|
|
|
GENERALITATI
Hepatita virala
B este o boala severa, cauzata de infectia cu virusul hepatitic B. Aceasta infectie
poate determina formarea de tesut cicatriceal in ficat, disfunctie hepatica, ciroza
hepatica, cancer hepatic (hepatocarcinom) si chiar decesul.
Virusul hepatitei B se gaseste in sangele infectat sau alte lichide infectate
ale organismului uman, ca de exemplu sperma sau secretiile vaginale; astfel
transmiterea se poate face pe cale percutana (prin transfuzii sangvine cu sange
infectat, prin utilizarea seringilor si acelor contaminate, manevre sangerande
la stomatologie, manichiura, pedichiura, piercing etc.), pe cale sexuala
(contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a agHBs) si perinatala (de
la mama infectata la nou-nascut).
SIMPTOME
Simptomele
hepatitei acute B (primoinfectia) includ:
- icter (ingalbenirea pielii sau a scleroticelor - partea alba a ochilor si/sau
colorarea in maro sau portocaliu a urinii)
- decolorarea scaunului (fecalelor)
- oboseala inexplicabila, care persista saptamani sau luni de zile
- simptome asemanatoare celor date de gripa, cum ar fi febra, inapetenta (lipsa
poftei de mancare), greata si varsaturi
- dureri abdominale.
Aceste simptome apar dupa o perioada de incubatie de 1-6 luni dupa expunerea la
virus. Aproximativ 30% din bolnavi sunt complet asimptomatici.
Simptomele hepatitei cronice B sunt similare celei acute, cu particularitatea
ca, oboseala este mai severa, si pot aparea confuzia sau dezorientarea.
DIAGNOSTIC
Atunci cand medicul suspicioneaza o hepatita virala B, va face o examinare fizica completa si o serie de analize sangvine pentru a verifica starea functiei hepatice. Hepatita B este confirmata de analizele sangvine, care depisteaza prezenta virusului hepatitic B. Atunci cand hepatita este cronica, se practica biopsia hepatica, care arata severitatea bolii.
EVOLUTIE
In cele mai
multe cazuri (pana la 95%), hepatita virala B acuta este o infectie limitata.
Bolnavii se vindeca in cateva luni, dezvoltand imunitate care va dura toata viata
(ceea ce inseamna ca nu se vor mai imbolnavi niciodata). Analizele sangvine
prezinta dovezile imunitatii si nici un semn de infectie activa.
In timp ce majoritatea se vindeca complet, un procent mic dintre bolnavii cu
hepatita virala B acuta nu se vindeca si devin purtatori ai virusului hepatitic
B. Acesti purtatori pot transmite boala chiar si atunci cand sunt
asimptomatici. Unii dintre purtatori vor dezvolta hepatita virala B cronica.
Hepatita cronica este o infectie cu evolutie indelungata, care poate conduce la
ciroza hepatica. Ciroza hepatica determina dezvoltarea tesutului cicatriceal
hepatic si insuficienta functiilor acestuia, putand conduce la deces.
Hepatita cronica B se poate vindeca?
Din fericire, cele mai multe cazuri de hepatita acuta B sunt limitate, vindecandu-se in aproximativ 6 luni, un procent mic transformandu-se in hepatita cronica B. Din nefericire, hepatita cronica B se vindeca doar in foarte putine cazuri.
De retinut!
Purtatorii nu ar trebui sa doneze sange, plasma, organe, tesuturi sau sperma, pentru a nu transmite boala. Acestia ar trebui, de asemenea, sa avertizeze medicul, dentistul si partenerul sexual despre suferinta lor.
TRATAMENT
In cazul in care
se prezinta la medic imediat dupa expunerea la infectie, persoanei in cauza i
se va face vaccinul antihepatitic B, intr-o doza care sa stimuleze sistemul imun
sa lupte impotriva infectiei.
In cazul pacientilor cu hepatita acuta B, se recomanda repausul la pat pentru a
grabi vindecarea. Unii medici recomanda o dieta speciala si sugereaza pacientilor
sa manance cat mai mult in ciuda senzatiei de greata.
Sunt interzise consumul de bauturi alcoolice sau administrarea de acetaminofen
(paracetamol), deoarece pot afecta in sens negativ ficatul. Inainte de a lua
orice alt medicament, remedii naturiste sau suplimente vitaminice, trebuie
consultat medicul specialist, deoarece unele dintre acestea pot agrava
afectarea hepatica.
