TEHNICI DE ALUNGIRE A DINTILOR FRONTALI

Abraziunea dentara, fractura prismelor de smalt, varsta pacientului,

parafunctiile pot sa conduca la o scurtare graduala a dintilor

incisivi.

Factori determinanti pentru plasarea unei margini incizale libere:

Orientarea dintilor,

tipului de ocluzie

O discluzie orizontala suficienta

existenta conducerii canine in miscarile de lateralitate

o suprafata de smalt suficienta pentru gravare acida.

Inaintea tratamentului se va proceda pe incisivii nepreparati la o

alungire a lor cu ceara sau cu un compozit care va permite

medicului sa aprecieze fezabilitatea tehnicii de alungire a dintilor cu

material compozit prin metoda directa si pentru a verifica estetica si

functionalitatea acestei restaurari.

Daca rezultatul este bun se va trece la realizarea unui sant periferic,

situat la nivelul marginii libere a dintelui, cu ajutorul unei freze

diamantate flacara. Marginea libera va trebui sa prezinte o zona de

retentie suficienta pentru compozit pentru a evita astfel fracturarea

obturatiei.

Limita palatinala a preparatiei trebuie plasata in asa fel incat

punctual de contact sa se afle:

pe smalt

sa fie in zona unde stratul de compozit este cat mai gros posibil,

dar in nici un caz la nivelul marginii obturatiei.

Limita vestibulara trebuie bombata pentru a diminua contrastul

intre compozit si smalt.

Se poate utiliza materialul compozit hibrid datorita stabilitatii lui si

pentru inlocuirea dentinei pe cand compozitul cu microumplutura

va fi folosit pentru posibilitatea de finisare a stratului de suprafata.

Pentru aplicarea materialului compozit se va recurge la:

gravarea acida a suprafetei preparatiei,

spalarea sa,

aplicarea adezivului de colaj

aplicarea materialul compozit, daca este posibil pe fata linguala un compozit hibrid cu microparticule si pe fata vestibulara o rasina microsarjata.

Forma anatomica a dintelui se realizeaza dupa aplicarea

compozitului.

Se vor folosi matrici adecvate, pregatite in prealabil, coroane

partiale transparente.

Finisarea se efectueaza cu instrumentar rotativ iar la nivelul

marginii gingivale se poate utiliza un instrument de mana tip

bisturiu. Pentru spatiul proximal se utilizeaza discuri fine de

lustruit. Se pot utiliza cupe sau discuri de cauciuc pentru a se obtine

o suprafata cat mai lustruita, fara a modifica forma anatomica

superficiala.

Dupa terminarea adaptarii si finisarii, se va aplica o rasina cu

vascozitate scazuta in scopul umplerii microporozitatilor de la

suprafata si marginile restaurarii.

Incrustatiile

 Incrustatia reprezinta un corp rigid, confectionat in afara cavitatii

bucale, dupa o macheta directa sau dupa o amprenta si o macheta in

laborator, avand forma si dimensiunile adecvate pentru a reconstitui

exact cavitatea pregatita anterior in dinte, in care va fi apoi

incastrata si fixata cu ciment.

Incrustatiile se realizeaza in mod obisnuit din:

1)    Metale nobile sau seminobile (aur, paliag, palidor).

Prin perfecta restabilire a contururilor dentare, prin rezistenta sa la

fortele mecanice masticatorii si la agentii chimici, incrustatia de aur

reprezinta mijlocul ideal de restauratie pentru dintii laterali dar si

pentru canini (la acestia din urma cu limitare la suprafetele orale si

distale din motive estetice).

2)   Portelan.

3)   Acrilat termopolimerizabil.

4)   Compozite.

Avantajele incrustatiilor:

1)   O foarte buna rezistenta mecanica si chimica in cavitatea bucala.

2) O foarte buna inchidere marginala, obtinuta prin precizia turnaturii si prin maleabilitatea metalului ce permite o adaptare prin brunisare.

3)   Pot fi confectionate atat pentru pierderi de substanta dentara de dimensiuni reduse, cat si pentru pierderi mari (inclusiv pentru dinti devitali).

4)  Pentru pregatirea cavitatii in care se aplica incrustatia nu este necesar un sacrificiu de tesuturi dentare mai mare decat cel realizat pentru alte tipuri de cavitati.

5) Reconstructia perfecta a punctului de contact cu dintii vecini (ceea ce nu se poate obtine la materialele obisnuite de obturatie).

6)  Incrustatiile metalice se pot realiza in strat subtire care se poate insinua pe pragul gingival sau chiar subgingival asigurand o buna inchidere marginala.

7 Posibilitatea utilizarii incrustatiilor ca elemente de agregare in constructii protetice fixe si mobile sau ca mijloace de imobilizare a dintilor mobili, parodontotici.

