|
Muzica este arta care exprima, intr‑o modalitate specifica, directa, cu ajutorul sunetelor, sentimente, stari si atitudini psihice. Ca si celelalte arte, reflecta realitatea prin imagini artistice. Specificul imaginii muzicale il constituie desfasurarea ei prin melodie, armonie si ritm.
Pentru intelegerea modului de comunicare utilizand sunetele este necesara o minima definire a celor trei elementele principale ale muzicii, astfel:
Melodia (provine din greaca, melos, "melodie", "intonare") este un fenomen uman universal, care isi are originile in timpuri preistorice. Gandirea melodica este generata de vorbire, de cantecul pasarilor si sunetele altor animale, de plansul si ganguritul copiilor. Melodia reprezinta o succesiune monofonica expresiva de sunete, cu un anumit sens, bine inchegata din punct de vedere al constructiei, fiind considerata cel mai vechi si principalul element al muzicii.
"Din punct de vedere al genului muzical "melodia" se prezinta initial ca o piesa pentru o singura voce si pian; acompaniamentul (adeseori instrumental) se vrea foarte expresiv, prin folosirea figuralismelor (figuri muzicale ce ilustreaza prin analogie imaginile textului). Structura ei este strans dependenta de structura poemului."
Armonia este stiinta acordurilor (complex sonor rezultand din emisia simultana a mai multor (cel putin trei) sunete de inaltimi diferite) si a functiei lor, a relatiilor si inlantuirilor acestora, precum si a relatiilor ce se stabilesc intre diferite centre modale sau tonale. Armonia este mult mai bine dezvoltata in muzica "vestica" decat in cea "orientala". In evul mediu, conceptul de armonie era format din doua note iar in perioada Renasterii, norma devine armonia formata din trei note. Aceasta definitie devine standardul in muzica "vestica" pana in secolul XX, cand armonia va fi compusa din patru note sau chiar din mai multe.
Ritmul este un element fundamental al muzicii cu rol primordial in evolutia muzicii, comun la inceput cu dansul si cu poezia, reprezentand un sistem de organizare a duratelor (calitatea sunetului de a se produce intr‑o fractiune mai mare sau mai mica de timp), sunetelor si pauzelor (oprire temporara a uneia sau mai multor voci) in cadrul compozitiei muzicale. Ritmul este un element esential, cu importanta in melodie, influentand progresia armoniei, structura, timbrul si ornamentatia.
Intregul capitol se va axa pe incercarea de a defini raspunsul la intrebarea: Ce este exact muzica clasica?
In general, se foloseste cuvantul "clasic" pentru a descrie muzica care nu este nici "jazz", nici "pop", nici "rock", nici muzica folclorica, aceasta pur si simplu pentru ca s‑ar parea ca nu exista nici un alt cuvant care sa o descrie mai bine.
"Orice meloman distinge, cand asculta muzica, abisul care desparte, de exemplu, o simfonie clasica de o monodie gregoriana. Fiind rareori in masura sa precizeze in ce consta aceasta diferenta, el admite implicit - fara sa fie preocupat de teorie sau istorie - ca singurele care scriu istorie sunt operele. Aparitia de obiecte sonore noi pe care istoria le va numi de‑a lungul secolelor: simfonie, motet, opera, sonata etc. deschide pentru spiritele curioase o abordare inedita a artei muzicale si a comunicarii pe baza sunetelor muzicale."