|
|
|
Aplicatii ale imunohistochimiei in patologia aparatului urogenital
Au fost scrise multe articole referitoare la valoarea IHC in leziunile aparatului urogenital.[.]
Prostata
Cancerul de prostata [.] este a doua cauza ca si frecventa pentru mortalitatea prin cancer la barbati in USA.[.]
PSA (antigenul prostatic specific)(clona ER-PR8), descoperit acum aprox. 30 de ani, este cel mai util dintre toti markerii folositi in detectia cancerului. PSA seric este util pentru a deosebi cancerul de prostate de hiperplazia beningna de prostata, desi testului ii lipseste specificitatea la nivele serice scazute. Historically, in mod obisnuit cei mai utilizati anticorpi utilizati in IHC pentru PCa sunt cei pentru PSA (utilizati aproape exclusiv pentru detectia metastazelor) si cei pentru keratina cu greutate moleculara mare specifica celulelor bazale (clona 34βE12), utilizati pentru a diferentia proliferarile benigne de cele maligne la nivelul prostatei. Celulele secretorii prostatice sunt imunoreactive la anticorpii pentru citokeratine cu greutate moleculara mica si spectru larg. Totusi, doar celulele bazale exprima citokeratine cu greutate moleculara mare. Deoarece absenta uniforma a stratului de celule bazale in proliferarile acinare prostatice este o trasatura importanta pentru carcinomul invaziv si deoarece celulele bazale pot sa nu fie evidentiate in coloratie HE, coloratiile imune pentru celulele bazale ar putea ajuta la diferentierea cancerului prostatic invaziv de proliferarile acinare benigne, in care se pastreaza stratul de celule bazale (eg. Atrofia glandulara, hiperplazia postatrofica,hiperplazia adenomatoasa atipica, sclerosing adenosis, [.]). Analiza imunohistochimica a PSA este utilizata cel mai frecvent pentru diferentierea cancerului prostatic de alte tipuri de cancer, de obicei in localizarile metastatice, dar ocazional si pentru localizarile prostatice. Sensibilitatea PSA in cancerul de prostata high-grade nu este la fel de buna ca in cazul cancerului prostatic lower-grade, si pentru acest motiv nu ar fi intelept sa se excluda existenta unui cancer prostatic metastatic intr-o tumora high-grade care este negative pentru PSA. In aceasta situatie este recomandata utilizarea unor markeri prostatici aditionali. Cea mai comuna situatie in care un anatomopatolog utilizeaza coloratia PSA pentru prostata ar fi deosebirea cancerului de prostata slab diferentiat de carcinomul urotelial extins la nivelul prostatei. Din fericire, analiza imunohistochimica a PSA este atat inalt sensibila cat si inalt specifica pentru aceasta situatie.
Recent, p63 a fost adaugat in lista markerilor pentru celule bazale. P63 este codata de o gena situate pe cromosomul 3q27-29 cu omologie pentru p53 (o gena supresoare tumorala) si s-a demonstrate ca regleaza cresterea si dezvoltarea epitelilui de la nivelul tegumentului, colului uterin, sanului si de la nivelul tractului urogenital. P63 are avantajul de a fi un colorant nuclear, ceea ce este util in special in combinatie cu α-metilacil-CoA racemaza (AMACR) folosind un singur cromogen.
AMACR (clona P504S, [.]) a fost identificat [.] ca fiind exprimat preferential in cancerul de prostata in comparatie cu prostata normala [.]. Studii imunohistochimice pe material de biopsie cu anticorpi directionati impotriva AMACR au demonstrat ca mai mult de 80% din cancerele de prostata au o expresie crescuta fata de epiteliul prostatic normal. Totusi, AMACR nu este specific pentru cancerul de prostata si poate fi present in hiperplazia nodulara (12%), atrofia glandulara, in adenomul nefrogenic si in neoplazia intraepiteliala prostatica high-grade (>90%). Trebuie notat ca acest marker este exprimat intr-o larga varietate de carcinoame non-prostatice (inclusiv carcinomul urotelial. Recent, combinatii de citokeratina cu greutate moleculara mare, p63 si AMACR au fost propuse pentru detectia focarelor mici de cancer prostatic din biopsiile prostatice.
