(Schiopu, U., 2008, p. 173)
b) Pubertatea propriu-zisa (sau momentul culminant al pubertatii) se desfasoara de la 12 la 16 ani si este caracterizata de puseul de crestere. Acesta este mai evident intre 11 si 13 ani la fetite si intre 13 si 14 ani la baieti. Dupa varstele limita ale puseului, cresterea se incetineste si continua ulterior lent, mai multi ani (pana la 24-25 ani).
"Cresterea este mai evidenta in inaltime, numai are loc in mod proportional si concomitent in toate segmentele corpului. Intai se lungesc membrele inferioare si superioare, cresc si se maresc articulatiile, apoi creste trunchiul. De fapt cresterea are loc mai ales pe seama lungimii trunchiului (totusi baiatul iese intai din pantalonii sai care-i devin scurti, apoi din vestonul sau). Odata cu cresterea trunchiului are loc cresterea umerilor si prelungirea taliei. La baieti este intensa si cresterea masei musculare, cresterea mai intensa si prelungita (pana la 16 ani) fara sa se mareasca mai mult si organele interne aflate in torace (inima si plamanii). (Schiopu, U., 2008, p. 173)
In perioada puseului de crestere dispare grasimea - crestere forta, puterea fizica mai mult la baieti. Fetitele sunt mai putin musculoase li se subtiaza talia. Intre 12-14 ani se dezvolta partea faciala a craniului, dantura permanenta si oasele mici ale mainii.
Puseul de crestere este urmat de maturizarea sexuala care se intensifica in jurul etapei de maxima crestere. Maturizarea sexuala se evidentiaza prin aparitia pilozitatii, cresterea organelor sexuale, modificarea vocii si inceputul functionarii glandelor sexuale.
"Din punct de vedere psihologic, cresterea si maturizarea sunt legate de numeroase stari de disconfort. Acestea sunt provocate de durerile oaselor si musculare, dar au si o alta natura mai subtila. Cresterea inegala a diferitelor parti ale corpului creeaza aspecte caricaturale ale taliei si infatisarii. Hainele devenite scurte, stramte, maresc aspectul relativ ciudat al puberului, ceea ce creeaza disconfort psihic. La acestea se adauga aparitia neplacuta de acnee, transpiratii abundente si mirositoare, a sensibilitate "emotionala" a pielii (eritemul de pudoare si paloare in diferite momente emotionale). Toate acestea creeaza neliniste privind aspectul general, dar si cu privire la acele mecanisme active de dezvaluire a unor simtiri ce puberul le vrea mai graba camuflate. In fine, tabloul disconfortului psihic este suplimentat de cresterea gradului de stangacie in miscari si reactii, determinate de neajustarea miscarilor la proportiile modificate ale corpului aflat in cresterea intensa." (Schiopu, U., 2008, pp. 174-175)
c) Momentul postpuberal se declanseaza la scurt timp dupa atingerea punctului culminant al pubertatii. Manifestarile la baieti si fete sunt diferite. Astfel, baietii afiseaza in comportamentul lor impertinenta cu substrat sexual, devenind agresivi in conduite si exprimare. Fetele in schimb trec prin doua faze: prima este cea de femeie-copil marcata de conduite pline de timiditate si exuberanta, dar si de afectiune. In prima faza fetele idealizeaza eroi si personaje la care nu au acces, manifesta trairi in inferioritate, vina si jena.
Pe masura ce se dezvolta treptat feminitatea se ajunge la trecerea in cea de-a doua faza, aceea de femeie adolescent. In acest stadiu tanara devine stapana pe sine, usor provocatoare, disparand si complexul de inferioritate.
2. Adolescenta este perioada care urmeaza pubertatii si se desfasoara de la 14-18 ani. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul sec XX, perioada aflata intr-o copilarie si maturitate timpurie nu a fost considerata ca un stadiu distinct al cursului-viata desigur, unele mentiuni despre caracterele tipice ale perioadei adolescentine apar si in alte perioade istorice, dar ele se refera, mai ales, la trasaturile de natura biologica ale perioadei pubertatii si nu la statutul social al adolescentei. Pentru vechii Greciei, de exemplu, trasaturile pubere ale efectului se bucurau de mare pretuire, insa adolescenta nu era considerata ca o perioada particulara de viata, ci era similara maturitatii timpurii.
