|
|
|
Tesuturi conducatoare
Asigura circulatia sevei in planta si sunt tipic reprezentate doar la cormofite, fiind alcatuite din elemente conducatoare prozenchimatice, parenchim longitudinal si fibre, acestea din urma fiind prezente mai cu seama in structura secundara a organelor vegetative axiale si apartinand, de fapt, tesuturilor mecanice. Originea tesuturilor conducatoare poate fi primara, provenind din procambiu sau secundara, provenind din cambiu.
1. Tesutul lemnos (lemn, hadrom, xilem). Asigura circulatia ascendenta a sevei brute (apa si saruri minerale dizolvate in ea) din sol, care a patruns in planta la nivelul stratului pilifer al radacinii.
Dupa ordinea de formare, lemnul primar se numeste: protoxilem (cu elemente diferentiate inainte de terminarea cresterii in lungime a organelor, avand peretii mai putin ingrosati si lignificati) si metaxilem (cu elemente incapabile de alungire ulterioara, avand peretii mai ingrosati si mai intens lignificati). Lemnul primar cuprinde elemente conducatoare (traheide, trahei) si celule de parenchim lemnos (longitudinal); in plus, lemnul secundar cuprinde si fibre lemnoase.
1.1. Elemente conducatoare (Pl. XVI, fig. 2) (vasele) sunt lungi, moarte la maturitate, cu pereti putin sau moderat ingrosati si lignificati. Ele sunt reprezentate prin traheide si tarhei (sau vase in sens restrans).
Traheidele sunt elemente unicelulare, cilindrice sau prismatice, cu capete ascutite sau rotunjite, lungi de la cateva zeci de micrometri pana la 2-3 cm si largi de 1-10 micrometri, dispuse in siruri lungi. Prin ele seva circula mai greu, de aceea se mai numesc si vase imperfecte sau inchise. Peretii pot fi mai putin (la vasele inelate si spiralate) sau mai puternic (la vasele scalariforme si punctate) ingrosati. Sunt prezente la ferigi si gimnosperme, unele angiosperme primitive (de exemplu magnoliacee), la plantele parazite si la cele acvatice; la celelalte angiosperme, traheidele coexista cu traheile, indeosebi in lemnul secundar. Traheidele inelate si spiralate au cea mai mare parte din suprafata peretelui neingrosata si sunt primele elemente conducatoare adevarate aparute atat in filogeneza cat si in ontogeneza. Traheidele scalariforme sunt caracteristice mai ales ferigilor, avand barele scarii mai groase decat spatiile dintre ele si dispuse perpendicular pe benzile longitudinale. Traheidele punctate au cea mai mare parte din suprafata peretelui ingrosata. Au doua feluri de punctuatii areolate: cu torus (la gimnosperme - plante homoxile) si fara torus (la angiospermele dicotiledonate - plante heteroxile).
b) Traheile, numite inca si articule vasculare sau vase in sens restrans, sunt tuburi continue formate din suprapunerea de celule lungi si largi (articule de vas), intre care peretii transversali au disparut. Prin ele seva bruta circula mai usor, de aceea se mai numesc si vase perfecte sau deschise. Lungimea traheilor variaza de la cativa centimetri pana la 1,5 si chiar 3-5 metri (cele mai lungi intalnindu-se la liane), iar largimea, de la 10 la 70 micrometri.
Explicati corelatiile intre structura si functiile tesuturilor conducatoare
1.2. Parenchimul lemnos (longitudinal) este format din celule vii, putin alungite, cu punctuatii simple in peretii lor subtiri si celulozici (indeosebi in radacina) sau ingrosati si lignificati (indeosebi in tulpina). Au rol in depozitare, conducere, sustinere si formarea tilelor.
1.3. Fibrele lemnoase sau libriforme sunt elemente lungi, moarte la maturitate, cu toti peretii puternic ingrosati si adesea lignificati, prezente in lemnul secundar de la dicotiledonate.
2. Tesutul liberian (liber, leptom, floem). Asigura circulatia (in general descendenta) a sevei elaborate, bogata in substante organice sintetizate de catre parenchimul clorofilian.
Dupa ordinea de formare, liberul primar se numeste protofloem si metafloem, dar diferenta intre cele doua categorii de elemente liberiene nu este atat de clara ca la lemn. Liberul primar cuprinde elemente conducatoare (tuburi ciuruite, celule anexe) si, uneori, celule de parenchim liberian (longitudinal); liberul secundar cuprinde totdeauna, pe langa elemente conducatoare, celule de parenchim liberian si, uneori, fibre liberiene.
1. Elemente conducatoare sunt lungi, vii, cu pereti adesea subtiri, totdeauna celulozici. Ele sunt reprezentate prin tuburi ciuruite si celule anexe (numai la angiosperme).
a) Tuburile ciuruite sunt formate din articule unicelulare prismatic-alungite, dispuse cap la cap, intre care se formeaza placi ciuruite (deci peretele comun pentru doua articule, orizontal sau oblic, perforat); rareori au campuri ciuruite in peretii laterali comuni la doua tuburi ciuruite.
