Procesul de fabricare a berii - proiect

ARGUMENT

Am ales aceasta tema deoarece maltul este materia prima pentru obtinerea berii. Acesta bautura este foarte apreciata de consumatori. Procesul de fabricare valorifica superior materii prime ca: orz, porumb, orez, hamei, drojdii. Calitatea berii depinde in mare masura de calitatea maltului. Maltul este orzul inmuiat germinat si uscat. Determinarea calitatii maltului in laborator implica o mare raspundere pentru tehnicianul laborant. Caracteristicile calitative trebuie sa corespunda normelor de calitate prevazute de standardele romanesti adoptate dupa standardele Uniunii Europene. Analizele s-au efectuat conform modului de lucru specificat in aceste standarde.

Pentru a intelege mai bine importanta acestor caracteristici s-a studiat in prealabil procesul tehnologic de obtinere a maltului. Datorita numeroaselor substante formate pe parcursul germinarii, criteriile de determinare a calitatii maltului sunt si ele complexe.

Pe langa analiza senzoriala, care ne poate da indicatii daca bobul de orz   s-a dezagregat bine, sunt o serie de indicatori fizico-chimici cum ar fi :durata de zaharificare, durata de filtrare, extractul primitiv, densitatea, continutul in substante azotoase., etc.

De calitatea maltului determinata in laborator depind operatiile ulterioare de la fabricarea berii.

Rezultatele obtinute se compara cu cele standardizate si se formuleaza concluzii, adica daca corespunde sau nu standardului. Cunoscand procesul tehnologic, transformarile care au loc la fiecare operatie, laborantul este capabil sa formuleze niste interpretari, sa faca recomandari pentru eventualele neconncordante cu STAS-ul.

2.CARACTERIZAREA GENERALA A BERII BLONDE

Berea este o bautura alcoolica obtinuta din 4 produse naturale: drojdia de bere, malt, hamei si apa. Aceasta are aproximativ 5% alcool; asa-numita bere fara alcool are intre 0 si 0,5% alcool.

Temperatura de baut perfecta a berii se afla intre 6 si 8°C.

De obicei energia berii provine din grane, dar poate sa vina si din energia cartofilor sau a mazarii. Se poate spune ca si japoneza Sake se poate incadra in definitia berii. In Rusia, berea se incadreaza oficial la categoria bauturilor non-alcoolice.

Istorie

Berea a aparut acum cca. 6000 de ani. Vine cel mai probabil de la paine care s-a udat si a inceput sa fermenteze, de unde a aparut procesul de fermentare.

Aceasta descoperire a avut loc de mai multe ori in istoria omenirii, astfel ca nu se poate sti sigur, unde a fermentat la inceput berea.

Cele mai vechi urme de bere, care provin din anii 3500-2900 i.Hr., au fost decscoperite de curand in Tepe, Mesopotamia (astazi in Iranul de vest).

Unii cercetatori studiind un numar mare de texte antice, cat si texte tarzii au ajuns la concluzia ca in antichitate exista o legatura stransa Intre coacerea cerealelor si fabricarea berii. Coacerea cerealelor este pana in zilele noastre un moment important in fabricarea berii.

Se pare ca berea era asemanatoare unei grasimi groase de culoare intunecata, fara sa contina o cantitate mare de alcool, insa foarte hranitoare. Datorita gustului deosebit, ea ocupa un loc important in dieta oamenilor din acea vreme. Calitatea acestora depinde de zaharul necesar pentru fermentatie.

In zilele noastre pentru usurarea procesului semintele se pun la uscat, astfel incat se obtine maltul. Maltul se fierbe, se strecoara si se adauga drojdie. Potrivit retetei traditionale, pentru obtinerea unei drojdii naturale se prepara un aluat din faina de grau, iar aluatul se punea la copt pana cand mijlocul se intarea. Dupa care, bucatile din aluatul copt se puneau intr-un decoct de malt pentru pregatirea berii.

In toata lumea 20000 de feluri de bere sunt imbuteliate in 180 de feluri, de la normala, slab alcoolizata, pils, amara, crema de bere si bere neagra.