O mentiune aparte despre trasaturile generale ale adolescentei apare, in mod exceptional in cursul Evului Mediu cand adolescenta era considerata ca fiind varsta de 21 sau 25 ani, iar dupa parerea altora poate continua pana la varsta de 30 ani si chiar 35 ani. Aceasta perioada era numita adolescenta deoarece se considera ca persoana era destul de matura ca sa dea nastere unor copii.
Dupa cum se poate constata, aceasta descriere pune accentul pe trasaturile biologice si nu sociale ale adolescentei. In alte societati traditionale, adolescenta era asimilata copilariei. Desi mentiuni despre caracterele tipice ale adolescentei pot fi identificate in Evul mediu, odata cu infiintarea unor forme de invatamant special pentru fiii de nobili, in aceasta perioada unde folosesc limba latina, notiunea de "puer"(copil) si "adolescens"(adolescent) erau folosite in mod nediscriminatoriu.
Ca tip distinct, diferentiat de copil, adolescentul apare ca reprezentare de-abia in secolul al XVIII-lea, odata cu imaginea pictata a heruvimilor(ingerilor), care exprimau ambiguitatea pubertatii si dimensiunea baietilor adolescenti,. Din acest punct de vedere social, adolescenta prinde contur, de asemenea in secolul al XVIII-lea, prin intermendiul recrutarilor in armata, unde se cautau tineri cu corpuri fine si armonioase. Primul adolescent tipic al timpurilor moderne a fost Siegfriend s lui Wagner. Pentru prima data, prin intermediul muzicii lui Wagner avea sa se exprime acea combinatie de puritate, forta fizica, spontaneitate si bucurie de a trai, care aveau sa faca din adolescent eroul secolului al XX-lea care sa devina secolul adolescentei.
Adolescenta, identificata de acum inainte cu tineretea, a devenit o tema literara si un subiect de interes pentru moralisti si filozofi. Adolescentii si tinerii dadeau, tot mai mult, impresia ca poseda flori capabile de a reduce la viata vechea societate.
Dar notiunea de adolescenta a fost elaborata de-abia in secolul XX, pentru a putea explica trasaturile unui stadiu distinct de viata, recunoscut numai de catre specialisti si de societatile contemporane, stadiu in cursul caruia tanarul nu mai este nici copil, dar nici nu ii recunoaste dreptul la asumarea rolurilor adultului. Dintre factorii care au facut posibila recunoastere adolescentei ca varsta specifica se pot mentiona dezvoltarea invatamantului cu caracter obligatoriu, prelungirea functiei de socializare de catre scoala, prelungirea perioadei de scolarizare pana la varste (18 si chiar 25 ani) considerate ca altadata apartineau maturitatii, pentru prima data i se cere tanarului sa ramana obligatoriu in scoala si sa-si desavarseasca pregatirea teoretica si practica, fara a putea, in absenta acestei pregatiri, sa-si asume rolurile adultului. Pentru acest motiv, adolescenta a fost considerata o perioada de "moratoriu psiho-social", de amanare, deci, a responsabilitatilor asociate rolurilor adultului, situatie a determina o "criza de identitate" si o "confuzie de roluri" (Erik Erikson).
Desi maturizat suficient din punct de vedere al formarii unor capacitati adecvate pentru preluarea unor roluri sociale automate, adolescentului nu i se recunoaste dreptul la autonomie si la independenta si nici dreptul de a avea un status distinct in viata, in special in viata sociala, opunandu-se dorintei de identitate si independenta care caracterizeaza majoritatea adolescentilor, prelungirea minoratului lor social si al tutelei parentale accentueaza fenomenele de criza din lumea adolescentei.