8) Pot servi la redimensionarea D.V.O., acoperind suprafata ocluzala a dintilor abrazati.

Dezavantajele incrustatiilor

1)Realizarea lor presupune o tehnica deosebita.

2)  Folosesc materiale de amprenta de foarte buna calitate sau ceruri pentru machete de foarte buna calitate.

3)   Presupun existenta unor dotari deosebite in laboratorul de tehnica dentara.

Indicatii:

1)  In toate pierderile de substanta mai mult sau mai putin intinse in suprafata sau in profunzime.

2)  Ca elemente de agregare.

3)   Ca elemente de sprijin ale protezelor mobilizabile.

4)   Imobilizarea dintilor parodontotici.

5)   Pentru inaltarile de ocluzie.

Contraindicatii:

1)   La indivizii carioactivi.

2)   La indivizii cu igiena bucala defectuoasa.

3)   Pentru leziuni coronare mici.

4)   Anomalii de ocluzie.

5)   Anomalii morfologice ale dintelui.

Clasificarea incrustatiilor:

a)    dupa scop - izolate (unidentare) sau ca element de agregare.

b)    dupa material - metalice, acrilice, din portelan sau compozite.

c)    dupa aspect - fizionomice sau nefizionomice.

d)   dupa raportul cu dintii - simple (pe o singura fata a dintelui),

compuse (duble sau triple), intratisulare, extratisulare.

e)   dupa topografie - cavitati de clasa I, II, III, IV, V, VI

Restaurari ale dintilor cu leziuni carioase prin inlay-uri de compozit

Inlay-urile reprezinta alternativa pentru rezolvarea situatiilor

clinice in care nu este indicata restaurarea directa cu materiale

compozite, ele realizindu-se prin metode semidirecte (direct-indirect)

sau indirecte pentru refacerea distructiilor coronare din zona

laterala. Avantajele lor sunt:

-    reducerea contractiei de polimerizare a compozitului prin polimerizarea piesei in afara cavitatii bucale

-   realizeaza o restaurare estetica

-   realizeaza o restaurare rezistenta la abrazie

necesita o preparatie minimala

-   permit o buna adaptare a piesei finite la marginile preparatiei si mai ales la nivelul pragului gingival

-   sunt radioopace

-   tehnologia de laborator este mai putin laborioasa decat a celor din portelan si de aceea pretul este mai redus

Evaluarea corecta a urmatoarelor elemente este necesara atunci

cand se executa un inlay din material compozit:

-    starea dintelui prin efectuarea unei radiografii

localizarea dintelui pe arcada pentru evaluarea fortei masticatorii care se exercita

-   marimea si numarul restauratiilor: 2-3 dinti situati pe hemiarcade diferite- tehnica semidirecta, mai multi dinti simultan pe aceeasi hemiarcada - tehnica indirecta

-   aprecierea riscului decarie

-   calitatea igienei orale

-   estimarea culorii

-   realizarea unor modele de studiu

Indicatiile inlay-urilor din materiale compozite:

-    M, PM ambelor arcade

-    In bruxism pentru a reduce abrazia dintilor antagonisti

-    Inlocuirea unor restauratii nefizionomice din motive estetice

sau din cauza unor fracturi ale marginilor dentare sau ale

materialului de restaurare

-    Inlocuirea unor restaurari din materiale compozite

compromise din punctul de vedere al integritatii sau efectului

fizionomic

Particularitati de preparare a dintilor

-indepartarea tesuturilor dure dentare distruse de procesul carios

-realizarea unei profunzimi minime de 1,5- 2 mm a peretelui

pulpar si la cel putin 0,5 mm in dentina

-    peretele pulpar nu este necesar sa fie plan, forma sa depinde de

intinderea procesului carios

-    plasarea peretilor axiali in raport cu extinderea procesului carios

-    unghiurile de intalnire dintre peretii cavitatii se realizeaza rotunjite pentru a impiedica fracturarea dintelui

-    este de preferat ca toate marginile cavitatii sa fie plasate la nivelul smaltului

-   peretii trebuie sa fie netezi

in final preparatia

are forma unei

cutii cu pereti usor

divergenti spre

ocluzal, unghiuri

de 5-10 grade

la cavitatile de clasa a 2 a, pragul gingival trebuie sa fie situat supragingival pentru a se putea efectua cimentarea in conditii de uscare perfecta

-    cavitatea orizontala a cav. de clasa a 2 a are rol retentiv si de impiedicare a deplasarilor transversale si bascularile si rotatiile usoare ale incrustatiei in diferite pozitii ale mandibulei.

