|
|
|
SUBIECTE ANATOMIE III
1-8
9. Cortexul, tipuri celulare
Scoarta cerebrala are o suprafata de aproximativ 2,5m², numai 1/3 este la suprafata, restul fiind in santuri si scizuri. Scoarta are 1010 neuroni si este foarte groasa, avand intre 2 si 4,5 cm grosime, si un volum de 300 de cm3.
Scoarta este alcatuita din fibre aferente, neuroni si fibre de asociatie, fibre eferente (de proiectie) care pleaca spre alte elemente corticale. Numarul neuronilor de proiectie este mult mai mic decat numarul neuronilor din scoarta, deci majoritatea neuronilor din scoarta sunt neuroni de asociatie.
In scoarta exista 5 tipuri principale de neuroni:
1) Celule piramidale: - sunt celule triunghiulare cu varful orientat spre suprafata, axonul intrand in fibrele de proiectie.
- intra in straturile 3 si 5
- formeaza unitati columnare verticale cu o grosime de 300-500mm, care in ariile receptoare, fiecare columna corespunde unui teritoriu din periferie.
- sunt de dimensiuni variabile, fiind clasificate in mici (10-12m), mijlocii, mari (descrise de Betz - au 100m) si gigantice.
2) Celule stelate: - sunt cele mai numeroase din scoarta
- se mai numesc celule granulare
- se gasesc in straturile 2 si 4 si au 4-6mm diametrul
- exista unele celule granulare mai mari (celule granulare piramidale) descrise de Lorete de No, si care se gasesc in ariile receptoare
3) Celule fusiforme: - sunt celulele cu axul lung paralel cu scoarta, axonul lor intrand in fibre de asociatie si de proiectie
4) Celule Cajal: - sunt celule mici cu axonii orizontali, si se gasesc in stratul superficial al scoartei.
5) Celule Martinoti: - se gasesc in toate straturile scoartei. Ele sunt cu axonii spre suprafata scoartei.
10. Cito, mielo si angioarhitectonica cortexului
1. Citoarhitectonia (dispozitia celulelor)
Scoarta prezinta 6 straturi dinspre suprafata spre profunzime:
a) Strat plexiform (molecular) = Lamina marginalis (in nomenclatorul anatomic)
- este format din celule Cajal, celule granulare mici si fibre (dendrite ale celulelor piramidale, axoni ai celulelor Martinoti, fibre aferente)
b) Strat granular extern = Lamina corpuscularis
- este format din celule granulare mici si celule piramidale mici
c) Strat piramidal extern = Lamina piramidalis
- este format din celule piramidale mici, celule fusiforme si celule Martinoti
d) Strat granular intern = Lamina granularis
- este format din celule granulare
- in acest strat vin fibrele talamo-corticale
e) Strat piramidal intern = Lamina ganglionaris
- este format din celule granulare si celule Martinoti
- axonii celulelor piramidale formeaza fibrele aferente ale scoartei
f) Strat fusiform = Lamina multiformis
- este format din celule fusiforme, celule Martinoti, celule granulare mici, axonii lor formand fibre de proiectie scurte (fibre arcuate)
Aceasta laminare orizontala este o caracteristica ascoartei cerebrale. Laminarea verticala este peste tot cu exceptie lobului temporal.
Exista o impartire a straturilor corticale:
- in raport cu stratul 4 al cortexului, straturile supraadiacente se cheama straturi supragranulare fiind ultimele straturi dezvoltate filogenetic, la om sunt cel mai bine diferentiate, sunt bogate in fibre si neuroni de asociatie, si lipsesc in cortexul vechi (arhipalium). Aceste straturi sunt incriminate in procesele memorative de asociatie.
- straturile subiacente stratului 4 din cortex se cheama infragranulare si sunt mai bine reprezentate la mamifere inferioare omului, sunt mai noi filogenetic, sunt implicate in functii motorii principale.
2. Mieloarhitectonia (dispozitia fibrelor)
Exista o dispozitie in straturi si a fibrelor si se suprapun aproximativ straturilor celulare:
→ la nivelul stratului plexiform se gaseste lama tangentiala (plexul tangential) descrisa de Exner
→ la nivelul stratului granular extern se gaseste lamina disfibroza, care este o condensare de fibre
→ la nivelul stratului piramidal extern se gaseste o condensare de fibre ( Stria Kaes-Bechterew)
→ la nivelul stratului granular intern se gaseste stria externa Baillarger, la nivelul ariei striate aceasta strie se numeste Genari sau Vicq Dazyr
→ la nivelul stratului piramidal intern se gaseste stria interna Baillarger
→ la nivelul stratului fusiform se gaseste lamina infrastriata
3. Angioarhitectonia (dispozitia vaselor)
Scoarta este vascularizata de ramuri care patrund din exterior prin pia mater, se capilarizeaza si se ramifica, avand o dispozitie diferita in functie de densitatea celulelor din acea regiune: reteaua are ochii mici acolo unde densitatea celulelor este mare si invers.
Din punct de vedere functional, circulatia in cortex este de tip terminal si deci obstructia unui ram duce la infarctizarea regiunii vascularizate → AVC (accident vascular cerebral)
Din punct de vedere anatomic, circulatie nu este terminala. Exista anastomoze care pot suplea circulatia in regiunea afectata.
11. Izocortexul homotipic
Homotipic - la care se disting toate cele 6 straturi in proportii aproximativ egale (caracteristic ariilor de asociatie)
- se disting 3 subdiviziuni ale izocortexului homotipic:
→ de tip frontal (in lobul frontal) - implicat in activitati psihomotorii
→ de tip parietal (in lobul parietal) - este legat de memoria asociativa
→ de tip polar (la polii emisferelor) - implicat in functii psihosenzoriale
12. Izocortexul heterotypic
Heterotipic: - are 6 straturi inegale, si se disting 2 subdiviziuni:
→ subdiviziunea agranulara - in care predomina straturile 3 si 5 (straturile piramidale), straturile granulare fiind aproape absente. Aceasta subdiviziune e caracteristica pentru girul precentral (ariile motorii 4,6,8,44)
→ subdiviziunea granulara (se mai numeste coniocortex) - in care predomina straturile 2 si 4. Exista si celule piramidale dar foarte putine. Aceasta subdiviziune este caracteristica pentru zonele receptoare (gir postcentral)
13. Arii somestezice
1. Aria somestezica primara : - se gaseste in girul postcentral si in partea posterioara a lobulului paracentral. In aceasta arie sunt proiectate in special informatiile tactile si proprioceptive.