Viitori potentiali markeri includ ATM (clona ATML2, [.]). Gena responsabila pentru ataxia-telangiectazia este numita mutanta ataxia-telangiectazia (ATM). Disfunctia telomerelor si activarea telomerazei ar putea avea un rol important in carcinogeneza prostatica. Pacintii cu ataxia-telangiectazia tind sa dezvolte cancer si prezinta instabilitate cromosomiala, anomalii ale recombinarii genetice si semnalizarea defectuasa a apoptozei celulare[.]. Deoarece produsul ATM (proteina ATM) este implicata in mentinerea lungimii si integritatii telomerelor, Angèle et al au presupus ca expresia ei ar putea fi alterata in tumorile de prostata. Intr-un studiu experimental, majoritatea pacientilor cu cancer prostatic aveau nivele ale proteinei ATM mai mari decat cele observate in tesuturi normale. A existat o orientare spre asocierea unei expresii crescute a proteinei ATM cu un scor Gleason crescut. Aceste descoperiri sustin ipoteza conform careia prezenta proteinei ATM ar putea avea un rol important in mentinerea telomerelor scurtate care sunt prezente in mod obisnuit in celulele din cancerul prostatic.
Went et al au aratat ca EpCam (clona ESA sau EGP40, o glicoproteina transmebranara epiteliala de 40 kD, codata de gena GA733-2 situata pe cromosomul 4q.1) este inalt exprimata in cancerul prostatic. Au detectat o expresie crescuta a EpCam in cancerul prostatic refractar la hormoni in comparative cu cancerul prostatic netratat si au concluzionat ca EpCam ar putea fi o tinta potentiala pentru terapia avansata. Poczatec et al au realizat un studiu legat de EpCam in tesuturi prostatice benigne si maligne. Coloratia imuna a fost frecvent slaba si focala in epiteliul benign si, in majoritatea cazurilor, mai putin de 10% din celulele bazale sau colorat imun. Totusi, o expresie puternica a fost detectata in cazul celulelor maligne.
Alt marker aditional care ar merita mentionat este NKX3.1. He et al. au detectat aceasta gena homeobox din clasa NK reglata de androgeni, localizata pe cromosomul 8q21.2 , in primul rand in prostata. Cateva studii au aratat ca NKX3.1 se gaseste in celulele prostatice benigne, dar este redus in atrofie si in neoplazia intraepiteliala prostatica. Totusi, pe langa expresia restransa in celulele epiteliale prostatice, NKX3.1 poate fi observat in diverse tesuturi cum ar fi celulele germinale din testicul si in carcinomul lobular al sanului. Ali si colegii au descris NKX3.1, la intalnirea Academiei de Patologie din Statele Unite si Canada, ca fiins un excelent marker nuclear al cancerului prostatic, in special pentru cancerul de prostata high-grade, unde a depasit semnificativ PSA in aceasta privinta. In studiul lor, PSA a coloratdoar 8 (42%) din 19 cazuri de cancer prostatic slab diferentiat, in timp ce 18 (95%) din 19 s-au colorat cu NKX3.1.
Prosteina (clona P501S, proteina transmembranara) este un marker specific prostatic cu un potential diagnostic si terapeutic promitator. Acest marker, localizat pe cromosomul 1, a fost detectat exclusiv in in tesutul prostatic. Datorita acestei expresii particulare, prosteina ar putea juca un rol crucial in diagnosticul cancerului prostatic avansat cu metastaze la distanta. Xu et al au realizat unul dintre primele studii pentru a identifica si discuta potentialul diagnostic al prosteinei. Desi expresia nu s-a corelat cu scorul Gleason al tumorii, au descris coloratia ca fiind dependenta de androgeni. Studii ulterioare au confirmat aceste rezultate, detectand prosteina atat in cancerlul prostatic cat si in hiperplazia benigna de prostata, astfel ca acest marker este clar o potentiala tinta in cancerul de prostata in viitor.