Daca este necesara protectia cuspizilor, se reduce cu cel putin 2 mm inaltimea acestora, mentinand inclinarea initiala a versantelor cuspidiene. Se asigura astfel o grosime uniforma a materialului de restaurare deasupra cuspizilor, evitand unghiurile ascutite care pot genera fracturi

Finisarea marginilor de-a lungul intregii circumferinte a preparatiei se face cu freze diamantate fine conice sau flacara, la turatie redusa.

-    daca procesul carios este profund, deci peretele parapulpar are sub 0,5 mm este necesara refacerea sa prin aplicare de CIS care ofera si o protectie la carie prin eliberare de F.

Preparare cavitate clasa a-II-a pentru inlay

Tehnica de realizare a inlay-ului prin metoda semidirecta

Consta din realizarea piesei din material compozit si tratarea

termica a ei in cuptoare speciale, tratament care creste proprietatile

mecanice ale compozitului.

Protocol terapeutic:

-    prepararea cavitatii

-    protejarea pulpei dentare

-    introducerea compozitului dupa lubrefierea preparatiei pentru a se putea realiza indepartarea sa din cavitate si modelarea sa,

-   la cavitatile de clasa a-2-a se aplica matrice transparenta si pana reflectorizanta

-    fotopolimerizarea

-    indepartarea piesei din cavitate cu ajutorul unei sonde dentare, dinspre proximal spre ocluzal, cu grija pentru a nu se fractura marginile

fotopolimerizarea in afara cavitatii bucale inca 60 de secunde

-  tratamentul termic si fototermic in cuptor la 123 grade timp de 5 minute, combinatia dintre lumina si caldura asigurand o polimerizare completa a compozitului

-  adaptarea finala la care se urmareste integritatea marginala a piesei, contactul cu dintii vecini si antagonisti, culoarea inlay-ului

-   se mai pot efectua eventuale retusuri

-   demineralizarea marginilor de smalt, aplicarea adezivului pe suprafata inlay-ului si plasarea sa in cimentul de sigilare din cavitate, sub izolare cu diga

-    indepartarea excesului ocluzal si proximal, polimerizare scurta si rapida, dupa care se mai verifica daca in zona proximala nu mai exista surplus, pentru a putea fi indepartat, deoarece rasina partial polimerizata permite indepartarea eventualelor resturi, apoi se face polimerizarea definitiva, timp de 3 minute (1 minut ocluzal, 1 minut V si 1 minut oral)

Metoda indirecta poate fi imediata sau in 2 sedinte.

Metoda indirecta imediata

-   prepararea cavitatii

-   amprentarea ei cu alginat

-   turnarea modelului

-   realizarea de catre tehnician a piesei din material compozit

-   fotopolimerizarea sa 40 sec. pentru fiecare fata

-   scoaterea inlay-ului de pe model si polimerizarea prin caldura la 110 grade timp de 7 minute in cuptorul de fotopolimerizare

-   cimentarea ei

Metoda indirecta in 2 sedinte respecta acelasi protocol ca metoda

imediata cu diferenta ca turnarea modelului nu se face imediat,

astfel incat pacientul este protezat provizoriu cu un inlay din acrilat

autopolimerizabil pana la aplicarea piesei definitive.

Avantajele inlay-ului de compozit in raport cu cel de ceramica

Estetica sa este buna, si se mentine timp indelungat daca este realizata dupa o tehnica corecta si pacientul respecta toate indicatiile medicului;

Rezistenta la abraziune depinde de tipul de material folosit si de abraziunea smaltului;

inlay-ul de ceramica poate abraza foarte puternic antagonistii;

-   Ambele metode permit o preparatie conservatoare dar  inlay-ul de compozit cere un volum mai mic al preparatiei;

-   Se adapteaza usor si se repara la fel de usor prin simplul adaus de rasina compozita;

-  Tehnica de lucru este usoara.

Are insa si cateva inconveniente:

-   Rezistenta la abraziune este inferioara inlay-ului din ceramica;

-   Nu este suficient de rezistent pentru plasarea sa pe suprafete dentare supuse fortelor ocluzale.

Avantajele in raport cu restaurarile composite directe

-   Ofera medicului posibilitatea de a controla limitele cervicale ale restauratiei, de a realiza o adaptare corecta la pragul gingival si o morfologie corecta a fetei proximale precum si realizarea unui punct de contact optim si a unei ocluzii corecte;

-   Prin modelarea si finisarea compozitului in laborator se pot imbunatati proprietatile sale fizice, mai ales dupa tratamentul la cald care determina cresterea rezistentei la abraziune, la flexiune si a modului de elasticitate;

 - E relativ usor de obtinut si plasat in interiorul preparatiei si e simplu de obtinut o sigilare buna a marginilor, ceea ce reduce mult posibilitatea de aparitie a cariei secundare si a coloratiilor la nivelul dintilor cuspidati in raport cu obturatiile directe cu rasina. Pierderea etanseitatii marginale este redusa.

