|
|
|
Sanatatea reproducerii si familiei este un domeniu esential al Educatiei pentru sanatate. Importanta sa decurge din multitudinea si complexitatea implicatiilor vietii sexuale asupra tinerilor (implicatii asupra sanatatii fizice si psihice, asupra vietii de familie si asupra societatii, in general). Interesul urias pe care societatea moderna il acorda sexualitatii a generat o explozie informationala de proportii care, in mod paradoxal, a avut drept urmare cresterea confuziei in domeniu si dezorientarea unui mare numar de persoane, dar in special a tinerilor, care s-au vazut in situatia de a nu mai putea alege repere.
Surogatele stiintifice, invazia pornografiei si a industriei reclamei, crearea cu buna stiinta a unor false sex-simboluri, popularizarea si vulgarizarea unor comportamente deviante sau patologice sunt tot atatea cauze ale faptului ca, desi volumul informational este ametitor, receptarea mesajelor este tot mai distorsionata, iar dezinformarea devine regula.
Un alt motiv de ingrijorare l-a reprezentat pentru noi dezumanizarea, in principal prin absenta oricaror dimensiuni romantice si morale ale comportamentului sexual precum si incercarea de a-l reduce la un simplu comportament biologic, fara latura sa principala, cea psihologica. Psihosexualitatea este un dat fundamental al fiintei umane, fiind legata de comunicarea interpersonala si de alte atribute specifice doar pentru homo sapiens cum ar fi intimitatea, sentimentul iubirii, imaginarul si, de ce nu, umorul.
Revolutionarul secol XX a adus si a finalizat printre atatea revolutii si pe cea sexuala, care a schimbat pur si simplu rolul femeii in dinamica relatiilor de cuplu, dar si in intregul ansamblu social. Aceasta revolutie a zguduit puternic tabuu-rile si modelele secio-culturale traditionale, in special in dimensiunea lor morala si religioasa, declansand nu o data curente subterane anticulturale si generand neasteptate replieri. Identitatea cuplului, mai ales in aspectul lui formal, cel al casatoriei, a fost puternic amenintata si numeroase restructurari s-au inregistrat in urma seismului pe care boom-ul erotic l-a declansat.
Este o boala care a cuprins intreaga planeta? Este sexualitatea leit-motivul secolului care abia incepe? Este doar un produs care se vinde bine de o industrie a reclamei care si-a creat un vehicul inaripat pentru orice obiect? Este un nou proiect uman care se construieste in lumea comunicarii globale, a virtualitatii si a clonarii?
Acest domeniu este, in acelasi timp, unul extrem de sensibil, atat din perspectiva subiectelor tabu pe care le pune in discutie, cat si din cea a controverselor pe care le starneste.
In structurarea personalitatii normale, pe un palier al ecuatiei se disting factori care tin de dezvoltarea psihogenetica, asimilata in armonie si echilibru, iar pe celalalt palier este un sumum de conditii care, generic, alcatuiesc mediul social a carui influenta si importanta sunt din ce in ce mai profund intelese si subliniate.
In complexitatea situatiilor de viata in care este permanent implicat subiectul uman, acesta se manifesta nu doar ca o simpla individualitate, ci proiectandu-se diferit in conduitele constiente, in luarea deciziilor si optiunilor.
In acest capitol se va vorbi despre autocunoastere, sexualitate, anatomie si fiziologie, valori, contraceptie, responsabilitatea de a avea un copil, infectiile cu transmitere sexuala, HIV/SIDA.
Toate acestea sunt elemente esentiale pentru sanatatea reproducerii si a familiei, dar sunt, in acelasi timp, subiecte tabu, despre care tinerii prefera sa discute pe furis in loc sa li se adreseze parintilor, profesorilor, medicilor, deoarece se tem ca la acestia nu vor gasi deschiderea necesara. Prin urmare, riscul de a obtine informatii gresite sau incomplete este ridicat, iar consecintele pot fi, in unele cazuri, dramatice.