Pin urmare, bazat pe datele noastre, EpCam, AMARC, 34βE12 si p63 sunt markeri utili pentru a face diferenta intre cancerul de prostata si hiperplazia benigna de prostata.
Carcinomul urotelial
Carcinomul urotelial este ca si frecventa al doilea tip de cancer al tractului urinar. [.] Un aspect distinct al carcinomului urotelial este ca are cea mai inalta rata de recurenta dintre carcinoame. Astfel, urmarirea pacietului trebuie sa fie mai riguroasa decat in alte tipuri de cancer. In majoritea cazurilor de carcinom slab diferentiat de la nivelul prostatei si vezicii urinare, aspectul morfologic in coloratie HE poate face distintie intre cancerul prostatic si carcinomul urotelial. Totusi, carcinoamele slab diferentiate din aceasta zona au ocazional aspecte morfologice comune ambelor neoplasme, facand dificila determinarea locului de origine. De asemenea, tipuri morfologice neobisnuite de carcinom vezical, cum ar fi tipul nediferentiat, spindled , limfoepitelial sau plasmocitoid, pot necesita confirmare imunochimica.
In prezent exista cel putin 20 de citokeratine diferite care au fost identificate si proportia lor variaza intre tipurile de celule si este dependenta de diferentierea celulara. Bassily et al au studiat expresia citokeratinei (CK) 7 (clona OV-TL 12/30, [.]) si a PSA in cancerul prostatic si carcinomul urotelial slab diferentiate, ca si o modalitate de a distinge intre cele 2 tumori. Acel studiu a aratat PSA a fost pozitiv in toate cazurile de cancer prostatic slab diferentiat cu exceptia unuia. Cateva cazuri de cancer prostatic au fost focal positive pentru CK7, dar nici unul nu a fost pozitiv pentru ambii markeri. Pentru UC, CK7 a fost markerul pozitiv in majoritatea cazurilor si toate UC au fost negative pentru PSA. Genega et al au ajuns la rezultate similare in studiul lor imunohistochimic.
Kaufmann et al si Hameed et al au aratat in diferite studii imunohistochimice ca imunoreactivitatea pentru p63 in UC este foarte crescuta si este negative in cancerul prostatic. Studiul lui Kaufman et al a realizat de asemenea coloratie pentru CK5/6 [.], care a fost negativa in cancerul prostatic. Aceste rezultate au fost confirmate de alte 2 studii, Goldsteinand Skinnider et al. In toate aceste studii, imunoreactivitatea pentru CK5/6 a variat, dar a fost semnificativ mai inalta decat in cancerul de prostata. Datorita expresiei mai scazute a CK5/6 in UC (cu exceptia unor focare de diferentiere scuamoasa), Kaufmann et al au sugerat o ca o combinatie a celor 2 markeri, CK5/6 si p63, ar fi necesara pentru a distinge intre PCa si UC.
Mhawec et al a evaluat o serie de anticorpi pentru a face distinctie intre formele slab diferentiate de UC si Pca. Trombomodulina [.], o glicoproteina de suprafata, si fosfataza acida prostatica [.] au fost centrul acestui studiu retrospectiv. Rezultatele au aratat o reactivitate moderata pentru trombomodulina in UC, in timp ce PCa a fost negativ. Posfataza acida prostatica a fost inalt exprimata in Pca si negativa in UC. In 2studii independente ale lui Ordonez si Parker et al, expresia trombomodulinei a fost prezenta in majoritatea cazurilor de UC si negativa in Pca.
McKenney si Amin au studiat utilizarea CD57 ([], localizat in membrana celulara a celulelor limfoide din centrii germinativi) in Pca si in UC. CD57 este un antigen membranar observat in aprox. 20% din leucocitele mononucleare din sangele periferic, o proportie ce are activitate "natural killer". McKenney si Amin au aratat ca expresia lui CD57 este un marker supportive pentru carcinomul prostatic, in timp ce doar o mica parte din UC s-au colorat pozitiv. Rezultate similare au fost obtinute de Kaufmann et al.
