|
|
|
Somnambulismul
Somnambulismul este o tulburare a somnului facand parte din tulburarile de somn primare. Tulburarile de somn sunt impartite in patru sectiuni majore in functie de cauzele si factorii care duc la aparitia acestora. Astfel avem : tulburarile de somn primare, tulburarea de somn in legatura cu alta tulburare mentala, tulburarea de somn datorata unei conditii medicale generale si tulburarea de somn indusa de o substanta(Aurel Romila, 2003).
Tulburarile de somn primare sunt puse pe seama unor anomalii endogene, adica produse in interiorul organismului, care afecteaza mecanismele de generare si reglare a ciclului somn-veghe. Tulburarile de somn primare se impart in dissomnii si parasomnii, in a doua categorie fiind inclus si somnambulismul. Parasomniile sunt de obicei date de un comportament anormal sau de evenimente fiziologice aparand in asociere cu somnul, cu stadiile somnului sau tranzitiile somn-veghe.
In timpul somnului la om au fost identificate 5 stadii diferite de somn masurate prin polisomnografie. Aceasta reprezinta o monitorizare a unor parametri in timpul somnului cum ar fi: masurarea semnalelor electrice ale creierului, masuratorile electromiografice, si ale celor electrooculografice. Astfel exista somnul cu miscari oculare rapide numit pe scurt REM si alte patru stadii fara miscari oculare rapide numite non-REM. Stadiul 1 de somn este o trecere de la starea de veghe la starea de somn si ocupa doar 5% din timpul alocat somnului la adultii sanatosi. Stadiul 2 mult mai intins ca durata ocupa aproape 50 % din timpul somnului, iar stadiile 3 si 4 sunt cele mai profunde nivele de somn, cunoscute si sub numele de somn cu unde lente. Stadiile 3 si 4 survin in special in prima treime sau in prima jumatate a noptii si cresc in durata daca ne facem un obicei din a dormi putin sau daca neglijam odihna (Aurel Romila, 2003).
Este destul de greu sa deosebim teroarea de somn, o alta tulburare intalnita in randul populatiei, de somnambulism. Simptomele sunt asemanatoare, dar daca vorbim de somnambulism exista 5 criterii pe care specialistii le iau in considerare atunci cand diagnosticheaza pe cineva cu aceasta tulburare de somn. Un prim criteriu ar fi faptul ca somnabulismul survine in special in prima treime a noptii in timpul somnului cu unde lente respectiv in stadiile 3 si 4 ale somnului. Acest lucru se pare ca se datoreaza faptului ca in timpul somnului cu miscari oculare rapide corpul nostru este efectiv paralizat din cauza lipsei de activitate a neuronilor motori spinali. Cand au loc aceste episoade de somnambulism persoana respectiva pare treaza, dar reactivitatea ei este redusa, avand de obicei ochii deschisi dar inexpresivi, si raspunde foarte greu sau deloc la comunicarea cu persoanele din jur. De asemenea eforturile de a trezi o persoana in cursul unui astfel de episod sunt de obicei inutile.
Apoi aceste persoane manifesta la trezire o evidenta confuzie in primele minute revenindu-si apoi complet. Un alt criteriu care sugereaza prezenta acestei tulburari este faptul ca persoana care sufera de somnambulism se va simti afectata nu doar dupa aceste episoade nocturne, ci chiar in viata de familie, sau la locul de munca, putand fi semnalata o tendinta de izolare sociala sau dificultati profesionale. Insa toate aceste simptome trebuie sa nu se datoreze unei substante folosite de persoana respectiva, si nici unei cauze medicale generale.
Studiile arata ca intre 2%- 3% dintre persoane merg in somn si intre 10%-30% dintre copii au avut cel putin un episod de somnambulism. Cum se manifesta somnabulismul?
Episoadele de somnambulism pot include o mare varietate de comportamente. Exista episoadele numite "desteptari confuze", cand persoana respectiva se poate ridica in pat, poate spune cateva cuvinte de obicei greu de inteles, sau poate trage de patura sau de cearsaf, acestea fiind episoade usoare. Insa cel mai des intalnit comportament include cobrarea din pat, individul iesind din camera, poate cobori scari si chiar poate iesi din casa. Exista situatii cand sub influenta unei false amenintari sau a unui vis individul sa fuga realmente din pat. Activitatile intreprinse in timpul somnului sunt activitati cotidiene si nu foarte complexe insa exista cazuri cand unele persoane au descuiat usile.
Sunt destul de frecvente si cazurile cand individul se trezeste in alt loc, sau cu o dovada evidenta ca a efectuat o anumita activitate in timpul somnului dar fara sa isi aminteasca ceva din noaptea perecedenta. Trezirea indivizilor in timpul unui astfel de episod este foarte dificila si cand aceasta are loc ei sunt foarte confuzi in primele minute revenindu-si apoi treptat la starea normala de veghe.