Exista 3 arii : 3, 1, 2
- in aria 3 sosesc 70% din informatiile talamice
- in aria 1 sosesc 30% din informatiile talamice
- in aria 2 sosesc numai colaterale
Penfield a descris homunculus senzitiv, dinspre inferior spre superior se proiectandu-se :
- limba, faringe, laringe, muschii masticatori si muschii fetei, membrul superior si toracele
Partea inferioara a corpului se proiecteaza pe fata mediala.
Informatiile ajunse aici sunt discriminate, asigurandu-se o stereognoza (interpretarea tridimensionala a unui obiect). Acest lucru se datoreaza legaturilor pe care aceasta arie le are cu ariile somatopsihice 5 si 6 din lobul parietal, prin care compara obiectul actual cu informatiile anterioare, din care rezulta recunoasterea sau nu a obiectului.
Lezarea ariei somestezice duce la astereognozie (nerecunoasterea tactila a obiectului) :
- tulburari de schema corporala (nu-si mai recunoaste un membru ca fiind al lui)
- tulburari de perceptie tridimensionala
2. Aria somestezica secundara : - se gaseste pe buza superioara a santului lateral. Aici vin in principal informatii protopatice, termice, dureroase. Exista o somatotopie :
- ce este superior se gaseste anterior
- ce este inferior se gaseste posterior
3. Aria somestezica suplimentara : - se gaseste pe fata mediala a emisferelor, in girul frontal medial.
14. Arii vizuale (+40.
1. Aria vizuala primara : - este aria 17 si se gaseste pe cele 2 buze ale santului calcarin, superior de ea gasindu-se preuncusul iar inferior girul lingual.
Aceasta arie are o suprafata de 20-45 de cm², contine 10% din neuronii scoartei, fiind localizata in coriocortex, in stratul 4 (stria genaris).
Aici exista si o somatotopie : cadranele superioare ale retinei se proiecteaza pe buza superioara a santului, iar cele inferioare pe buza inferioara
Macula are o proiectie bilaterala care se intinde posterior spre polul occipital al emisferelor
Fiecare emisfera primeste informatii din campul temporal de aceeasi parte a retinei si din partea nazala a retinei opuse.
Impulsurile difuzeaza spre ariile secundare 18 si 19.
2. Aria 18 ( parastriata) : - nu are strie genaris iar prin fibrele cortico-tectale si cortico-mezencefalice este legata de centrii oculomotori din trunchiul cerebral.
Aceasta relatie explica miscarile reflexe ale globilor oculari la stimulul luminos si reflexul de acomodare pentru distanta.
3. Aria 19 (peristriata;prestriata) : - nu are strie genaris, si se gaseste inaintea ariei vizuale avand relatii cu arii de asociatie.
Are rol in miscarile conjugate ale globilor oculari si are rol pentru fixarea unuiobiect cu ochiul.
15. Aria gustative, aria vestibulara
Aria gustativa : - este localizata in special in baza circumvolutiei postcentrale si in regiunea insulei si a uncusului hipocampic (aria 43)
Extirparea acestei zone duce la pierderea gustului iar stimularea provoaca senzatii gustative. Reprezentarea se pare ca ar fi bilaterala, in principal primind aferente de la nucleul ventral postero-medial (NVPM).
Pierderea gustului se numeste agerusie iar scaderea lui, hipogerusie.
Ariile vestibulare : - nu sunt foarte bine cunoscute
- aria 1 - in gir temporal superior
- aria 2 - in lobul parietal, in vecinatatea ariei 5
- aria 3 - in gir frontal mijlociu si superior
Stimularea partii posterioare a girului temporal superior duce la senzatie de vertij (ameteala; asemanatoare cu stimularea receptorilor R), deviatia conjugata a globilor oculari.
Fibrele merg amestecate cu cele auditve si de aceea nu se cunoaste clar releul talamic.
Putem face releu talamic prin stimulare vestibulara.
16,17,18
19. Arii motorii
1. Aria motorie primara : - se gaseste in girul precentral si partea anterioara a lobului paracentral (aria 4)
Aceasta arie este izocortex heterotipic agranular. Aici se gasesc celule Betz, cele mai mari in lobul paracentral
Exista aproximativ 34.000 de celule distribuite astfel : 75 % pentru membrul inferior, 18 % pentru membrul superior si 7-9 % pentru cap
Aici isi are originea tractul cortico-spinal (care are fibre groase de 22 m si fibre subtiri de1-4 m), atat in aria 4 dar si in ariile 3,1,2.
Doar 27-40 % din fibre degenereaza daca se lezeaza girul precentral
Doar 29 % din fibre se lezeaza daca se lezeaza aria 6
Restul fibrelor degenereaza daca se lezeaza lobul occipital.
Emisferectomia duce la degenerarea totala a tractului cortico-spinal.
Exista un homunculus motor.
Ablatia ariei 4 (leziune de neuron central) se manifesta diferit pe scala animala:
- pisica isi revine
- maimuta face hemiplegie flasca ce se recupereaza repede
- omul face paralizie spastica cu recuperare lenta dinspre proximal spre distal, miscarile fine nu se recupereaza deloc si persista o hipotonie.
2. Aria premotorie (aria 6)
Cortexul este identic cu cel al ariei motorii, cu exceptia neuronilor Betz care lipsesc.
Ablatia sa nu duce la pareze si hipotonii
Ablatia ariilor 4 si 6 duce la paralizie spastica contralaterala
Aria 6 participa la caile motorii prin aria 4
Aria premotorie contine campul 44 care este centrul motor al vorbirii articulate (arie de asociatie)
Preferinta manuala este indiferenta fata de dominanta emisferala, dar este conditionata si determinata genetic.
La nastere cele 2 emisfere sunt egale din punct de vedere al potentialului. Diferentierea incepe la 2 ani (pentru emisfera dominanta) si se termina la 10 ani.
Emisfera stanga este responsabila de :
→ limbaj
→ calcul matematic
→ procese rationale secventiale
→ constienta
→ memorie declarativa
Emisfera dreapta este responsabila de :
→ perceptia datelor
→ perceptia nonverbala
→ simtul tridimensional
→ simtul muzical si estetic
→ controleaza partea nesintactica a vorbirii (intonatie)
20. Cai corticospinale
Origine: - 60% in aria motorie primara 4, aria premotorie 6, aria motorie suplimentara 45 si 47
- 40% in aria somatosenzitiva primara 3,1,2, aria somatosenzitiva secundara 40, 43, ariile parietale 5,7
Aceste ultime origini au rol in controlul si transmiterea informatiilor.
Numarul cailor este de aproximativ 1 milion, dintre care aproximativ 700.000 sunt mielinizate; mielinizarea incepe in luna 6 de viata intrauterina si dureaza pana in luna 6 post partrum. Din aceste fibre 95-97% sunt fibre subtiri cu diametrul de 1-7 m, ce determina o miscare lentapentru miscarile globale. Fibre groase sunt numai 3% si au diametrul mai mare de 10 m, fiind reprezentate de axonii neuronilor giganti Betz din campul 4. Aceste fibre sunt pentru miscari precise, izolate ale extremitatilor distale.
