|
|
|
IENUPARUL
Medicamentele iernii:
Ienuparul este una dintre plantele care nu au anotimp, fiind mereu verde si
viu. Chiar si iarna, cand afara este gerul cel mai crancen, printre cetinile
tepoase ale ienuparului, fructele sale parfumate, colorate in violet, continua
sa se coaca. Pe buna dreptate sunt considerate drept unele dintre cele mai
puternice medicamente ale naturii. De unde vine ienuparul? Nimeni nu poate
spune. Botanistii nu au reusit sa gaseasca originile acestei tufe din familia
coniferelor, care creste din Alpi si pana pe culmile muntilor Himalaya. Insa
imensul sau areal poate fi explicat prin incredibila rezistenta a ienuparului
la vitregia factorilor de mediu, el
rezistand in egala
masura temperaturilor scazute, arsitei, secetei sau vanturilor foarte
puternice.
Primele utilizari ale ienuparului in scopuri medicinale au fost consemnate in
urma cu trei milenii, in zona muntoasa a Indiei, spre Tibet, unde era folosit
contra bolilor pulmonare, dar si in ritualurile de purificare ori de alungare a
spiritelor rele. In medicina celtica, boabele de ienupar prajite erau folosite
pentru o bautura care alunga oboseala si tinea luptatorii treji pe timpul
noptilor. La triburile tracice, fructele ienuparului erau administrate femeilor
gravide, pentru a le declansa nasterea, dar si copiilor, pentru a preveni
racelile si infectiile de tot felul. In evul mediu, un medic olandez a
descoperit faimosul gin, o bautura alcoolica la care se adauga ienupar din
belsug si care initial era administrata doar in scopuri strict medicinale,
fiind un stimulent al activitatii rinichilor si un detoxifiant redutabil.
Ulterior, ginul a fost modificat, scazandu-se concentratia de ienupar, si el a
ajuns bautura alcoolica traditionala a unor popoare din nord-vestul Europei.
Unde gasim si cum culegem fructele de ienupar La noi in tara, ienuparul
creste mai ales in zona submontana si montana, in locuri deschise si bine
insorite, intrucat acest arbust are nevoie de multa lumina. Adesea il intalnim
in vecinatatea paducelului si a macesului, cu care are preferinte comune legate
de lumina si de sol, iar la altitudini mari, il gasim la marginea padurilor de
pin, de fag, ori chiar prin jnepenisuri. Personal, cel mai mult ienupar am
gasit la poalele muntilor Fagaras, unde creste in palcuri, pe sute de hectare
de pasuni si fanete. Culegerea boabelor de ienupar este una din cele mai
complicate operatiuni de acest gen din fitoterapie. Pentru a alunga intrusii,
frunzele lui sunt extrem de tepoase, iar boabele sale sunt mult prea mici
pentru a fi culese una cate una. Din aceste motive, cu exceptia cazului in care
va propuneti sa va faceti o profesie din culegerea acestei plante, cel mai bine
este sa luati planta dintr-un magazin plafar. Daca totusi doriti sa recurgeti
la culesul cu mana, atunci pregatiti-va niste manusi groase, care sa va permita
sa scuturati ramura cu ramura tufa de ienupar. Fructele care cad prin aceasta
operatie vor fi stranse pe o folie de plastic pusa la tulpina ienuparului, dupa
care urmeaza separarea lor de resturile vegetale impreuna cu care cad.
Cum se prepara si se administreaza fructele de ienupar
Cura cu boabe de ienupar
Este formula
de administrare cea mai eficienta pentru prevenirea unor dezechilibre nervoase
sau hormonale. De asemenea, aceasta cura este modalitatea cea mai buna pentru a
beneficia de vitamina C, de vitaminele din grupa B, de continutul de fier si de
crom din boabele de ienupar. Iata cum se realizeaza:
Se incepe prin a lua 4 boabe de ienupar pe zi; ele se consuma intotdeauna pe
stomacul gol, mestecandu-se incet. Se creste doza cu cate 1 boaba in fiecare
zi, luandu-se cate 5, 6, 7, 8 pana se ajunge la 15 boabe. Apoi cura se tine
invers. Dupa ce se ajunge la 15 boabe pe zi, se scade cu o boaba pe zi: 14,13,12
pana se ajunge din nou la 4. Pe parcursul curei, nu se consuma deloc carne si
se reduce consumul de prajeli, alimente conservate, cu aditivi alimentari. Pulberea
Se foloseste inainte de masa ca aperitiv, contra dispepsiei, ca diuretic usor
si antispastic. Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a
fructelor uscate de ienupar. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in
borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada
de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid).