Contemporaneitatea, prin parametrii sai tehnici si sociali este implicata in aparitia fenomenelor de "criza morala" cunoscand in acelasi timp si o serie de progrese. Asistam la accentuarea politizarii miscarilor tineretului, la o recrudescenta a manifestarilor antisociale si la procese dezadaptative in adolescenta. Aceste procese dezadaptative au inceput sa se manifeste pregnant si in zona sexualitatii, modificandu-se idealurile, motivatiile, atitudinile si convingerile adolescentului si tanarului.
Instinctul sexual, in mod normal latent in copilarie si la pubertate, se definitiveaza in forma lui specifica umana in adolescenta, incluzand totodata atasamentul afectiv pentru sexul opus. La vasta adolescentei trebuie deosebite relatiile permise, bazate pe afectiune mutuala, de violenta si devierile sexuale.
Fireasca si usor explicabila in intercorelarea lor, existenta intereselor, dorintelor, aspiratiilor, a autoreglajelor valorice la adolescenta si tinerete, aflate intr-un permanent dinamism, ajung sa capete consistenta si sa se nuanteze in functie de motivatie si de coloratura sociala la maturitate. Iar in structura lor un rol principal il au atitudinile fundamentate ca modalitati de relationare si echilibrare sociala implicate sine-qua-non in dificilul proces de adaptare la sisteme de valori din viata sociala, retusand structurarea si restructurarea continua a personalitatii umane.
Pana de curand, educatia tinerilor in acest domeniu a fost facuta mai mult de catre anturaj si de catre televizor. A aparut necesitatea ca scoala si profesorii sa se implice in aceasta educatie. Dar datorita sensibilitatii subiectului, acestia trebuie sa fie cat mai deschisi si toleranti, pentru ca elevii sa se deschida in fata lor. In special in perioada adolescentei, cand apare maturitatea sexuala, problemele legate de sanatatea reproducerii si familiei sunt stringente pentru elevi. Profesorul trebuie sa le afle sau sa le intuiasca intrebarile si sa le ofere raspunsurile de care acestia au nevoie.
Deoarece pericolul este extrem de ridicat cand este vorba de domeniul reproducerii: ITS, HIV/SIDA, sarcini nedorite, este de o stringenta necesitate sa se vorbeasca despre posibilitatile de protectie si de sporirea responsabilitatii. De asemenea, este necesara schimbarea in bine a atitudinii elevilor cu privire la persoanele infectate sau afectate de HIV/SIDA si la minoritatile sexuale, in vederea reducerii marginalizarii si a cresterii solidaritatii. In acelasi timp, modulul urmareste formarea de comportamente responsabile, prin constientizarea de catre elevi a riscurilor si responsabilitatilor pe care le implica debutul vietii sexuale.
Energia sexuala apare, intr-un fel, ca o fractiune a energiei universale, lumea vie fiind cladita pe aceasta dualitate complementara, prin reproducere rezultand o noua unitate si individualitate. Intr-o astfel de semnificatie vitala, la om, evolutia sexualitatii s-a facut intr-un proces continuu si paralel cu procesul de hominizare si umanizare, de la posesiunea sexului ca simplu obiect sexual si expresie a vehicularii informatiei ereditare trecandu-se catre dominanta afectiva a acestei pulsiuni, instinctul devenind iubire si consumandu-se numai intr-un cadru afectiv.
Astfel, pe langa rolul sau biologic (de reproducere si sursa a variabilitatii infinite prin care suntem "o aventura unica in univers"), sexualitatea umana a capatat un puternic rol psihologic (de comunicare) si social (societatea umana definind limitele dintre comportamentul sexual normal si aberant. In acest context afectivitatea a devenit dimensiunea psihologica si umana specifica a sexualitatii, cale autentica de automatizare ce a ridicat instinctul pe treapta superioara a iubirii umane.