De la origine, fibrele strabat centrul alb al emisferelor, numit si coroana radiata, si patrund in capsula interna. La acest nivel se impart somatotopic in:
1) fibre corticonucleare ce trec prin genunchiul capsulei
2) fibre corticospinale ce trec prin bratul posterior al capsulei unde prezinta si o somatotopie, astfel incat dinspre anterior spre posterior avem:
- fibre pentru muschii membrului superor
- fibre pentru trunchi
- fibre pentru muschii membrului inferior
La nivelul capsulei mai avem fibre:
a) in bratul anterior: - fibre fronto-pontine
- fibre caudo-putameniale
- fibre caudato-palidale
b) in genunchi: - fibre cortico-nucleare
c) in bratul posterior: - fibre cortico-spinale (piramidale)
- fibre talamo-parietale
- fibre parieto-talamice
- fibre cortico-nigrice
- fibre cortico-rubrice
- fibre subtalamice
d) partea lenticulara a capsulei: - fibre parieto-occipito-pontine
- radiatii optice
e) partea sublenticulara: - fibre temporo-pontine
- radiatii acustice
Fibrele corticospinale dupa ce trec prin capsula interna ajung la mezencefal. Aici se strang toate fibrele intr-un singur manunchi ce ajunge la pedunculul cerebral, fiind situat in a 3/5 mijlocie a pedunculului. Aici exista o somatotopie dinspre medial spre lateral:
- fibre pentru muschii membrului superor
- fibre pentru trunchi
- fibre pentru muschii membrului inferior
La nivelul puntii fibrele sunt disparate in fascicule mai mici laterale. Exista nuclei pontini si fibre transverse pontine, si se indreapta sub aceasta forma spre bulb. La intrarea in acesta, se regrupeaza intr-un manunchi unic formand piramida bulbara.
Pana la acest nivel, fibrele cortico-nucleare se epuizeaza (pana la marginea inferioara a piramidelor bulbare nu mai exista)
Fibrele cortico-spinale se decuseaza in proportie de 70-90%, formand decusatia motorie. Ordinea decusatiei dinspre superior spre inferior este: membre superioare, trunchi, membre inferioare.
Dupa decusatie ajung in cordoanele laterale formand fasciculul corticospinal lateral. In acesta fibrele au o somatotopie astfel incat medial se gasesc fibrele pentru segmentul cervical (50% din fibrele cordonului), intermediar se gasesc fibre pentru segmentul toracic (20% din fibrele cordonului), iar lateral se gasesc fibre pentru segmentul lombar (30% din fibrele cordonului)
Fibrele cortico-spinale se termina in zona substantei cenusii intermediare a fiecarui segment medular, unde se grupeaza in 2 compartimente:
-1- dorsomedial - cu fibre ce provin din aria somatosenzitiva, si ce se termina pe interneuronii lamelor 4 si 5 si partea laterala a lamei 6 Rexed.
-2- ventromedial - cu fibre ce provin din aria motorie si premotorie ce se termina pe interneuroniilamelor 7 si 8 si ce a mai ramas din lama 6 Rexed.
Fibrele care nu se decuseaza se impart in 2 grupe:
a) Cel mai numeros formeaza fasciculul corticospinal anterior din cordonul anterior. Acesta, in dreptul fiecarui segment, o parte din fibre parasesc tractul, se decuseaza si trec in partea ventromediala a substantei cenusii ventromediale. Se termina in nucleii din cornul anterior, ce inerveaza muschii parietali si ai jgheaburilor vertebrale.
b) Cel mai putin numeros formeaza fasciculul corticospinal lateral direct, ce ajunge in cordonul lateral de aceeasi parte, ale carui fibre ajung dispersate printre fibrele corticospinale laterale. Se termina in baza cornului posterior in zona intermediara, si in partea centrala a cornului anterior.
Cea mai mare cale motorie descendenta are 2 neuroni:
1) Neuronul cortical superior, central sau de comanda. Lezarea lui duce la paralizie spastica, exagerarea reflexelor tendinoase, semn Babinski pozitiv si paralizie:
a) de aceeasi parte, a membrului superior si inferior (hemiplegie)
b) a unui singur membru (monoplegie)
c) a 2 membre superioare sau inferioare (diplegie)
d) la toate membrele (tetraplegie)
2) Neuronul motor inferior, periferic sau efector, se gaseste la nivel medular sau in nucleii motori ai nervilor cranieni. Se numeste calea motorie finala comuna, deoarece in el ajung toate caile descendente. Lezarea lui duce la paralizie totala flasca, abolirea reflexelor si atrofie musculara.
Fibrele corticonucleare se termina in nucleii trunchiului cerebral, pe nucleii de releu senzitiv gracil, cuneat, trigeminat si solitar. Se mai termina si in nucleii motori ai nervilor cranieni si in nucleii formatiunilor reticulate.
21. Arii si cai extrapiramidale
Origine: - in subcorticala, ocolind piramidele bulbare.
Controleaza miscarile automate si semiautomate. Deasemenea intervin in reglarea actului voluntar, in sensul adaptarii mai eficiente a tonusului muscular si postural.
22,23
24. Sistemul receptor vestibular
1. Receptorii caii vestibulare sunt situati in crestele ampulare ale canalelor semicirculare si in maculele utriculara si saculara.
a) Receptorii crestelor ampulare sunt celule specializate, prevazute cu cili care sunt de 2 tipuri: stereocili (microvilozitati modificate) si kinocili (cili modificati). Acesti receptori sunt sensibili la miscarile rotatorii ale capului.
Epiteliul crestelor ampulare este alcatuit din 2 categorii de celule: senzoriale si de sustinere. Celulele senzoriale sunt de 2 tipuri:
- celule de tip 1, piriforme, avand functie discriminativa, au polul bazal inconjurat de o retea nervoasa provenita din terminatiile fibrelor groase cu conducere rapida ale nervului vestibular.
- celule de tip 2, de forma cilindrica. Pe polul lor bazal se termina in buton fiibrele subtiri ale nervului vestibular.
b) Receptorii maculelor utriculara si saculara sunt asemanatori cu cei din crestele ampulare, cu diferenta ca cilii sunt acoperiti de o masa gelatinoasa in care se disting granule mici, numite otoliti.
Macula utriculara are functie in echilibrul static, da informatii asupra pozitiilor capului in raport cu fortele de gravitatie si acceleratia liniara in plan orizontal, iar macula saculara este asociata functional cohleei, reactionand la stimuli vibratorii cu intensitate mai mare de
50 cicli/sec.
