SPONDILITA ANCHILOZANTA - TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

SPONDILITA ANCHILOZANTA - TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Terapia SA foloseste pe de o parte medicatia antiinflamatorie nesteroidiana sau steroidiana pentru combaterea inflamatei si pe de alta parte medicatia numita - de fond- din care fac parte mai multe clase de medicamente cum ar fi imunosupresoarele sau terapiile biologice.

Antiinflamatoriile nesteroidiene

A ceasta categorie de medicamente se recomanda pentru combaterea durerii si redorii la nivelul coloanei vertebrale si articulatiilor periferice. In tabelul urmator sunt prezentate cateva din AINS cele mai folosite si dozele care se recomanda in tratamentul SA :

Nu toate medicamentele din acesta categorie sunt la fel de eficiente in spondilita anchilozanta. Diclofenacul, ketoprofenul si piroxicamul sunt cele mai utilizate. In prescrierea AINS trebuie sa se tina seama si de efectele secundare ale acestor medicamente, in special a celor gastro-intestinale. AINS se vor administra impreuna cu medicatie de protectie gastrica si dupa mese. Trebuie stiut ca nici macar AINS selective COX-2, cum este Celecoxibul nu sunt total lipsite de efecte nedorite, putand aparea si riscul de atac cardiac la folosirea dozelor mari si pe perioade lungi de timp la populatia predispusa. Acest fapt a facut ca unele AINS COX-2 sa fie retrase de pe piata (rofecoxib).

Antiinflamatorii steroidiene

Corticoterapia antiinflamatorie pe cale generala are utilitate redusa in spondilita anchilozanta. Indicatiile cortizonului trebuie limitate la cazurile in care antiinflamatoriile nesteroidiene se dovedesc ineficiente sau contraindicate. Acestea se dovedesc a fi de cele mai multe ori cazuri cu artrite periferice trenante.

Posologia si durata tratamentului sunt asemanatoare cu cele din poliartrita reumatoida : 7. 5-10 mg/zi echivalent de prednison pentru maxim o luna de zile. Administrarea se face de obicei - de necesitate-, pentru a iesi din impasul unui puseu inflamator care nu raspunde la terapia obisnuita. In caz de raspuns favorabil, dupa doua saptamani doza se poate reduce progresiv, odata cu introducerea antiinflamatorului nesteroidian pentru preluarea efectului.

Se mai pot face administrari locale de glucocorticoizi, intraarticular sau la nivelul proceselor entezopatice, care pot aduce beneficii importante pentru pacient. Se pot folosi betametazona, dexametazona, metilprednisolon, alaturi de xilina.

TERAPIA DE FOND

In spondilita anchilozanta s-au incercat in timp toate drogurile dovedite eficiente in terapia de fond a artritei reumatoide, fara insa ca rezultatele sa fie incurajatoare.

O posibila schema terapeutica de fond se bazeaza pe folosirea sulfasalazinei.

Aceasta substanta folosita in tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice, se absoarbe in intestinul subtire, se elimina ca atare prin bila, iar in intestinul gros se scindeaza in acid 5-amino-salicilic si sulfapiridina, ultima fiind absorbita in mare parte in circulatie, pentru ca apoi metabolitii sai produsi in ficat sa se elimine urinar.

Sulfasalazina si acidul 5-amino- salicilic sunt inhibitori slabi ai sintezei de prostaglandine si ai lipooxigenazei si inhiba chemotactismul neutrofilelor.

Sulfapiridina realizeaza concentratii suficient de mari intestinale pentru a inhiba activitatea limfocitelor locale. Salazopirina are si efect de scadere a concentratiei imunoglobulinelor A.

Efectele favorabile ale terapiei cu sulfasalazina in doza de 2-3 g/zi se produc intr-un interval de 6-8 luni.

Medicamentul cel mai folosit in SA. Dozele care se recomnda sunt intre 7, 5 si 25 mg/saptamana, in functie de intensitatea procesului inflamator, oral sau intramuscular.

Terapiile biologice s-au dovedit ca si in AR a fi foarte utile pentru combaterea inflamatiei si oprirea evolutiei bolii. Studiile au dovedit ca medicamente de tipul infliximabului,   care este un anticorp monoclonal anti- TNFα, pot stopa deteriorarea articulara. Acest medicament a fost aprobat in tratamentul SA in 2003 pentru Europa si in 2004 pentru SUA. Se administreaza 5 mg/kgcorp in perfuzie in saptamanile 0, 2, 6 si apoi la fiecare 6 saptamani la pacientii care nu au raspuns la tratamentul antiinflamator si la metotrexat.