Exista stimul interni cum ar fi distensia vezicii ( umflarea sau intinderea excesiva) sau externi cum sunt zgomotele care pot creste sansa ca aceste episoade sa se produca. Sunt si cazuri in care persoanele somnambule mananca in cursul noptii dar nu isi amintesc nimic a doua zi. Riscul cel mai mare este de a se lovi de diverse obiecte, sau de a se accidenta in timpul coborarii scarilor, insa somnambulii pot fi un pericol si pentru cei din jur sau pentru partenerul de viata, aceasta fiind principala cauza care poate duce la o anumita dorinta de izolare sociala.
Somnambulismul este mai frecvent la copii si el tinde sa scada o data cu cresterea in varsta iar la adultii care sufera de aceste tulburari el este asociat adesea cu tulburari afective sau tulburari de personalitate. In ceea ce priveste ereditatea acestei tulburari de somn se pare ca in aproape toate cazurile repectiv in 80% din cazuri s-a semnalat aceasta tulburare si la parinti sau la bunici dar nu se stie sigur modul de ereditare. De asemenea daca ambii parinti au manifestat acest gen de tulburare este foarte probabil ca si copii acestora sa fie somnambuli.
O persoana este diagnosticata cu somnambulism in special daca aceste episoade sunt frecvente, insotite de vatamari proprii sau de vatamarea altor persoane, desi uneori este greu de separat de teroarea de somn care manifesta uneori fuga de un pericol inexistent. De asemenea este dificil de diferentiat tulburarea de somn cu miscari oculare rapide (somnul REM) de somnambulism dar prima intervine in timpul somnului REM in timp ce somnambulismul intervine in timpul somnului cu miscari lente.
Exista mai multe explicatii pentru somnambulism. Nu se stie sigur cauza acestor tulburari insa dupa studiul cazului Parks si a altor cateva cazuri s-a descoperit ca la persoanele care sufera de aceste tulburari exista de la 10 pana la 20 de incercari ale creierului de a trece de la starea de somn la starea de veghe in timpul somnului cu unde lente ceea ce la persoanele sanatoase nu se intampla aproape niciodata. Astfel se pare ca in aceste conditii creierul nostru ramane blocat intre o stare de somn care nu inregistreaza evenimentele si o stare de veghe aparenta deoarece apar activitati nu foarte complexe si facute inconstient.
Cazuri celebre
Exista cateva cazuri celebre in care persoanele cu aceasta tulburare de somn au ajuns chiar la crima in timpul noptii fara sa isi aminteasca nimic cand sunt treziti. In 1987 Kenneth Parks de 23 de ani fiind casatorit si avand o fetita de 5 luni la acea vreme, si-a ucis soacra in somn. Se pare ca acesta avea o problema serioasa cu jocurile de noroc. Din cauza acestora pierduse foarte multi bani cu un an inainte. Dar incepuse sa mearga la intalniri cu cei care aveau aceste probleme fiind hotarat sa revina la viata normala. Isi propusese sa ii spuna bunicii sale de aceasta problema pe 23 Mai iar soacrei sale pe 24 Mai. Trebuie spus ca Parks avea o relatie foarte buna si foarte apropiata cu socrii sai. Acestia stateau la 23 km de familia Parks. In noaptea de 23 spre 24 Mai se pare ca Parks s-a ridicat din pat a pornit masina si a condus 23 km in timp ce dormea pana in orasul unde locuia soacra sa. Acesta a omorat-o in timp ce soacra sa dormea si apoi a condus pana la cea mai apropiata sectie de politie. Se pare ca in timp ce conducea masina inpoi spre casa s-a trezit din somn si si-a vazut mainile pline de sange. S-a indreptat imediat spre o sectie de politie spunand speriat: " Cred ca am omorat pe cineva" si aratand mainile pline de sange. Cateva ore mai tarziu s-a aflat vestea ca soacra sa a fost gasita moarta in casa ei. Initial nimeni nu l-a crezut pe Kenneth Parks nici macar cei mai buni specialisti in tulburarile de somn. Dar in urma unor cercetari amanuntite electroencefalograma acestuia a aratat o activitate neobisnuita chiar si pentru cele mai ciudate forme de parasomnii. In plus nu exista chiar nici un motiv ca acesta sa isi ucida soacra fiindca se intelegeau perfect. Dupa un an de la intamplare Parks a fost declarat nevinovat de catre instantele de judecata americane.
Bibliografie
Romila ,A. (2003). Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale - editia a patra revizuita. Bucuresti: Asociatia psihiatrilor liberi din Romania
Bodiu, Gh., Teodorescu, I. (1978). Fiziologia si fizica, patologia sistemului nervos
Bucuresti: Editura Medicala
Danila, I., Golu, M. (2006). Tratat de neuropsihologie vol.1
Bucuresti: Editura Medicala