Clasificarea berii:

Berile sunt fabricate in mii de sortimente care, dupa culoare si drojdia utilizata la fabricarea lor, se pot clasifica in cateva tipuri principale.
1.Dupa culoare berile sunt : de culoare deschisa ( blonda ) si de culoare inchisa ( bruna) cu nuante diferite in cadru fiecarui tip.
2.Dupa drojdia utilizata la fermentatie se disting :
- beri de fermentatie inferioara ;
- beri de fermentatie superioara.
Berile de fermentatie superioara sunt obtinute prin fermentarea la 15 - 20 ⁰C cu drojdii de fermentatie superioara care produc cantitati mai mari de produsi secundari de fermentatie decat drojdiile de fermentatie inferioara ; indeosebi esteri. Au un gust si o aroma mai pronuntata de fruct si flori.
Principalele beri de fermentatie superioara sunt fabricate in Marea Britanie ( Ali, Porter, Stout ), in Germania ( Beri de grau-Weizenbien, Bere alba-Weissbier, Altbier, Kölsch ) si in Belgia ( Lambie, Gueuze, Trappist, Beri albe-White beers ).
Beri de fermentatie inferioara : sunt cele mai larg folosite sub forma de beri filtrate limpezi, limpiditate cristalina a acestor beri fiind principalul criteriu de calitate. Principalele tipuri de bere de fermentatie inferioara, produse pe plan mondial sunt :
Bere blonda Tipuri: slab alcoolica, usoara, obisnuita, superioara, pils Se consuma in special vara datorita cantitatii mai mici de alcool continut si fiindca inlocuieste microelementele pierdute prin transpiratie.
Bere bruna Tipuri: obisnuita, superioara, porter Se consuma mai ales in anotimpurile reci datorita continutului mai ridicat de alcool.
Bere speciala
1. fara alcool, pentru soferi; are maxim 0,3% alcool

2. hipocalorica, pentru diabetici; are maxim 1% glucide

3. Bere cu continut redus de alcool, 1,5 %, pentru tineri si pot fi obtinute pe doua cai distincte :prin procedee tehnologice de franare a fermentatiei ;
prin indepartarea alcoolului format.

4. Beri dietetice : sunt destinate diabeticilor. Sunt produse din musturi cu ep=9,0-9,5%, au un grad final de fermentare de 99%, un continut in alcool de 4,5-5,1% vol, un continut in deztrine de 0,3-0,7%, un continut in hidrati de carbon de 0,6-0,75 g/100ml si o valoare energetica de 280-340 Kcal/l.

5 Beri nutritive : sunt beri cu un continut redus in alcool (1,5%) sau fara alcool ( sau 0,5%), cu un grad de fermentare, de 8-10% sau maximum 25-30% cu un pH = 4,7-4,9 si un gust amar slab corespunzator la 6-10 BE
6. caramel
.Berii de tip Pilsen : sunt caracterizate de extractul mustului primitiv de 11,5-11,7% si foarte rar peste 12%. Au un continut in alcool de 4,8-5,1% vol (3,8-4,1% masic). Culoarea berii de tip Pilsen este de 5,5-7,0 unitati EBC si chiar mai deschisa, desi berea de origine Ť Pilsen Urquell ť are culori de 8-10 unitati EBC si chiar mai intensa. O caracteristica a acestei berii trebuie sa fie gustul amar fin si aroma fina de hamei.
Budweiser bere provenita din Cehia sunt berii cu un continut in extract al mustului primitiv de 12% cu un gust moale, catifelat. Sunt fabricate in Europa, dar au fost apreciate si in SUA.
Bere alba cu lamaie: este o bere fabricata prin procedee diferite din materii prime in buna masura diferite de cele utilizate la fabricarea berii blonde. Fermentarea este condusa altfel, se foloseste malt de grau si grau de acea la berea alba apare o tulbureala in momentul in care este pusa in pahar. In cursul procesului de fabricatie, I se adauga extracte naturale de plante, nu concentrate sintetice, din curacao si coriandru.Aceasta bere se produce in special in Belgia ,Germania si in Romania

Propietatile senzoriale ale berii

Propietatile fizico-chimice ale berii

3. PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBTINERE A BERII

3.2. operatii tehnologice

Fabricarea berii
Berea poate fi definite ca o bautura slab alcoolica, nedistilata, obtinuta prin fermentarea cu ajutorul drojdiei a unui must din malt si eventual cereale nemaltificate fiert cu hamei
Din aceasta definitie rezulta si principalele materii prime folosite la fabricarea berii: maltul, cereale nemaltificate, hameiul si apa.
Fabricarea berii din aceste materii prime are loc in trei etape mari si anume:

- Obtinerea mustului de malt (brasaj)
- Obtinerea maltului de bere ( fierberea cu hamei);
- Fermentarea mustului de bere cu ajutorul drojdiei, inclusiv conditionarea berii rezultate.