Numai afectivitatea a reusit sa umanizeze instinctul sexual, aducand omului un castig nosologic (spiritual, cultural), ca o consecinta a dirijarii constiente a unor porniri biologice. Per a contrario, lipsa afectivitatii, pe langa aversiunea fata de sexualitate, genereaza o patologie sexuala aberanta incarcata (sexopatie).
Specificul sexualitatii este legat de afectivitate si prin aceasta sexualitatea a devenit o cale puternica de umanizare; in aceste conditii sexualitatea devine o latura a personalitatii umane, o realitate bio-psiho-socio-culturala, morala sau imorala, prin sexualitate regasindu-se integrarea in personalitatea proprie.
Pentru ca deschiderea elevilor fata de profesori sa fie cat mai mare sunt utilizate metode interactive, unele dintre ele fiind incercate in timpul acestei sesiuni de formare. Deoarece elevii au deja un anumit grad de informare, informatia trebuie sa fie obtinuta de la ei, iar profesorul, care joaca rolul de moderator, de facilitator (nu de profesor) trebuie sa o valorizeze, sa o corecteze, sa ii ajute sa ajunga singuri la anumite concluzii. Prin urmare, este foarte important ca profesorul-facilitator sa fie deschis si binevoitor, altfel risca sa nu ajunga cu adevarat la elevi, a caror incredere este foarte importanta pentru succesul programului.
Nu putem disocia sexualitatea de relatia barbat-femeie, de imaginea cuplului ca loc al implinirii sexuale a celor doi parteneri. Pe langa elementele biologice, care determina particularitatile masculine si feminine ale sexualitatii, relatia barbat-femeie poarta si amprenta socio-culturala a epocii si a civilizatiei respective.
Fiecare partener aduce in relatia de cuplu propria amprenta erotica, formata in functie de istoria personala a fiecaruia, dar si de specificul masculin sau feminin al erotismului, dezvoltat odata cu integrarea rolurilor sociale masculin si feminin.
|
Modelul traditional al cuplului dominat de barbat |
1. Modelele cuplului Vorbind despre civilizatia occidentala, ea a fost marcata multa vreme si continua sa fie in buna masura si acum de un model masculin al sexualitatii, centrat in jurul cautarii performantei, ca garant al unei sexualitati "normale". Acest model masculin al sexualitatii este construit in jurul unei dimensiuni normative a sexualitatii masculine care incurajeaza o vedere "nonrelationala" asupra sexualitatii, fiind cunoscut ca avand cinci dimensiuni principale:
Ÿ Obiectualizarea. Procesul de obiectualizare a femeii si a corpului feminin de catre barbat ar fi responsabil de tendinta barbatilor de a vedea femeia ca obiect al dorintelor lui sexuale, in timp ce, conform aceluiasi model, femeia ar avea tendinta de a se privi pe sine ca obiect sexual. Ÿ Validarea masculinitatii. Masculinitatea ar avea nevoie, pentru a fi validata ca atare de femeie, de raspunsul corpului feminin, ca reflectare directa a masculinitatii partenerului. Femeia la randul ei isi joaca rolul care i-a fost atribuit, "de a face lucruri care sa il faca pe barbat sa se simta masculin". Ÿ "Femeia ca trofeu". Intr-o lume dominant masculina, ierarhizata, competitia este de o maxima importanta, iar masculinitatea se masoara prin comparatie cu alti barbati. Femeia devine un semn al succesului si al calitatilor masculine ale barbatului care a cucerit-o, un "trofeu de lupta". Ÿ Teama de intimitate. Exista o conditionare a barbatului, inca din copilarie, pentru o supresie a nevoii de senzualitate fizica, a vulnerabilitatii si a intimitatii. Din aceasta cauza, ca adult, el va evita intimitatea emotionala excesiva in sexualitate si va avea tendinta de a nu se autoriza sa isi recunoasca nevoia de apropiere emotionala sau senzuala, reducandu-le la o nevoie pur sexuala. Ÿ Latura voyeurista ca trasatura a sexualitatii masculine. Este o dimensiune argumentata de productia masiva de materiale erotice si pornografice, ale caror consumatori majoritari sunt barbatii.