25. Calea vestibulara
Calea vestibulara este divizata in:
- calea vestibulara a trunchiului cerebral, cu rolul de a stabili pozitia capului in spatiu si de a controla miscarile sale
- calea vestibulara cerebeloasa cu rol esential in reglarea tonusului muscular, in special a celui antigravitational.
2. Protoneuronul bipolar se gaseste in ganglionul vestibular care are o parte superioara si una inferioara: portiunea superioara primeste fibrele de la crestele canalelor semicirculare anterior si lateral, si de la macula utriculara, iar portiunea inferioara primeste fibre de la crestele canalului posterior si de la macula saculara.
Axonii protoneuronului formeaza nervul vestibular care patrunde in trunchiul cerebral la nivelul unghiului bulbopontin, trecand intre pedunculul cerebelos inferior si tractul spinal al nervului trigemen.
3. Deutoneuronul este situat in aria vestibulara a fosei romboide, unde se gasesc 4 nuclei vestibulari.
4. Al treilea neuron, dupa unii autori se gaseste in nucleul ventral postero-medial (NVPM) din talamus si de aici impulsurile ajung la scoarta temporala si frontala. Dupa alti autori, al treilea neuron este in nucleul ventral postero-inferior din talamus, iar proiectia este in scoarta parietala, la limita inferioara dintre campurile 2 si 5.
Sistemul vestibular, prin conexiunile sale tine sub controlul sau miscarile reflexe ale globilor oculari, ale capului, trunchiului si membrelor, in scopul mentinerii echilibrului si a unor reflexe cu origine labirintica: voma si pozitia capului in timpul vomei.
26. Nucleii vestibulari - localizare, aferente si eferente
Deutoneuronul este situat in aria vestibulara a fosei romboide, unde se gasesc 4 nuclei vestibulari.
a) Nucleul vestibular medial este situat dorso-lateral de nucleul dorsal al vagului, si este incrucisat de striile medulare care-l separa de planseul ventriculului 4. El este cel mai mare nucleu vestibular, intinzandu-se pana in punte.
b) Nucleul vestibular inferior este situat lateral de nucleul medial. Cranial, el se continua cu nucleul lateral, iar caudal se intinde pana la polul superior al nucleului gracil.
c) Nucleul vestibular lateral se intinde cranial pana la nivelul nucleului nervului abducens, la limita bulbo-pontina, unde se continua cu nucleul vestibular superior, iar caudal se prelungeste cu nucleul vestibular inferior.
d) Nucleul vestibular superior ocupa regiunea pontina a ariei vestibulare
Aferentele nucleilor vestibulari sunt:
→ fibrele primare ale nervului vestibular, si anume: fibre ascendente provenite de la crestele ampulare ale canalelor semicirculare si fibre descendente provenite de la macule
→ fibre cerebelo-vestibulare directe si incrucisate
→ fibre interstitio-vestibulare spre nucleul medial
Eferntele nucleilor vestibulari sunt:
a) eferente descendente care formeaza cele 2 tracturi vestibulo-spinale:
→ tractul vestibulo-spinal lateral, cu originea in nucleul lateral, este direct si conduce impulsuri vestibulare si cerebeloase cu efect facilitator asupra tonusului extensorilor si activitatii reflexe medulare
→ tractul vestibulo-spinal medial, cu originea in nucleii mediali de ambele parti, este partial incrucisat
b) eferente ascendente care provin de la toti nucleii vestibulari si se termina prin intermediul fasciculului longitudinal medial (FLM) in nucleii interstitial, comisural si nucleii oculomotori.
27. Sistemul receptor acustic
1. Receptorii sunt situati in canalul Corti, cei pentru sunete inalte in partea bazala a cohleei, iar cei pentru sunete joase in partea apicala a cohleei. Organul Corti este alcatuit din celule diferentiate, asezate intr-un sir lateral si altul medial care formeaza o serie de arcade, iar de o parte si de alta a arcadelor se gasesc celule senzoriale ciliate si celule de sustinere.
a) Celulele senzoriale, receptoare, au cilii incrustati in membrana tectoria, si sunt de 2 tipuri:
→ celule piriforme, scurte, care alcatuiesc sirul medial
→ celule inalte asezate pe 3 siruri la baza cohleei si 4-5 siruri spre varful cohleei. Ele alcatuiesc sirul lateral.
Unda sonora transmisa la nivelul ferestrei vestibulare pune in miscare perilimfa rampei vestibulare pana la helicotrema, de unde se propaga in rampa timpanica pana la fereastra cohleei. Vibratiile perilimfei se transmit membranei bazilare, celulele senzoriale specializate sunt ridicate odata cu membrana bazilara in timpul oscilarii acesteia, si cilii lor sunt presati de membrana tectoria si endolimfa din canalul Corti. Presiunea exercitata de membrana tectoria asupra centriolilor si fenomenelor vibratorii, sunt transformate in influx nervos care este transmis terminatiilor nervoase.
28. Calea acustica
Calea auditiva este singura cale pe care se descriu 4 neuroni.
1. Protoneuronul este neuronul bipolar din ganglionul spinal situat in canalul spiral, iar prelungirile sale formeaza nervul cohlear.
2. Deutoneuronul se gaseste in nucleii: cohlear ventral de pe fata ventrolaterala a pedunculului cerebelos inferior si cohlear dorsal situat pe fata dorsala a pedunculului cerebelos inferior, in portiunea laterala a ariei vestibulare, unde formeaza tuberculul acustic.
3. Al treilea neuron se gaseste in coliculul inferior
4. Al patrulea neuron il constituie neuronii corpului geniculat medial, situat pe fata inferioara a pulvinarului, lateral de coliculul superior. Aferentele corpului geniculat medial provin de la lemniscul lateral, coliculul inferior si cortexul temporal, iar eferentele formeaza radiatia acustica (geniculotemporala)
5. Zona de proiectie corticala este situata pe girul temporal superior, girii temporali transversi, campul 41 auditiv si campurile 42 si 22 de asociatie.
Caracteristicile cailor acustice sunt:
a) prezenta fibrelor in contracurent: cortico-geniculate, cortico-coliculare, olivo- receptoare
b) cresterea numarului de fibre transmitatoare dupa fiecare releu
c) bilateralitatea proiectiilor cohleei pe cortex
d) pluralitatea ariilor auditive
29. Nucleii cohleari
Deutoneuronul se gaseste in nucleii: cohlear ventral de pe fata ventrolaterala a pedunculului cerebelos inferior si cohlear dorsal situat pe fata dorsala a pedunculului cerebelos inferior, in portiunea laterala a ariei vestibulare, unde formeaza tuberculul acustic.
a) Nucleul cohlear ventral primeste ca aferente fibrele groase cu originea in regiunea apicala a cohleei.
b) Nucleul cohlear dorsal primeste ca aferente putine fibre descendente subtiri (direct de la nervul cohlear), care se articuleaza cu dendritele profunde ale neuronilor fusiformi.