Adolescenta, accentueaza unii autori, este o perioada de stagnare sau inertie a rolurilor sociale, adica o perioada in care capacitatile adolescentului sunt subevaluate si subutilizate de catre societate. La aceasta se adauga dependenta economica fata de familie, refuzul, intarit de legislatie, al acceptarii participarii adolescentului la viata adultilor. Pentru aceste motive, multe dintre conduitele problematice adolescentine sunt interpretate ca incercari premature de preluare a rolurilor adultului: fumatul, consumul de alcool sau de droguri si chiar delicventa. Abandonul scolar sau vagabondajul poate fi, arata unii sociologi, rezultatul unei perceptii negative a mediului scolar, apreciat ca fiind ancorat in lumea copilariei, neinteresant si incapabil de a oferi roluri sociale sau a determina realizarea aspiratiilor adolescentine, a acelora care nu mai vor sa fie guvernati, ci solicita dreptul la autonomie personala. "Criza" adolescentina de care vorbesc unii psihologi nu are, asa cum s-a crezut, multa vreme, un caracter universal, ci depinde de particularitatile si valorile mediului social si familial, de modele culturale ori valorice oferite conduitei adolescentine. O asemenea criza se prezinta si se manifesta diferit de la un adolescent la altul. In diferite societati si medii socio-culturale, la unii adolescenti aceasta criza este putin marcata si nu se instaleaza decat pentru o perioada scurta de timp, spre deosebire de altii la care se manifesta pe o perioada mai indelungata de timp imbracand forme violente si iesite din comun (abandonarea familiei si a scolii, nesupunere dusa pana la rebeliune, opozitie manifesta). Aceste deosebiri demonstreaza ca nu particularitatile biologice si psihologice sunt importante, ci particularitatile mediului social si familial in care traieste adolescentul, care determina atitudini sociale favorabile si echilibrate sau, dimpotriva, atitudini de revolta, ostilitate si agresivitate.
O serie de conceptii sociologice considera conflictul intre generatii ca fiind produsul unei separari sau opozozitii radicale intre lumea adolescentilor si lumea adultilor, determina de dubla ambivalenta a relatiilor intre copii si parinti: pe de o parte adolescentul doreste sa preia rolurile adultului, dar ezita sa abandoneze securitatea climatului familial, iar pe de alta parte, parintii doresc ca adolescentul sa devina un adult, dar privesc cu teama si neincredere acest lucru. Notiunea de conflict intre generatii este, insa, adeseori simplificata si exagerata, fiind vorba, de fapt, nu de contradictii sau atitudini de ostilitate reciproca, ci de neconcordante sau nepotriviri in modul de a privii lumea: conformismul lumii adultului, pe de o parte si neconformismul ori creativitatea lumii adolescentine, pe de alta parte si neconformismul ori creativitatea lumii adolescente, de pe alta parte.
Unii autori apreciaza ca ceea ce lipseste afirmarii adolescetei, ca perioada distincta de viata in societatile contemporane, este marcarea ei prin niste rituri de trecere si de initiere, asa cum existau acestea in societatile traditionale. Obtinerea diplomei de absolvire a stadiilor, a carnetului de conducere si a dreptului la vot sunt doar variante contemporane ale acestor rituri de altadata, dar ele consacra de fapt numai pubertatea fiziologica, nu si pe cea sociala. Recunoscuta ca perioada distincta de varsta, lumea adolescentei este totusi negata din punct de vedere al importantei ei pentru societate, situatie care determina cele mai dramatice probleme cu care se confrunta adolescentii.
Adolescenta prezinta urmatoarele stadii:
a) Preadolescenta este marcata de momente de stabilitate a naturii starii biologice. Cea mai mare parte a autorilor considera pubertatea ca adolescenta deoarece in aceasta etapa se dezvolta individualizare si se prefigureaza aparitia cunostintei si a constiintei si a constiintei de sine.
"Este o faza de intensa dezvoltare psihica, incarcate de conflicte interioare. Tanarul manifesta inca o oarecare agitatie si impulsivitate, unele extravagante, momente de neliniste si momente de dificultate, de concentrare, oboseala la efort. Expresia fetei devine insa mai precisa si mai nuantata. Pofta de mancare este inca dezordonata, selectiva si in crestere. Individualizarea se intensifica pe planurile intelectuale si de relationare. Parerile personale incep sa fie argumentate si capata deseori o validare de generatie (s-au schimbat vremurile. pe vremea noastra.!). Incepe sa creasca interesul pentru probleme abstracte si de sinteza, dar si pentru participare la roluri mai deosebite." (Schiopu, U., 2008, pp. 175-176)
Preadolescentul manifesta interes pentru tv, lectura, film, tehnica, selectand riguros ceea ce considera de calitate si pentru care manifesta interes si placere. Doreste sa se afirme din ce in ce mai mult in plan personal, iar actiunile sale dovedesc un mai inalt grad de socializare. Resimte acut nevoia de cunoastere urmata de placeri intelectuale care se desfasoara pe un puternic fond afectiv. De cele mai multe ori se implica atitudinal, iar experienta afectiva se imbogateste si cumuleaza noi valori.
b) Adolescenta propriu-zisa sau marea adolescenta (de la 15-18 ani la 20 ani) se caracterizata prin dezvoltarea gandirii abstracte si prin includerea in comportament a conduitelor caracterizate prin naturalete.