Exista o evolutie a acestui model in ultima vreme, pe masura ce rolul dominant al barbatului in societate se relativizeaza. Femeia devine independenta financiar, creste numarul mamelor celibatare, creste numarul de barbati someri care raman acasa sa se ocupe de copii. |
|
Relativizarea rolurilor sociale - o realitate care modifica atat identitatile cat si modelele cuplului |
2. Modificari contemporane in modelele cuplului Rolurile sociale masculin si feminin se relativizeaza si o data cu ele si implicatiile lor in sexualitate. Acum accentul se deplaseaza de la performanta sexuala la profunzimea relatiei intre parteneri, o sexualitate care integreaza senzualitatea, senzorialitatea, afectivitatea, intimitatea emotionala, comunicarea. Excitarea sexuala este vazuta nu ca un impuls cu caracter de urgenta care cere o manifestare rapida si imediata ci ca o variatie ritmica si naturala, o stare fiziologica si psihologica ce poate fi integrata in realitatea relationala si emotionala a fiecaruia. Mai vulnerabil in identitatea sa decat femeia, barbatul ar avea mai mult tendinta de a folosi sexualitatea in scopuri defensive, precum si de a realiza un clivaj intre obiectul dragostei si obiectul dorintei. De asemenea, raporturile sale cu femeia vor fi deseori conflictuale, lasand sa transpara teama ca partenera l-ar putea feminiza, stirbindu-i astfel din atributele masculine. La femeie, predomina in general legatura de intimitate afectiva sexualizata, existand o ezitare de realizare, in plan real, a unei sexualitati lipsite de sentimentalitate. In planul imaginarului, aceasta diferenta intre erotismul masculin si cel feminin este mai putin evidenta, la ambele sexe fantasmele cele mai erotice fiind fara continut afectiv. Expectatiile legate de partener ar fi de asemenea diferite la cele doua sexe. In timp ce femeia ar avea o expectatie erotica mai mult calitativa, dorind sa fie sigura ca partenerul o doreste pe ea si nu doar "o femeie", barbatul ar avea o dorinta erotica mai mult cantitativa, asteptand ca partenera sa fie totdeauna gata sa faca sex cu el si urmarind performanta (atingerea orgasmului) atat la el cat si la partenera. Importanta pentru evolutia unui cuplu spre armonie sau dizarmonie sexuala nu este atat existenta acestor diferente de orgasm masculin-feminin cat modul in care cei doi parteneri cunosc particularitatile orgasmice ale celuilalt si sunt dispusi sa tina seama de ele, astfel incat fiecare dintre cei doi sa dea si sa primeasca satisfactie in relatia lor sexuala. |
|
Barbatul si femeia abordeaza diferit relatia de cuplu |
3. Abordari ale relatiei de cuplu Diferentele de gen, barbat-femeie, isi spun cuvantul si in modul de abordare a relatiei de cuplu. Femeia abordeaza relatia mai mult si cu mai multa complexitate decat barbatul, fiind preocupata mai ales de aspectele emotionale ale acesteia. Barbatul are tendinta de a fi preocupat de probleme concrete si de a se implica in actiune pentru a le rezolva, uneori in detrimentul comunicarii si schimbului afectiv cu partenera. Femeia isi asuma mai multa responsabilitate pentru relatie, avand rolul social de «expert in relationare». Decisive in evolutia relatiei dintre parteneri nu ar fi atat punctele de vedere divergente asupra unor probleme esentiale, cat modul de abordare emotionala a acestora. Depasirea diferentelor innascute intre sexe si abordarea emotiilor dificile cu un grad de inteligenta emotionala de catre ambii parteneri contribuie la depasirea neintelegerilor din cuplu, scazandu-le vulnerabilitatea in fata emotiilor negative care pot eroda relatia de cuplu. |
|
In timpul relatiei de cuplu aceasta este amenintata de nenumarati factori interni sau externi |