Prelungirile deutoneuronului pot lua 3 cai:
a) fibrele groase ale regiunii ventrale a nucleului ventral formeaza stria acustica ventrala ale carei fibre, la nivelul jonctiunii ponto-bulbare se incruciseaza, pe linia mediana, cu cele de partea opusa, formand corpul trapezoid, situat ventral de lemniscul medial. Lateral de oliva superioara, fibrele devin ascendente formand lemniscul lateral. Unele fibre se termina in formatia reticulata si nucleii corpului trapezoid ipsi- si contralaterali, in nucleii complexului olivar superior de aceeasi parte sau de partea opusa, iar altele intra direct in lemniscul lateral contralateral. Nucleii cohleari nu dau fibre directe lemniscului lateral ipsilateral.
b) fibrele din regiunea dorsala a nucleului cohlear ventral formeaza stria acustica intermediara ce intra in lemniscul lateral contralateral. Aceste fibre constituie calea cohleo-reticulara.
c) fibrele regiunii dorsale a nucleului cohlear dorsal formeaza stria acustica dorsala care intra in lemniscul lateral contralateral.
Complexul olivar superior situat lateral de nucleul corpului trapezoid, este compus din mai multe grupe celulare:
→ grupul lateral in forma de 'S' este nucleul de origine al fibrelor directe eferente, de control a transmisiei la nivel de receptor
→ grupul medial are rol in localizarea sunetelor
→ grupul retroolivar este originea fibrelor incrucisate eferente, ce controleaza transmisia receptorilor.
Aferentele complexului provin de la nucleii cohleari, iar eferentele intra in alcatuirea lemniscului lateral ipsilateral, si mai putin contralateral.
Nucleii corpului trapezoid sunt: nucleii dorsal si ventral ai corpului trapezoid. Acesti nuclei primesc aferente de la nucleii cohleari si trimit eferente prin lemniscul lateral, si cateva fibre ce intra in fasciculul longitudinal medial pentru a se termina in nucleii nervilor oculomotor, trohlear, abducens, trigemen si facial.
Corpul trapezoid se continua cu lemniscul lateral situat in punte si mezencefal, lateral de lemniscul medial si de cel trigeminal, si medial de lemniscul spinal.
30
31. Cai acustice reflexe
Caile acustice reflexe sunt alcatuite din:
1. Eferentele nucleului cohlear dorsal spre: formatiunea reticulata, si coliculii superiori mediati de coliculii inferiori
Aceste 2 categorii de eferente sunt la originea reflexelor tonice ale musculaturii.
2. Eferentele nucleilor corpului trapezoid, care pe calea fasciculului longitudinal medial ajung la nucleii nervilor oculomotor, trohlear, abducens, trigemen si facial. Ele explica miscarile reflexe ale ochilor si acomodarea auditiva prin nervul muschiului tensor al timpanului si muschiului scaritei.
3. Eferentele complexului olivar superior, care formeaza fasciculul olivo-cohlear. Acestea au rolul de a inhiba transmisia la nivel de receptor.
4. Pedunculul olivar format din fibre directe cu originea in nucleul principal olivar.
5. Eferente de la coliculii inferiori si fibre ale lemniscului lateral, care reintra in nucleul cohlear pentru a ajunge la receptori periferici, cu efecte inhibitorii pentru anumite frecvente ale spectrului auditiv.
32. Rolul analizatorului vizual
Analizatorul vizual obtine 95% din informatiile externe care ajung la organism. El este format dintr-un segment periferic (retina) si un segment de conducere care este reprezentat de 2 cai : calea retino-geniculo-calcarina si calea retino-tecto-calcarina.
La nivelul acestui analizator au loc 3 fenomene:
1. Formarea imaginii optice pe retina
2. Fototransductia (absorbtia fotonilor si transformarea lor in semnal electric)
3. Al treilea fenomen este alcatuit din 3 componente:
→ prelucrarea informatiilor in retina
→ transmiterea pe cai
→ prelucrarea corticala
Ochiul uman este sensibil la radiatii cu lungimea de unda cuprinsa intre 375 - 760 nm, dar ochiul afak poate percepe si o gama de ultraviolete (315 nm)
Prin analizatorul vizual se percep : contururile obiectelor, stralucirea, distanta dintre obiecte, profunzimea campului, miscarea. El are rol in orientarea in spatiu si echilibru.
33. Retina - descriere, straturi, celule pigmentare
RETINA este formata din 10 straturi :
1. Stratul celulelor pigmentare
2. Stratul celulelor receptoare (cele cu conuri si bastonase)
3. Membrana limitanta externa - care se afla la limita dintre corpul celulelor receptoare si prelungirea in con sau bastonas.
4. Stratul granular extern - se afla la nivelul corpului celulelor receptoare
5. Stratul plexiform extern - se afla la nivelul sinapsei celulelor bipolare cu celulele receptoare
6. Stratul granular intern - se afla la nivelul corpului celulelor bipolare
7. Stratul plexiform intern - se afla la nivelul sinapsei celulelor multipolare cu celulele bipolare
8. Stratul celulelor ganglionare
9. Stratul fibrelor nervului optic
10. Membrana limitanta interna
Retina umana este de tip inversat. Ea contine 3 zone mai importante :
→ Macula lutea (pata galbena), are o suprafata de 1 mm² si este zona cu acuitate maxima a ochiului. Ea se gaseste in dreptul axului si contine numai celule cu conuri.
→ Foveea centralis, are o suprafata de 0,4-0,7 mm² si se gaseste in mijlocul maculei. Straturile in aceasta zona sunt deplasate, lumina cazand direct pe celulele cu conuri.
→ Pata oarba (discul nervului optic), se gaseste in partea infero-mediala a globului ocular.
Celulele pigmentare sunt unistratificate si au proprietatea de a emite pseudopode cu pigment in jurul conurilor sau bastonaselor, formand o camera obscura. Pigmentul pseudopodelor contine melanina si fuxina.
Aceste celule au rol in absorbtia fotonilor care nu au excitat, rezultand incalzirea vaselor croidiene si impiedicarea reflexiei fotonilor.
Celulele receptoare: in retina sunt in total 100-120 de milioane de celule cu bastonas, 5-8 milioane de celule cu conuri, 1 milion de celule ganglionare multipolare si 500 de milioane de celule care apartin cortexului.
