|
|
|
Principiile muzicii
Articolul 1. Muzica
Muzica este arta de a combina sunetele, in asa fel incat vor fi placute auzului; ea este
impartita in doua parti: I. Melodia II. Armonia.
Melodia este o combinatie de sunete care prin inaltimea, durata si succesiunea lor vor forma
un cantec.
Armonia este o alta combinatie de sunete care prin unirea lor spontana formeaza acorduri.
DEFINITIA NOTATIEI MUZICALE
Ansamblul de semne conventionale servind la redarea in scris a operelor muzicale de arta
poarta numele de notatie sau semiografie. Notatia grafica a inaltimilor sonore se face prin
note, portative, chei, semnul de mutare la octava si alteratii.
PORTATIVUL
Pe portativ se inscriu principalele semne ale notatiei: cheile cu armurile corespunzatoare,
masurile, valorile de note, pauzele si alteratiile. Dupa necesitate intalnim in notatia muzicala
portativul simplu utilizat pentru muzica la o voce sau portativul dublu, intalnit in literatura
pentru pian, orga si clavecin.
Aceste note sunt puse pe cele cinci linii orizontale si paralele, linii care se numesc portativ.
Exemplu:
Liniile sunt numerotate de jos in sus, cea mai de jos fiind numita linia intai. Cele cinci linii
contin patru spatii in care sunt de asemenea plasate notele. Aceste spatii sunt numerotate la
fel ca liniile, cel mai de jos fiind numit primul spatiu. Dar cand instrumentul necesita o
desfasurare mai mare decat portativul, se vor folosi linii ajutatoare, care sunt adaugate sub
portativ, pentru notele mai joase, sau peste pentru notele mai inalte (acute).
Exemplu: Linii ajutatoare
Articolul 3. Cheia, pozitia si folosirea lor
In scrierea si practica muzicala se folosesc sapte chei:
1. Cheia de violina sau cheia Sol
2. Cheia de sopran pe prima linie a portativului
3. Cheia de mezzosopran pe a doua linie a portativului
4. Cheia de alto pe a treia linie a portativului
5. Cheia de tenor pe a patra linie a portativului
6. Cheia de bas sau Fa pe a patra linie a portativului
7. Cheia de bariton sau Fa pe a treia linie a portativului
Aici sunt trei feluri diferite de chei, numite: Cheia Sol , Cheia Do , Cheia Fa
Cele mai folosite chei sunt cunoscute ca fiind:
Soprano sau Cheia de Sopran Viola sau Cheia de Tenor Cheia de Bas
Aceste chei sunt plasate la inceputul portativului peste diferite linii, in functie de
instrumentele sau vocile la care sunt folosite. Acestea dau numele lor liniilor pe care sunt
puse, si servesc ca punct de pornire pentru a determina numele celorlalte note. Dar acestea nu
sunt atat de utilizate, iar aceasta ultima cerinta va fi indicata de un asterisc *.
Aici sunt aratate doua feluri pentru a nota cheia Sol sau cheia de Sopran, plasate astfel:
Sunt patru feluri diferite de notare in Cheia de Tenor sau Cheia Do:
Sunt doua feluri de notare pentru Cheia Fa:
UTILIZAREA CELOR SAPTE CHEI IN SCRIEREA SI PRACTICA MUZICALA
Cheia de violina (Sol) se intrebuinteaza la notarea partiturii pentru vocile feminine de sopran
si alto sau pentru tenor. Cheia de violina este folosita de instrumentele cu coarde (vioara,
viola si violoncelul pentru registrele acute), instrumentele de suflat (flautul, oboiul, clarinetul,
cornul, trompeta) si instrumentele cu claviatura (pianul, orga, harpa).
Cheia de bas se intrebuinteaza la notarea partiturilor pentru vocile grave ale sonoritatilor:
violoncelul, contrabasul, fagotul, contrafagotul, trombonul, tuba si timpanul.