1.Cantarirea-dupa cantarire maltul si cerealele nemaltificate sunt macinate in mori speciale pentru a da posibilitatea enzimelor sa actioneze in timpul operatiei de plamadire si zaharificare.

2. Macinarea se face prin 2 medote : macinare umeda sau uscata.

2. Plamadire-zaharificare face prin amestecarea fainii de malt cu apa la temperaturi care variaza in functie de metoda aleasa.Cu ajutorul apei si sub actiunea enzimelor din malt se realizeaza la plamadire si zaharificare transformarea substantelor macromoleculare insolubile din malt in produse solubile cum asa moleculara mica si medie care vor alcatui extractul mustului de bere.
3.Filtrare-Dupa zaharificare plamada este filtrata in scopul separarii mustului de partile insolubile care vor forma borhotul de malt. Astfel primul must mai concentrat rezultat, cat si apele folosite pentru spalare si epuizarea borhotului in extract sunt supuse apoi fierberii cu hamei.
4. Fierberea- mustului cu hamei are ca scop principale solubilizarea substantelor amare si de aroma ale hameiului, coagularea proteinelor, inactivarea enzimelor si sterilizarea mustului.

5. Filtrare. Dupa terminarea fierberii se face separarea conurilor de hamei iar mustul fierbinte este trecut in instalatiile de tratare in vederea fermentarii.
6.   Tratarea mustului cuprinde indepartarea precipitatului care se formeaza la fierberea mustului, denumit trub la cald, racirea mustului pana la temperatura de insamantare cu drojdii de 6-7°C cat si separarea precipitatului care se formeaza in timpul racirii mustului, asa numitul « trub la rece ».
7.Insamantare cu drojdii . Mustul de bere obtinut cu extractul primitiv corespunzator sortimentului de bere fabricat, este apoi trecut la fermentare primara si insamantat cu drojdie de bere sub forma unei culturi pure, obtinuta prin multiplicarea in faza de laborator si in statia de culturi pure.

8. Fermentatia primara. In timpul fermentatiei primare, care dureaza 8-10 zile, are loc transformarea zaharului fermentescibil in alcol etilic, bioxid de carbon si alte produse secundare de fermentatie, rezultand la sfarsit asa numita bere tanara.
9. Fermentatia secundara.. In cursul operatiei are loc saturarea berii cu dioxid de carbon, limpezirea si finisarea gustului berii. Are loc in vase inchise la temperaturi scazute 0-1°C si dureaza intre 20 de zile si 90 in functie de procedeul utilizat si de tipul de bere fabricat .

10.Recuperarea drojdiei O parte din drojdia rezultata de la fermentatie primara este tratata si refolosita pentru o noua fermentare, iar drojdia excedentara de la fermentatia primara si secundara este supusa uscarii si comercializarii cu drojdie uscata.

10. Maturarea berii.Maturarea berii urmareste terminarea fermentarii zaharului ,limpezirea si maturarea berii. Berea care corespunde din punct de vedere organoleptic si fizico-chimic tipului de bere fabricat dupa scurgerea timpului necesar maturarii, se numeste bere finita.

11.Conditionarea berii Dupa fermentatia secundara berea este supusa urmatoarelor operatii : tratarea cu substante stabilizatoare, cupajarea berii, racirea si limpezirea berii prin centrifugare sau filtrare.

12. Imbutelierea berii. Umplerea berii se poate face la sticla sau butoi.Inainte de umplere atat sticlele cat si butoaiele se supun unor operatii care urmaresc conditionarea lor in vedere asigurarii conservabilitatii berii in perioada de garantie.

3.3. NSSM SI IGIENA

Nssm specifice industriei berii

14. Este interzisa punerea in functiune a morilor de macinare uscata a maltului cu dispozitivele de protectie lipsa, descompletate sau deteriorate.

15. Periodic se va verifica existenta si starea capacelor de protectie inclusiv a izolatiei termice la instalatiile de fiert plamada sau must.

16. Accesul sau interventiile la instalatiile de fiert, de plamadire zaharificare si filtrare se vor face numai dupa inchiderea conductelor de alimentare cu apa si decuplarea alimentarii cu energie electrica.

17. inainte de inceperea lucrarilor de curatire, spalare si sterilizare a cazanelor de fierbere se vor lua masuri de scoatere din functie a agitatoarelor de omogenizare a amestecului si blocarea alimentarii cu abur si apa a cazanelor.

