|
|
|
Arsurile sunt vatamari ale pielii si tesuturilor, care se produc sub actiunea caldurii, a substantelor chimice caustice sau a electricitatii. Ele sunt insotite de tulburari toxice ale intregului organism si se pot infecta in urma acordarii unui prim ajutor incorect. De obicei arsurile sunt produse de:
Dupa adancimea ranilor produse si a tesuturilor distruse, arsurile se impart in patru grade:
a)Arsurile de gradul 1. Este atins numai stratul superficial al pielii, epidermal, pe care se observa o roseata vie si o umflatura dureroasa. Razele solare produc cel mai des arsuri de gradul 1.
b)Arsuri de gradul 2. Se caracterizeaza prin aparitia unei basici pline cu lichid. Vatamarea peilii este ceva mai adanca, sunt distruse pe langa celulele din epiderm si celulele din derm.
c)Arsuri de gradul 3. Sunt insotite de o vatamare si mai profunda a tesuturilor; ajung pana in tesutul subcutanat (stratul de grasime), sau chiar pana la muschi. Adeseori sunt produse de metale topite sau de benzina aprinsa. Terminatiile nervoase fiind distruse, sunt mai putin dureroase. Ele sunt in timp expuse la infectii foarte timpurii. Arsurile localizate la pleoape, buze, la organele genitale, la incheieturi etc., sunt urmate de cicatrici retractile, inestetice si de limitarea miscarilor. La acest tip de arsuri sunt indicate grefele. De aceea accidentatii vor trebui tratati numai in spital si cat mai repede.
d)Arsurile de gradul 4. Sunt cele mai adanci, ranile pe care le produc putand atinge osul. Aceasta arsura se numeste carbonizare.
In arsuri nu este atat de importanta adancimea lor, cat suprafata din corp pe care se intind. Nu sunt considerate grave arsurile care cuprind mai putin de 10% din suprafata corpului, in schimb cele ce trec de 40%, pun in pericol viata ranitului.
Atunci cand se da primul ajutor sau cand se trateaza o arsura, trebuie avute in vedere atat ranile produse, cat si starea generala a bolnavului care, in arsurile intinse, este cea a unui socat grav.
O grija deosebita se va da regulilor de asepsie si antisepsie pentru prevenirea infectarii arsurilor.
Arsurile de gradul 1 se trateaza cu unguente. Se mai pot folosi comprese reci cu solutie de bicarbonat de sodiu, o lingurita la un pahar cu apa, sau de permanganate de potasiu.
In lipsa unguentelor, arsurile de gradul 1 se tamponeaza cu alcool si se pudreaza cu talc steril.
Peste arsurile de gradul 2 si 3 se aplica un pansament steril, fara a se sparge basicile. Ranitul se transporta neantarziat la spital. Arsurile intinse vor fi acoperite cu pulbere de sulfamida si apoi cu un cearceaf curat. Nu sunt premise pansamentele grase; acestea favorizeaza infectia.
In arsuri intinse, pentru combaterea socului, ranitul va fi ferit de orice miscare si manerva care ii provoaca dureri. Va fi transportat culcat si invelit, fara a fi dezbracat. I se dau ceaiuri calde si dulci.
Pentru prevenirea infectiei, ranile trebuie pansate cat mai grabnic cu materiale si cu instrumente sterile. Tot aici se va administra preventiv si ser antitetanic.
Arsurile provocate de substate chimice necesita si masuri de neutralizare a causticului care le-a provocat. In caz ca este vorba de un acid (acid sulfuric, clorhidric), spalam arsura din abundenta cu o solutie de bicarbonat de sodiu (o lingura mare de bicarbonat de sodiu la un litru de apa). Daca este vorba de o baza (soda sau potasa caustica, var nestins), utilizam apa cu otet. Dupa neutralizarea substanetei caustice, pudram arsura cu praf de sulfamida si pansam steril.
