|
|
|
NOTIUNI DE FIZIOLOGIE APLICATA (utile in intelegerea tehnicilor de utilizare
a indicilor glicemici in alimentatie)
- Care este mecanismul prin care ne ingrasam?
- Care este diferenta intre o persoana care
isi pastreaza greutatea constanta fara eforturi
si o persoana care are tendinta de a se ingrasa in
ciuda dietelor alimentare repetate?
Glu - glucoza eliberata in sange din alimente (legume, fructe, cereale,
lactate)
In primele 25 - 30 minute de la inceputul mesei se acumuleaza glucoza
(Glu) in sange, ceea ce duce la cresterea glicemiei sangvine
(hiperglicemie postprandiala).
Glucoza este transportata din sange in celule cu ajutorul insulinei
(secretata de pancreas).
In desenul de mai jos: glucoza din sange (cele 3 ovale Glu) este transportata
in celula cu ajutorul insulinei (reprezentata prin
sageata). Schema reprezinta mecanismul ideal, persoana
respectiva nu are probleme cu greutatea. In plus - glicemia persoanei
respective se pastreaza in limite normale, nu apar modificari
patologice pe analize (glicemia ideala este in realitate intre 80 - 100
mg/100 ml sange).
Persoanele
care au probleme in a-si mentine greutatea constanta (cele cu
tendinta de a se ingrasa) prezinta o rezistenta in
teritoriu la actiunea insulinei. Cu alte cuvinte: insulina descarca
greu glucoza din sange in celule, celulele prezinta rezistenta
la actiunea insulinei.
In desenul de mai jos:
Rezistenta la insulina este figurata cu un zid peste care
cantitatea normala de insulina necesara in desenul anterior nu
il poate trece (cantitatea anterioara de insulina necesara unei
persoane care nu prezinta rezistenta la insulina este
figurata cu sageata punctata).
Din cauza acestui "zid", pancreasul creste cantitatea de insulina
secretata (sageata mai mare, linie continua) pentru a reusi
sa "depaseasca" bariera din teritoriu. Este necesar acest
lucru pentru a reusi sa se descarce glucoza din sange in celule
(altfel ar ramane in sange si avem hiperglicemie).
Intre timp, se mai acumuleaza glucoza in sange (inca 2 ovale Glu
care se ataseaza la desen), mecanismul de descarcare a glucozei
in celule fiind intarziat de bariera pe care trebuie sa o
depaseasca insulina.
Ce rezulta in aceste conditii: secretie mare de insulina
(hiperinsulinism), hiperglicemie postprandiala (dupa masa)
prelungita, normalizare incetinita a glicemiei.
Insulina
este un hormon care ingrasa pentru ca efectele insulinei pe
metabolism sunt: scade arderea grasimilor (deci inhiba lipoliza,
arderea tesutului gras) si creste depunerea de grasimi
(stimuleaza lipogeneza, depunerea de grasimi in tesutul
gras).
Tesutul gras nu prezinta rezistenta la actiunea
insulinei, ceea ce nu primesc celelalte celule (pentru ca au o
"bariera" care impiedica intrarea normala glucozei in interiorul
lor) primeste tesutul gras. Astfel descarcarea glucidelor se va
face predominant in tesutul gras si se va depune sub forma de
depozite de grasime.
Cu cat e mai mare secretia de insulina, cu atat ne vom
ingrasa mai tare. Iar secretia de insulina va fi cu atat
mai mare cu cat "bariera" (rezistenta la insulina) este mai mare.
Rezistenta la insulina este accentuata de: consumul de alimente
cu indice glicemic mare (amidon, zahar, alcool rafinat), consumul excesiv
de grasimi saturate (carne de porc, unt, smantana grasa etc),
consumul de stimulente de tip cofeina (cafea, ceai negru, cola), stresul
phisic prelungit, fumatul, diverse medicamente (terapia de substitutie
hormonala, antidepresive, antiinflamatoare administrate prelungit),
diverse afectiuni (ovar polichistic, tulburarile raportului
estrogen/progesteron din menopauza, afectiuni pancreatice etc).