4. Factori care influenteaza dinamica cuplului Relatia de cuplu este expresia unui echilibru dinamic permanent, aflat sub influenta mai multor factori, interiori sau exteriori cuplului. Factorii interni, legati strict de cei doi parteneri, sunt multipli, intricati si disociati: sexualitatea, placerea, erotismul, dorinta de a avea un copil, calitatea relatiei si comunicarea, si nu in ultimul rand problema identitatii, care tinde sa fie din ce in ce mai importanta in epoca noastra. O relatie de cuplu este si sub influenta celor din jur, a presiunii externe, a activitatilor si experientelor externe ale fiecarui partener. Astfel, intr-o relatie maritala, factori de perturbare relationala pot fi adulterul, gelozia excesiva, conflictele de loialitate intre unul din parteneri si familia de origine, implicarea excesiva in munca a unuia dintre parteneri, o afectiune medicala in simptomele si tratamentul careia unul dintre parteneri se implica intr-o maniera excesiva. Intr-o relatie apropiata este necesara o definire a unor limite, acceptate de ambii parteneri, in ce priveste gradul de interferenta externa in cuplu ca si gradul de implicare in exterior a fiecarui partener. |
|
Autonomia partenerilor de cuplu se redefineste si se redimensioneaza pe toata durata existentei cuplului |
In timp, cei doi parteneri se redefinesc in autonomia lor, realizandu-se o noua distanta relationala, mai mare sau mai mica in functie de particularitatile celor doi parteneri. O distanta traita ca insuficienta sau sufocanta pentru unul dintre parteneri poate fi vazuta ca prea mare pentru celalalt partener, dependent de primul. Din astfel de discordante intre parteneri se poate naste conflictualitatea in cuplu. In formarea si mentinerea cuplului, sexualitatea joaca un rol important, atat prin ea insasi cat si prin implicatiile sale sociale, manifestate in toti atatia factori de constituire a cuplului. Iata cativa dintre factorii de constituire si mentinere a cuplului: legatura sexuala, coabitarea, constituirea cadrului familial, evitarea solitudinii, alegerea unui genitor, un remediu la unisexuare (fiecare individ se simte unisexuat, cuplul oferind o consolare a acestei frustrari si in acelasi timp o unitate bisexuata solidara, care reuneste cele doua moduri de a exista ale umanitatii intr-o completitudine securizanta), dialog interpersonal. Gusturile estetice, vestimentare, culinare ca si optiunile culturale, filozofice, politice, legate de cresterea copiilor sau de fidelitatea conjugala isi gasesc la celalalt partener confirmare, amplificare si justificare. Inegalitatea de nivel cultural poate fi un factor de oprire a dialogului, dar inteligenta, capacitatea de a invata pot compensa o inegalitate initiala. |
|
Cuplul garanteaza intimitatea indivizilor si autonomizarea fata de familia nucleara |
5. Convergenta si divergenta in cuplu Durata existentei cuplului este dependenta de toleranta individuala a celor doi parteneri fata de factorii de ruptura a cuplului. Factorii de ruptura a cuplului s-ar putea clasifica dupa cum urmeaza: incompatibilitatea erotica, incompatibilitatea sociala, incompatibilitatea caracteriala (infidelitatea, monotonia), evolutia divergenta (evolutia in timp a fiecarui partener ii poate duce pe drumuri diferite, fie din punct de vedere al divergentei de gusturi si de valori, fie pur si simplu din punct de vedere al aspectului fizic, marcat mai mult sau mai putin de trecerea timpului si generand in consecinta o eroticitate obiectiva diferita la cei doi parteneri). Relatia de cuplu este prin definitie o relatie in doi, caracterizata mai mult sau mai putin printr-un grad de exclusivitate care garanteaza o intimitate a cuplului. Pentru a forma cuplul cei doi parteneri au parcurs adesea o etapa de autonomizare fata de propria familie nucleara, iar tensiunile care au putut lua nastere cu aceasta ocazie pot marca chiar si pe termen lung evolutia cuplului. Viata in doi conduce, in cele mai multe cazuri, la o stare de stabilitate relationala, la un nou echilibru al cuplului ca sistem format din cei doi parteneri. Dar acest echilibru este dinamic, supus influentelor externe si evolutiei fiecaruia dintre parteneri. |
|
Aparitia copilului in cuplu stabileste un nou nivel de echilibru.