Densitatea celulelor receptoare din retina este urmatoarea:
→ in fovee sunt 150.000 de celule cu con/mm²
→ in apropierea foveei sunt 30-40.000 de celule cu bastonas/mm²
→ in rest sunt 4-5.000 de celule cu con/mm² si 150.000 de mii de celule cu bastonas/mm²
34. Celulele cu bastonas
In retina sunt in total 100-120 de milioane de celule cu bastonas
→ in apropierea foveei sunt 30-40.000 de celule cu bastonas/mm²
→ in rest sunt 4-5.000 de celule cu con/mm² si 150.000 de mii de celule cu bastonas/mm²
Celulele cu bastonas sunt caracteristice pentru vederea nocturna si au maximum de acuitate la lumina cu fracventa de 522 nm.
Celulele receptoare au un segment extern, o regiune ingustata, un segment intern si un segment sinaptic prin care se leaga de celula bipolara.
Segmentul extern la celula cu bastonas este format din 2000 de discuri suprapuse, care nu au contact cu mediul extern, iar unul dintre peretii discurilor este format 90% din rodopsina.
Segmentul ingust de conexiune contine in interior un cil care provine din centriolul celulei.
Segmentul intern contine o zona elipsoida plina cu mitocondrii, apoi o zona mieloida in care gasim reticul endoplasmic rugos si aparat Golgi, aici avand loc sinteza pigmentului care ascensioneaza.
Segmentul sinaptic la celula cu bastonas este ca o sperula.
Pentru celula cu bastonas pigmentul este rodopsina iar absorbtia fotonilor de catre acesta duce la o tranformare de configuratie spatiala, astfel 11-cis retinaldehida se transforma in 11-trans retinaldehida. Astfel, prin modificari succesive rodopsina se transforma in metarodopsina- 2, produs care declanseaza reactii chimice ce duc la aparitia potentialului de actiune. Dupa descompunerea rodopsinei, retinalul poate fi transformat in vitamina A si reutilizata apoi la resinteza retinalului.
35. Celulele cu con
In retina sunt in total 5-8 milioane de celule cu conuri
→ in fovee sunt 150.000 de celule cu con/mm²
→ in rest sunt 4-5.000 de celule cu con/mm² si 150.000 de mii de celule cu bastonas/mm²
Celulele receptoare au un segment extern, o regiune ingustata, un segment intern si un segment sinaptic prin care se leaga de celula bipolara.
Segmentul extern la celula cu con este format din discuri care au contact liber cu mediul extern, fiind plicaturate.
Segmentul ingust de conexiune contine in interior un cil care provine din centriolul celulei.
Segmentul intern contine o zona elipsoida plina cu mitocondrii, apoi o zona mieloida in care gasim reticul endoplasmic rugos si aparat Golgi, aici avand loc sinteza pigmentului care ascensioneaza.
Segmentul sinaptic la celula cu con are aspect de pedicul.
Pentru celula cu conuri pigmentul este iodopsina (partea proteica este fotopsina iar grupul prostetic este retinalul), iar mecanismul de declansare a potentialului de actiune este probabil asemanator cu al celulelor cu bastonas.
36. Celulele bipolare, multipolare si de asociatie in retina
Celulele bipolare : - reprezinta protoneuronul pe calea optica si sunt de 2 tipuri:
→ celule bipolare pitice care se gasesc numai in foveea centralis si fac parte din calea anatomica privata 1/1/1 (o celula cu con - o celula bipolara - o celula multipolara)
→ celule bipolare difuze, care sunt difuze propriu-zise (fac sinapsa cu 30-50 de bastonase) si difuze plate (fac sinapsa cu 4-7 conuri)
Celulele multipolare : - reprezinta deutoneuronul pe calea optica, fac sinapsa cu celula bipolara, iar axonul lor formeaza nervul optic. Ele codifica informatia prin modificarea frecventei potentialelor (modulatie de frecventa) si nu prin modificarea amplitudinii.
Celulele multipolare sunt de 2 tipuri:
→ celule multipolare pitice care fac parte din calea anatomica privata 1/1/1
→ celule multipolare difuze
Aceste celule se gasesc pe retina intr-un singur strat, cu exceptia maculei lutea, unde sunt asezate pe 8-10 straturi. Fiecare celula multipolara are un camp retinian circular, de unde primeste informatii, numit camp receptor al celulelor multipolare. Aceste campuri sunt de 2 tipuri: → campuri receptoare cu centrul ON si periferia OFF, care raspund la inceputul excitatiei
→ campuri receptoare cu centrul OFF si periferia ON, care raspund la sfarsitul excitatiei.
Acest raspuns ON-OFF are rol in accentuarea contururilor obiectelor pe care le vedem, iar pe retina exista succesiunea: camp ON - camp ON/OFF - camp OFF. Deci retina este organizata in coloane cu campuri receptoare circulare.
Celulele orizontale se afla in stratul 6 si au rol de a fi asimilate cu neuroni inhibitori. La activarea conurilor ele inhiba bastonasele, si invers. Aceste celule maresc campul celulelor ganglionare, accentueaza contrastul si au rol in adaptarea intuneric-lumina.
Celulele amacrine se afla in partea interna a stratului 6 si are rol in asigurarea conexiunilor dintre celulele bipolare, celulele multipolare si coloanele retiniene. Sunt descrise 22 de tipuri de celule amacrine fara rol bine precizat, dar au foarte multi mediatori.
Celulele Muller se afla in stratul plexiform extern, iar prelungirile lor periferice si centrale formeaza membranele limitante externa si interna.
37. Campul vizual, arii corespondente
Campul vizual monoocular pentru un ochi normal este: lateral - 90°, superior - 70°, medial - 50°, inferior - 40°.
Campul vizual bilocular se suprapune in partea mediala si astfel ne asigura vederea stereoscopica
Imaginea obtinuta pe retina este reala, mai mica si rasturnata.
Retina are deci 4 cadrane: nazal superior, nazal inferior, temporal superior, temporal inferior, iar cadranele inferioare ale retinei receptioneaza imagini din cadranele superioare ale campului.
Ariile corespondente, sunt arii din retina care vad aceeasi regiune din campul vizual.
38. Nervul optic, chiasma optica si tractul optic
Nervul optic este format de axonii celulelor multipolare. Fibrele nervului optic, toate mielinice, imediat dupa iesirea lor din globul ocular, provin de la o singura retina, deci la nivelul sau vederea este monoculara.
Chiasma optica este o lama patrulatera de substanta alba, situata la locul de trecere dintre peretele anterior si cel inferior al ventriculului 3. Ea se continua superior cu lama terminala, iar inferior cu tuber cinereum si infundibulul. Intre lama terminala si chiasma, ventriculul 3 trimite o prelungire numita reces optic.