18. Se va verifica permanenta functionalitate a instalatiilor de captare a bioxidului de carbon din spatiile de fermentare a berii.

19. La folosirea solutiilor necesare pentru spalarea si sterilizarea instalatiilor de filtrare a berii se va verifica functionalitatea instalatiilor de ventilatie precum si dotarea si utilizarea de catre lucratori a echipamentului de protectie corespunzator.

20. La instalatiile sub presiune (de ex.: recuperatoare de caldura, conducte de abur, armaturi si baterii de incalzire) este interzisa orice interventie in toate situatiile cand acestea sunt sub presiune.

21. Zilnic se va verifica functionalitatea instalatiilor de ventilare in spatiile in care sunt amplasate instalatiile de fermentare a mustului precum si in incaperile in care au loc operatiunile de smolire a tancurilor si linurilor de bere.

22. Operatiunile de smolire (mamutizare) a tancurilor si liniilor de bere se vor face numai pe baza unui program de lucru in care sa .se stabileasca procedeele si metodele nepericuloase de lucru, asigurandu-se coordonarea si supravegherea permanenta si competenta.

23. Ori de cate ori se constata neetanseitati la linurile si tancurile de bere sau deteriorari la conducte si furtunuri se opreste lucrul luandu-se masurile corespunzatoare de remediere.

24. Accesul in linuri, dupa golirea berii si respectiv a drojdiei este permis numai dupa ce s-a constatat lipsa bioxidului de carbon, asigurandu-se o supraveghere competenta.

25. Butoaiele in care se depoziteaza berea se vor verifica periodic in ceea ce priveste presiunea conform prescriptiilor fabricantului.

26. Butoaiele in care se depoziteaza berea nu trebuie incarcate la o presiune mai mare decat cea prevazuta de fabricant.

27. Depozitarea butoaielor pline se face in conditii de stabilitate si in limitele temperaturilor stabilite de fabricant.

28. Instalatiile de imbuteliere se vor folosi numai pentru imbutelierea produselor pentru care au fost concepute.

Igiena an industria berii

Pentru realizarea unor produse de buna calitate si care puna in pericol sanatatea consumatorilor,legislatia igienico sanitara in vigoare ,stabileste o serie de norme obligatori pentu toti factori care contribuie sau intra in actiune in procesul de fabricatie, cum sunt:materile prime si auxiliare ,semifabricatele,procedele tehnologice,depozitare si transportul,utilajele si instalatile,precum si personalul care participa la realizare produselor.Nerespectarea cu strictete a normelor igienico-sanitare in procesul de realizare a produselor,creaza riscul de toxinfectii sau intoxicatii la consumatori.

Pentru realizarea acesti deziderat este absolut necesar ca incaperile de productie suprafetele de lucru,utilajele si instalatile sa fie mentinute intr-o perfecta stare de curatenie.

Personalul din productie care supravegheaza sau deservesc instalatiile sau utilajele,dupa terminarea programului isi va spala si curata instalatia sau utilajul respectiv.

Trebuie de asemenea spalate si mentinute in stare perfecta de curatenie mesele de lucru, uneltele si alte mijloace de lucru, tavile si capsulele de depozitare si transport, precum si gratarele pe care se depoziteaza produsul.

Pardoselile si pereti trebuie sa fie mentinuti intr-o stare perfectade curatenie

Masuri tehnice de prevenirea incendilor in depozite de materii,materiale si produse sunt :

-interzicerea fumatului in depozite ;fumatul va fi permis numai in locuri special amenajate acestui scop ;

-intretinerea instalatiei electrice si izolare ei pentru evtarea produceri scanteilor prin scurtcircitare instalatiei ;

-in depozitele unde se produce praf organic atat instalatia elctrica cat si electomotoarele vor fi capsulate ;

-stivuire in depozite se va face in asa fel,incat sa ramane culoare de trecere intre stive si pereti,in vedere evacuari rapide a materialelor si produselor ;

-la terminarea lucrului se va face un control minutios al tuturor depozitelor,pentrua nu ramane aparate electrice in priza.