De regulam se administreaza de 3 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul
gol.
Tinctura Este unul din cele mai
puternice remedii cu efect diuretic, antiseptic reno-urinar si depurativ din
flora noastra. Se obtine astfel: boabele de ienupar se maruntesc fin cu
ajutorul rasnitei electrice de cafea sau in piua. Se pun 15 linguri de pulbere
intr-un borcan cu filet, adaugandu-se apoi doua pahare de alcool aliment
ar (90-96 grade) si un pahar de apa, amestecandu-se totul cat mai
bine. Se inchide borcanul si se lasa totul la macerat vreme de zece zile, dupa
care tinctura obtinuta se filtreaza prin tifon si se trage in sticlute mici,
inchise la culoare.
Infuzia combinataSe foloseste in special contra gutei si contra
afectiunilor reumatice, avand un puternic efect depurativ si antiinflamator.
Iata cum se prepara: se pun 3-4 lingurite de boabe maruntite la macerat, in
jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul
rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca
jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se
raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ un litru de infuzie combinata de ienupar, care se foloseste intern
(2-3 cani pe zi).
Uleiul volatil Se obtine doar pe
cale industriala, prin distilare. Uleiul de ienupar se gaseste in farmaciile si
in magazinele naturiste, dar trebuie cumparat doar cel medicinal, care are o
mentiune explicita pe ambalaj ca poate fi folosit pentru uz intern. Se
administreaza cate 2-5 picaturi de ulei volatil, de doua ori pe zi, in cure de
2 saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza. Se foloseste de regula ca
remediu antiinfectios in afectiunile bronsice si pulmonare.
Uleiul de masaj Trei mililitri de
ulei volatil de ienupar se dizolva in 100 ml de ulei de masline sau de floarea
soarelui. Solutia astfel obtinuta se foloseste pentru masaj usor contra
durerilor musculare, contra durerilor articulare, contra afectiunilor
bronho-pulmonare.
Tratamente interne
* Adjuvant in acnee si in dermatita - se face o cura cu boabe de
ienupar, o data la 30 de zile. Este un tratament de durata, de obicei fara
efecte spectaculoase la inceput, dar care pune bazele unei vindecari de durata
a bolilor de piele. In timp, cura cu boabe de ienupar regleaza activitatea
gonadelor si a sistemului nervos central, ajuta la eliminarea masiva a
toxinelor din organism, are efecte antiinflamatoare si diminueaza
sensibilitatea alergica la nivelul pielii. Fructele ienuparului nu tin cont de zapada. Continua sa se coaca si
iarna
* Artrita
reumatoida - cura cu boabe de ienupar ingerate ca atare este un excelent
mijloc de prevenire si de combatere a crizelor reumatice. Studiile de laborator
facute recent arata ca sub actiunea ienuparului este inhibata sinteza unor
enzime care determina dureroasele inflamatii ale tesuturilor articulare. Ca
atare, se recomanda curele cu boabe de ienupar facute succesiv, la o distanta
de 15-20 zile una de cealalta, pe perioada unui an. La multi pacienti acest
tratament reduce durerile articulare, mareste mobilitatea, reduce durata si
intensitatea crizelor reumatice.
* Balonare, colici abdominale - se ia o jumatate de lingurita de pulbere
de fructe de ienupar, inainte de masa cu 10 minute, si o jumatate de lingurita
din aceeasi pulbere, la 30 de minute dupa terminarea mesei. Este un tratament
eficient si in cazurile de digestie dificila. Pulberea de ienupar are un usor
gust amar, dat de niste substante care stimuleaza peristaltismul tubului
digestiv si care sporesc secretia de sucuri gastrice, normalizand astfel
digestia, prevenind aparitia gazelor intestinale.