McKenney si Amin au analizat de asemenea antigenul epitelial de membrana []. [] Aceste studii au demonstrat o imunoreactivitate semnificativ mai mare pentru antigenul epitelial de membrana in UC fata de PCa.
Expresia EpCam apare in epiteliul normal din diverse organe si a fost descrisa in carcinoame cu diverse localizari. Datorita expresiei crescute in carcinoame cu localizari diferite, EpCam este interesant ca si potentiala tinta terapeutica si este evaluat in trial-uri clinice. Analizand acest marker, Went at al au aratat o expresie crescuta in PCa cu importanta fractiunede tumori inalt pozitive. Pe de alta parte, in UC expresia EpCam a fost foarte scazuta. Astfel, au ajuns la concluzia ca EpCam ar putea fi un bun marker pentru a face diferenta intre PCa si UC.(NOTA: in cateva studii, expresia EpCam a fost raportata ca fiind pozitiva predominant in formele high-grade si stadiile avansate de UC).
Prosteina si NKX3.1 au fost ambele descrise anterior. Deoarece prosteina este apare numai la nivelul tesutului prostatic, este un marker util pentru a distinge intre PCa slab diferentiat si UC. Cateva studii au demonstrat specificitatea NKX3.1 pentru tumorile prostatice primare si metastatice si, deoarece este inalt exprimat in PCa, este de asemenea util pentru a distinge intre PCa slab diferentiat si UC high-grade. IN UC, detectia acestui marker a fost negativa.
Astfel, pe baza acestor date, antigenul epitelial de membrana, PSA, CK7, EpCam, CD57, fosfataza acida prostatica, NKX3.1 si prosteina sunt cei mai utili markeri pentru a diferentia UC de PCa.
Neoplasmele testiculare
Neoplasmele testiculare sunt rare, reprezentand 1% din neoplasmele la persoanele de sex masculin.[] Majoritatea (95%) neoplasmelor testiculare sunt tumori cu celule germinale (GCTs)(ex. Seminomul, carcinomul embrionar, tumora de sac yolk, teratomul, coriocarcinomul). Aproximativ 40% sunt seminoame pure, 20% sunt carcinoame embrionare pure si 40% tumori mixte ce contin 2 sau mai multe componente. Noile metode IHC si alte metode de testare moleculara s-au adaugat coloratiei HE de rutina pentru diagnosticul diferential, in special in carcinoamele metastatice cu localizare primara necunoscuta. In tumorile care sunt anaplazice din punct de vedere citotlogic si nu prezinta o diferentiere arhitecturala, IHC ar putea fi necesar pentru a indica diagnosticul exact.Neoplazia intratubulara cu celule germinale (ITGCN), fiind o faza preinvaziva a GCT, poate fi dificil de diagnosticat. Acest fapt este adevarat in special in cazul biopsiilor de testicul contralateral intr-o GCT invaziva, o situatie in care prezenta ITGCN necesita masuri terapeutice suplimentare.
Α-Fetoproteina (AFP), posfataza alcalina placentar-like (figura 2) si gonadotropina corionica umana (hCG) au avut un rol special in analiza IHC a GCTs ale testiculului si suny bine stabilite. Cateva studii au demonstrat ca resturile de sac yolk expima AFP, in timp ce coloratiile pentru hCG sunt pozitive pentru celule sincitiotrofoblastele gigante.Fosfataza alcalina placentar-like este exprimata in seminom, carcinom embrionar si coriocarcinom, cu coloratie neuniforma in tumora de sac yolk. Fosfataza alcalina placentar-like este de asemenea un marker util in ITGCN, in timp ce hCG si AFP sunt negative in acest caz (figura 2). In seminomul spermatocitic, fosfataza alcalina placentar-like si AFP sunt ambele negative. Totusi, ar trebui retinut ca fosfataza alcalina placentar-like este prezenta si intr-un numar semnificativ de carcinoame non-germ cell.