Masuri tehnice de prevenire a incendiilor in salile de fabricatie sunt :

instalatile electrice de lumina si forta trebuie sa fie in permanenta in buna fuunctionare ;

-arzatoarele si robinetele de inchidere vor fi mentinute in perfecta stare de functoinare si cor fi curatate periodic ;

-materialele inflamabile ca alcoolul,esentele nu se vor depozita langa foc deschis sau alta sursa de caldura si vor purta oblligatoriu o etcheta vizibilape care va fi scris « material inflamabil » ;

-incaperile in care functioneaza prajitoare vor fi prevazute cu sisteme de ventilatie corepunzatoare si in bua stare de functionare ;in aceste incaperi nu se vor depozita sub nici o forma materiale inflamabile

-fiecare incapere de lucru va fi prevazuta cu hidranti si materiale de stingere conform normelor in vigoare ;

-caile de acces trebuie sa fie libere, pentru a putea in caz de nevoie sa se poata interveni operativ si pentru a putea fi evacuate materialele supuse distrugeri.

3.4. Caracteristici senzoriale si fizico-chimice ale maltului

Caracteristici senzoriale

a.Aspectul, marimea si uniformitatea boabelor de malt. Boabele de malt trebuie sa fie cat ami mari, aspectuase si uniforme, pentru a putea da un continut de extract cat mai ridicat.

Boabele neregulate indica o sortare slaba si o germinare neuniforma.

b.         Culoarea. Boabele de malt (blond) trebuie sa aiba o culoare galbuie bruna-deschis si uniforma. Culoarea este influentata mult de calitatea apelor folosite la maltificare.

c.          Puritatea. Maltul trebuie sa aiba un continut cat mai scazut de seminte sau corpuri straine.

d.         Mirosul. Boabele de malt trebuie sa aiba un miros caracteristic, pacut, fara iz de mucegai. Nu trebuie sa existe boabe mucegaite, ele reflectand o proasta dezinfectare la inmuiere, sau o necorespunzatoareconservare si depozitare.

e.         Gustul trebuie sa fie caracteristic si placut. Boabele sparte in gura trebuie sadea un gust dulceag. Cele de malt brun ceva gust mai aromatic.

f.          Rezistenta la spargere intre dinti. Un malt bine dezagragat se sfarama usor intre dinti. Prin aceasta proba se mai poate verifica daca maltul este prea umed.

Proprietatile fizico-chimice ale maltului

3.5. Rolul hameiului in industria berii

Reprezinta o materie prima indispensabila fabricarii berii conferindu-I acesteia gust amar si o aroma specifica. Valoarea la fabricarea berii este data indeosebi de substantele (rasinile ) amare si de uleiurile esentiale aduse de hamei. Rasinile reprezinta precursorii substantelor amare din bere si determina si valoarea antiseptica a hameiului, iar uleiurile esentiale sunt responsabile de aroma de hamei.
Componentele chimice ale hameiului contribuie la o mai buna stabilitate si limpezire a mustului si la imbunatatirea insusirilor de spumare a berii.
. Singura parte a plantei de hamei care se utilizeaza la fabricarea berii este conul de hamei care reprezinta inflorescenta femela.
In compozitia conurilor de hamei intra atat substante comune tuturor vegetalelor cat si substante specifice, care dau caracteristica si valoare pentru fabricarea berii, ca substantele amare si uleiurile esentiale, aduse de hamei.
Componentele specifice hameiului sunt :
uleiuri eterice
acizi amari
rasinile
sustante tanante

Uleiurile eterice sunt in proportie de 1% si se prezinta sub forma unui lichid transparent, de culoare galgen aurie, cu gust slab amarui si aroma placuta. Componentele principale sunt humulonul, cohumulonul, adhumulonul, prehumulonul si posthumulonul.
Acizi amari sunt componentii cei mai importanti a conurilor de hamei si se prezinta sub doua forme:
α-acizi (humulon) 4-12%
β-acizi (lupulon) ..4-6%

Ei contribuie la formarea spumei, in special humulonul si au actiune antiseptica.
Rasinile din hamei se impart in doua categorii :
-rasini moi ;
-rasini tari.
Rasinile moi se impart la randul lor in rasini α si rasini β. Ele au gust amar, exercita o actiune antiseptica puternica si asigura persistenta spumei berii.
Rasinile moi constituie 3-4% din substanta uscata a hameiului proaspat.
Rasinile tari sunt cosiderate ca avand o slaba putere de amarare, dar cu o buna solubilitate in must si in bere. In rasinile tari din hamei a fost identificat xantohumolul.
Substantele tanante reprezinta 2-5% din substanta uscata.
Ele sunt de doua feluri :
taninuri hidrolizabile (galotaninuri si elagotaninuri) ;
taninuri condensabile sau nehidrolizabile (antocianidinele).
Substantele tanante participa la culoarea si gustul berii.

3.6. Defectele berii

Berea poate avea anumite caracteristici pentru care nu este recomandata consumarea ei, cum ar fi: tulburarea, acrirea sau intinderea.