Cheia de alto (do pe linia a treia) se intrebuinteaza la notarea partiturii pentru trombon alto si
uneori pentru violina.
Cheia de tenor (do pe linia a patra) se foloseste pentru violoncel, fagot si trombon tenor.
Celelalte trei chei - sopran, mezzosopran si bariton - se intrebuinteaza numai in transpozitii.
Semnul de transpunere la octava a oricarui ton muzical inlocuieste utilizarea mai multor linii
suplimentare a portativului care ingreuneaza citirea partiturii. Octava alta transpune la octava
superioara (se aseaza deasupra portativului). Octava bassa (joasa) suprapune la octava
inferioara si se aseaza dedesubtul portativului.
Notele si liniile
Muzica este scrisa cu ajutorul a sapte figuri, numite note, care sunt numite dupa notele
alfabetului.
C, D, E, F, G, A, B.
Echivalentul italian, in practica uzuala este aproape la fel de cunoscuta cu insemnatatea lor
englezeasca.
C = Do D = Re E = Mi F = Fa G = Sol A =
NOTELE
O nota, in functie de cheia folosita si locul pe care-l ocupa pe portativ sau in afara lui, reda un
anumit sunet din scara generala muzicala, deci inaltimea acelui sunet.
Durata notelor
Durata pauzelor
Punctul.
Un punct pus in dreapta unei note sau unei pauze, modifica durata notei sau pauzei cu
jumatate din valoarea initiala.
Astfel, de exemplu :
- o doime cu punct are durata de trei timpi, sau trei patrimi, sau sase optimi etc.
- o patrime cu punct are durata de un timp si jumatate sau trei optimi etc.
- o optime cu punct este egala cu trei saisprezecimi.
NOTIUNEA DE GAMA
Oranduirea treptata (ascendenta si descendenta) a sunetelor ce compun o tonalitate incepand
cu primul sunet (tonica) si terminand cu repetarea lui la octava poarta numele de gama. Gama
este compusa din opt nivele sau note.
Tonul sau semitonul este distanta sau intervalul dintre o nota si urmatoarea, in timp ce nivelul
este nota insasi. Gama include cinci tonuri si doua semitonuri.
INTERVALE MELODICE SI ARMONICE
Un interval se considera melodic in cazul ca cele doua sunete componente sunt emise si se
aud succesiv (desfasurare orizontala), din instituirea mai multor intervale generand melodia:
Un interval se considera armonic in cazul ca cele doua sunete componente sunt emise si se
aud simultan (desfasurare verticala), din succesiunea carora genereaza armonia:
NOTIUNEA DE ACORD
In sens general prin acord se intelege efectul sonor produs de mai multe sunete emise
simultan.
Acordul este o organizare armonica verticala rezultand din suprapunerea a cel putin trei
sunete diferite asezate la interval de terta.
Articolul 5. ALTERATIILE IN GRAFICA MUZICALA͓
Cele cinci semne de alteratii sunt:
Diezul
urca intonatia cu un semiton
Dubludiezul Χ
urca intonatia cu un ton, iar cand
urmeaza dupa o nota cu diez, ea urca cu
un semiton
Bemolul 
�� coboara intonatia cu un semiton
Dublubemolul 
coboara intonatia cu un ton, iar cand
urmeaza dupa o nota cu un bemol,
acesta coboara intonatia cu un semiton
Becarul
anuleaza alteratiile
Se disting trei feluri de utilizari ale alteratiilor: accidentala, constitutiva si de precautie.
ALTERATIILE ACCIDENTALE
In partitura alteratiile accidentale respecta urmatoarele reguli:
Se inscriu pe parcurs inaintea notelor, efectul lor producandu-se numai asupra acelorasi note
pana la bara de masura.
Pentru sunetele din octave diferite, chiar daca fac parte din aceeasi masura, alteratiile
accidentale nu sunt valabile.
Daca se folosesc la o nota prelungita peste bara de masura, efectul lor se extinde si asupra
prelungirii respective.