Podoplanina (clona M2A, localizata in membrana celulara []), o glicoproteina transmembranara de 38 kD, a fot implicata in progresia tumorala intr-o varietate de cancere. Expresia podoplaninei este crescuta in carcinoamele scuamoase ale cavitatii bucale, plamanului, si tegumentului; in tumorile cu celule de granuloasa si in mezoteliom. Intr-un studiu, Bailey et al au aratat ca in seminom coloratia pentru M2A este in principiu 100% pozitiva. In contrat, tumorile cu celule germinale nonseminomatoase (NSGCT), reactivitatea pentru M2A este negativa. Doua studii, Sonne et al si Biermann et all, au demonstrat expresie pozitiva pentru podoplanina in ITGCN.[]
OCT4, un factor de transcriptie situat pe cromosomul 6p21.3, este implicat in reglarea pluripotentei in timpul dezvoltarii normale. Este detectabil in celulele stem embrionare si in celulele germimnale si este in principiu 100% sensibil si specific pentru seminom si carcinomul embrionar, inclusiv pentru ITGCN. Looijenga et al au analizat prezenta OCT4 in GCT si in alte tipuri de tumori utilizand IHC. Coloratia imuna a acestui marker a fost pozitiva doar in seminom, germinom, disgerminom, carcinom embrionar si in ITGCN. Aceste rezultate sunt in conformitate cu concluziile lui Ulbright si Young care au identificat coloratie pozitiva pentru OCT4 in toate seminoamele clasice, in contrast cu expresia negativa din seminomul spermatocitic. Jones et al au experimentat coloratia imunohistochimica pentru OCT4 in neoplasmele testiculare. In apropae toate cazurile de ITGCN expresia a fost foarte puternica, fapt confirmat ulterior si de studiul lui Biermann.
Citokeratina este utila in diferentierea seminomului de carcinomul embrionar[]. In studiul lui Ulbright, seminomul si seminomul spermatocitic au fost negative pentru anticorpii monoclonali antikeratina murini, citokeratina AE1/AE3. Alte studii au aratat ca acest cocktail antikeratina are o expresie slaba inseminom, dar este inalt pozitiv in carcinomul embrionar.[] Studii care sa analizeze expresia AE1/Ae3 in ITGCN sunt rare. Bruce et al a demonstrat o coloratie negativa pentru acest marker intr-o serie limitata de ITGCN.
Antigenul CD30 (localizat in membrana celulara) a fost utilizat in primul rand ca marker diagnostic pentru boala Hodgkin. Singura neoplazie nonhepatopoietica descrisa ca avand o expresie puternica pentru CD30 este carcinomul embrionar.[] Hittmair et al a detectat o coloratie imuna specifica pentru CD30 in seminom doar in cateva focare, in contrast cu reactivitatea inalta din carcinomul embrionar. In acest studiu, coloratia pentru CD30 in seminomul spermatocitic a fost negativa. Studii ulterioare au confirmat expresia CD30 in carcinomul embrionar si ca alte tipuri de GCT sunt in esenta negative. Intr-un studiu redus, Zamecnik si Sultani au demonstrat expresia negativa pentru CD30 in ITGCN.
CAM 5.2, o citokeratina cu greutate moleculara mica, a fost analizata in cateva studii IHC, si s-a aratat o inalta pozitivitate in NSGCT. In seminom si in seminomul spermatocitic, expresia a fost doar focala si foarte slaba.Autorii acestui studiu au concluzionat ca acest marker ar putea fi foarte util in diferentierea seminomului de NSGCT. Nu exista date publicate care sa analizeze coloratia pentru CAM 5.2 in ITGCN.
