|
|
|
Spatiul de interventie
Punctul central al consultului stomatologic il reprezinta cavitatea bucala a pacientului. In jurul acestui punct central se vor aseza in asa fel instrumentele medicale si materialele care se folosesc cel mai des, incat acestea sa poata fi usor manipulate (cerc functional). Miscarea bratului si a mainii in timpul tratamentului se realizeaza in cadrul anumitor spatii.
1 Spatiul de manevra (fig. 42)
Spatiul de manevra maxim (spatiul mare de manevra) este acela obtinut prin miscarea circulara a bratului perfect intins. Limitele acestui spatiu sunt la 50 cm departare de corp. In cazul in care unul dintre instrumente poate fi apucat in acest spatiu, atunci insemna ca bratul va trebui sa fie perfect intins pentru a ajunge la el. In cazul in care respectivul instrument se foloseste des, miscarea care trebuie executata este obositoare. In plus, nu se mai priveste instrumentul muncii (dintele) ci se indreapta privirea catre instrumentul dispus la distanta. Acesta este motivul pentru care se recomanda ca instrumentele cel mai des folosite sa se aseze cat mai aproape. Pentru a se putea lucra mai bine se recomanda sa se dispuna instrumentele in spatiul mic de apucare. Limitele acestui spatiu sunt la aproximativ 50 cm departare de corp. Este vorba despre spatiul obtinut prin rotirea bratului de la cot in jurul trunchiului. Intre limitele spatiului mare de apucare si cele ale spatiului mic de apucare se afla spatiul mediu de apucare unde se vor amplasa toate instrumentele care se folosesc cel mai des. Dimensiunile date mai sus pot sa difere in functie de dimensiunile corpului medicului stomatolog.
2 Campul fetei
Campul fetei este partea din mediul inconjurator care se poate privi fara sa trebuiasca sa miscam capul si sa ne mutam privirea. In cadrul campului fetei exista trei zone care presupun diferite unghiuri de vizibilitate.
Putine sunt zonele (unghiul de vizibilitate este de doar 1s) pe care le vedem foarte bine. In aceasta zona care se vede foarte bine se afla obiectul muncii, adica dintele din gura pacientului. Pe lateralele acestui spatiu celelalte obiecte se vad neclar in cazul in care nu ne miscam privirea. In acest camp mediu se afla de exemplu partea frontala a mesei mobile. Instrumentele de pe ea pot fi luate si asezate la loc fara sa trebuiasca sa ne luam privirea de la obiectul muncii. Printr-o miscare a privirii sub un unghi mic se poate vedea intreaga masa mobila, fara sa fie nevoie sa miscam capul. Mediul exterior corespunde tuturor celorlalte parti exterioare campului fetei, limitate de conturul fetei.
Prin privire directa, obiectul de lucru poate fi vazut fara sa fie nevoie de obiecte ajutatoare. In cazul privirii indirecte se va folosi oglinda pentru gura. In acest scop se va alege o oglinda plana dispusa intr-un cadru mic care sa prezinte caria la dimensiunea ei reala, adica exact atat de mare ca si in realitate. Oglinda concava arata o imagine mai mare, iar obiectul muncii pare sa se afle la o distanta mai mare fata de oglinda decat este in realitate. La lucrul in cavitatea bucala a pacientului se va folosi mai adesea o oglinda care mareste decat una plana, pentru a focaliza bine punctul de lucru.
Daca medicul stomatolog lucreaza in pozitia sezand , spatiul de depozitare superior drept trebuie sa fie asezat deasupra trunchiului pacientului. Bratul incepand de la cot este indreptat spre pacient, iar mana, respectiv cateva degete se sprijina pe pacient.