ALTERATIILE CONSTITUTIVE
Alteratiile constitutive se noteaza la chei deformand armura unei tonalitati. Efectul alteratiilor
constitutive se extinde asupra tuturor notelor cu acelasi nume din toate octavele, putand fi
modificat numai temporar prin alteratii accidentale.
RITMUL MUZICAL
DEFINITIA NOTIUNII DE RITM
Din punct de vedere teoretic, ritmul constituie succesiunea organizata pe plan artistic superior
(creator, estetic, emotional) a duratelor in compozitia muzicala. Ca factor creator, ritmul
prezinta, din punct de vedere structural, nesfarsite forme la dispozitia compozitorului fauritor
de opere de arta. Se considera factor estetic, deoarece, subzistand organic in melodie si
armonie care nu pot exista fara ritm, deci concura cu aceasta la exprimarea frumosului
muzical. Factor emotional, pentru ca ia parte impreuna cu celelalte mijloace de expresie
specifice muzicii la alcatuirea imaginii si mesajului artistic purtator de sentimente, idei si
expresii ce fac sa emotioneze fiinta umana.
RITM, METRU (MASURA), TEMPO
Notiunea generala de ritm muzical cuprinde trei elemente: ritmul propriu-zis, metrul (masura)
si tempo.
a. Ritmul propriu-zis este o succesiune de durate si pauze
b. Masura este cadrul metric in care se descifreaza ritmul propriu-zis
c. Tempo este viteza in care se desfasoara melodiile respective
Studiul formelor de structura ale ritmului propriu-zis poarta numele de ritmica, iar cel al
masurilor pe cadrul caruia se desfasoara ritmul, de metrica. Ritmica si metrica muzicala se
completeaza cu gradele de viteza (cu tempo) in care se desfasoara ritmul muzical si metrica
sa.
RITMICA
In arta muzicala exista trei mari categorii de ritmuri de la care se porneste cu dezvoltarea
oricarei forme ritmice: ritmul binar, ternar si eterogen. Exista si o a patra categorie denumita
ritm liber, provenind din muzica populara, ale carei forme nu se aseaza in tipare precise.
RITMUL BINAR
Formele ritmului binar pornesc de la o protocelula alcatuita din doua durate unitare (egale)
intre care una detine accentul ritmic numit in teoria muzicii si ictus, in limba latina
insemnand lovitura, impact, accent.
RITMUL TERNAR
Formele ritmului ternar pornesc de la o protocelula alcatuita din trei durate egale dintre care
una detine accentul ritmic, iar celelalte doua sunt neaccentuate.
RITMUL ETEROGEN
Formele ritmului eterogen (asimetric) pornesc de la o procedura alcatuita din cinci durate
egale rezultand din combinarea organica de binar si ternar (2+3 si 3+2) avand doua accente
- primul principal, iar celalalt secundar. Formule ritmice de structuri speciale sunt: sincopa,
contratimpul, cruza, anacruza si ritmul in oglinda.
SINCOPA
Formulele ritmice binare, ternare si eterogene, atunci cand sunt alcatuite din valori egale,
poseda o anumita regularitate (izocronic) in aparitia accentelor din doua in doua valori
(ritmul binar), din trei in trei valori (ritmul ternar), din combinatia de binar si ternar (ritmul
eterogen).
In toate aceste formule fiecare valoare ritmica accentuata este precedata de o valoare ritmica
neaccentuata. Daca vom uni prin legato oricare din valorile accentuate cu cea precedenta
neaccentuata (reprezentand sunete de aceeasi inaltime) obtinem o deplasare de accent
denumita sincopa. Sincopele se considera egale sau omogene in cazul ca se formeaza din
doua valori de aceeasi durata. De exemplu: doime cu doime, patrime cu patrime, etc.
Sincopele se considera inegale sau neomogene in cazul ca se formeaza din doua valori de
durate diferite: patrime cu doime, optime cu patrime, etc.