In chiasma optica exista urmatoarea distributie a fibrelor:
→ fibrele nazale din cordoanele nazale inferioare se incruciseaza facand un genunchi anterior in chiasma optica, si trec in tractul optic de partea opusa
→ fibrele nazale din cordoanele nazale superioare se incruciseaza, formand un genunchi posterior in chiasma optica, si trec in tractul optic de partea opusa
→ fibrele temporale trec in tractul optic de aceeasi parte
→ fibrele maculare si pupilare sunt si directe si incrucisate
Fibrele tractului optic dau pe de o parte colaterale catre nucleii pretectali, coliculii cvadrigemeni superiori, pulvinar si hipotalamus si pe de alta parte merg la neuronul 3 din corpul geniculat lateral. De la corpul geniculat lateral, care are o structura laminara, fibrele se duc spre nucleul pregeniculat (care face legatura cu hipotalamusul si nucleii pretectali) si spre cele 6 lame ale corpului geniculat, astfel:
→ fibrele incrucisate (nazale) vin in lamele 1,4,6
→ fibrele homolaterale (temporale) vin in lamele 2,3,5
Exista si aici o somatotopie: fibrele din cadranele inferioare ajung in partea laterala a corpului geniculat iar cele superioare in partea mediala
Axonul neuronului 3 se proiecteaza pe scoarta in ariile vizuale
Toti acesti axoni formeaza radiatiile optice ce trec prin segmentul retrolenticular al capsulei interne.
Ariie vizuale sunt aria principala (17) ce se gaseste in lobul occipital si ariile de asociatie din jur, adica aria parastriata (18) si aria prestriata (19)
Hubel si Wissel au demonstrat ca aceste campuri vizuale se proiecteaza pe suprafata scoartei ca niste coloane care sunt alternative de la un ochi la altul. Tot ei au evidentiat in scoarta mai multe tipuri de neuroni.
Calea retino-tecto-calcarina
Aceasta cale contine 20% din fibrele caii optice. Are traseu, din tractul optic → coliculii cvadrigemeni superiori (aria pretectala) → nucleii posteriori ai hipotalamusului → scoarta.
Rolul acestei cai este de urmarire a elementelor in miscare si de apreciere a profunzimii campurilor.
Colateralele tractului optic
Colateralele tractului optic sunt spre hipotalamus (tractul retinohipotalamic)
Exista in hipotalamus, nucleul suprachiasmal la care ajung fibre din calea optica, si care prin substanta cenusie subependimara trimite fibre catre substanta reticulara a trunchiului cerebral (substanta periapeductala), si de aici prin fibre reticulo-spinale → coarne laterale C8-T1 → radacina anterioara a nervilor spinali → ramura comunicanta a lantului simpatic → ganglionii superiori cervicali simpatici → plex pericarotic comun intern → craniu, dand nastere unui contingent de fibre ce se numeste nervus Conari, care ajunge la epifiza si ritmeaza secretia de melatonina in functie de cantitatea de lumina.
Diencefalul, are rol in afectivitate, perceperea luminii si de aceea pentru tratarea depresiilor se fac bai de lumina.
39,40
41. Cai reflexe cu punct deplecare vizual
Reflexul fotomotor. Retina este excitata, informatiile au traseu prin: axonul neuronului 2 → tract optic → prin colaterale → nucleii pretectali → nucleul accesor al nervului oculomotor → nervul oculomotor → ganglionul ciliat → nervii ciliari scurti → muschii ciliari circulari => Mioza (scaderea diametrului pupilei)
!!! Semnul Argylle- Robertson : - apare in sifilisul tertiar, reflexul fotomotor dispare mentinandu-se reflexul de acomodare la distanta. Acest lucru se datoreaza leziunilor substantei reticulate din jurul canalului Sylvius (apeductul cerebral)
Reflexul fotomotor este un reflex consensual, adica se produce concomitent la ambii ochi (deoarece nucleii pretectali sunt uniti prin comisura posterioara).
Reflexul de crestere a pupilei (midriaza). Acest reflex are traseu prin: colateralele tractului optic → coliculii cvadrigemeni superiori → tract tecto-reticulo-spinal → maduva spinarii → coarnele laterale C8-T1 → lantul simpatic cervical → in ganglionii superiori sinapsa cu fibrele postganglionare → plex carotic intern → plex in jurul arterei oftalmice → radacina superioara a ganglionului ciliat → nervii ciliari lungi → muschii radiari ciliari => Midriaza.
Sindromul Claude-Bernard-Horner: in paralizia simpaticului, bolnavul prezinta mioza si enoftalmie (ochiul impins in globul ocular)
Sindromul Pancoast-Tobias: - in cancerul de varf pulmonar, bolnavul nu face midriaza pe acea parte.
Reflexul de acomodare la distanta. Stimulul acestui reflex este imaginea neclara care ajunge pe cortex la nivelul ariei 17 care este legata cu aria 18
Aria 18 se gaseste in legatura cu aria 8 (motorie) din lobul frontal. Acest reflex coordoneaza modificarile curburii cristalinului, convergenta axelor optice si scaderea diametrului pupilar.
Din ariile 18 si 8 pleaca fibre descendente spre coliculii cvadrigemeni superiori → arie pretectala → nucleul accesor al nervului oculomotor → ganglionii ciiliari → nervii ciliari scurti → contractia muschilor ciliari circulari → relaxarea ligamentului suspensor al cristalinului → bombarea cristalinului → cresterea vederii de aproape.
Nervul optic este alcatuit din fibre descendente (in contracurent) ce vin spre ochi. Originea acestor fibre este in talamus (pulvinar), coliculi cvadrigemeni superiori, substanta reticulata mezencefalica. Aceste fibre se termina in celulele amacrine
Potentialul in celulele amacrine faciliteaza transmiterea prin celulele ganglionare (multipolare) ceea ce duce la amplificarea perceptiei si cresterea cantitatii de lumina perceputa.
Perceptia poate fi modulata !!!
42. Tulburarile acuitatii vizuale
A. Tulburari ale acuitatii vizuale
1) Ambliopie = diminuarea, aproape de pierdere a acuitatii vizuale
2) Nictalopia = scaderea acuitatii vizuale ziua
3) Hemeralopia = 'orbul gainilor' - scaderea acuitatii vizuale in lumina crepusculara
4) Discromatopsie = deficit al acuitatii vizuale pentru culori. De exemplu daltonismul este scaderea congenitala a acuitatii vizuale pentru rosu si verde.
5) Cecitatea (amauroza) = pierderea acuitatii vizuale. Este de 2 tipuri:
a) periferica - tine de globul ocular, polul anterior (cataracta, cheratita), retina, nervul optic.
Clinic: - modificari de fund de ochi, lipseste reflexul fotomotor.
b) centrala - are cauza corticala → leziune in aria 17
Clinic: - fund de ochi normal, reflex fotomotor prezent
Cauze : - leziuni vasculare, traumatisme, tumori, intoxicatii cu CO2 sau uree, accidente de anestezie.