In cazul in care hepatita acuta B nu se vindeca si persista mai mult de 6 luni,
fiind inca activa (ceea ce se numeste hepatita cronica activa B), medicul poate
recomanda un tratament mult mai agresiv. In cazul in care este hepatica cronica
inactiva, se recomanda urmarirea atenta a acesteia fara un tratament adjuvant.
Optiuni de medicamente
Pacientii cu
hepatita cronica B sunt tratati cu o combinatie a urmatoarelor medicamente:
- pegInterferonul alfa: este un medicament stimulator al sistemului imun care
se administreaza injectabil, timp de un an; interferonul are numeroase efecte
adverse incluzand indispozitia, depresia, inapetenta si leucopenia (scaderea
numarului de celule albe sau leucocite in sange)
- lamivudina: acest medicament, adesea folosit in combinatie cu interferonul,
se administreaza oral intr-o singura doza pe zi; in general, este bine tolerat,
dar in rare cazuri, a fost inregistrata agravarea afectarii hepatice; si acest
medicament are efecte adverse printre care, cel mai sever, este anemia
- adefovir dipivoxil: acesta este un medicament mai nou, folosit in tratamentul
hepatitei cronice B; este eficient la pacientii la care lamivudina a fost
ineficienta. In doze mari, poate determina afectare renala.
MOD DE TRANSMITERE
Caile de
transmitere ale virusului hepatitic B sunt:
- percutana: transfuzii sangvine cu sange infectat, prin utilizarea seringilor
si acelor contaminate, manevre sangerande (la stomatolog) etc.
- sexuala: contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a agHBs
- perinatala: de la mama infectata la nou-nascut.
Mamele pot transmite infectia copilului?
Din nefericire,
mamele pot transmite infectia fatului in momentul nasterii. Nu se cunoaste in
totalitate modul de transmitere al virusului hepatitic B la nou-nascut: pana
acum exista dovezi ca majoritatea infectarilor perinatale s-au produs in
momentul nasterii, dar exista si unele dovezi care sustin ca s-ar putea
transmite si in timpul sarcinii (fara a se cunoaste suficient acest mod de
transmitere).
Multi dintre copiii infectati cu virus hepatic B vor avea afectare hepatica pe
termen lung. In prezent, toti nou-nascutii sunt vaccinati antihepatitic B la nastere
si apoi in timpul primului an de viata, majoritatea necontactand virusul. Din
pacate, acest lucru este greu de realizat in tarile subdezvoltate.
Infectia se poate transmite prin transfuzii?
Aceste situatii sunt rare in momentul de fata, pentru ca sangele donat este testat si in cazul in care provine de la o persoana infectata, nu este folosit. Din pacate, nu putem spune acest lucru despre trecut, si anume inainte de 1992, cand transfuzia era o cale frecventa de infectare. De aceea in prezent inca se mai depisteaza persoane purtatoare ale unui virus hepatitic (B sau C), care afirma transfuzii de sange in antecedente si la care se suspecteaza transfuzia ca fiind modalitatea de infectare.
PROFILAXIE
Vom prezenta in continuare
cateva precautii pentru a evita infectia cu virusul hepatitic B sau
transmiterea acesteia:
- vaccinarea, in cazul in care nu sunteti deja infectat
- folositi prezervativul la fiecare contact sexual
- purtati manusi atunci cand manipulati sange sau secretii umane, cum ar fi
bandaje, tampoane sau rufarie
- bandajati-va toate ranile deschise
- nu imprumutati periutele de dinti, aparatele de ras, de epilat, cerceii, forfecutele
de manichiura, pedichiura
- nu mestecati bolul alimentar in locul copilului
- nu imprumutati guma de mestecat, deja mestecata
- asigurati-va ca acele folosite pentru injectii, pentru piercing sau tatuare sunt
sterilizate adecvat
- curata-ti zonele murdarite cu sange cu o solutie din o parte inalbitor si 10
parti apa.
Indicatiile vaccinarii
Vaccinarea
antihepatitica B se recomanda a fi efectuata la urmatoarele categorii de
persoane:
- la toti nou-nascutii
- la persoanele expuse la sange infectat sau lichide umane infectate
- la rudele si prietenii unui bolnav de hepatita B
- la persoanele care folosesc droguri intravenoase recreationale
- la toate persoanele cu parteneri sexuali multiplii
- la personalul medical care poate veni in contact cu virusul hepatic B
- la personalul centrelor sau institutiilor care se ocupa de copii sau
prizonieri.