CD117 este o proteina transmembranara cu rol de receptor pentru tirozinkinaza si este codata de proto-oncogena c-kit situata pe cromosomul 4. Produsul proto-oncogenei c-kit [] joaca un rol important in hematopoieza,spermatogeneza si melanogeneza. In diverse studii, cativa autori au detectat CD117 ca fiind un marker caracteristic pentru seminom, separandu-l astfel de NSGCT. Au descris o puternica reactivitate in seminom, cu NTGCT prezentand doar o colorare foarte slaba. Datorita coloratiei pozitive pentru CD117 si coloratiei negative pentru CD30 in seminom si coloratiei opuse in NSGCT, autorii au concluzionat ca o combinatie intre cei 2 markeri ar putea reprezenta un instrument valoros pentru a face diferenta intre cele 2 entitati tumorale.Reuter a confirmat constatarile lui Dieckmann si Skakkebaek potrivit carora CD117 este supraexprimat in ITGCN. Intr-un studiu IHC, Kraggerud et al au demonstrat o coloratie inalt pozitiva pentru CD117 in toate cazurile de seminom analizate. Doar o parte (41%) din seminoamele spermatocitice s-au colorat pozitiv pentru acest marker.
Alt marker util este anticorpul HLA-G (complex major de histocompatibilitate clasa I, G), un marker excelent pentru celulele trofoblastice intermediare. Acest anticorp interactioneaza cu antigenul complexului major de histocompatibilitate de clasa I nonclasic, localizat la suprafata celulei. Kurman et al a demonstrat in cateva studii specificitatea acestui marker pentru tumorile trofoblastice cum ar fi coriocarcinomul. In special in situatiile dificile legate de prezenta un cancer high grade metastatic cu localizare primara necunoscuta, acest marker este un instrument promitator si util pentru detectarea diferentierii trofoblastice. Inhibina si hCG sunt de asemenea utile in demonstrarea IHC a diferentierii trofoblastice. Nu exista nimic publicat in legatura cu coloratia imunohistochimica pentru HLA-G in seminomul spermatocitic.
Intr-un studiu recent, Zynger et al au analizat glypican 3 (GCP3) ca marker util pentru subtipurile de neoplasme cu celule germinale. Au demonstrat expresia GCP3 in 100% din tumorile de sac yolk si in 100% din coriocarcinoame in comparatie cu doar 8% din carcinoamele embrionare si 38% din teratoamele cu elemente imature. Seminomul si ITGCN au fost negative. Acest marker poate fi promitator in identificarea componentelor nonseminomatoase si in diferentierea tumorilor de sac yolk de alte neoplasme cucelule germinale.
Pentru a diferentia NSGCT de seminomul clasic, podoplanina, OCT4, CD117, AE1/AE3, Cam 5.2, CD30 si AFP sunt toti markeri utili. Pentru a diferentiasubtipurile de NSGCT, OCT4, CD40, CD30, AFP si GCP3 pot fi utile. Sincitiotrofoblastele sunt cel mai bine detectate cu hCG.
Neoplasmele renale
Carcinomul cu celule renale este cel mai letal dintre toate tumorile urologice, aproximativ o treime dintre pacientii afectati decedand. [] Cel mai comun subtipde cancer renal este carcinomul renal cu celule clare (CCRC), responsabil de 85% din mortile prin cancer renal si de 2% din mortile prin cancer in general. In ultimile 3 decenii, au fost descrise cateva subtipuri suplimentare de cancer renal epitelial, care anterior fusesera incluse in categoria generala de carcinom cu celule renale. Doarece ocazional exista aspecte morfologice comune intre diferitele subtipuri, IHC poate fi necesar pentru un diagnostic concludent.
Cateva studii diagnostice s-au realizat in legatura cu CD10, o metaloendopetidaza de suprafata tip II cu greutate moleculara de 100 kD. In majoritatea acestor studii, CD10 a fost puternic pozitiv pentru CCRC.Intr-un studiu reprezentativ, Mazal et al au analizat coloratia imuna pentru CD10 intr-un grup mare de pacienti si au descoperit ca expresia CD10 este pozitiva in aproximativ 85% din CCRC, 23% din carcinoamele renale papilare (RC Pap), in 4% carcinomul renal cromofob(RC Chrom) si in 3% din cazurile de oncocitom renal (Ronc). Rezultate similare au fost obtinute in studiile lui Kim si Kim si Avery et al. Aceste studii au confirmat ca cele mai pozitive neoplasme renale pentru CD10 sunt CCRC si RC Pap. Trebuie mentionat ca CD10 este pozitiv intr-o larga varietate de carcinoame non-renale.