|
6. Cuplul si copilul Aparitia copilului in cuplu poate reprezenta o provocare pentru aceasta stabilitate, noul sistem familial creat avand nevoie de regasirea unui nou nivel de echilibru. De fapt problematica copilului nu poate fi separata de ideea de cuplu, chiar pentru cuplurile fara copii putandu-se vorbi despre copilul dorit, copilul imaginat, copilul care ar fi putut sa fie, copilul nedorit sau temut de unul sau ambii parteneri. Dorinta de a avea un copil poate fi ea insasi un factor de instabilitate in cuplu, daca ea nu este impartasita de ambii parteneri. In aceste cazuri unul dintre parteneri (de cele mai multe ori barbatul) poate vedea aparitia copilului ca prematura, ca pe o piedica in realizarea profesionala sau ca pe o ingradire a propriei libertati. Decizia de a avea un copil impreuna presupune si o angajare de durata in relatia de cuplu, o responsabilitate suplimentara pe care nu intotdeauna ambii parteneri doresc sa si-o asume in aceeasi masura. Pentru partenerul care doreste copilul (femeia, de obicei) refuzul partenerului de a-i indeplini dorinta devine echivalentul unei neangajari in relatie, in final al lipsei unei iubiri autentice. Pentru partenerul care se simte constrans sa aiba un copil insistenta partenerei pune de asemenea sub semnul intrebarii afectiunea acesteia pentru el, in final ambii parteneri ajungand sa se indoiasca de autenticitatea relatiei lor de cuplu. In aceste cazuri devin esentiale comunicarea intre parteneri, exprimarea propriilor sentimente si intelegerea empatica a sentimentelor celuilalt, capacitatea de a negocia. Aparitia copilului in cuplu poate reprezenta o provocare pentru relatia de cuplu, intr-un prim moment prezenta celui de-al treilea riscand destabilizarea unei relatii pana atunci strict duale. Investitia emotionala, dar si de energie fizica ceruta de nou-nascut poate scadea intr-un prim timp interesul si disponibilitatea celor doi parteneri (si mai ales a mamei, solicitata preferential de copil) pentru relatia de cuplu. |
|
Modelele sociale si modelele individuale au un rol important in modificarea echilibrului cuplului dupa aparitia copilului |
Sexualitatea cuplului trebuie sa se adapteze in continuare la orare si situatii precise si previzibile, iar spontaneitatea sexului, posibila pana la aparitia copilului, ramane adesea exceptia si nu regula in viata cuplului. De asemenea aparitia copilului ii poate pune pe cei doi parteneri pe pozitii diferite de identificare cu acesta. Fiecare dintre parinti poate avea intr-un grad mai mare sau mai mic tendinta narcisica de a privi copilul ca pe un alter ego, proiectand asupra acestuia propriile aspiratii si dorinte. Modelele sociale si culturale diferite, valorile importante pentru fiecare dintre parinti pot intra in acest fel in contradictie, iar disputele privind educatia si formarea copilului se pot constitui in puncte de plecare pentru conflicte mai largi, care sa afecteze stabilitatea relatiei cuplului. Calitatea si stabilitatea relatiei de cuplu anterior aparitiei copilului favorizeaza regasirea unui echilibru al cuplului si dupa aparitia acestuia. In cazul cuplurilor cu probleme, prezenta copilului poate fi un factor suplimentar de destabilizare a unui echilibru deja fragil. Pe de alta parte aparitia copilului poate reprezenta pentru unul sau ambii parteneri o motivatie puternica pentru schimbare si pentru ajungerea la un nou echilibru necesar unitatii cuplului. In cazul cuplurilor functionale, care merg bine, copiii certifica o relatie armonioasa, o realizare care