* Adjuvant in diabet - o echipa de cercetatori spanioli condusa de catre
medicul Sanchez de Medina a facut public in 1994 un studiu despre efectele
boabelor de ienupar in diabet. Conform acestui studiu, administrarea de infuzie
combinata de ienupar duce la o scadere a glicemiei cu 5-15% (in functie de
receptivitatea individuala), imbunatateste diureza, previne formarea edemelor,
are un efect reglator asupra activitatii aparatului cardiovascular, care este
cel mai afectat in cazul bolii diabetice. Se recomanda, ca atare, curele cu
infuzie de ienupar, din care se consuma cate un litru pe zi, in reprize. Un
tratament dureaza vreme de 21 de zile, fiind urmat de minimum 18 zile de pauza,
dupa care se poate relua.
* Gastrita produsa de infectia cu Helicobacter pylori - un studiu
realizat in anul 2005 a pus in evidenta un puternic efect antibiotic al
infuziei combinate de ienupar, care distruge in special tulpinile de Helicobacter
pylori. Aceasta bacterie este responsabila de cel putin 25% din cazurile de
gastrita diagnosticate anual. Ca tratament, se recomanda administrarea de
infuzie combinata de ienupar, cate trei cani pe zi, luate dimineata, la pranz
si seara, cu 15 minute inainte de masa. O cura dureaza vreme de 21 de zile,
urmate de alte 14 zile de pauza, dupa care se poate relua.
* Guta - se bea zilnic cate un litru de infuzie combinata de ienupar, in
cure de 20 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza. Extractul apos obtinut
din fructele de ienupar dizolva acidul uric din organism si ajuta la eliminarea
lui masiva prin urina. Acest tratament este valabil nu doar pentru guta, ci si
pentru tratarea cu succes a litiazei renale cu urati.
* Hipertensiune arteriala - cura cu boabe de ienupar are un efect direct
de reducere a tensiunii arteriale, stimuleaza prin diureza eliminarea
surplusului de apa din corp, ajutand astfel indirect la diminuarea presiunii
arteriale. Se recomanda efectuarea a 4-6 cure cu boabe de ienupar pe an, la o
distanta de cel putin 21 de zile una de cealalta.
* Inapetenta - in doze mici, un sfert - o jumatate de lingurita de
pulbere de ienupar luata inainte de masa este un excelent stimulent al
apetitului si al digestiei. Interesant este ca in doze mai mari, 2-3 lingurite
inaintea mesei principale, pulberea de ienupar inhiba apetitul alimentar,
stimuland, in schimb, functia digestiva.
* Infectie cu candida - se administreaza uleiul volatil de ienupar, cate
5 picaturi de doua ori pe zi, in cure de 14 zile, urmate de alte 14 zile de
pauza. Conform unui studiu spaniol publicat in 'Journal of Applied
Microbiology', uleiul de ienupar inhiba dezvoltarea si distruge sporii de
Candida alba, dar si cei de Aspergillus, o familie de ciuperci parazite care
pot produce infectii respiratorii destul de dificil de tratat.
* Infectie urinara (cistita) - comisia guvernamentala germana care se
ocupa de validarea efectelor terapeutice ale plantelor medicinale, cunoscuta
sub numele de 'Comisia E', a facut public un raport in care se
confirma efectul antiseptic urinar al boabelor de ienupar. Aceasta confirmare
vine dupa studii aprofundate si este prima recunoastere oficiala a acestui
'medicament' natural, care ar putea ajuta milioane de persoane care
se confrunta cu aceasta problema. Tinctura de ienupar este printre cele mai
puternice antiinfectioase urinare din flora mondiala, efectul sau fiind
comparabil (daca nu mai puternic), cu cel al multor antibiotice de sinteza. Se
administreaza cate o lingurita de tinctura de ienupar, de patru ori pe zi, in
cure de 18 zile, urmate de alte 12 zile de pauza. Tratamentul cu ienupar poate
fi facut si in paralel cu cel cu antibiotice de sinteza, a caror actiune o
potenteaza.
* Ingrasare, obezitate - se recomanda o cura cu o durata de 21 de zile
cu tinctura de ienupar, urmata de alte 21 de zile de pauza, dupa care se poate
relua. Pe perioada curei, se iau cate 4-6 lingurite de tinctura pe zi, dintre
care 2 lingurite chiar inaintea mesei principale. Tinctura de ienupar regleaza
apetitul, stimuleaza digestia si eliminarea, ajuta la echilibrarea hormonala.