CONTRATIMPUL
Eliminarea sunetelor periodic accentuate dintr-un desen ritmic si inlocuirea lor cu pauze
corespunzatoare genereaza ritmuri in contratimpi. Pentru a se realiza in contratimpi se cer
doua conditii: inlocuirea prin pauze a valorilor accentuate sa se faca periodic; inlocuirea sa se
faca de cel putin doua ori pentru a nu se confunda cu anacruza precedata de o pauza. Ca si
sincopele, formula de contratimp poate fi repartizata pe timpii masurii sau pe parti ale
acestora.
METRICA
In metrica muzicala se disting doua componente: timpul si masura, amandoua constituind
repere importante pentru masurarea si executia corecta a ritmului.
TIMPUL
Timpul constituie reperul metric principal; pe baza lui diferitele valori ritmice pot fi
comparate unele cu altele ca durata. Dupa importanta si locul pe care-l ocupa in organizarea
metrica, timpul este de doua feluri: accentuat si neaccentuat. De retinut ca accentuarea
timpurilor ramane doar virtuala (presupusa) in executie, insa nu trebuie sa se produca, ea
fiind artistica.
MASURA
Este o grupare distincta de timpi accentuati si neaccentuati ce se succed periodic. Din punct
de vedere grafic, spatiul unei masuri se delimiteaza prin bare verticale (bare de masura). Felul
masurii se reda la inceputul piesei muzicale printr-o relatie cifrica in care numaratorul indica
numarul timpilor ce contine masura respectiva, iar numitorul valoarea ritmica ce se executa la
un timp.
SISTEMUL DE MASURI
Totalitatea masurabila folosita in muzica alcatuieste sistemul de masuri. Clasificarea lor
(dupa criterii stiintifice) se face avand in vedere numarul timpilor accentuati din care se
compun. Din acest punct de vedere masurile pot fi:
1. Masuri simple - cu un singur timp accentuat
2. Masuri compuse - cu doi sau mai multi timpi accentuati
MASURILE SIMPLE
Masurile simple sunt formate din 2 sau 3 timpi, avand un singur accent, pe primul timp.
Masurile de doi timpi sunt de metru binar, iar cele de 3 timpi sunt de metru ternar.
Masurile simple de 2 timpi:
Masurile simple de 3 timpi:
MASURILE COMPUSE
Masurile compuse sunt formate din doua sau mai multe masuri simple. Ele se impart in:
masuri compuse si omogene si masuri compuse eterogene (mixte). Masurile compuse
omogene sunt alcatuite din doua sau mai multe masuri simple de acelasi fel (fie de metru
binar, fie de metru ternar).
Masuri omogene de 4 timpi:
Masuri omogene de metru ternar:
Masuri omogene de 9 timpi:
Masuri omogene de 12 timpi:
Masurile compuse eterogene (mixte):
TERMENI PRINCIPALI INDICAND O MISCARE CONSTANTA
Miscari rare Tempo
Largo 40-46 larg, foarte rar
Lento 46-52 lent, lin, domol
Adagio 52-56 rar, asezat, linistit
Larghetto 56-63 rarisor
Miscari mijlocii
Andante 63-66 mergand, potrivit de rar, linistit
Andantino 66-72 ceva mai repede decat Andante
Moderato 80-92, moderat, potrivit repejor
Allegretto 104-112 putin mai rar decat Allegro
Miscari repezi
Allegro 120-138 repede
Vivace 152-168 iute, viu
Presto 176-192 foarte repede
Prestissimo 200-208 cat se poate de repede
TERMENII MISCARII GRADATE SAU PROGRESIVE
Rasarire treptata allargando = largind, rarind miscarea
rilasando = relaxand, slabind, cedand
rallentando = intarziind, rarind miscarea
ritenuto = retinand, intarziind
slargando = largind, rarind din ce in ce mai
mult
slentando = intarziind
strasciando = taraganand, tragand de timp
Accelerare treptata
accelerando = accelerand miscarea, iutind