Dezavantajul acestora este ca tehnica indirecta necesita:

-   O sedinta suplimentara de lucru la fotoliu si o restauratie provizorie;

-   Costul manoperei este mai ridicat datorita suprapunerii costului de executie a piesei in laboratorul de tehnica dentara.

Metode de restaurare a fizionomiei cu ajutorul

materialelor ceramice

Inlay-urile ceramice prezinta 3 avantaje in raport cu alte

restaurari:

ofera o estetica superioara

sunt piese care confera o rezistenta superioara

sunt mult mai conservatoare

Indicatiile lor sunt:

restaurari fizionomice in zona posterioara

in procese carioase mici si mijlocii cu cel putin 1,5-2

mm profunzime sau distructii mari coronare cu

pereti de cel putin 1 mm grosime pentru a le

conferi rezistenta si la care realizarea formei de

retentie este dificila

atunci cand antagonistii sunt realizati din portelan

pacienti cu igiena buna si risc de carie mic

la dintii devitali reprezinta o metoda mai

conservatoare fata de DCR

Contraindicatii:

pacienti cu bruxism sau diferite obiceiuri vicioase de

interpunere a unor obiecte interdentar

pacienti cu igiena defectuaosa si risc crescut de carie

- la dinti cu discromii mari

distructii mari subgingivale care nu asigura o buna

preparatie si izolare la acest nivel

cand nu exista motivatia unei astfel de restaurari

Avantajele metodei:

reprezinta restaurari fizionomice si rezistente

asigura protectia parodontiului marginal prin acumulare redusa

de placa bacteriana

preparatia este minimal invaziva

rezistenta la abrazie mare

stabilitate in timp

asigura refacerea punctelor de contact cu dintii vecini si omologi

asigura o inchidere marginala superioara altor mijloace de restaurare

sunt biocompatile cu ecosistemul oral

Dezavantaje:

tehnica de lucru este mai laborioasa, pretul de cost este mai ridicat

produce abrazia antagonistilor naturali

nu se mai pot retusa post-cimentare pentru ca se reduce efectul fizionomic prin pierderea colorantului de suprafata

Tehnica de realizare a preparatiilor

- indepartarea tesutului distrus de procesul carios pana la dentina dura normal colorata sau usor pigmentata

nu este necesara retentia prin frictiune, este chiar contraindicata

nu este necesara indepartarea peretilor de smalt subminati, ei se intaresc cu CIS

se realizeaza principiul rezistentei

grosimea ocluzala a incrustatiei sa fie de 1-2,5 mm

peretii axiali se prepara usor divergenti spre ocluzal, pentru a se

putea manevra piesa si amprenta realizarea de unghiuri

rotunjite pentru a evita fracturile

bizotarea marginilor de smalt

Realizarea inlay-ului

periajul preparatiei cu piatra ponce cu clorhexidina

tratamentul plagii dentinare prin aplicarea de CA OH strict la

nivelul cu grosimea minima a stratului de dentina, asociata cu

aplicarea in rest de CIS, inlay-ul nu trebuie sa fie plasat doar pe CIS, ci pe dentina si smalt

amprentarea pentru realizarea a 2 modele de studiu: pe unul se

realizeaza un inlay provizoriu din acrilat, iar pe altul restauratia

definitiva

Realizarea inlay-rilor provizorii:

1. Cand se restaureaza 1 dinte: se introduce acrilat in preparatie dupa protejarea papilei cu gutaperca usor incalzita, se modeleaza, se elimina surplusul si cand este inca modelabila pacientul inchide gura

2 Cand se restaureaza mai multi dinti: de ia o amprenta cu alginat, in care se introduce acrilatul si apoi se aplica in gura

Adaptarea si cimentarea incrustatiei

se verifica corectitudinea executiei in laborator in afara gurii

    apoi in gura: culoarea, punctele de contact interdentare,

adaptarea marginala, ocluzia cu hirtie de articulatie

izolare cu diga

toaleta cavitatii si a inlay-ului

aplicarea sistemului adeziv pe inlay, uscare cu jet usor de aer,

- aplicarea unui strat fin de material compozit de cimentare pe

suprafata sa si aplicarea lui in preparatie

eliminarea excesului, polimerizare 5 secunde, eliminarea

excesului, fotopolimerizare 3 minute

Sfaturi pentru pacient:

control dentar regulat

utilizarea pastelor de dinti neabrazive, fara ape de gura cu clorhexidina

periaj dentar corect