43-46
47. Poligonul arterial Willis
Acest poligon este un sistem arterial anastomotic, cu 7 ramuri (laturi), la formarea careia participa 2 sisteme arteriale : sistemul carotic intern si sistemul vertebro-bazilar.
1) Sistemul carotic intern (artera carotida interna) este alcatuit din 4 parti :
-> partea cervicala
-> partea pietroasa - se gaseste in stanca temporalului si in canalul carotic osos, unde datorita formei canalului se mai numeste si sifon carotic.
-> partea cavernoasa - se gaseste in sinusul cavernos si in santul carotic de pe peretele lateral al sfenoidului.
-> partea cerebrala - tine de la iesirea din sinusul cavernos, in dreptul proceselor clinoide anterioare, pana in dreptul spatiului perforat anterior.
In craniu, artera carotida interna da 2 grupuri de ramuri :
a) Ramuri colaterale - reprezentate de arterele : oftalmica, comunicanta posterioara, coroidiana anterioara
b) Ramuri terminale - reprezentate de artera cerebrala anterioare si de artera cerebrala medie
2) Sistemul vertebro-bazilar.
Artera vertebrala are 2 segmente, unul cervical si vertebral (la nivelul gatului), si unul cerebral care se intinde pana la marginea inferioara a puntii, unde prin unire cu cea de partea opusa formeaza trunchiul bazilar. Acesta, urca in canalul format de clivus (anterior) si santul bazilar pontin pana in dreptul spatiului perforat posterior, unde arterele vertebrale posterioare se impart in artere terminale.
Poligonul arterial este format din :artera comunicanta anterioara, 2 artere cerebrale anterioare, 2 artere comunicante posterioare, 2 artere cerebrale posterioare. De cele mai multe ori aceste artere sunt inegale ca lungime si calibru.
Poligonul arterial isi manifesta eficacitatea atunci cand una dintre laturi (ramuri) este obliterata, circulatia sangelui fiind suplinita de celelalte. Orice obstructie in afara poligonului duce la leziuni de substanta nervoasa.
Arterele cerebrale dau fiecare 2 grupuri de ramuri : ramuri corticale sau superficiale, care trec in santurile de pe suprafata emisferelor, vascularizand cortexul in totalitate si o parte a substantei albe subiacente, si ramuri centrale sau profunde ce patrund in grosimea substantei cerebrale prin cele 3 spatii perforate (2 anterioare si unul posterior), vascularizand restul substantei albe, nucleii si peretii ventriculilor.
47
48. Artera cerebrala anterioara
De la origine (in dreptul spatiului perforat anterior), artera trece peste ervul optic, patrunde in fisura interemisferica si se aplica pe genunchiul corpului calos. Aici se imparte in 2 ramuri mari : artera pericalosala care trece in santul corpului calos si sfarseste in aria precuneusului, si artera caloso-marginala care trece in santul cinguli si sfarseste in aria lobului paracentral.
Ramuri corticale : -> ramuri orbitale pentru gir drept, bulb olfactiv, tract olfactiv, giri orbitali mediali
-> ramuri frontale pentru corp calos, gir cinguli, gir frontal medial cu lobulul paracentral, gir frontal superior si partea superioara a girului frontal mijlociu
-> ramuri parietale pentru precuneus si lobul parietal superior
Ramuri centrale : - sunt desprinse din apropierea originii arterei cerebrale anterioare, trec in spatiul perforat anterior, una dintre ele fiind mai voluminoasa (artera recurenta Heubner). Aceste ramuri vascularizeaza : rostrul corpului calos, septul pelucid, capul nucleului caudat, bratul anerior al capsulei interne, partea anterioara a putamenului.
Sindromul cerebralei anterioare este caracterizat prin paralizie contralaterala de membru inferior si apraxie (decoordonare intre dreapta si stanga)
49. Artera cerebrala medie
Este cea mai mare artera cerebrala atat din punct de vedere al calibrului cat si al lungimii. Ea continua traiectul arterei carotide interne, lucru ce este favorizant in traiectul unei trombembolii. Din dreptul spatiului perforat anterior, ea patrunde in santul lateral Sylvius, peste insula, si ajunge in aria lobului parietal unde sfarseste ca artera a girului angular.
Ramuri corticale : -> ramuri orbitale pentru girii orbitali laterali
-> ramuri frontale pentru jumatatea inferioara a girului frontal mijlociu, girul frontal inferior si girul precentral
-> ramuri parietale pentru gir postcentral si lobul parietal inferior
-> ramuri temporale mai ales pentru gir temporal superior
-> ramuri insulare
Ramuri centrale : - acestea se numesc artere striate si sunt impartite in 2 grupuri, unul lateral si unul medial, acestea trecand impreuna prin spatiul perforat anterior spre profunzimea emisferelor. Ele vascularizeaza : putamen, globus palidus, corpul nucleului caudat, partea anterioara a talamusului, genunchiul, bratul posterior, bratul retrolenticular,bratul sublenticular ale capsulei interne.
Sindromul cerebralei medii se caracterizeaza prin : paralizie de membru superior de partea opusa prin interesarea girului precentral, tulburari de sensibilitate pana la abolirea ei pe partea opusa prin interesarea girului postcentral sau a talamusului, afazii senzitive (surditate verbala - nu intelege sensul cuvintelor ; cecitate vizuala - vede dar nu intelege scrisul), afazii motorii (agrafia - nu poate scrie ; mutenia)
50. Artera cerebrala posterioara
Porneste din dreptul spatiului perforat posterior, are traiect lateral, paralel cu artera cerebeloasa superioara inconjurand spre posteriorpedunculul cerebral. Apoi trece pe partea temporo-occipitala a emisferelor si sfarseste in santul calcarin ca artera calcarina.
Ramuri corticale : -> 2 artere temporo-occipitale, una anterioara si una posterioara, pentru girii temporo-occipitali dar si girul temporal inferior si partial girul temporal mijlociu.
-> artera cornului lui Amos pentru girul parahipocampic
-> ramuri parietale pentru precuneus
-> ramuri occipitale pentru cuneus, lingula, pol occipital si fata externa supero-laterala a lobului occipital
Ramuri centrale : - patrund in spatiu perforat posterior si vascularizeaza hipotalamusul, regiunea subtalamica, pulvinar talamic, epitalamus (cu epifiza), coliculi cvadrigemeni superiori, parte postero-laterala a calotei mezencefalice.
Sindromul cerebralei posterioare se caracterizeaza prin cecitate (orbire) daca leziunile sunt bilaterale, sau hemianopsii (orbire intr-un camp - nazal sau frontal)