Articulele tuburilor ciuruite sunt celule vii, de contur poligonal sau circular in sectiune transversala, cu o vacuola mare, citoplasma parietala, fara nucleu la maturitate.
Lungimea medie a tuburilor ciuruite (de la cateva zeci la cateva sute de micrometri) este mai mica decat a vaselor de lemn, rareori depasind 1 mm; largimea este de ordinul micrometrilor, rareori atingand 30 de micrometri.
Placile ciuruite sunt de doua tipuri: simple si multiple (Pl. XVI, fig.3, 4). Placile simple (tip Cucurbita), caracteristice in general plantelor ierboase, sunt acelea in care alterneaza portiuni din perete cu perforatii. Placile multiple (tip Vitis), caracteristice in general plantelor lemnoase, sunt acelea in care alterneaza portiuni din perete cu placi ciuruite simple.
Durata tuburilor ciuruite este scurta, de regula un sezon de vegetatie, dupa care porii placilor ciuruite sunt acoperiti de caloza. La conifere (unde sunt celule ciuruite, cu perforatii in peretii longitudinali), vita de vie, multe dicotiledonate cu frunze sempervirente, acelasi liber functioneaza doua perioade de vegetatie; mai rar (de exemplu la tei) acelasi liber functioneaza pana la 10 ani, intrand in repaus iarna; in acest caz placile de caloza din dreptul perforatiilor se dizolva primavara.
b) Celulele anexe, prezente numai la angiosperme, sunt mai scurte si mai stramte decat articulele tuburilor ciuruite, pastreaza citoplasma bogata in organite, indeosebi mitocondrii si ribozomi; nucleul este mare, iar vacuolele mici.
Se considera ca elementele ciuruite anucleate si celulele anexe nucleate formeaza un complex structural si functional unic, ce constituie unitatea fundamentala a tesutului liberian. Este cunoscut ca circulatia asimilatelor in floem necesita mari cheltuieli de energie. Fiind anucleate si cu organite partial dezorganizate la maturitate, elementele ciuruite nu pot indeplini singure procesul amintit, fara energia necesara; sursa acestei energii o constituie stransa legatura a elementelor cuiruite cu celulele anexe, acestea din urma pastrand multa vreme anumite trasaturi de celule meristematice, avand un aparat mitocondrial bine dezvoltat, care furnizeaza energia necesara pentru transportul sevei elaborate de catre elementele ciuruite.
2.2. Parenchimul liberian (longitudinal) este format din celule vii, putin alungite, cu peretii celulozici, bogate in amidon, lipide si protide; lipseste, de regula, la monocotiledonate; are rol in depozitare si conducere.
2.3. Fibrele liberiene au peretii foarte ingrosati, lignificati sau nelignificati. Rareori sunt prezente in liberul primar (de exemplu la in, canepa), mai adesea se afla in liberul secundar de la unele dicotiledonate provenind din cambiu; ele formeaza liberul tare: benzi longitudinale ce alterneaza cu liberul moale (tuburi ciuruite, celule anexe, celule de parenchim) (de exemplu la tei - Tilia sp.).
3. Fascicule conducatoare In corpul plantelor, vasele conducatoare nu sunt dispersate la intamplare ci grupate in manunchiuri sau fascicule (Pl. XVII, fig. 1).
In radacina, fasciculele sunt simple, radiare, alternand unele de lemn cu altele de liber, toate avand o dezvoltare centripeta a elementelor componente.
In tulpina, frunze, piesele florale, fructe, seminte, fasciculele sunt mixte, libero-lemnoase, mai adesea de tip colateral, mai rar concentric.
Fasciculele de tip colateral. In tulpina, liberul este orientat spre exterior, iar lemnul spre maduva; in frunze, liberul este orientat spre fata inferioara, iar lemnul spre cea superioara; in ambele organe, lemnul are o dezvoltare centrifuga, iar liberul are o dezvoltare centripeta a elementelor componente.
La gimnosperme si dicotiledonate, fasciculele sunt de tip colateral-deschis, intre lemn si liber persistand un rest de procambiu (care se va transforma in cambiu atunci cand se trece la structura secundara); la unele dicotiledonate (dovleac - Cucurbita pepo, cartof - Solanum tuberosum) s.a., fasciculele sunt de tip bicolateral, lemnul fiind incadrat de doua zone de liber, intern si extern. La monocotiledonate, fasciculele sunt de tip colateral-inchis, intre liber si lemn nemaiexistand procambiu. In rizomii multor ferigi, fasciculele sunt de tip concentric-hadrocentric (lemnul fiind inconjurat de liber), iar in cei ai unor monocotiledonate sunt de tip concentric leptocentric (liberul fiind inconjurat de lemn).