Tulburarea este provocata de fermentatia incompleta ce favorizeaza inmultirea drojdiilor. Deasemenea, acest defect poate surveni si in urma infestarii berii cu drojdii salbatice care schimba gustul facand produsul .neconsumabil.

Acrirea este produsa de bacteriile acetice, bera cu o aciditate mai mare de 0,2% fata de cotele admise fiind considerata rebut.

Intinderea este cauzata de o serie de microorganisme existente in vasele si utilajele nedezinfectate corespunzator..

4.Metode de lucru

4.1. Determinarea aciditatii - Metoda titrarii

4.1.1. Principiul metodei

Se tritreaza aciditatea probei de analizat cu o solutie de hidroxid de sodiu cu titru cunoscut in prezenta fenoftaleinei ca indicator, dupa determinarea bioxidului de carbon

4.1.2. Sticlarie si reactivi

Sticlarie :

Balon cu fund plat 250 cm³

Pahar Erlenmeyer 200 cm ³

Pipeta cotata/cu bula 50 cm³

Biureta

Palnie mica

Reactivi :

0,1 n NaOH

Fenoftaleina 1% solutie alcoolica

4.1.3. Mod de lucru

Pregatirea probei : Pentru analiza fizica si chimica (ca exceptia determinarii bioxidului de carbon) in prealabil se elimina din proba de laborator bioxidul de carbon astfel : intr-un balon cu fundul plat se toarna 250400 cm³, se aduce la temperatura de 20° C si se agita pana ce nu se mai simte presiunea gazului din interiorul balonului, cand se astupa gura acestuia cu palma.Apoi berea se filtreaza.Primii 50 cm³ din berea filtrata se indeparteaza.

Din proba pregatita se ia 50 cm³, se titreaza cu solutie de hidroxid de sodiu in prezenta fenoftaleinei ca indicator pana la aparitia culorii roz slab, care trebuie sa persiste timp de 1 minut.

Aprecierea virajului se face in comparatie cu o proba martor constituit din proba pentru analiza pregatita.

Se efectueaza doua determinari in paralel din aceeasi proba pentru analiza.

In cazul produselor intens colorate proba pentru analiza se dilueaza pana la obtinerea unei coloratii care sa permita observarea virajului.

Calcul :

Determinarea I - bere blonda:

Determinarea a II-a - bere blonda:

Determinarea I - bere bruna speciala:

Determinarea a II-a - bere bruna speciala:

Media rezultatelor pentru berea blonda:

Media rezultatelor pentru berea bruna speciala:

Valori STAS : aciditate bere blonda = 3,3 max.

aciditate bere bruna speciala = 4,6 max

5.Concluzii. Interpretari

Berea este un produs alimentar foarte consumat in special in perioadele estivale.Prin cuntinutul chimic pe care il are aceasta bautura ,consumata in cantitati moderate poate fi benefica pentru organisme.

Determinariile efectuate pe doua sortimente de bere , respectiv berea blonda obisnuita si bere bruna speciala au demonstrat ca producatorul a respectat intocmai procesul tehnologic.

Ca valoare a aciditatii am obtinut :

- la berea blonda obisnuita media a doua determinari a fost de 2,36 cm³ NaOH 0,1n la 100 cm3 ;

-la berea bruna speciala media a doua determinari a fost de 3,39 cm3 NaOH 0,1 n la 100 cm3

Rezultatele obtinute arata ca cele doua sortimente de bere se incadreaza in prevederile STAS 4230/77

BULETIN DE ANALIZA

Denumirea si tipul produsului -

Date de identificare( lot / cantitate / mijloc de

transport

Observatii

Produsul corespunde conditiilor de calitate prevazute in standardul specific produsului.

Sef laborator.,           Laborant,

6.Bibliografie

Nichita M.L. si colaboratorii - Efectuarea analizelor specifice in industria fermentativa, cl.XI-a,Filiera tehnologica,Profil: Resurse naturale si protectia mediului, Bucuresti, Editura Oscar Print, 2007

Predescu T., Popa C, Cojocaru C.-`Utilajul si tehnologia in industria fermentativa, manual pentru licee industriale cu profil de industrie alimentara, clasa XII-a, si scoli profesionale, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica 1981

www.facultate.regielive.ro

www.preferatele.com

www.referate-romana.com

www.referat24.ro

www.referatele.com

www.referat-e.ro

SR 4239/77

7. ANEXE

Determinarea aciditatii