"Adolescentul cauta mijloace personale de a fi si de a parea in ochii celorlalti. Il intereseaza responsabilitati in care sa existe dificultati de depasit spre a-si masura fortele. Individualizarea si constiinta devin mai dinamice si capata dimensiuni noi de "demnitate" si "onoare". Apropierea de valorile culturale este de asemenea larga si din ce in ce mai avertizanta. De la o forma de evaluare impulsiva se trece la forma de evaluare in care cauta sa se exprime originalitatea., ." (Schiopu, U., 2008, p. 176)
Orientarile in materie de gust personal sunt prezentate intens si ceea ce este important este ca adolescentul isi poate sustine si demonstra alegerile facute.
Alegerea unei profesiuni, socializare aspiratiilor precum aptitudinile vocationale se accentueaza treptat pe fondul cunoasterii aprofundate a conceptiei despre lume si viata. Toate actiunile si aspectele prezentate in adolescenta se realizeaza pe un fond dinamic care va conduce in final la schimbarea radicala a lumii si a vietii.
"Tanarul este pregatit psihologic si se pregateste moral si aptitudinal. Il atrag cunostintele pentru confruntari sociale si complexe (examene, probe, concursuri etc.)" pentru a se exprima ca atare." (Schiopu, U., 2008, p. 176)
Sa nu uitam, insa, ca pe fondul atator transformari in sfera fizicului, moralului si psihicului, adolescentul se dovedeste a fi inca o fiinta fragila care nu poate face fata unor boli destul de grave, cum ar fi: TBC, schizofrenie, autism, anxietate si, in cazuri mai rare, sinucideri.
"In astfel de situatii, ca si in cele de delicventa minora se pune in evidenta conditionarea tensionala a dezvoltarii psihice, conditionarea determinata de complexitatea vietii si a ritmurilor ei de crestere, dar si dificultatile ei de adaptare, de depasire a greutatilor si complexitatii solicitarilor socioculturale si profesionale. In societatile mai putin dezvoltate, pubertatea si adolescenta se consuma fara acest tablou tensional ." (Schiopu, U., 2008, p. 177)
c) Adolescenta prelungita (de la 18-20 ani la 25 ani) include tineretul care este angajat intr-o forma de munca sau pe acesti tineri care inca mai studiaza. In aceasta etapa independenta este pe cale de a fi dobandita, situatie care conduce la reconsiderare si o redimensionare a personalitatii.
Interesul pentru informatie creste dar, in acelasi timp se si diversifica iar orientarea lor este mult mai mult directionata spre domeniul profesional decat social. Adolescentii si adolescentele realizeaza ca statutul lor este nou si de aceea sunt mandrii de el.
Adolescenta prelungita se caracterizeaza printr-o viata sentimentala intensa, dar usor instabila. Este etapa in care au loc angajari matrimoniale care vor prefigura o noua subidentitate si care va crea posibilitatea intimitatii ca o noua forma de convietuire. Erik Erikson evidentiaza faptul ca intimitatea nu face referire, ca si identitatea, numai la sexualitate, ci si la prietenie, angajare.
Concluzionand, pubertatea si adolescenta includ cel putin trei categorii de reactii:
a) se dezvolta preocupari ale constiintei si constiintei de sine (ca perceptie de sine intai, inclusiv schema corporala), ca expresie a identitatii egoului.
b) transformarile care conduc la parasirea perioadei infantile au loc prin opozitie, adolescentii aflandu-se in cautarea propriei identitati si sperand spre independenta, libertate si onoare.
c) stabilirea unei identitati vocationale bazata pe trasaturi de caracter si pe interese si pe aptitudini - in perioada pubertatii - pentru a se dezvolta mai apoi din ce in ce mai impetuos si identitatea aptitudinala. Identitatea nu reuseste sa realizeze intotdeauna concordanta dintre interese si aptitudini. Cu timpul, aspiratiile adolescentului vor contura cu exactitate din ce in ce mai mare paleta vocationala in domeniul profesionalizarii in special in stadiul marii adolescente si dupa aceea.