Insa cel mai important rol al acestui tratament este acela de catalizator al
eliminarii apei in exces din organism. Practic, majoritatea obezilor retin
cantitati impresionante de apa in tesuturi, apa in exces, care poate fi
eliminata rapid prin intermediul acestui tratament, prin care se pierd intre
1-3 kilograme in cateva zile. Un aspect important al acestei slabiri
spectaculoase este ca arata pacientului ca poate sa scada in greutate, ceea ce
ii va da o incredere sporita pentru a adopta o dieta echilibrata, pentru a face
sport, pentru a rezista tentatiilor culinare.
* Paraziti intestinali - un colectiv de medici de la Universitatea de
Medicina din Ankara, Turcia, condusi de dr. E. Kozan, a pus in evidenta,
printr-un studiu facut in anul 2006 faptul ca tratamentele facute periodic cu
ienupar previn parazitozele intestinale, dar si infectia cu protozoarul Giardia
lamblia. Se recomanda cura cu boabe de ienupar, care se tine de 4-6 ori pe an.
Pietre la
rinichi - se face o cura cu tinctura de ienupar, cate o lingurita diluata
in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi. Cura dureaza 28 de zile si se
face de patru ori pe an, la schimbarea de anotimp. Acest tratament stimuleaza
activitatea rinichilor, ajuta la antrenarea microcalculilor din rinichi si la
eliminarea lor prin urina, prevenind astfel formarea calculilor de mari
dimensiuni. De asemenea, cura cu tinctura de ienupar previne infectiile
reno-urinare, in conditiile in care aceste infectii sunt printre principalii
factori favorizanti ai formarii pietrelor la rinichi.
* Retentie de lichide, maini si picioare umflate - din proprie
experienta, am constatat ca tinctura de ienupar este cel mai redutabil remediu
contra retentiei de lichide, neegalat de nici un altul, de provenienta
autohtona sau exotica. Administrarea unei lingurite de tinctura de ienupar
diluata in apa, de trei ori pe zi, adica dimineata, la pranz si seara, are
efecte practic miraculoase de eliminare a apei in exces din tesuturi. Rezultatul
acestui tratament este impresionant: de la o zi la alta dispar ochii umflati la
trezire, pielea isi recapata aspectul normal, fara adipozitatea specifica
retentiei de lichide, membrele se 'dezumfla'. O persoana cu retentie
de lichide slabeste in medie 1-3 kg in doar o saptamana, pe seama eliminarii
surplusului de apa din corp cu ajutorul tincturii de ienupar. Studii recente au
descoperit si 'vinovatii' pentru acest efect: substantele volatile
continute in planta, care maresc foarte mult viteza cu care glomerulii renali
produc urina si elimina apa in exces din corp.
* Sindrom premenstrual - in tarile din nordul Europei, cura cu boabe de
ienupar este un tratament traditional contra nervozitatii, contra durerilor de
sani si de ovare, contra crampelor abdominale si contra starilor de astenie ce
preced menstrele. Explicatia stiintifica a acestui efect de calmare este dubla
actiune reglatoare a plantei asupra sistemului nervos central si asupra
gonadelor. Se recomanda cura cu boabe de ienupar, o data la doua luni, cu
incepere din ultima zi a menstrei.
Tratamente externe
* Bronsita cronica - se fac bai generale, in care se pun cate
10-15 picaturi de ulei volatil de ienupar (doza se reimprospateaza o data la 10
minute) in apa de baie fierbinte. O baie dureaza 20 de minute si are efecte
antiinflamatoare bronsice, decongestive, usor antibiotice.
* In bronsita acuta si in pneumonie se recomanda dizolvarea in 3 linguri
de ulei de masline a 10 picaturi de ulei de ienupar si a 10 picaturi de ulei de
cimbru. Cu uleiul astfel obtinut se face masaj pe zona toracica. Cele doua
uleiuri volatile sunt preluate in circulatia sanguina si ajung sa actioneze
direct la nivelul plamanilor, exercitandu-si efectul decongestiv si antibiotic.