Reactivitatea citokeratinei a fost de asemenea studiata. Mazal et al au demonstrat pozitivitatea CK7 in 39% din toate carcinoamele renale si in 7% din ROnc. CCRC s-a colorat pozitiv in 8% din cazuri, in contrat cu RC Pap (77%) si RC Chrom (88%), confirmand rezultatele lui Kim si Kim si Delahunt si Eble. CK7 a fost analizat in cateva studii suplimentare. Aproape toate RCPap si RC Chrom au exprimat puternic CK7, in timp ce CCRC a fost negativ. In majoritatea acestor studii, coloratia pentru CK7 in ROnc a fost slaba sau focala.
Citokeratina cu greutate moleculara mica (clona Cam 5.2) este utila ca si marker suplimentar. Cateva studii au demonstrat o expresie moderat-inalta pentru CAM 5.2 in CCRC. Totusi, Stopyra et al au detectat o puternica coloratie pozitiva pentru CAM 5.2 in ROnc.
Aquaporina-1, un anticorp impotriva canalelor de apa din membrana plasmatica, a fost studiat de Mazal et al care au demonstrat ca acest marker poate fi un instrument promitator in a distinge intre CCRC (78%), RC Pap (73%), RC Chrom (0%), si ROnc (0%).
PAX-2, un factor de transcriptie nucleara implicat in dezvoltarea renala, este un alt instrument pentru diagnosticul diferential al neoplaziilor renale. Mazel et al au demonstrat o sesibilitate de 88% in CCRC, dar o expresie considerabil mai scazuta in RC Pap. Daniel et al au realizat unul dintre primele studii utilizant PAX-2 in diagnosticul neoplaziei renale. In acest studiu, PAX-2 a fost puternic exprimat in 83% din RC Pap. In CCRC expresia a fost si mai inalta (93%), dar a variat in intensitate. Important este faptul ca in cazul ROnc si RC Chrom s-au evidentiat coloratii negative. Totusi, intr-un studiu foarte larg, Mazal et al a gasit rezultate similare pentru coloratia PAX-2 in CCRC (88%), dar a demonstrat o expresie neuniforma in ROnc (14%), RC Pap (18%), si RC Chron (13%).
Vimentina [] este un element structural important al celulelor mezenchimale. Vimentina, impreuna cu microtubulii si microfilamentele de actina, alcatuiesc citoscheletul. Skinnider et al au demonstrat ca acest marker este de obicei exprimat in 87% din cazurile de CCRC si 100% in RC Pap, in timp ce vimentina a fost exprimata rar in RC Chrom (7%) si in ROnc (10%). Aceste modele au fost confirmate de cateva studii. De aceea vimentina este utila in diferentierea CCRC sau RC Pap de RC Chrom sau ROnc.
Caderinele sunt molecule de adeziune celulare calciu-dependente. Ele joaca un rol important in morfogeneza embrionara []. Tubii renali exprima aceste molecule. Exista cateva subtipuri cunoscute de caderine si 3 dintre acestea au fost analizate in diferite studii legate de neoplasmele renale. Tani et al a demonstrat ca ROnc se coloreaza pozitiv pentru E-caderina [], dar negativ pentru N-caderina []. RC Pap s-a colorat negativ atat pentru E-caderina cat si pentru N-caderina. Taki et al a confirmat aceste rezultate cu 100% din RC Chrom si ROnc pozitive pentru E-caderina, dar negative pentru N-caderina, in timp ce 100% din CCRC au fost negative pentru E-caderina si 58% pozitive pentru N-caderina. Ordonez a detectat N-caderina in 100% din CCRC si RC Pap. Intr-o cohorta mare, Shen et al a analizat expresia caderinei renal-specifice. In aproape toate RC Chrom (100%) si ROnc (95%) caderina renal-specifica a fost exprimata, in contrast cu doar 14% din CCRC si 13% din RC Pap. Au concluzionat ca aceasta caderina renal-specifica este un nou marker promitator si sensibil pentru a distinge RC Chrom si ROnc de alte neoplasme epiteliale ale rinichilui.