confirma echilibrul existent. Exista insa multe cupluri in care copilul este vazut ca o salvare desi daca un cuplu este in criza, prin inmultirea obligatiilor contractuale generate de aparitia unui copil este evident ca relatia va degenera si mai mult. Exista uneori iluzia ca aparitia unui copil a facut lucrurile mai bune, dar acest lucru va fi doar efemer si disfunctionalitatile vor fi si mai mari. Din pacate, victima acestora va fi de acum si copilul. Relatia de cuplu evolueaza odata cu cei doi parteneri, "distanta" relationala modificandu-se si ea in timp. La inceputurile formarii cuplului exista o tendinta fuzionala, simbiotica, care trimite la mitul androginului. |
|
Institutia casatoriei finalitatea unei relatii de cuplu echilibrate |
7. Casatoria, cuplul cu certificat EL si EA se intalnesc pentru prima data si constata ca se simt bine impreuna; hotarasc sa se intalneasca si a doua oara. si se tot intalnesc pana isi dau seama ca se simt atat de bine si se inteleg atat de bine, ca sunt fericiti cand impreuna si nefericiti cand sunt departe unul de altul. Si iata ca hotararea este luata - implica anumite semne de intrebare (este momentul?, sunt pregatit?, sunt pregatita?) - insa ce nu ar face indragostitii pentru a fi impreuna? Astfel, cei doi consimt, prin asumarea unui angajament - se prezinta in fata persoanei ce semnifica institutia casatoriei. Si astfel se semneaza hartiuta ce oficializeaza relatia lor, au loc strangeri de maini, se primesc cadouri, imbratisari, se rade, se plange si in cele din urma cei doi, mana in mana, parasesc Ofiterul Starii Civile mai siguri pe dragostea lor, pe reciprocitatea sentimentelor dintre ei, ba chiar ii strabate un ciudat sentiment de "proprietate". EL o priveste tandru, nu o scapa din ochi si isi spune multumit: "in sfarsit esti a mea". EA are ochii stralucitori, se uita la el si zambeste enigmatic in timp ce isi gaseste linistea sufleteasca conferita de gandul: "dragule, de acum al meu esti." Si astfel totul este rezolvat - indragostitii sunt siguri ca si-au luat un angajament unul fata de celalalt, de-acum inainte au si obligatii juridice reciproce, se vor putea bucura de sprijinul societatii, al legii, de sustinerea parintilor si asa mai departe. Chiar daca aceasta prezentare pare usor stranie, nu se poate spune ca nu asa se intampla! Pentru femei, pasul facut pe drumul casniciei este unul hotarator - de la multumirea pe care o ofera parintilor care, scapati de o grija, isi spun: "fata noastra a intrat in randul lumii." pana la multumirea de sine conferita de fericirea de a fi cu cel pe care il iubeste, de siguranta ce ii invaluie sufletul in ceea ce priveste sentimentele celuilalt pentru ea. dar sa fie doar atat? |
|
Modelul social - model fundamental pentru casatorie, responsabilizarea partenerilor de cuplu. |
Ce se spune inainte sa semnezi acel certificat de casatorie? - sotii se obliga sa fie alaturi la bine si la rau, sa isi poarte de grija la greu, sa se ajute la nevoie, sa contribuie la intretinerea noii familii. apar garantiile legale pentru EA - daca apare hotararea de a face copii este mai bine pentru femeie sa aiba o oarecare siguranta ca nu va fi abandonata, ca micutii urmasi vor fi educati cum trebuie, ca vor avea ce sa manance, ce sa imbrace etc...si chiar daca se intampla sa se produca divortul, raman in picioare garantiile legale ce decurg de pe urma casatoriei. Actionand astfel, oare EA nu procedeaza mai degraba in virtutea ratiunii decat in numele iubirii?. Nu considera femeia casatoria un fel de aranjament - sa ne gandim cu cat simt practic preia conducerea gospodariei: spala, gateste, are grija de copii, se ocupa cu planificarea concediilor, stie intotdeauna ce este bine si ce nu este pentru armonia familiei si tot asa. Si oare chiar se ocupa total dezinteresat, neconditionat de managementul familiei? Raspundeti singuri, dar fiti sinceri. EL. pare sa fie ceva mai romantic, in sensul ca inima si sufletul lui sunt indreptate spre bucuriile fizice si sociale pe care i le ofera EA. Femeia, prin definitie, este o fire practica si, fara a exclude ceea ce simte pentru partener, se gandeste si cantareste avantajele si dezavantajele ce apar in urma contractului. EL, prin definitie, este un romantic, un visator. Cand se indragosteste, barbatul se gandeste la relatii sexuale, la intemeierea unei familii, la un camin stabil. O iubeste, ii place cum arata si ii este de ajuns - nu-si pune probleme practice de felul "poate sa ma intretina?", doar aceasta sarcina intra automat in grija lui. Daca EA corespunde standardelor lui, adica are partile anatomice in proportiile pe care EL le viseaza, daca are caracterul si personalitatea dorite si apreciate de EL, atunci se opreste aici, de restul se va ocupa mai tarziu. Pe parcurs, lucrurile se pare ca vor lua o turnura ciudata: in timp ce pentru EA nu este chiar atat de dificil sa-si manifeste simtul practic, EL, pe masura ce se implica tot mai mult in rezolvarea problemelor materiale va ajunge sa-si doreasca mici evadari din cotidian, distractii cu prietenii, indepartandu-se astfel de EA. Pana acum am prezentat aspectele "practice" ale casatoriei, partea de "dincolo" de aparente, scheletul acesteia, daca se poate spune asa. Nu sunt nuante de gri, sunt aspectele reale care apar inevitabil si pe care daca EL si EA le-ar intelege si accepta de la bun inceput, probabil ca rata divortialitatii ar fi in scadere, probabil ca luna de miere nu ar mai fi doar o luna ci s-ar transforma in luni sau de ce nu, in ani. Din toata aceasta poveste, iubirea ar trebui sa reprezinte esenta, frumosul, sublimul, si nicidecum acea bucatica de hartie care, in multe cazuri, se dovedeste a fi marul discordiei dintre cei doi parteneri. Si se intampla asa cand se considera ca acel certificat aduce siguranta, stabilitate, drepturi si responsabilitati. |
|
Patologia cuplului: modelele familiale, absenta comunicarii, dificultatile de armonizare sexuala etc. |
8. Patologia cuplului In cuplul marital se vorbeste despre patologia cuplului, circumstanta in care comportamentul sexual este modificat fata de situatiile anterioare si conduce la separatie si divort. Patologia de cuplu apare mai des in asa-zisele cupluri fragile in care, alaturi de sexualitate, este implicata varsta cuplului, personalitatea celor doi parteneri, si modelele familiare din familiile de origine. Partenerii foarte tineri, adesea imaturi care intemeiaza un cuplu familiar la minut fara o cunoastere prealabila si deseori sponsorizati fiind de familia de origine, sunt cel mai adesea protagonistii unor cupluri fragile. Dintre cauzele care conduc la ruperea cuplului cele mai frecvente sunt in ordine modelele de referinta complet diferite ale celor doi parteneri, privind situatiile de viata complete, imaginea personala, imaginea sociala si relatia cu membrii familiei mari. Absenta comunicarii sau comunicarea dificila, genereaza tensiune afectiva care se accentueaza dupa modelul avalansei culminand cu respingerea reciproca si repulsia, intoleranta, violenta si culpabilitate. Adesea, unica solutie ramane divortul. |