* Dureri musculare si articulare - se face un masaj usor, cu ulei de
ienupar (preparat dupa reteta prezentata in acest articol), pe zonele afectate,
de doua ori pe zi. O sedinta de masaj pe un segment muscular sau articular va
dura in medie cinci minute si va fi facuta cu blandete, fara a apasa si fara a
stimula mecanic zona respectiva. Uleiul de ienupar are efecte antiinflamatoare
si de reducere a durerii atunci cand este utilizat extern.
Precautii si contraindicatii
Prima precautie care trebuie avuta in vedere la tratamentul intern cu ienupar
este sa nu fie depasita doza zilnica maxima (10 grame de planta). In
cazul depasirii acestei doze, apar iritatii renale, deranjamente digestive,
iritatii la nivelul gurii, spasme.
O
cura cu ienupar va dura maximum 4 saptamani, urmata apoi de minimum 3 saptamani
de pauza, dupa care se poate relua. O cura prea indelungata cu ienupar duce la
pierderea potasiului din corp, la scaderea excesiva a glicemiei, la
hipotensiune, la hipocalcemie. Femeile
gravide nu vor lua ienupar sub nici o forma, deoarece aceasta planta are
efecte abortive demonstrate, fiind folosit adesea in medicina populara pentru
declansarea si accelerarea nasterii. Persoanele care deja sufera de infectii
renale vor lua cu prudenta ienuparul pe cale interna, la inceput doar cate
un sfert din doza zilnica recomandata. Daca apare o intensificare a senzatiei
de jena la urinare, dureri renale, senzatie de iritare la nivelul aparatului
reno-urinar, tratamentul cu ienupar se va intrerupe. Multa vreme s-a crezut ca
ienuparul este nefrotoxic si dauneaza in cazurile de infectii reno-urinare,
fiind puternic iritant, insa studii recente arata ca aparitia fenomenelor
inflamatorii datorate acestei plante sunt izolate, datorandu-se mai degraba
unor predispozitii individuale. Persoanele care vor sa procreeze vor
evita tratamentele cu ienupar, care are o surprinzatoare eficienta ca
anticonceptional, confirmata in trei studii recente facute pe animale. Rata
reproducerii la animalele de laborator tratate cu ienupar, vreme de mai multe
luni, s-a redus cu 60-70% conform acestor studii.
Darurile aduse odinioara lui Iisus, de Cei Trei
Crai de la Rasarit, sunt la fel de pretioase si astazi, din punct de vedere
medical.
Aur pentru reumatism
Cu 2000 de ani in urma, alchimistii considerau aurul, 'metalul
luminii', drept un panaceu universal. Medicii zilelor noastre, in schimb,
sunt convinsi ca el are un singur efect: metalul pretios incetineste
distrugerea progresiva a articulatiilor afectate de reumatism (poliartrita).
Pentru ca in doze minuscule, aurul influenteaza sistemul nostru imunitar. Desi
efectul remediilor pe baza de aur este mai slab decat cel al produselor
farmaceutice moderne folosite in acelasi scop, el nu are efecte laterale
periculoase.
Tamaie
pentru stomac
In biserica, este vorba mai ales de mirosul ametitor al acestei rasini
pretioase. Stiinta este interesata - mai nou - mai cu seama de efectul
antiinflamator al acizilor (Boswellia) pe care-i contine. Acestia par sa aiba
influenta si asupra sistemului imunitar, si de aceea se foloseste tamaia - ca
remediu complementar - in cazul unor inflamatii cronice ale intestinului
(Morbus Crohn, colitis ulcerosa).
Smirna pentru gura
In vechiul Egipt, smirna era folosita pentru cultul ungerii. Astazi, ea e
utilizata cat se poate de concret: se amesteca o parte de smirna cu cinci parti
de alcool, se asteapta, se filtreaza si tinctura e gata. Ea este prezenta in
numeroase dulapioare cu medicamente, fiind dezinfectanta si astringenta. Se
foloseste mai al
es in cazul inflamatiilor din cavitatea bucala, ale dintilor si ale cerului gurii. Zonele afectate (inclusiv cele unde preseaza agrafele si protezele) se tamponeaza cu solutia nediluata de trei-patru ori pe zi.