Alt marker util este RCC, un anticorp monoclonal impotriva antigenului din marginea in perie a tubilor proximali normali (Figura 3). Intr-un studiu al lui Shen et al, 86% din CCRC si 97% din RC Pap sau colorat pozitiv, in timp ce numai 15% din RC Chrom si 0% din ROnc au fost pozitive.Alte studii au confirmat aceste rezultate. Avery et al auconcluzionat ca un procent mare de carcinoame cucelule clare exprima la suprafata celulei RCC, astfel facand din RCC un marker promitator pentru a diferentia intre CCRC metastatic si si carcinoame cu celule clare aparute in alte localizari.
Numeroase studii au analizat rolul CD117 in carcinomul renal. Intr-un grup larg de pacienti, Pan et al a demonstrat ca CCRC si RC Pap se coloreaza negativ, in timp ce majoritatea ROnc (71%) si RC Chrom (83%) au fost pozitive pentru CD117. Lin et al a aratat o coloratie pozitiva in 100% din RC Chrom si RC Pap si 0% din CCRC. Alte studii au confirmat aceste rezultate, afirmand ca CD117 este un marker util pentru diagnosticul diferential al subtipurilor de carcinom renal.
Cateva studii au analizat modelul de coloratie pentru CD15 [] prin IHC in CCRC. Acestea au aratat ca RC Pap este pozitiv pentru CD15, cu CCRC prezentand o coloratie moderat pozitiva si RC Chrom avand doar o expresie slaba. De precizat ca toate cazurile de ROnc s-au colorat pozitiv pentruCD15 (100%), dar numarul total de pacienti a fost relativ mic.
Cativa markeri noi au fost analizati in studii reduse. Went et al a aratat ca EpCam (clona VU-1D9), o molecula de adeziune epiteliala exprimata intr-o serie larga de carcinoame, ar putea fi utila pentru diferentierea RC Chrom de ROnc. Alti anticorpi pentru EPCam cum ar fi MOC-31 si Ber-EP4, sunt de asemenea utili in acest scop. Went et al ca 87% din RC Chrom si 11% din ROnc exprima EPCam. CCRC se coloreaza moderat (28%) si in RC Pap colorarea a fost foarte neuniforma. Martignoti et al au raportat in studiile lor ca toate RC Chrom (100%), inclusiv metastazele, au o puternica imunoreactivitate pentru parvalbumina (clona PA-235), o proteina de legare a calciului de 12 kD, in timp ce CCRC si RC Pap au fost negative (0%). Totusi, ROnc a prezentat o expresie moderata (70%).Au concluzionat ca acest marker este util in diferentierea RC Chrom primar si metastatic de RC Pap si a CCRC de ROnc. Altii nu au gasit util acest anticorp. AMACR ar putea avea potential pentru diagnosticul diferential al neoplasmelor renale. Tretiakova et al a demonstrat o expresie puternica in CR Pap (100%) si o expresie slaba sau negativa in CCRC (25%), ROnc (15%) si CR Chrom (0%).
Pe scurt, pentru diferentierea CCRC de RC Pap, CD10, CK7, PAX-2, AMACR si CAM 5.2 sunt cei mai utili markeri. Parvalbumina, aquaporina-1, PAX-2, CK7, CD10, toate tipurile de caderine, CD117, AMACR, RCC si vimentina pot fi incluse in analiza diferentiala pentru a distinge intre CCRC si RC Chrom. Pentru a distinge intre RC Chrom si ROnc, EpCam, CK7, CD15, si CAM 5.2 sunt utile. []