affretando = grabind, iutind
incalzando = zorind, insufletind, iutind
precipitando = precipitand, grabind
miscarea
stretto = ingustand, stramband miscarea,
iutind
singendo = strangand miscarea, grabind
Revenire la tempo initial
a tempo
tempo primo (Tempo I)
al ricore del tempo
Miscare libera
senza tempo = fara timp precis
a piacere = dupa placere
ad libitum = dupa voie, liber
rubato = timp liber
Augmentare sau diminuare
assai = foarte repede (allegro assai)
molto = mult
meno = mai putin
un poco = cu putin
poco a poco = putin cate putin
troppo = foarte
non troppo = nu prea mult
piu = mult
TERMENI DINAMICI INDICAND O INTENSITATE CONSTANTA
pianissimo (pp) = foarte incet
piano (p) = incet
mezzopiano (mp) = pe jumatate incet
mezzoforte (mf) = pe jumatate tare
forte (f) = tare
fortissimo (ff) = foarte tare
piano pianissimo (ppp) = cat se poate de incet
forte fortissimo (fff) = cat se poate de tare
TERMENI DINAMICI INDICAND O INTENSITATE PROGRESIVA
Pentru sporirea (cresterea progresiva a intensitatii):
crescendo = crescand din ce in ce mai mult intensitatea
poco a poco cresc = crescand putin cate putin intensitatea
molto cresc = crescand mult
poco a poco pui forte = putin cate putin mai tare
Pentru diminuarea (descresterea) progresiva a intensitatii:
decrescendo = descrescand din ce in ce mai mult intensitatea
poco a poco decresc = descrescand putin cate putin intensitatea
diminuendo = micsorand din ce in ce intensitatea
calando = potolind, slabind din ce in ce mai multe intensitatea si miscarea
morendo = murind, descrescand intensitatea pana la stingere
perdendesi = pierzand din ce in ce intensitatea
smorzando = descrescand, atenuand intensitatea si domolind miscarea
ACCENTUARILE PE SUNETE IZOLATE
marcato = accentuare normala
marcatissimo = accentuare puternica
portato = intensitatea sustinuta pe toata durata sunetului
portato staccato = aceeasi si detasata scurt
sfz.sforzando = fortand intensitatea, apasand puternic
rinforzando = crescand energic, viguros intensitatea
TERMENI DE EXPRESIE
affetuosso = cu afectiune, cu emotie
agevole = agil, usor, sprinten
agitato = agitat, nelinistit
appassionato = cu pasiune, cu interiorizare
brio, con = cu stralucire, cu spirit, cu voiciune
cantabile = cantabil, melodios, cu expresivitate majestuoasa
comodo = comod, linistit, asezat calm
deciso = decis, cu hotarare, ferm
elegiaco = elegiac, trist, visator, melodramatic
energico = energic, viguros, hotarat
fluido = fluid, curgator
generoso = generos, marinimos, de noblete
giocoso = vesel, jucaus, glumet
gioia, con = cu bucurie, cu exuberanta, cu veselie, cu placere
grazioso = gratios, placut, frumos, agreabil
impetuoso = impetuos, avantat, navalnic, tumultuos
inquieto = nelinistit, tulburat, ingrijorat, agitat
messo = insufletit, miscat, vioi
mesto = trist, mahnit, melancolic, cu durere
piacevole = curgator, fluid
placido = calm, linistit
scherzando = glumet, vesel, jucaus
semplice = simplu, sincer
sentimento, con = cu simtire, cu interiorizare
sentito = sincer, cu sensibilitate
sonore = sonor, cu tarie, cu amploare
sostenuto = sustinut
spigliato = degajat, sprinten
tenerezza, con = cu fragezime, cu tandrete
tranquillo = linistit, calm
vibrato = vibrant, energic
vigoroso = viguros, cu vigoare, cu forta
Teorie specifica pentru trompeta
Digitatia - Prinderea notelor
Ornamentele nu sunt doar pentru Craciun
Trilul :