Se pare ca rezistenta la insulina este diminuata de
practicarea sportului (insa aceasta teorie explica doar de ce
sportivii de performanta nu se ingrasa pe perioada
activitatii de performanta, nu explica mentinerea
problemelor de exces ponderal la persoanele obisnuite care practica
zilnic sport !).
In figura de mai jos este reprezentat metabolismul glucidic al unei
persoane care are obezitate complicata cu diabet de tip II. Ce s-a
intamplat:
Desi avea hiperinsulinism (care a fost evidentiat prin cresterea
continua in greutate), persoana in cauza a continuat sa consume
alimente cu indice glicemic mare (chiar daca in cantitati
reduse) ceea ce a condus la o rezistenta la insulina din ce in
ce mai mare (bariera este figurata mai inalta).Urmarea a fost o
secretie din ce in ce mai mare de insulina (sageata mai mare decat
anterior), pentru ca pancreasul face eforturi sa mentina
glicemia in limitele fiziologice. Cu toate acestea glicemia nu mai poate fi
mentinuta in limitele normale, pe analizele de sange apar valori ale
glicemiei peste 120 mg/100ml sange (pe desen apare aglomerare de ovale Glu).
* Departamentul National de Sanatate din Marea Britanie
considera prediabet valorile glicemiei intre 100 - 120 mg/100 ml sange. In
Romania glicemia este considerata normala pana la 120 mg/100 ml
sange (desi Profesor Dr. Haulica Ion, autor al "Fiziologie
umana" (ajunsa la a III - editie) considera normale
valorile 80 -100 mg/100 ml sange !).
Care este rolul
zaharurilor si grasimilor ingerate in procesul de crestere in
greutate?
Intrebarea are un singur raspuns: fara un aport corespunzator
de insulina (valori de la secretie medie in sus !), zaharurile
si grasimile nu se pot depune sub forma de grasimi !!!
Ca sa raspundem la subtitlul "Care este diferenta intre o
persoana care isi pastreaza greutatea constanta
fara eforturi si o persoana care are tendinta de a se
ingrasa in ciuda dietelor alimentare repetate ?": rezistenta
celulelor la insulina face aceasta diferenta. Persoana
fara probleme in mentinerea greutatii nu prezinta
rezistenta in teritoriu la actiunea insulinei, prin urmare va secreta
cantitati reduse de insulina indiferent de natura alimentelor
consumate, cantitatile reduse de insulina fiind insuficiente
pentru depozitarea de grasimi in tesutul gras.
*la extrem avem exemplul diabetului juvenil in care din cauza secretiilor
insuficiente de insulina se inregistreaza scaderi alarmante in
greutate (pe seama topirii tesutului gras si al tesutului
muscular).
"Ingestia exagerata de hidrocarbonate realizeaza nu numai
economisirea lipidelor, ci si depozitarea lor in tesutul grasos.() In
absenta hidrocarbonatelor se produc reactii inverse de mobilizare
si utilizare mai intensa a lipidelor ca substrat energetic, cu
participarea mai multor factori hormonali. Printre acestia figureaza
secretia redusa de insulina si crescuta de
adrenalina, () hormonii tiroidieni. Deficitul de hidrocarbonate
afecteaza metabolismul lipidic si invers." (I. Haulica,
"Fiziologie umana", 2007, pagina 556 - 557).
Concluzii
Pentru a scadea in greutate trebuie mentinut un nivel scazut al
secretie de insulina, concomitent cu reducerea aportului de
grasimi saturate.
Pentru mentinerea greutatii obtinute este obligatorie
mentinerea secretiei insulinice la nivele cel mult medii.
Pentru a pastra in limitele scazut - mediu secretia insulinica
este obligatorie scaderea rezistentei la insulina.
Scaderea rezistentei la insulina prin modificarea stilului de
viata se face astfel:
- eliminarea din alimentatia uzuala a glucidelor
cu indice glicemic mare
- aport de glucide DOAR cu indice glicemic mic si mediu
- consumul in special de grasimi "benefice"
- reducerea aportului de grasimi saturate
- obisnuinta de a lua minim 3 mese/zi
- practicarea sportului
- scaderea aportului de stimulente (cofeina)
- mentinerea sub control a stresului
